Arhive categorii: ORTODOXIE

4 august/22 octombrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFINŢILOR 7 TINERI (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο των Αγ. 7 Παίδων – 04 ΑΥΓΟΥΣΤΟΥ

TROPARUL ŞI VIAŢA SFINŢILOR 7 TINERI

 4 august/22 octombrie

Pomenirea Sfintilor sapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si Constantin.

Sfintii 7 (sapte) tineri din Efes

Cînd Deciu avea în stăpînirea sa sceptrul împărăţiei Romei, a mers din cetatea Cartagina la Efes, cu mare mînie împotriva creştinilor de acolo. Atunci toate ţările dimprejur, din porunca lui, s-au adunat în cetatea Efesului să aducă jertfe deşerţilor zei. Iar Biserica credincioşilor era în prigonire, încît mulţi robi ai lui Hristos, preoţi, clerici şi ceilalţi credincioşi se ascundeau fiecare pe unde puteau, temîndu-se de cumplitul prigonitor. Împăratul, înălţîndu-se cu inima, a pus idoli în mijlocul cetăţii, aducîndu-le jertfe necurate.

Mai întîi a poruncit celor mai mari ai cetăţii ca, împreună cu dînsul, să aducă jertfe zeilor şi să stropească pămîntul cu sîngele dobitoacelor înjunghiate; iar fumul şi duhoarea celor jertfite umpleau văzduhul, săvîrşindu-se de tot poporul necredincios praznicul păgînilor cel urît de Dumnezeu. A treia zi împăratul a poruncit să prindă pe toţi creştinii şi să-i silească la jertfele idoleşti. Deci, credincioşii erau căutaţi pretutindeni. Ei erau traşi din case şi din peşteri, şi închişi, ducîndu-i cu necinste la poporul cel adunat, care se închina cu jertfe idolilor. Toţi creştinii care erau fricoşi şi mici la suflet, temîndu-se de munci, cădeau din credinţă şi se închinau idolilor înaintea poporului. Continuă să citești →

22 octombrie: SFÂNTUL KUKŞA AL ODESSEI (Viaţa, Acatistul, Minuni, Învăţături)

SFÂNTUL KUKŞA AL ODESSEI

sfantul_kuksa_din_odessa_1

(25 ianuarie 1875 – 24 decembrie 1964)

Proorocia Cuviosului Kukşa al Odesei (1875-1966), canonizat în 1994

Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic, numit „sfânt”. Însă acest Sinod nu va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioşi. În cadrul lui toate credinţele se vor uni în una.

Posturile vor fi anulate, călugăria va fi anulată, călugărilor şi episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoţilor, să se recăsătorească.

Stilul nou va fi introdus în toată Biserica Universală.

Noi însă nu trebuie să acceptăm aceste schimbări.

Fiţi vigilenţi!

Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor obliga să se duca la biserica apostată, însa nu trebuie sa mergem într-acolo în nici un caz.

Vă rog, staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui.

 VIAŢA

Sfantul Kuksa din Odesa este unul dintre sfintii cuviosi ai secolului al XX-lea. Sfantul, dupa numele sau de botez Cosma, s-a nascut in ziua de 25 ianuarie 1875, in satul Arbuzinca, din regiunea Nicolaevsk, Ucraina.

Continuă să citești →

22 octombrie: Icoana Maicii Domnului „Andronic” (Monemvasia)

Icoana Maicii Domnului „Andronic” (Monemvasia) 

Icoana Maicii Domnului „Andronic” este o icoană făcătoare de minuni ce a aparținut împăratului bizantin Andronic al III-lea Paleologul. Aceasta icoană era păstrată ca o comoară sfântă în familia împăratului. Conform tradiției, această sfântă icoană este pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

icoana_maicii_domnului_andronic

Icoana Maicii Domnului „Andronic” este prăznuită pe 1 mai și 22 octombrie.

Icoana Maicii Domnului „Andronic” este o icoană făcătoare de minuni ce a aparținut împăratului bizantin Andronic al III-lea Paleologul. Aceasta icoană era păstrată ca o comoară sfântă în familia împăratului.

Conform tradiției, această sfântă icoană este pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

Potrivit documentelor păstrate, în anul 1347, Andronic a donat icoana Mănăstirii Monemvasia (lângă Morea) din Peloponez, unde a rămas până în secolul al XIX-lea. Datorită asocierii icoanei cu mănăstirea, mai este cunoscută și sub numele de Icoana Maicii Domnului „Monemvasia”. Continuă să citești →

22 octombrie: SFÂNTUL AVERCHIE, EPISCOPUL IERAPOLEI

22 octombrie: SFÂNTUL AVERCHIE, EPISCOPUL IERAPOLEI

În vremea împăratului Antonin şi a fiului său, Marc Aureliu, sfântul Averchie a fost episcopul cetăţii Hierapolis din Frigia. Mulţi locuitori ai oraşului erau păgâni. Sfântul Averchie îşi păstorea cu rîvnă mica lui turmă cea risipită printre păgâni şi, suferind cu duhul la vederea mulţimii păgânilor şi idolatrilor din cetate, se ruga cu râvnă lui Dumnezeu să îi aducă pe toţi la lumina cunoştinţei.

Îîn timpul unei serbări păgîneşti plină de strigăte şi de zarvă, după obiceiul păgânilor, sfântul Averchie aprins cu duhul de dumnezeiască râvnă, intră în templul păgânesc şi dărâmă la pămînt idolii din el, sfărâmându-i. Pe când păgînii voiau să se repeadă pentru a-l omorî, trei dintre ei, demonizaţi, urlând cu sălbăticie şi fâcând spume la gură, căzură la pământ dinaintea omului lui Dumnezeu, iar el îi scoase afară pe demoni din dânşii. Tinerii rpimind tămăduire, se liniştiră. Aceasta prefăcu ura păgînilor întru uimire înaintea Făcătorului de minuni Hristos, şi cinci sute dintre ei au crezură şi doriră să primească Sfântul Botez.

Încetul cu încetul toată cetatea Ierapole crezu în Domnul Hristos şi se boteză. Sfântul Averchie o tămădui pe mama proconsului Publius care era oarbă cu rugăciunea, iar mama guvernatorului dimpreună cu mulţi alţii crezură în Hristos.

Ajuns la vârstă înaintată, sfântul Averchie fu chemat la Roma, unde o vindecă de nebunie pe fiica împăratului.

Domnul lisus Hristos S-a arătat de mai multe ori robului Său celui credincios. Veneau la el oameni de aproape şi de departe ca să ia tămăduiri şi vindecări din bolile lor grele şi incurabile. Nu numai că diavolii se temeau de el, dar ei încă
îl şi mai ajutau pe sfântul lui Dumnezeu, la a Lui poruncă. Călăuzit fiind de Domnul Hristos, sfântul Averchie propovădui Evanghelia în Siria şi în Mesopotamia.

La vîrstă celor mai adînci bătrîneţi ajungând, sfântul Averchie se înfăţişă înaintea Domnului pe Care mult L-a iubit în cetatea lui, Ierapole, la sfîrşitul veacului al II-lea. Continuă să citești →

„Dă-mi-l pe Kușa!”

„Dă-mi-l pe Kușa!”

  

(mărturie-document)

Noi, familia Corobițîn, mărturisim o minune vădită: învierea din morți a fetiței noastre Xenia de către preacuviosul Kukșa de Odessa.

Aceasta s-a întâmplat în anul 1995, adică în noaptea celei de a doua zi a Nașterii lui Hristos [pe stil vechi, adică în noaptea de 7 spre 8 ianuarie].

Fetița mea, care avea pe atunci doi ani, pe nume Xenia, s-a îmbolnăvit pe neașteptate. Temperatura s-a ridicat brusc la 390C și continua să crească, în ciuda tuturor eforturilor mele de a o face să coboare. Au început convulsiile. Mama mea, bunica Xeniei, care era de profesie medic, a luat-o pe Xenia de mână și văzând starea ei extrem de gravă, m-a rugat să chem salvarea. Eu am telefonat la salvare. Deodată, Xenia s-a liniștit în brațele bunicii. Bunica a început să-și consulte nepoata. Inima ei nu mai bătea. Viața părăsise copila. Când m-am întors, mama mi-a spus: „Nu mai este nevoie de salvare. Deja este prea târziu…” Înțelegând că fetița mea a murit, eu într-o stare disperată, am stat în genunchi în fața icoanei Mântuitorului și am început să mă rog cu lacrimi: „Doamne! Eu sunt păcătoasă! Ia-mi viața mea, numai lasă viața acestei copile!”

Continuă să citești →

21 octombrie: CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS ILARION CEL MARE

hilarion2

ORNAM1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS ILARION CEL MARE

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Mare, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea

Irmosul:

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea într-armată; iar, întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău; Domnul Cel Preamărit, căci cu Mărire S-a preamărit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind cu bucurie a lăuda viaţa ta, fericite, cea purtătoare de lumină şi cu chip luminat, roagă-te să mă luminez eu, pă­rinte, cu blândeţea luminii tale şi alungă de la mine întunericul păcatelor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În tot chipul, fericite, ai mers către Dumnezeu bucurându-te, făcându-te afară de trup şi de lume, şi ţi-ai păzit gândul netul­burat, întărindu-te prin înfrânare; logodindu-ţi prin aceas­ta nepătimirea cea îndum­nezeită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-te cu Razele Prealuminate ale Dumnezeirii Celei Stăpânitoare şi Nezidite, neluând în seamă necredinţa cea părintească, te-ai lepădat de necunoştinţa ei cea mult tulburătoare, unindu-te numai cu Preasfânta Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răsărind Soarele din tine, Maică pururea Fecioară, Cel Ce a fost gândit mai înainte de veci din Tatăl, Cel Nevăzut şi Cuprins minunat de Trupul cel văzut, a luminat pe oameni cu lumina dreptei credinţe. Continuă să citești →

21 octombrie: VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS ILARION CEL MARE

1021hilariongreat

ORNAM1

VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS ILARION CEL MARE

Cuviosul Ilarion s-a născut într-un sat ce se numea Tavata, ce era în Palestina, aproape de cetatea Gaza. Părinţii cuviosului au fost eleni, din care s-a născut Ilarion ca un trandafir din spini, şi bună mireasmă i s-a arătat lui Hristos; căci, fiind trimis de părinţii lui în Alexandria ca să înveţe carte, el nu numai acea înţelepciune a deprins-o degrabă – pe care elenii o caută – ci şi înţelepciunea cea duhovnicească a învăţat-o bine. Pentru că a crezut întru Domnul nostru Iisus Hristos, a primit Sfântul Botez şi, intrând adeseori în biserica lui Dumnezeu, lua aminte la cuvintele cele care luminează şi înţelepţesc pe prunci. Ardea cu inima de dragostea lui Dumnezeu şi, obiceiurile cele bune deprinzându-le, gândea în ce chip ar plăcea Lui. Şi auzind de Sfântul Antonie cel Mare, de a cărui viaţă îmbunătăţită străbătuse vestea pretutindeni, a dorit să-l vadă şi a mers la dânsul cu sârguinţa. Continuă să citești →

21 octombrie: SFINŢII MĂRTURISITORI ARDELENI VISARION ŞI SOFRONIE ŞI MUCENICUL OPREA NICOLAE (Viaţa, Slujba, Acatistul)

Sf. Cuvioşi Mărturisitori Visarion,
Sofronie şi Sf. Mucenic Oprea

(21 Octombrie)

* * *

* * *

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Sfântul Visarion Mărturisitorul

Mişcarea românească de la 1744 din Transilvania şi din Banat, dezlănţuită de propovăduirea Călugărului Visarion, apare în perspectiva istoriei ca parte a luptei de secole duse de popor pentru libertate naţională şi religioasă, pentru dreptate şi omenie. Cuvântul său simplu, spus cu suflet deschis, e scânteia care răscoleşte adânc conştiinţa maselor şi zădărniceşte în câteva săptămâni înfăptuirile unei jumătăţi de veac de silnicii. S-a vădit încă o dată atunci că Ortodoxia românească este una cu aspiraţiile întregului neam, iar apărarea credinţei înseamnă păstrarea fiinţei naţionale.

În aceste vremi de suferinţă pentru românii din vestul Carpaţilor, când credinţa lor, singurul bun ce le mai rămăsese, era primejduită, în numele ei vine Călugărul Visarion, expresie a solidarităţii ortodoxe, a colaborării întru apărare, precum şi a luptei împotriva asupririi (1). Continuă să citești →

21 octombrie: VIAŢA ŞI ACATISTUL SFINŢILOR PREOŢI MĂRTURISITORI MOISE MĂCINIC DIN SIBIEL ŞI IOAN DIN GALEŞ

Sf. Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel 

(21 Octombrie)

             Preotul Mărturisitor Ioan din Galeş 

Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din rândul preoţilor şi credincioşilor ortodocşi români din Transilvania s-au ridicat numeroşi apărători ai dreptei-credinţe, în faţa încercărilor autorităţilor habsburgice de a-i trece cu forţa la uniaţie. Între aceştia se numărau cuvioşii ieromonahi Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara şi Nicodim, protopopul Nicolae Pop din Balomir, preoţii Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş, Ioan din Aciliu, Ioan din Poiana Sibiului, Ioan şi Oprea din Sălişte, Ioan Piuariu din Sadu, preotesele din Tilişca, din Poiana şi din Deal, credincioşii ţărani Oprea Miclăuş din Sălişte, Ioan Oancea din Făgăraş, Constantin Petric din Jina, Ioan Crăciun din Cărpiniş, Toma Maier din Răhău, Tănase (Todor) Todoran din Bichigiu – în părţile Bistriţei. Istoria a păstrat şi alte mii de nume ale preoţilor şi ale credincioşilor, – bărbaţi, femei şi chiar copii -, mai ales din satele: Sălişte, Poiana, Jina, Tilişca, Deal, Cărpiniş, Colun, Cuzdrioara, lângă Dej etc, ucişi sau morţi în urma suferinţelor îndurate, maltrataţi, întemniţaţi, bătuţi ori alungaţi din satele lor. Continuă să citești →

21 octombrie: CUVIOSUL FILOTHEI DIONISIATUL (+1610) [Ro, Gr]

filotheos

ORNAM1

VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS FILOTHEI DIONISIATUL

Cuviosul Filothei Dionisiatul s-a născut la Hrysoúpolis, în regiunea Kavála, la anul 1526. Pe când era copil, a fost răpit de turci dimpreună cu fratele său și au fost amândoi închiși. În chip minunat, Maica Domnului i-a salvat din închisoare și i-a dus la o mănăstire din Neapoli, în Asia Mică. Mai târziu, atunci când mama lor, văduvă fiind de multă vreme, a devenit monahie, și-a reîntâlnit fiii ca monahi. Continuă să citești →

NIFON IONESCU ȘI NECTARIE CREȚU, MONAHI ROMÂNI DE LA MUNTELE ATHOS, AU FOST CANONIZAȚI

Și astăzi, 18 octombrie 2025, Sinodul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol și-a continuat lucrările, fiind prezidat de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Răspunzând într-un târziu cererii Patriarhului României, Sinodul constantinopolitan a trecut în rândul sfinților pe Preacuvioșii Părinți români, nevoitori în Sfântul Munte Athos în secolul al 19-lea: Ieromonahul Nifon Ionescu (1799 – 1899), ctitorul Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos și Schimonahul Nectarie Crețu (1804 – 1899), Protopsaltul și „privighetoarea Sfântului Munte”.

Cățărându-se în spatele celor doi sfinți, Patriarhul ecumenic Bartolomeu își netezește cărarea și-și pregătește terenul spre pomenirea schismaticului Epifanie Dumenko al Kievului în cadrul Liturghiei festive de la București din 27 octombrie 2025, Liturghie prilejuită de prăznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în ziua următoare inaugurării celei mai mari Catedrale Ortodoxe din lume.

Să zicem ”merci” că SS Bartolomeu nu-l va aduce cu sine pe schismaticul Serghei (Epifanie) Dumenko… Cel mai probabil se va ambiționa să-l pomenească la Vohodul Mare, pentru a umbri solemnitatea momentului și a-i umili pe românii conștienți de obrăznicia pontifului Orientului, dar și ”vinovați” pentru tupeul de a construi cea mai mare biserică ortodoxă din lume.

Până la inaugurarea Catedralei Naționale, ierarhia era  următoarea:

  1. Catedrala Sf. Sava din Belgrad
  2. Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova
  3. Catedrala Sfânta Treime din Tbilisi.

20 octombrie: SFÂNTUL GHERASIM DIN KEFALONIA (Viaţa, Acatistul)

SFÂNTUL GHERASIM DIN KEFALONIA

20 octombrie

Troparul

Vietuitor al pustiului, ocrotitor al ortodocsilor si inger in trup, vindecator si de Dumnezeu purtator te-ai aratat nouă. Pentru aceasta noi, credinciosii, te laudam pe tine, dumnezeiescule Gherasime, ca in chip vrednic ai dobandit de la Dumnezeu tamaduiri si harul vesnic, pe cei bolnavi ii vindeci, pe demoni ii alungi, iar celor ce te cinstesc pe tine le izvorasti tamaduiri. Vlastar dumnezeiesc al Peloponezului si comoara nepradata a Kefaloniei, lauda cea mare a intregii Elade, Sfinte Gherasime, de Dumnezeu purtatorule, ocroteste pe robii tai !

* 

*

Viaţa

Sfantul Gherasim din Kefalonia sau Kefalonitul (1506-1579), provine din familia de nobili bizantini, Notara. Bunicul sau, Luca Notara, fusese ultimul prim ministru al Imperiului Bizantin.

Sfantul Gherasim s-a nascut in anul 1508 in satul Trikkala din Peloponez. Continuă să citești →

20 octombrie: CUVIOASA MATRONA DIN HIOS

 POMENIREA CUVIOASEI MAICII NOASTRE MATRONA DIN HIOS

20 octombrie

Mâna dreaptă a Sfintei Matrona şi Psaltirea pe care o citea ca pe un canon personal zilnic, de la rasăritul până la apusul soarelui. Se află în Mănăstirea Dionisiou din Sfântul Munte Athos.

Sfânta Matrona a trăit în veacul al XV-lea. S-a născut în Volissos din Insula Hios din părinţi evlavioşi şi fruntaşi ai satului. Încă din tinereţe ardea de dumnezeiasca dragoste şi a dobândit repede cunoştinţe vaste despre lucrurile sfinte. Imediat ce i-a stat în putinţă, şi-a părăsit patria, părinţii şi averile şi s-a făcut tuturor străină, mişcată de dorul ei pentru Cel care a devenit „străin” pentru mântuirea noastră. Şi-a împărţit o parte din moştenirea ei săracilor şi a consacrat o altă parte zidirii unei bisericuţe închinate Sfântului Artemie, în mica mănăstire unde se retrăsese. Însă în timpul săpării pentru temelii s-a descoperit o comoară ascunsă în pământ. Temându-se că ar fi vorba despre vreo viclenie a urâtorului de bine, sfânta a început să se roage şi imediat aurul s-a transformat într-un sac cu cărbuni.

Continuă să citești →

20 octombrie: SFÂNTUL GHERASIM DIN KEFALONIA (+1579)

SFÂNTUL GHERASIM DIN KEFALONIA

(+1579) – 20 octombrie

Citiţi şi:

Cuviosul Gherasim s-a născut în Tríkala Corintului la anul 1509, din părinţi vestiţi, Dimitrie şi Kali Notara. De la o vârstă timpurie a cunoscut zădărnicia acestei lumi şi s-a înstrăinat de ea, ca să nu mai aibă piedici în dumnezeiescul său ţel. A peregrinat prin diferite locuri, prin Zákinthos, Thessalia, Thessalonic, Constantinopol, Calcedon, căutând să întâlnească oameni virtuoşi de la care să ia pilde de virtute şi de nevoinţă.

Pe la anul 1536 a mers în Sfântul Munte, unde a vieţuit destulă vreme, în mai multe locuri. În Sfântul Munte a primit şi schima mare şi îngerească a monahilor şi, întâlnind cuvioşi nevoitori, a dobândit mare folos. Se menţionează că s-a nevoit în coliba Sfântului Vasilie, în pustia Kapsalei şi într-o mică peşteră, mai jos de cimitirul Schitului Sfintei Ana. Continuă să citești →

20 octombrie: Icoana Maicii Domnului din Philermos

20 octombrie: Icoana Maicii Domnului din Philermos 

Potrivit tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvit în această icoană ar fi redat în manieră fidelă chipul real al Maicii Domnului. Tot tradiția ne spune că această icoană a Maicii Domnului a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și păstrată în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Constantinopol până în jurul anului 1000, când a fost mutată în Insula Rodos, datorită persecuției iconoclaste.

icoana_maicii_domnului_din_philermos

Icoana Maicii Domnului din Philermos este prăznuită pe 20 octombrie.

Icoana Maicii Domnului din Philermos își are denumirea de la Muntele Philermos (greacă Φιλέρημος), situat în insula Rodos.

Potrivit tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvit în această icoană ar fi redat în manieră fidelă chipul real al Maicii Domnului. Tot tradiția ne spune că această icoană a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și păstrată în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Constantinopol până în jurul anului 1000, când a fost mutată în insula Rodos, datorită persecuției iconoclaste.

Icoana este considerată făcătoare de minuni și cinstită de ortodocși precum și de romano-catolici.

La începutul secolului al XIV-lea, cavalerii Ordinului Sfântul Ioan au ocupat insula Rodos. Aici, într-o capelă de pe Muntele Philermos au găsit Icoana Maicii Domnului, pe care au cinstit-o ca ocrotitoare a ordinului. Acești cavaleri au construit în anul 1306 o bazilică la poalele muntelui Philermos, în care a fost reașezată Icoana Maicii Domnului. Continuă să citești →