MITROPOLITUL  IEREMIA DE GORTINA:

RUGĂCIUNI ÎN COMUN CU PAPISTAŞII

SFÂNTA MITROPOLIE DE GORTINA ŞI MEGALOPOLE

Dimitsana – Megalopole,

 Duminică 1 iunie 2014

PREDICĂ ENCICLICĂ A MITROPOLITULUI

RUGĂCIUNI ÎN COMUN CU PAPISTAŞII

1. În predica mea anterioară, fraţii mei creştini din Sfânta noastră Mitropolie de Gortina şi Megalopole, v-am vorbit despre rugăciune. Creştinii mei, să vă rugaţi! Toate problemele pe care le avem le vom rezolva cu rugăciunea. Da! Rugăciunea este cheia de aur care rezolvă toate problemele! Rugaţi-vă, creştinii mei! Dacă nu avem poftă să ne facem rugăciunea, numai şi numai acest lucru este o dovadă că nu suntem bine duhovniceşte.

       Sufletul creştinului sporit, care Il iubeşte mult pe Hristos, are o dorinţă fierbinte de a se ruga. Vrea mereu să profite de timp, să „fure” timpul fie şi pentru câteva minute, ca sufletul lui să vorbească cu Dumnezeu. Creştinii mei, să vă rugaţi! Şi împreună cu celelalte cereri ale voastre să vă rugaţi şi pentru cei care nu vor să se roage. În predica mea anterioară v-am spus să vă rugaţi bisericeşte şi liturgic. Asta înseamnă că odată cu rugăciunea voastră personală, cu cuvintele voastre, asupra diferitelor teme ale voastre, să vă rugaţi şi cu rugăciunile Bisericii: cu Paraclisul şi cu Acatistul Maicii Domnului, cu Vecernii şi slujbe de dimineaţă şi cu Pavecerniţa. Din acestea, desigur, spuneţi câte puteţi, atât cât vă spune dispoziţia voastră, pentru că, vă zic din nou ceea ce v-am spus în predica anterioară: rugăciunea trebuie s-o facem cu dispoziţie plăcută şi să nu simtim apăsaţi; deoarece prin constrângere nu simţim dulceaţa rugăciunii şi lucrul acesta aduce apoi urmări contrare.

       2. În predica mea de astăzi către voi, sfântă turmă pe care o slujesc, fraţii mei creştini, am considerat necesar să vă spun altceva în legătură cu rugăciunea. Şi am spus necesar, deoarece mă provocaţi voi înşivă să vă vorbesc despre asta. Ieri, alaltăieri, m-a oprit pe stradă, în piaţa din Megalopole, evlavioasa doamnă teolog Atanasia şi mi-a spus cu îngrijorare: „Ce se va întâmpla? Ne vom duce în iad cu cele pe care le privim şi le auzim! Cum se explică îmbrăţişările şi rugăciunile în comun ale Patriarhului nostru (Bartolomeu) cu papa? Unde vor să ne ducă cu acestea?”.

Şi-apoi doamna aceasta, pe care o ştiţi, deoarece este frecventă la sfintele slujbe ale Bisericii noastre, mi-a spus mustrător: „Voi, episcopii, de ce nu vorbiţi şi de ce nu protestaţi? Nu vedeţi semnele? Focul care s-a aprins la Betleem nu vă spune nimic?”. Şi adresându-mi-se apoi mie personal, mi-a spus: „Vreau de la dumneavoastră, ca de la Arhipăstorul pe care îl avem, să ne reprezentaţi corect şi să nu ne trădaţi”. „Nu, nu, doamnă Atanasia, – i-am spus – faceţi rugăciune pentru mine, ca să nu vă trădez. Cel puţin, să am puterea să protestez şi să nu fiu de acord cu cele ce se întâmplă”. De cealată parte, acum, cei din Gortina cu pistoalele şi cu steagurile lor îmi spun continuu: „Îl vrem pe episcopul nostru să fie mărturisitor al Credinţei Ortodoxe. Doar atunci îl vom iubi şi-l vom cinsti şi-l vom avea fruntaş”. Nu este nevoie, iubiţii mei, şi dintr-o parte şi din alta a Mitropoliei născătoare de viteji, pe care o slujesc, să-mi spună creştinii cum trebuie să mă comport ca episcop; pentru ca eu citesc sfintele cărţi ale Sfinţilor noştri Părinţi şi văd ce au semnat şi ce au făcut aceştia şi vreau ca pe linia lor să-mi ritmez drumul meu. Îl citesc pe Sfântul Grigorie Palama, care zice despre papistaşi că sunt eretici mari şi foarte mari; îl citesc iarăşi pe Sfântul Cosma Etolianul, care spune: „Pe papa să-l blestemaţi, deoarece el va fi pricina” (se înţelege: pricina răului). Aşadar, nu vom lua noi cei mai tineri guma de şters – radiera diavolului –, ca să ştergem şi să excludem ca greşită viaţa şi învăţătura Sfinţilor noştri Părinţi. Nu ne-ar fi ruşine, noua, „copilandrilor” care vrem să facem propria noastră teologie, care merge contra învăţăturii purtătorilor-de-Dumnezeu Părinţi ai Bisericii noastre!… Iarăşi zic: Nu ne-ar fi ruşine!? Daca Sfinţii noştri Părinţi au condamnat papismul ca erezie şi au emis chiar şi anatematisme împotriva lui, cine suntem noi, „copilandrii”, din nou zic, care n-am ieşit încă din oul naşterii teologice şi care n-am învăţat încă metoda vindecării patimilor sufletului nostru, dar vrem să facem o altă „teologie”, contrară teologiei lor? Nu! Teologia Ortodoxă curată a Bisericii noastre numeşte papismul erezie şi ecumenismul panerezie! Este teologia pe care – pe linia Părinţilor anteriori – a exprimat-o şi ultimul sfânt proclamat al Bisericii noastre, marele teolog, Părintele Iustin Popovici. Citiţi cartea lui „Omul şi Dumnezeul-Om” şi le veţi găsi acolo scrise. Şi acum rog: Cine nu e de acord cu cele pe care le scriu, să-mi demonstreze din sfintele texte – deoarece Biserica noastră are texte – că credinţa papistaşilor nu este eretică, ci este în acord cu credinţa Părinţilor noştri. Atunci şi eu voi retrage cele pe care le scriu cerând, desigur, şi iertare. Dar nu există în sfintele noastre texte niciun cuvânt al Sfinţilor Părinţi, care să îmbrăţişeze rătăcirea papistăşească. Atunci, noi cum îl îmbrăţişăm pe papa şi i ne adresăm cu „frate” şi „sanctitate” şi ne rugăm împreună cu el? Nu este aceasta o directie contrara liniei Sfinţilor Părinţi? Cât de mult m-am ruşinat, creştinii mei, şi cât de mult m-am scârbit, când am văzut într-o fotografie un episcop ortodox, faimos – desigur – pentru teologia lui (?) (este vorba despre Mitropolitul Ioan Zizioulas de Pergam – n.tr.), plecându-şi capul şi sărutând mâna ereticului papă! Ruşine!…

       3. Dar vorbim despre rugăciune. Sfinţitul Părinte Stareţ Paisie ne spune: „Ca să ne rugăm împreună cu cineva trebuie să avem aceeaşi credinţă cu el”. Acest cuvânt, creştinii mei, al Sfinţitului Stareţ, ne oferă baza condamnării rugăciunilor în comun ce se fac cu papistaşii; deoarece papistaşii sunt eretici şi n-au aceeaşi credinţă cu noi. Prin urmare, rugăciunea în comun cu ereticii nu ajunge la Dumnezeu, ci cade în gol. Dar nu era nevoie să ne-o spună Părintele Paisie aceasta, că adică nu trebuie să ne rugăm în comun cu ereticii, pentru ca ne-o spune mai întâi Sfântul Pidalion. Ne-o spun Sfintele Canoane ale Sfinţilor noştri Părinţi. Aceste Sfinte Canoane trebuie să reglementeze navigarea, drumul Bisericii noastre. Şi după aceste Sfinte Canoane, este pedepsit cu afurisirea şi cu caterisirea clericul acela care se roagă împreună cu ereticii. Aşadar, acei câţiva clerici, care se roagă cu ereticul papă şi cu papistaşii sunt condamnaţi de Sfântul Pidalion la afurisire şi la caterisire. Vezi, de pildă, Canoanele 10, 45, şi 65 ale Sfinţilor Apostoli şi altele. Dar, creştinii mei, atenţie şi voi! Pentru că şi voi mirenii sunteţi pedepsiţi cu afurisirea, dacă vă rugaţi împreună cu ereticii papistaşi. Cel puţin, respectaţi voi, mirenii, şi fiţi un bun exemplu celor câţiva clerici filo-papistaşi şi puneţi frână saltului lor către prăpastie; deoarece, aşa cum o demonstrează din vechime istoria noastră bisericească, voi – poporul credincios – voi sunteţi păzitorul Sfintelor noastre Predanii.

       Creştinii mei, „Să stăm bine”! Tema nu este lipsita de importanta şi minimală, pentru ca este o temă cu referinta la neprihănita noastră Credinţă, pentru care s-au vărsat râuri de sânge. Toate să le pierdem, goi pe un aşternut să murim, dar să murim creştini ortodocşi, ţinând şi păzind acrivia Credinţei noastre. AMIN.

Cu multe rugăciuni,

† Mitropolitul Ieremia de Gortina şi Megalopole

Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa: http://aktines.blogspot.ro

Continuă să citești →