Arhive categorii: ORTODOXIE

20 octombrie: Sfântul Mare Mucenic Artemie

Sfântul Mare Mucenic Artemie

sf-artemie1

20 octombrie: Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Mare Mucenic Artemie. Un fragment din moaștele sale se află din prima jumătate a secolului al XVII-lea la Mănăstirea Căldărușani din București.

Sfântul Artemie a fost comandant în oastea Sfântului Constantin cel Mare şi a fost martor la toate marile lui înfăptuiri. A văzut pe cer semnul Crucii, a participat la lupta de la Pons Milvius în anul 312 şi, potrivit tradiţiei, a însoţit-o la Ierusalim pe Sfânta Elena, fiind de faţă la aflarea lemnului Sfintei Cruci.

Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A 20 – A DUPĂ RUSALII a Mitropolitului Augustin de Florina

aaa

PREDICĂ  LA DUMINICA A 20 – A DUPĂ RUSALII  

Luca 7, 11 – 16: 

“11. În vremea aceea, S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.
12. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.
13. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
14. Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.
15. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.
16. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”

LACRIMI 

„Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge” 

(Luca 7, 13)

Iubiţii mei, în ciclul pericopelor evanghelice ale anului, duminica de astăzi este a treia a lui Luca. Evanghelia pe care aţi auzit-o este cunoscută. Istoriseşte una din cele mai mari minuni ale lui Hristos, minune care confirmă faptul că cel care a făcut-o este Dumnezeu, Care ţine în mâinile Sale cheile vieţii şi ale morţii (vezi Apocalipsă 1, 18).

Minunea de astăzi nu este doar o vindecare de boală, ci este o înviere de mort, a unui mort pe care-l însoţeau de acum spre ultimul lui locaş. Un mort, un sicriu, o înmormântare, doliu, lacrimi… Şi totuşi, acolo unde nimeni nu putea să dea mângâiere, se arată Marele Mângâietor, Domnul nostru, iar lacrimile încetează şi doliului îi urmează bucurie şi veselie.

Asupra acestei minuni s-ar putea insista ore întregi. Trec cu vederea însă alte momente şi rog dragostea voastră, ca să fiţi atenţi la un detaliu.

* * *

Spune Evanghelia că în spatele sicriului venea poporul. Dar din mulţime o persoană concentrează toată compătimirea Domnului nostru Iisus Hristos. Era o femeie: mama. Aceasta plângea şi era sfâşiată de durere. Strigătele ei făceau să se frângă toate inimile. Copilul ei mort era unicul. Şi nu este prima oară când plânge. A plâns şi când de tânără şi-a pierdut tovarăşul de viaţă şi l-a dus pe soţul ei mort la groapa. Acum, în acelaşi mormânt, îl conduce pe copilul ei, iar doliul ei este îndoit.

Continuă să citești →

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: CUVÂNT LA DUMINICA A III-A A LUI LUCA SAU A XX-A DUPĂ RUSALII

ARHIMANDRITUL IOIL KONSTANTAROS:

CUVÂNT LA DUMINICA A III-A A LUI LUCA SAU

A XX-A DUPĂ RUSALII 

(Luca 7: 11-16)

Pericopa Evanghelistului Luca pe care o vom asculta duminică în sfintele noastre biserici este emoţionantă, dar şi plină de credinţă.

Mama, lovită de moartea soţului ei, primeşte acum o a doua şi mai mare lovitură asupra existenţei ei, prin moartea unicului ei copil.

O situaţie cu adevărat tragică, când poate că cel mai mare ajutor, în asemenea situaţie, nu-l constituie atât cuvintele de mângîiere, cât sprijinul în lacrimi: „A plânge cu cei ce plâng”.

Dar slavă lui Dumnezeu, există şi o a doua scenă a pericopei. Întâlnirea durerii cu Însuşi Începătorul Vieţii. Iisus cunoaşte şi trăieşte mai mult decât toţi drama morţii.

Cunoaşte ca nimeni altul înfricoşătoarea „taină a morţii”. De altfel pentru asta a şi venit: ca să biruiască şi să zdrobească consecinţa păcatului, adică moartea, şi „pe cel ce avea stăpânirea morţii, adică pe diavolul”. Continuă să citești →

19 octombrie: SFÂNTUL MUCENIC UAR, EGIPT

SFÂNTUL MUCENIC UAR, EGIPT

19 octombrie

Acesta a fost ofiţer roman în Egipt, iar în taină, creştin. Fiind atunci aruncaţi în temniţă şapte învăţători ai dreptei credinţe, Sfîntul Uar îi cercetă în legăturile lor, le aduse cele de trebuinţă şi le-a slujit lor cu rîvnă. El se minuna de chinul şi de răbdarea lor şi suferea de slăbiciunea sa de a-şi da pe faţă credinţa creştină faţă de autorităţi şi să se facă şi el mucenic pentru Hristos. Bărbaţii lui Dumnezeu însă îl întăriră, şi atunci îndată Uar hotărî să lepede de la el slăbiciunea. El se înfăţişă dinaintea chinuitorilor şi se dădu pe sine de bunăvoie la chinuri.

Unul dintre cei şapte bărbaţi ai lui Dumnezeu îşi dădu sufletul în închisoare, astfel încît, scoţînd răul eparh pe bărbaţi la întrebare, văzu că nu mai sînt şapte, ci şase. El ceru să afle ce este cu al şaptelea. Atunci Uar zise:

– Eu sunt al şaptelea.

Eparhul înnebunit de mânie l-a torturat pe Uar mai întîi. El porunci biciuirea cu toiege uscate peste trupul său gol, apoi să fie legat de un copac şi să i se taie trupul încet, bucăţică cu bucăţică. Aşa fu omorât sfântul mucenic Uar, aşa îşi dădu el sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul lui fu după aceea aruncat pe o grămadă de gunoi.

O femeie palestiniană pe nume Cleopatra, văduva unui ofiţer imperial, aflându-se de faţă la mucenicia lui Uar, împreună cu fiul ei, loan, luă în taină moaştele mucenicului de pe grămada cu gunoi şi le îngropă în casa ei. Apoi ea ceru învoirea eparhului ca să ia trupul bărbatului ei mort şi să îl ducă din Egipt în Palestina. Fiind văduvă de ofiţer, eparhul îi dădu fără zăbavă această învoire. Cu toate acestea, cinstita văduvă nu oasele bărbatului ei, care murise de ceva vreme, le luă ca să le ducă în Palestina, ci moaştele sfântului mucenic Uar. Astfel, ea le aşeză în satul naşterii ei, Edras, care se află lângă muntele Tabor, îngropându-le acolo cu cinste. În acel loc se săvârşiră multe minuni cu credincioşii care se închinau cu credinţă cerând mijlocirea sfântului. Văzând minunile săvârşite de sfântul mucenic şi evlavia celor care veneau aici în număr tot mai mare, Cleopatra ridică pe acel loc o slăvită biserică cu hramul numelui sfântului. Continuă să citești →

19 octombrie: ADUCEREA MOAŞTELOR CUVIOSULUI IOAN DE RILA (Viaţa, Testamentul)

19 octombrie: SFÂNTUL IOAN DE RILA

Sfantul Ioan de la Rila

Sfîntul cuvios părintele nostru Ioan, cel mare între postnici, era din hotarele slăvitei cetăţi Sredsca, din satul care se numea Scrina, în vremea împărăţiei iubitorului de Hristos, Petru, împăratul româno-bulgar, şi al împăratului grecesc Constantin Diogen, avînd părinţi dreptcredincioşi. După încetarea din viaţă a părinţilor săi, toate cele rămase le-a împărţit la săraci, căci din tinereţe a iubit pe Dumnezeu şi, luînd chip monahicesc, a ieşit din ţarina sa, neavînd pe trupul său decît o haină de piele. Suindu-se într-un munte înalt şi pustiu, se nevoia acolo cu viaţă îmbunătăţită, hrănindu-se cu buruieni sălbatice. După puţină vreme, din îndemnare diavolească, au năpădit noaptea asupra lui tîlharii şi, bătîndu-l foarte mult, l-au izgonit de acolo.  Continuă să citești →

SFÂNTUL PROROC IOIL DESPRE SFÂRŞITUL LUMII, ZIUA DOMNULUI ŞI JUDECATA VIITOARE (19 octombrie)

19 OCTOMBRIE:

SFÂNTUL PROROC IOIL

DESPRE SFÂRŞITUL LUMII,

 ZIUA DOMNULUI ŞI JUDECATA VIITOARE

 Sfântul Prooroc Ioil a fost din seminţia lui Ruvin, din satul Metomor. El a proorocit despre pustiirea Ierusalimului şi a dat sfaturi pentru post, ca fiind cel mai bun mijloc prin care se face milostiv Dumnezeu. A mai proorocit şi pentru venirea Sfântului Duh peste tot trupul, precum şi pentru înfricoşata Judecată de apoi. Apoi s-a sfârşit cu pace şi a fost îngropat în pământul său. El a vieţuit mai înainte de naşterea Domnului nostru Iisus Hristos cu 800 de ani, iar numele lui înseamnă dragostea lui Dumnezeu, ori pârgă, sau începătură a lui Dumnezeu.

Sfârşitul [Ioil 2:10; 3:4]

 

Înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a Domnului, soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele [Ioil2:10; 3:4].

Sfântul Chiril al Ierusalimului îi combate pe cei care spun că lumea va pieri cu totul. El susţine că Domnul va crea lumea din nou, ,,atunci când va veni întru slavă în ziua cea de pe urmă. Căci lumea aceasta are început şi sfârşit, însă ea va fi făcută din nou […]. Sfânta Evanghelie spune că soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer [Matei 24:29]. Dar noi să nu plângem pentru aceasta, de parcă numai noi ne-am cunoaşte atunci sfârşitul; şi stelele apun, însă după un timp răsar din nou. Dumnezeu va face cerurile să se cutremure nu ca să le distrugă, ci ca să le facă din nou, încă şi mai frumoase […]. Privim spre Înviere, cuprinzând aici restaurarea întregii creaţiuni.”

Sfântul Vasile (cca 330-379) întăreşte că ,,Domnul a prezis că la pieirea lumii au să se arate semne în soare şi lună şi stele: soarele se va preface în sânge, iar luna nu-şi va mai da lumina ei [cf. Ioil2:11;3:4]. Acestea sunt semnele sfârşitului lumii.”

Sfântul Ioan Gură de Aur face următorul comentariu: ,,Prin expresia ziua cea mare şi înfricoşătoare a Domnului [Ioil2:10; 3:4] înţelegem atât ziua Pogorârii Duhului Sfânt (Cincizecimea), cât şi ziua când Domnul va veni din nou, la sfârşitul lumii.”

Drept pentru care Venerabilul Beda adaugă: ,,Cuvântul soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele, înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a Domnului [Faptele Apostolilor2:20; Ioil2:10; 3:4] – este de înţeles cu referire pe de o parte, la cele întâmplate cu prilejul Patimilor Domnului [cf. Matei 27:45], iar, pe de altă parte, la ceva ce se va petrece în viitor, înainte de Ziua Domnului, adică înainte de ziua judecăţii.”

 

Ziua Domnului [Ioil 2:11]

 

„Dar Domnul Îşi face auzit glasul în fruntea oştirilor Sale, căci întinsă foarte este tabăra Lui şi puternic este cel ce împlineşte poruncile Lui. Ziua Domnului este mare şi înfricoşătoare foarte şi cine va putea sta împotriva ei?” [Ioil 2:11]

Sfântul Vasile cel Mare arată despre aceasta următoarele: ,,Pentru ce căutaţi Ziua Domnului? Aceea este întuneric şi nu lumină [Amos 5:18]. Negreşit întuneric celor vrednici de întuneric. Scriptura cunoaşte şi ziua cea neînserată, cea continuă, cea fără de sfârşit, pe care Psalmistul a numit-o a opta pentru că se află în afara acestui timp săptămânal. Încât fie de zici zi, fie de zici veac, vei exprima aceeaşi idee.”

Căci Ziua Domnului este mare şi înfricoşătoare foarte şi cine va putea sta împotriva ei? [Ioil 2:11] Într-alt loc, Sfântul Ambrozie scrie: ,,Vai de cei ce doresc Ziua Domnului! [Amos 5:18], căci se vorbeşte aici despre întuneric, nicidecum despre lumină, căci vădit este  că ziua – când cei aflaţi fără de pată vor străluci, iar cei osândiţi vor merge spre chinuri – este plină de întuneric pentru cei care se ştiu pe sine plini de răutate şi de nevrednicie. Pe lângă aceasta, Scriptura ne mai învaţă că în ziua cea veşnică a răsplăţii nu se cunoaşte trecerea de la ziuă lanoapte.”

Fericitul Ieronim remarcă idea că ,,în ziua aceea viaţa fiecăruia în parte se va dezvălui pe de-a întregul; de aceea spune prorocul că […] Ziua Domnului este mare şi înfricoşătoare foarte [Ioil 2:11]”.

 

Judecata viitoare [Ioil 3:1-2,12; 4:1-2, 12] Continuă să citești →

19 octombrie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. PR. IOIL (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. PR. IOIL

 19 octombrie 

Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Ioil

Troparul Sfântului Prooroc Ioil, glasul al 2-lea:

A proorocului Tău, Doamne, Ioil pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm: mântuieşte sufletele noastre!

 

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi, popoare, să cân­tăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.

Stih: Sfinte Proorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata proorocilor se vese­leşte împreună cu noi, când se face ţie laudă, gânditorule de cele cereşti, Sfinte Ioil, de Dumnezeu arătătorule. Cu care împreună roagă-te, să ne mântuim noi, fericite.

Stih: Sfinte Proorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vestind mai înainte cuvintele cele Dumnezeieşti, de Dum­nezeu insuflate, ai descoperit mânia cea cumplită şi pe drep­tate, care s-a întâmplat din reaua credinţă a poporului celui ce cugeta cele deşarte, Sfinte Proorocule Ioil.

Stih: Sfinte Proorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine te-a umbrit Însuflarea Duhului cea minunată şi purtă­toare de lumină şi făcătoare de viaţă; şi a suflat întru tine cunoştinţa celor ce vor să fie, proorocule preafericite. Continuă să citești →

19 octombrie: Cuvioasa Frideswida de la Oxford

Cuvioasa Frideswida de la Oxford

În urmă cu mai mulți ani, un tânăr student de la Oxford se simțea depășit de situație: șezând în bibliotecă și având în față teancuri întregi de cărți, a închis ochii și a început să se roage. Când a deschis ochii, privirea i-a căzut mai întâi pe inscripția în limba latină de pe tavanul bibliotecii, moto-ul Universității: Dominus Illuminatio Mea („Domnul este luminarea mea”). Fără să mai stea pe gânduri, s-a ridicat de pe scaun, a returnat cărțile, a ieșit din bibliotecă, s-a urcat pe bicicletă și a plecat înspre Binsey.

Acolo, la două mile de centrul Oxfordului se află o mică biserică medievală și o fântână. Această oază de pace este Biserica Sfintei Frideswida, protectoarea Oxfordului.

Continuă să citești →

DIN MINUNILE SFANTULUI IOAN DE RILA: Cât de repede îndeplinește o rugăciune

DIN MINUNILE SFANTULUI IOAN DE RILA: Cât de repede îndeplinește o rugăciune

sf-ioan-de-la-rila

Galina Vladimirova Bezenko­va, din Sofia, str. Boris I, nr. 151 (as­tăzi monahia Kasinia, din Mănăstirea Sfinții Ioachim și Ana, de lângă satul Bistrița-Sofia), relatează următoarele:

În anul 1936 am slăbit foarte mult și m-am îmbolnăvit. În fiecare sea­ră aveam temperatură foarte ridicată. Așa că am fost constrânsă să-mi pară­sesc serviciul și să trăiesc în dureri, în tulburare, bolnavă, neavând nici un fel de ajutor, trebuind să-i port de grijă și mamei mele bătrâne. În această stare de deznădejde, într-o joi după-amia­ză am intrat în Biserica Sfântul Nico­lae din strada Caloian și am aprins o lumânare înaintea icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae. Când am privit la dreapta mea, am văzut o icoa­nă mare, veche și ștearsă, a Sfântului Ioan de Rila. Înainte cu șase ani fuse­sem la Mănăstirea Rila (Bulgaria), unde primi­sem mare mângâiere duhovnicească. Amintindu-mi de aceasta, am mers la icoana, mi-am rezemat capul de ea și am spus: «Sfinte Ioane, sunt bolnavă, supărată, fără nici un fel de ajutor. Atât de mare bucurie am simțit atunci când am fost la tine! Te rog, fă să ajung fie și pentru puțină vreme la tine!» Spu­nând aceasta, i-am sărutat mâna și am ieșit. Nu aveam nici o nădejde în pu­terile mele că voi ajunge la Mănăstirea Rila, căci rămăsesem fără nici un ban.

Continuă să citești →

18 oct.: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. EV. LUCA (Gr, Ro, En)

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. EV. LUCA

18 octombrie

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca

Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte şi Evanghe­liste Luca, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Tăiat pe cea Netăiată…

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gura ta ştiind-o pahar Dumnezeiesc, al Înţelep­ciunii Celei Preaînalte, Înţelep­te Apostole Luca, Vistieria Cea Mare şi Negrăită a harului, îmbogăţindu-ne, o luăm cu osâr­die, Domnului cântând, căci cu Mărire S-a preamărit.

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Taină învăţându-te Hristos cele cereşti şi Scripturile cele de Dumnezeu insuflate, fără mijlocire deschizându-le ţie Apostole Luca, tăinuitor te-a arătat şi propovăduitor preaînţelept, al celor mai presus de minte, care cu osârdie cânţi: Domnu­lui să cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit. Continuă să citești →

18 oct.: Viaţa Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Teodor de la Mega Spileo

ORNAM1

Viaţa Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Teodor de la Mega Spileo

Cei doi cuvioşi, Simeon şi Teodor, au fost fraţi după trup, născuţi în Tesalonic la începutul veacului al IV-lea. Proveniţi dintr-o familie cucernică şi educată, tinerii au învăţat teologia, filosofia, retorica şi poezia. Insuflaţi de nevoinţele pustiei, care înfloreau la acea vreme, ei au îmbrăţişat monahismul şi au vieţuit pe rând în Muntele Olimp, Muntele Ossa şi Muntele Pelion. Mai pe urmă au călătorit în Ţara Sfântă şi pe Muntele Sinai. La întoarcerea din Sinai, au fost sfinţiţi preoţi de către Episcopul Maxim al Ierusalimului. Pe când se aflau încă în Ierusalim, cei doi tineri monahi au avut acelaşi vis în care Maica Domnului, însoţită de Sfinţii Apostoli Pavel, Andrei şi Luca, le-a poruncit să meargă în Ahaia pentru a găsi o icoană de-a ei sculptată acolo de Sfântul Luca.

Primind binecuvântarea episcopului, ei au pornit spre coasta nord-estică a Peloponezului, creştinată de aceiaşi trei ucenici propovăduitori ai Evangheliei: Sfântul Pavel în Corint, Sfântul Andrei în Patras şi Sfântul Luca în ţinuturile din afară ale Ahaiei.

Continuă să citești →

ÎN AMINTIREA PĂRINTELUI PAISIE OLARU (18 octombrie)

ÎN AMINTIREA PĂRINTELUI PAISIE OLARU

(18 octombrie)

Sã nu faci tot ce poti, sã nu crezi tot ce auzi si sã nu spui tot ce stii!

Lasă-te întotdeauna în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în suflet. 
Să te întorci acolo de unde ştii că ai pierdut pacea inimii.

Să ne aducem aminte de cuvântul Mântuitorului Care zice: «Pentru tot cuvântul deșert vom da seamă în ziua judecății», iar un sfânt părinte zice că «de câte ori am vorbit m-am căit».

Mare este darul tăcerii!
Prin tăcere scăpăm de osândă, de clevetire, de vorbă deșartă și învățăm a ne ruga. Părinții noștri vorbeau «șapte vorbe pe zi» cum se spune, dar cu inima și cu buzele se rugau neîncetat. Dacă vom pune înaintea noastră păcatele noastre, ceasul morții și ziua judecății, încet-încet dobândim darul tăcerii și al rugăciunii.

Să ne rugăm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: «Pune, Doamne, pază gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. (Psalm 140,3)»

Să vezi şi să nu vezi … să auzi şi să nu auzi … Multe să asculţi, dar puţine să vorbeşti!

 

parintele-paisie-olaru

 

Citiţi şi: 115 ani de la naşterea părintelui Paisie Olaru

* * *

Câteva cuvinte despre viața Părintelui Paisie 

Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897 în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, primind la botez numele de Petru.Părinții săi, Ioan și Ecaterina, erau oameni săraci, dar credincioși, iar în familie domnea liniştea şi înţelegerea, nu existau certuri. Tatăl său era pădurar, iar mama sa casnică. Erau oameni simpli care-şi educau copiii mai mult prin puterea exemplului decât prin vorbe multe. Tatăl ştia Paraclisul Maicii Domnului pe de rost, precum şi alte rugăciuni şi se ruga cu glas tare, să audă şi cei mici. Mama era prietenoasa cu toată lumea şi le spunea adesea: „Măi băieţi, să fiţi cuminţi ca să nu dăm cinstea pe ruşine!” Continuă să citești →

18 oct.: Bătrânul Abimelec Aghiannanitul (1872-1965)

Bătrânul Abimelec Aghiannanitul (1872-1965)

Vrednicul de pomenire bătrân Abimelec – după numele civil, Gherásimos Bonákis – s-a născut în anul 1872 la Brósnero (Creta) și a adormit somnul cel veșnic al drepților în Grădina Maicii Domnului, în 1965, la vârsta de aproape 100 de ani. Nu a învățat foarte multă carte, terminând doar primele patru clase primare, apoi a ucenicit pe lângă un unchi de-al lui, și a învățat meseria de croitor. Nu a putut, însă, îndrăgi această meserie, pentru că, încă de la această fragedă vârstă, inima lui fusese străpunsă de săgeata erosului dumnezeiesc, iar singura dorință era aceea de a părăsi satul natal pentru a deveni pustnic la Sfântul Munte și a se dărui cu totul pe sine rugăciunii neîntrerupte, ascezei și postului.

Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS MUCENIC ANDREI DIN CRETA (17 octombrie)

17-oct_-sf-cuv-mc-andrei-din-creta

ORNAM1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS MUCENIC ANDREI DIN CRETA

Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Andrei Criteanul, glasul al 4-lea:

Pustniceşte mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti le-ai pierdut cu arma Crucii, întru tot fericite; şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbră­cat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Pentru amân­două acestea te-ai încununat de la Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Andrei, pururea lăudate.

Cântarea 1, glasul al 2-lea

 Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Robindu-ţi bărbăteşte pa­timile trupului, părinte, sub cuget, ca unul ce eşti numit cu numele bărbăţiei, ai biruit cruzimea tiranilor şi ai pătimit după Lege. Pentru aceasta, adunându-ne cu credinţă, toţicu un glas pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfierbântându-te ca un jă­ratec înţelegător, cu înfierbântarea Dumnezeiescului Duh, ai topit îngheţul patimilor şi cu pâraiele sângiurilor ai stins fo­cul cel străin al necredinţei, Sfinte Mare Andrei, Mărturisitorule, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legându-te cu dragostea lui Hristos, părinte, din tinereţe cu bucurie luându-ţi Crucea, I-ai urmat Lui, lepădându-te de sine-ţi prin pustnicie, prin mărturisire şi prin desăvârşită luptă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiindu-mi îngreunat sufletul totdeauna cu somnul lenevirii, alerg către sprijinirea ta, Prea­curată Maică Fecioară; deşteaptă-mă către privegherea pocăinţei, izbăvindu-mă atunci de chinul cel veşnic. Continuă să citești →

17 octombrie: SFÂNTUL PROOROC OSEA – DESPRE LEPĂDAREA IUDEILOR ŞI VENIREA LUI ANTIHIRIST

VIAŢA SFÂNTULUI PROOROC OSEA (17 octombrie)

Sfântul prooroc Osea era fiul lui Veriin de la Valemot, din seminţia Isahar, bărbat temător de Dumnezeu. În acea vreme mulţi din poporul lui Israel, abătându-se de la Dumnezeu şi uitând facerile de bine şi minunile Lui, se închinau idolilor, iar el slujea lui Dumnezeu, Celui ce a făcut cerul şi pământul şi Care a scos pe părinţii lor din Egipt cu mână tare; îi învăţa pe oamenii cei rătăciţi de la adevăr şi îi întorcea prin sfaturile sale cele înţelepte la strămoşeasca dreaptă credinţă. Umplându-se de Duh Sfânt, mult a proorocit pentru Israel şi pentru venirea lui Hristos şi Învierea Sa, precum se vede în Cartea lui. Pentru că a scris prooroceştile sale cuvinte, însumând paisprezece capete care se socotesc în Sfânta Scriptură ca fiind grăite prin Sfântul Duh. Osea a vieţuit ani îndelungaţi, cu 822 de ani înainte de naşterea lui Hristos. Iar numele lui se tâlcuieşte: mântuitor, păzitor sau umbritor. A murit întru bătrâneţe adânci şi cinstite şi a fost îngropat cu pace în pământul său.

SFÂNTUL PROROC OSEA 

DESPRE LEPĂDAREA IUDEILOR ŞI VENIREA LUI ANTIHIRIST 

Lepădarea iudeilor [Osea 3:3-4; 4:5-6;9:17] 

A. Sfântul Chiril al Alexandriei comentează cele petrecute cu majoritatea iudeilor, după ce Iisus Hristos a înviat din morţi şi S-a înălţat la ceruri: ,,Dumnezeu-Tatăl le-a trimis pe Fiul Său, chemându-i la o slujire mai presus de Lege şi la cunoaşterea desăvârşită a binelui. El le-a trimis pe Fiul Său, pentru ca să-i izbăvească de povara fărădelegilor, ca să-i cureţe de tina păcatelor. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca să-i facă pe toţi fii ai Săi, ca şi ei să poată moşteni slava, mărirea şi comuniunea Sfântului Duh – viaţa nestricăcioasă, bucuria fără de sfârşit şi Împărăţia cerurilor. Însă, în loc să se pregătească fără preget a primi harul Său şi a-L lăuda prin cuvinte de mulţumire, ei nu au făcut nimic din toate acestea, ci, dimpotrivă, ei s-au ridicat împotriva Lui, respingându-L prin neascultare, nesocotind semnele Lui. Apoi, după ce au înfăptuit toată fărădelegea, au ajuns până la urmă să-L răstignească. Astfel, au primit osânda de a îndura chinurile mai înainte vestite prin prorocii cei sfinţi. Căci spus-a unul dintre aceştia: Dumnezeul meu îi va arunca de la Sine, că nu au ascultat de El. Să rătăcească printre neamuri! [Osea 9:17] […] Iar ei au fost lăsaţi pradă deznădejdii, au fost risipiţi pe faţa pământului, Templul lor a fost mistuit de flăcări şi Iudeea a fost călcată de picior străin.’’

Într-altă parte, Sfântul Chiril aduce din nou în discuţie chestiunea aceasta şi subliniază: ,,Dumnezeu S-a lepădat de ei, pentru că ei nu L-au ascultat; astfel s-au risipit cu toţii şi s-au făcut rătăcitori printre păgâni. […] Ia aminte la faptele acestea şi le înţelege spre întărirea credinţei tale în cele spuse aici. Căci, iată, au ajuns cu toţii pribegi şi străini în orice ţinut şi în oricare cetate, nicăieri nu mai pot să-şi păzerască slujirea curată după Lege, dar nici nu voiesc să primească slava şi bucuria unei vieţi trăită după înţelepciunea Evangheliei.’’ Continuă să citești →