(26 octombrie)
(Sursă: http://pravicon.com/)
Acesta se nevoi în mănăstirea Otesk și fu așezat arhiepiscop al Novgorodului la 15 decembrie 1472 la Moscova, după fericita adormire a sfântului ierarh Iona.
(26 octombrie)
Sfântul Ioasaf. Frescă din exonartexul Bisericii Schitului Sfântul Dimitrie, 1806. Detaliu.
Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, alături de Sfinții Noi Mucenici Macarie (stânga) și Ioasaf (dreapta)
Deci sfătuindu-se cu sfântul ierarh Nifon, primi de la acesta binecuvântare pentru nevoința mucenicească. Însă așteptă ca mai întâi să treacă la cele veșnice sfântul Nifon și abia apoi se înfățișă cadiului pentru a mărturisi dreapta credință.
Când veni vremea, propovădui cu vitejie dinaintea tuturor dreapta credință. Atunci pe dată musulmanii îl prinseră și îl bătură fără cruțare fără însă a-l face să se lepede de credința în Mântuitorul Iisus Hristos. Când chinuitorii înțeleseră că e cu neputință a-l îndupleca, îl osândiră la moarte și îi tăiară capul. Continuă să citești
Noul Mucenic Ioasaf (+1516), ucenicul Sf. Nifon II al Constantinopolului (+1508)
Nu se cunoaşte locul său de baştină. S-a întâlnit cu Sfântul Nifon atunci când acesta era patriarh al Constantinopolului şi l-a urmat, împreună cu fratele său duhovnicesc, Macarie, atunci când Sfântul Nifon a fost chemat în Ţara Românească, predicând şi el cuvântul lui Dumnezeu poporului însetat de învăţătură sfântă. În toate „se silea, după putinţă, să imite virtuţile şi luptele sfântului său învăţător”[1], după cum scrie Sfântul Nicodim Aghioritul.
Când Sfântul Nifon a părăsit Ţara Românească străbătând Macedonia şi petrecând un timp la Mănăstirea Vitólia, „învăţând şi sprijinind pe creştini”[2], ucenicul său, Ioasaf, l-a urmat. S-au oprit la Mănăstirea Vatopedi, unde au rămas destul de multă vreme, până la martiriul lui Macarie (1507), pe care Sfântul Nifon îl vestise dinainte, deşi nu erau împreună cu Macarie, căci acesta se afla în Tesalonic, după cum am mai amintit[3].
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, cel întrarmat cu armele lui Dumnezeu
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, cel întrarmat cu armele lui DumnezeuSfântul Dimitrie, dimpreună cu Sfântul Gheorghe, sunt cei doi viteji ai creștinătății. Aceștia doi sunt jos pe pământ, iar Arhanghelii Mihail și Gavriil, sus în cer. În vechime ei erau zugrăviţi fără arme, însă în ultimele secole au fost înfățișați înarmați cu spade și sulițe și îmbrăcați cu cămăși de fier. Pe un umăr au coiful atârnat, pe celălalt scutul, la mijloc sunt încinși cu centură, de care este prinsă teaca sabiei și tolba în care poartă arcul și săgețile. În ultimele secole, după căderea Cetății celei mari, Constantinopolul, acești doi Sfinți și adesea, și alți Sfinți militari, au început să fie zugrăviți călare pe cai, pe un cal alb Sfântul Gheorghe, iar Sfântul Dimitrie pe unul roșcat, cel dintâi având la picioare o fiară, iar cel de-al doilea, pe luptătorul Lie. Armele acestea pe care le poartă Sfinții închipuie însă armele duhovnicești, precum cele despre care vorbește Apostolul Pavel:
”Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului, căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri. Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea și, toate biruindu-le, să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:11-17). Iar eroismul și dârzenia acestor războinici care L-au mărturisit pe Hristos ca niște miei fără de răutate, se referă la cele duhovnicești, nu la vitejiile de pe câmpul de luptă.
Sfânta Cuvioasă Tavita este prăznuită pe 25 octombrie.
Sfânta Tavita (ce se tâlcuiește Căprioara) a fost o femeie plină de fapte bune și milostenie din Iope. Îmbolnăvindu-se, ea a murit brusc. După ce au scăldat-o, i-au așezat trupul în camera de sus.
Auzind că Apostolul Petru predica în Lida, nu departe Iope, au trimis doi mesageri, rugându-l să îi ajute.
Petru a venit cu ei, dar când a ajuns la Iope, Tavita era moartă. Scoțându-i pe toți afară din cameră, Petru a îngenuncheat și s-a rugat fierbinte Domnului. Ridicându-se, a strigat către trup: „Tavita, scoală-te!” Iar ea s-a ridicat complet vindecată.
Această minune este relatată în Faptele Apostolilor (Fapte 9, 36-42) :
„ Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. Şi în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Şi fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.”
Sfânta Tavita este considerată patroana spirituală a cusătorilor și croitorilor, deoarece era vestită pentru hainele și cămășile pe care le cosea. (Fapte 9, 39)
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 4-lea
Irmosul:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i rogu-mă, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii; pentru că Ţie, ca într-o alăută, prin omorârea trupului, să-Ţi cânt cântare de biruinţă.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu totul luminându-vă cu Lumina Sfintei Treimi întotdeauna, aţi ajuns a fi luminători neînşelaţi, Sfinţilor. Pentru aceasta, cu credinţă săvârşind astăzi prăznuirea voastră cea strălucită, luminat ne veselim.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind pătimitorilor, a vedea pe Cuvântul Cel Ce a Strălucit din Fecioară pe pământ, mărturisindu-L pe El de o Fiinţă cu Tatăl, aţi răbdat moarte silnică, cu cuget bine întărit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătându-vă următori şi ucenici Înţeleptului Apostol Pavel, grăitorilor de Dumnezeu, aţi propovăduit pe Fiul întocmai de o cinste cu Tatăl. Pentru aceasta, fiind tăiaţi cu sabia, Sfinţilor Mucenici Marcian şi Martirie, aţi sfinţit pământul cu vărsarea sângelui voastru, răbdătorilor de chinuri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zămislind pe Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, L-ai Întrupat, Precurată, făcându-Se Om pentru mila cea nespusă. Pentru aceasta închinându-ne Lui, cu dreaptă credinţă te mărim pe tine, Ceea ce eşti Pricina Îndumnezeirii tuturor. Continuă să citești
25 octombrie
Cînd s-a înmulţit necuratul eres al lui Arie, mari dezbinări au avut loc în biserica lui Hristos, încît aceasta a fost despărţită în două. Atunci s-a pornit o mare prigoană împotriva credincioşilor din partea arienilor, întocmai ca şi de la închinătorii de idoli, căci erau urîţi, chinuiţi şi ucişi toţi cei care Îl mărturiseau pe Hristos ca pe Făcătorul, iar nu ca făptură, Dumnezeu întrupat, iar nu om simplu. Mai ales s-a înmulţit arieneasca putere, pentru că însuşi împăratul Constantie, fiul marelui Constantin, a căzut în acest eres. Acesta avea în curtea sa doi boieri mari, pe Evsevie şi Filip, care erau arieni şi care îi prigoneau mult pe cei dreptcredincioşi şi supărau Biserica lui Hristos. Ei au fost pricinuitorii izgonirii şi morţii celui între sfinţi, părintele nostru Pavel mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, pe care l-au trimis în Armenia şi au îndemnat pe arieni ca să-l sugrume, lucru care s-a şi făcut, iar în locul lui în scaun au rînduit pe Macedoniu. Continuă să citești
24 octombrie
Troparul Sfântului Mare Mucenic Areta şi al celor împreună cu dânsul, glasul 1:
Pentru durerile Sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Cântarea 1, glasul al 8-lea
Irmosul:
Cântare să înălţăm, popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a scăpat din robie pe Israel; cântare de biruinţă cântându-I, să strigăm: să cântăm Ţie Unuia Stăpânului.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenice purtătorule de chinuri al lui Hristos, Sfinte Areta Preafericite, cu rugăciunile tale şi cu ale mucenicilor celor împreună cu tine, luminează gândul meu, ca să laud pomenirea voastră cea purtătoare de lumină şi Dumnezeiască.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” este prăznuită pe 23 iulie, 24 octombrie și 19 noiembrie.
Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” este numele a cel puțin trei icoane făcătoare de minuni, asemănătoare la înfățișare. Pe 24 octombrie, Biserica prăznuiește icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Bolişaia Ordînka (Moscova), datorită unei minuni petrecute pe 24 octombrie 1688.
Eufimia, sora Patriarhului Ioachim (1674-1690) suferea de o boală incurabilă de foarte mulți ani. Nemaiprimind speranțe de viață din partea medicilor, aceasta s-a spovedit și împărtășit, pregătindu-se astfel de sfârșitul vieții acesteia pământești. Continuă să citești
Născut într-o familie de negustori şi proprietari de pământuri, dar totodată şi oameni evlavioşi, sfântul cuvios Zosima nu s-a lăsat ademenit de bogăţii şi de viaţa desfătătoare a plăcerilor. După o scurtă rătăcire tinerească prin hăţişurile vieţii de societate, el apucă pe cărarea cea strâmtă a vieţuirii monahale şi o urmă cu statornicie până la sfârşitul vieţii sale pământeşti.
După ce s-a nevoit o vreme în pustiul siberian, dând ascultare voinţei dumnezeieşti, Zosima a întemeiat o mănăstire de călugăriţe. Continuă să citești
În timpul domniei împăratului Iustin (518-527), în cetatea Axómis din Etiopia domnea Sfântul rege Elesbaám, de asemenea, numit și Kálev Élla Asbéha (520-540). În Omir, regatul vecin al Arabiei Saudite (vechiul regat din Savá, astăzi Yemén), puterea se afla în mâinile lui Dunnaán, fire războinică și împietrită la inimă care, după ce a îmbrățișat iudaismul primind numele Yusúf, a desfășurat nenumărate invazii împotriva regatului creștin din Etiopia. După victorii strălucitoare, Elesbaán a reușit să-l supună, să pună stăpânire pe împărăția lui și să-l oblige să plătească un tribut (518). După câțiva ani însă, Dunnaán a început atacurile împotriva cetăților creștine care se aflau în regatul lui, ucigându-i pe toți cei care refuzau să devină musulmani și să calce în picioare Sfânta și de viață dătătoarea Cruce.
Alte articole:
* * *
EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV
Capitolul 1
1.Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare.
2.Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,
3.Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;
4.Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.
5.Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da.
6.Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
7.Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
8.Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
9.Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
10.Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11.Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale. Continuă să citești
Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost zugrăvită în secolul al XII-lea, la cererea Sfântului Andrei Bogoliubsky, spre amintirea unei apariții a Maicii Domnului. Icoana a fost numită după numele Cneazului, „Bogoliubsky” (= iubitorul de Dumnezeu), fiind așezată în mănăstirea ridicată de acesta. Chiar și mănăstirea a devenit cunoscută sub numele de „Bogoliubsky”, iar orașul ce s-a întemeiat în jurul ei s-a chemat Bogoliubovo.
Icoana Maicii Domnului „Bogoliubskaya” este prăznuită pe 18 iunie și 23 octombrie.
Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost zugrăvită în secolul al XII-lea, la cererea Sfântului Andrei Bogoliubsky (Andrei, iubitorul de Dumnezeu – prăznuit pe 4 iulie), spre amintirea unei apariții a Maicii Domnului. Sfântul Andrei Bogoliubsky este nepotul Marelui Cneaz Vladimir Monomahul de Kiev.
În anul 1155, Sfântul Cneaz Andrei a adus cu el, atunci când s-a mutat de la Vâșgorod la Suzdal, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată de Sfântul Evanghelist Luca (aceasta a fost denumită ulterior Icoana Maicii Domnului din Vladimir). La șapte verste distanță de Vladimir, caii ce transportau icoana s-au oprit, neputând mișca din loc icoana făcătoare de minuni. Văzând aceasta, Sfântul Cneaz Andrei i-a cerut preotului Nicolae, care îi însoțea, să săvârșească rugăciuni înaintea sfintei icoane, el însuși rugându-se vreme îndelungată cu lacrimi, ca să se descopere sensul opririi cailor. Continuă să citești
Efesul a fost una din cele 12 cetăţi întemeiate de grecii ionieni pe ţărmul Asiatic al Mării Egee. Aici au înflorit din cele mai vechi timpuri comerţul şi credinţa în zei. Foarte multe imperii au râvnit la bogăţia Efesului. Templul zeiţei Artemis (Diana) din Efes era de patru ori mai mare decât vestitul Panteon din Acropola Atenei, fiind una din cele şapte minuni ale lumii. Continuă să citești
Pe locul unde se găsea peștera celor șapte tineri, cu trecerea timpului s-a construit un ansamblu arhitectonic bisericesc. Acesta a fost descoperit după săpăturile arheologice care s-au făcut în apropierea orașului Efes în anul 1927.
Sfinții cei șapte tineri, Maximilianós, Exakoustodianós, Iámvlihos, Martinianós, Dionísios, Ioánnis și Konstantínos au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251 d. H.). Tinerii aceștia, îndată ce li s-a oferit prilejul, după ce au chibzuit îndelung, au împărțit tot ceea ce aveau săracilor și au mers și s-au ascuns într-o peșteră. Acolo, rugându-se pentru a se elibera de patimile trupești și a nu cădea în mâinile împăratului, și-au dat sufletele în mâna Domnului. Atunci când împăratul s-a întors în Efes, a cerut să-i fie aduși înainte, pentru a-i forța să aducă jertfe idolilor. Îndată ce a aflat că aceștia muriseră în peșteră, a poruncit ca gura peșterii să fie închisă cu un zid de piatră. Continuă să citești