Arhive categorii: ORTODOXIE

28 OCTOMBRIE: SFÂNTUL IACHINT DE VICINA, MITROPOLITUL ȚĂRII ROMÂNEȘTI

SFÂNTUL IACHINT DE VICINA, MITROPOLITUL ȚĂRII ROMÂNEȘTI

Biserica Ortodoxă îl pomeneşte astăzi, 28 octombrie, pe Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, Mitropolitul Ţării Româneşti.Vicina a fost un oraş important în secolele XIII-XIV, aşezat în regiunile de nord ale Dobrogei, cel mai probabil pe o insulă din faţa aşezării actuale Isaccea (odinioară oraşul Noviodunum). Scaunul mitropolitan de la Vicina a fost întemeiat înainte de secolul al XIII-lea, sub jurisdicţie bizantină. Perioada de la jumătatea secolului al XIV-lea, când Iachint devine mitropolit, este marcată de criza Imperiului Bizantin, care, slăbit de războaie interne, nu-şi mai putea exercita protecţia asupra cetăţii Vicina. Prin anii 1337-1338, Vicina fusese deja cucerită şi prădată de tătari, pentru ca din 1352 să intre sub ocupaţie genoveză. În acest context, este posibil ca mitropolitul Iachint să se fi retras la Curtea Domnească de la Argeş, sub domnitorii Basarab I (1310-1352) şi Nicolae Alexandru (1352-1364). Alungând hoardele tătare ce organizau expediţii de jaf în voievodat, domnitorul Ţării Româneşti ajunsese să stăpânească teritorii din sudul Moldovei, până la Chilia şi Marea Neagră. Nu avem certitudine cu privire la data când Sfântul Iachint a fost nevoit să părăsească scaunul mitropolitan de la Vicina. Cert este că, în anul 1359, se afla în Ţara Românească, la Curtea Domnească a lui Nicolae Alexandru Basarab, ca mitropolit al Ungrovlahiei. Continuă să citești →

VIAȚA SFÂNTULUI CUVIOS TEOFIL, CEL NEBUN DUPĂ HRISTOS (28 octombrie)

VIAȚA SFÂNTULUI CUVIOS TEOFIL, CEL NEBUN DUPĂ HRISTOS

sf-teofil-de-la-kiev

În octombrie 1788, în orăşelul Mahnovo din gubernia Kiev, Eufrosina, soţia preotului Andrei Gorenkovski, slujitor al Bisericii „Naşterea Maicii Domnului”, a născut gemeni: Toma şi Calinic. Spre uimirea Eufrosinei, Toma n-a vrut să sugă, întorcându-şi de fiecare dată faţa de la sân. Ca să-şi scape copilul de la moarte, mama a fost nevoită să găsească un mijloc pentru a-l hrăni: îi dădea să mănânce fiertură de cartofi, ridichi şi morcovi. Toate acestea Toma le primea cu plăcere, însă numai ce-i atingeau de buze vasul cu lapte, copilul îşi întorcea imediat faţa, plângând în hohote.

În inima mamei a început să se înfiripeze răceala faţă de micuţul Toma. După o vreme, Eufrosina s-a hotărât să scape de un asemenea copil şi a încercat în mai multe rânduri să-l înece. Însă de fiecare dată Dumnezeu i-a salvat pruncului viaţa.

Tatăl necăjit, văzând cât de mult îşi urăşte soţia sa propriul copil, a hotărât să-l îndepărteze pe Toma de ea pentru o bucată de vreme. Pentru aceasta a căutat fără ştirea Eufrosinei o doică căreia i-a dat spre creştere pruncul. Femeia, neavând alte mijloace, îl hrănea pe Toma cu pâine înmuiată în miere îndoită cu apă, înştiinţându-l zilnic pe tată despre starea copilului.

Doica îl îngrijea pe Toma ca pe propriul său fiu. Se spune că îl ducea pe copil la biserică în fiecare duminică, spre a-l împărtăşi cu Sfintele Taine.

Curând a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu ca să-l cheme la Sine pe tatăl şi purtătorul de grijă al lui Toma. Simţind apropierea morţii, preotul Gorenkovski l-a încredinţat pe copil unui morar, iar acesta l-a dat unui ţăran înstărit care nu avea copii. Continuă să citești →

28 octombrie: TEOFIL DE LA KITAEV, SFÂNTUL NEÎNŢELES ŞI NEDORIT DE OAMENI (Viaţa, Acatistul)

TEOFIL DE LA KITAEV, SFÂNTUL NEÎNŢELES ŞI NEDORIT DE OAMENI 

 * * *

Pământul Kievului a plămădit din vremuri îndelungate sfinţi bine plăcuţi lui Dumnezeu, care s-au rugat pentru lume şi de la care oamenii au primit mărturie şi nădejde că Învierea lui Hristos nu a fost în zadar. Mahnovo, oraş din apropierea Kievului, a fost şi el dăruit cu Sfântul Teofil care, prin purtarea sa smerită, a păşit pe calea unei nevoinţe aparte – nebunia pentru Hristos.  

Preotului Andrei Gorenkovski, slujitor al Bisericii cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“ din orăşelul Mahnovo din apropierea Kievului, în luna octombrie a anului 1788, soţia sa, Eufrosina, i-a născut 2 gemeni, Toma şi Calinic.

Deşi Eufrosina se străduia să-şi alăpteze amândoi pruncii, Toma, cel mai mare dintre gemeni, n-a vrut nicicum să sugă, întorcându-şi de fiecare dată faţa de la sân. Ca să-şi scape copilul de la moarte prin înfometare, mama a fost nevoită să găsească fel de fel de mijloace pentru a-l hrăni. Îi dădea lui Toma să mănânce fiertură de cartofi, ridichi şi morcovi. Toate acestea Toma le primea cu plăcere, însă refuza să-şi atingă buzele de vasul cu lapte fiert. De fiecare dată, copilul îşi întorcea faţa, plângând în hohote, şi pentru nimic în lume nu voia să guste vreun fel de hrană cu lapte. Continuă să citești →

21 septembrie/28 octombrie: SFÂNTUL DIMITRIE DE ROSTOV, FĂCĂTORUL DE MINUNI (VIAŢA, ÎNVĂŢĂTURILE)

Citiţi şi:

* * *

Pe această ramură de rai, pe Dimitrie sfinţitorul şi făcătorul de minuni l-a crescut Rusia cea mică. El s-a născut într-o cetate mică şi neînsemnată, care se numea Macarova, fiind departe de cetatea Kievului ca la cincizeci de stadii.

El s-a născut la anul 1629, luna decembrie, din părinţi de bun neam, care erau împodobiţi cu credinţa creştinească şi umblau în poruncile lui Dumnezeu cu neabatere. Tatăl său se numea Sava şi era cu rînduiala sutaş în oastea Rusiei, iar maica sa se numea Maria. La naştere i-a pus în grabă numele Daniil, luminîndu-l după aceea şi cu Sfîntul Botez. După botez, pruncul a fost crescut de părinţi în frica şi respectul către Dumnezeu. L-a învăţat legea creştinească şi creştea împreună cu anii, cu înţelegerea şi cu fapta bună, mergînd ca pe o scară din putere în putere. Continuă să citești →

10/28 octombrie: CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU IOV DE LA POCEAEV (Viaţa, Acatistul, Învăţături)

CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU IOV DE LA POCEAEV

 … Legea lui Hristos şi învăţătura lăsată de El apostolilor nu este numai pentru monahi, ci şi pentru mireni, căci după cum grăieşte Sfântul Pavel: privegheaţi întru toată răbdarea, rugându-vă, şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte! (Romani 13,14); iar aceasta mărturiseşte că nu doar monahii trebuie să ţină Scripturile şi să petreacă în pace în viaţa pustnicească, ci şi toţi aceia care trăiesc în oraşe şi în sate alături de soţiile şi copiii lor…

Cuviosul Iov a fost fiul unei familii evlavioase din Pocuţia Galiţiei. De mic copil a arătat o mare râvnă pentru faptele bunei-cinstiri. La vârsta de 9 ani şi-a părăsit vatra părintească şi a intrat în Mânăstirea Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Ugornişka, în Carpaţi.

Continuă să citești →

Sfântul Cuvios Nestor Cronicarul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (27 octombrie)

Sfântul Cuvios Nestor Cronicarul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina

(27 octombrie)

Acesta s-a născut la Kiev în anul 1050. Pe când avea 17 ani, mânat de dorul de a sluji lui Dumnezeu, veni la Lavra Peşterilor. Pe vremea aceea, cuviosul Antonie se retrăsese în peştera sa izolată, în vreme ce cuviosul Teodosie (pomenit pe 3 mai)  se îmgrijea de zidirea mănăstirii.

Înainte de a deveni monah, luminatul de Dumnezeu Nestor fu învăţat în sânul obştii cuvioşilor părinţi să se împodobească cu virtuţile monahale. Văzând că truda cuvioşilor părinţi Antonie şi Teodosie, evlaviosul tânăr, cu smerenie şi râvnă, primea toate sfaturile, se hrănea neîncetat cu hrana cea duhovnicească ce curgea îmbelşugat din aceste două luminoase izvoare ale Cuvântului. Continuă să citești →

27 octombrie: Sfintele Mucenițe Capitolina și Erotiida din Capadocia, Turcia

Sfintele Mucenițe Capitolina și Erotiida din Capadocia, Turcia

(27 octombrie)

3. Sf Mc Capitolina si Erotiida din Capadocia (304) 1.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol și păstrată în Biblioteca Vaticanului, Roma, Italia

Acestea au trăit în vremea împăratului Dioclețian și a lui Zilichinhie, guvernatorul Capadociei.

Sfânta Capitolina de neam mare fiind și bogată, împărțindu-și toată averea săracilor și liberându-și robii săi cu îndestulare, luă îndrăznire și merse înaintea guvernatorului mărturisind că este creștină. Fiind aruncată în temniță, a doua zi i se tăie capul.

Iar sfânta Erotiida, care era roaba sfintei Capitolina, de vreme ce și cu pietre zvârli în eparh de-l lovi, fu bătută cu toiege și cu harul lui Hristos făcându-se sănătoasă, i se tăie și ei capul. Continuă să citești →

27 octombrie: Sfântul Mucenic Nestor

Sfântul Mucenic Nestor

Martyr Nestor of Thessalonika_KER

Astăzi, 27 octombrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește și cinstește pomenirea Sfântului slăvitului Mucenic Nestor. Sărbătoarea de astăzi este o continuare a sărbătorii de ieri, a pomenirii Sfântului slăvitului Marelui Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Ar fi trebuit ca cei doi sfinți să fie sărbătoriți în aceeași zi, de vreme ce împreună s-au nevoit și împreună s-au învrednicit de cununa cea neveștejită a muceniciei, însă Biserica Ortodoxă, pentru a le acorda o cinstire mai aleasă, îi sărbătorește separat, închinându-le o zi fiecăruia dintre ei. Ceea ce vom istorisi astăzi, se aseamănă mult cu istorisirea de ieri.

Continuă să citești →

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA LA SFÂNTUL DIMITRIE BASARABOV (27 octombrie)

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA LA

SFÂNTUL DIMITRIE BASARABOV

(27 octombrie)

72845_sf-dimitrie-basarabov

 

Sufletele dreptilor sint in mina lui Dumnezeu si nu se va atinge de dinsele munca (Intelepciunea lui Solomon 3, 1)

 

Iubiti credinciosi,

Cuviosul parintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucuresti, a carui praznuire o avem astazi, era de la sudul Dunarii, nascut intr-un sat neinsemnat cu numele de Basarabov. Fiind sarac la parintii sai si neavind cu ce se hrani, multa vreme in tineretile sale a pascut vitele acelui sat, ducind o viata singuratica de rugaciune si infrinare.

 

Mai tirziu, vazind ca toate cele omenesti sint desertaciuni, a parasit grija cea lumeasca si s-a retras intr-o pestera, nu prea departe, unde era o mica minastire. Acolo, Cuviosul a primit schima monahala, acolo a inceput a trai in cele mai aspre nevointe pustnicesti, acolo a ajuns in scurta vreme la o viata desavirsita, prin privegheri de toata noaptea, prin post aspru si metanii, prin rugaciuni neincetate si lacrimi, prin multa saracie si adinc de smerenie. Dar cine va putea sti si povesti toate nevointele cele de taina ale Cuviosului Dimitrie? Continuă să citești →

27 octombrie: SFÂNTUL CUVIOS DIMITRIE CEL NOU DIN BASARABI, BULGARIA

27 octombrie:

SFÂNTUL CUVIOS DIMITRIE CEL NOU DIN BASARABI, BULGARIA

 

Acesta s-a născut în veacul al XIII-lea în satul Basarabi, Bulgaria, din părinşi binecredincioşi care se îndeletniceau cu agricultura şi creşterea vitelor. Îşi ajuta părinţii păscând vitele, prilej cu care îm liniştea naturii ne adâncea tainele vieţii duhovniceşti. Hrana sufletului său era privegherea şi rugăciunea îndelungată, postul aspru, astfel sporind în smerita cugetare şi dragostea de Dumnezeu.

Odată, pe când păştea cirezile de vite la un râu să le adape, călcă pe cuibul unei păsărele ce se afla ascuns în iarbă şi îi omorî toţi puişorii. Sufletul său sensibil fiind cuprins de mare mâhnire, îşi luă canon să umble desculţ cu acel picior.  Vara sângera, lovindu-se şi rănindu-se de pietre şi spini, iar iarna degera chinuindu-l cumplit. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A 23-A DUPĂ RUSALII: ŢINUTUL GADARENILOR

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA,
PREDICĂ LA VINDECAREA DEMONIZATULUI DIN GADARA

Alte predici:

 * * *

ŢINUTUL GADARENILOR

„Şi s-a dus Iisus în ţinutul gadarenilor” (Luca 8:26)

S-a dus, zice Evanghelia, s-a dus Hristos în ţinutul gadarenilor. Care era acest ţinut? Se afla la graniţele Israelului, aproape de închinătorii la idoli, pe malul răsăritean al Ghenizaretului.

Ce erau gadarenii? Iudei erau. Dar deşi credeau în Dumnezeu, nu încercau să împlinească poruncile Lui. Aveau religie, dar o religie formală. Religia spunea că evreul nu trebuie să mănânce carne de porc. Gadarenii însă aveau turme de porci. Făceau comerţ, un comerţ nelegiuit, interzis de legea mozaică. Căutau doar la jalnicele lor interese şi nimic mai sus.

În ţinutul gadarenilor nu împărăţea Dumnezeu; împărăţea satana. Şi dovezi sunt demonizaţii. Ţinutul lor avea mulţi demonizaţi. Unul dintre ei era fiară sălbatică. Îşi sfâşia hainele, rupea obezile cu care era legat, alerga prin munţi, intra prin peşteri, locuia în morminte în compania oaselor celor morţi, arunca cu pietre. Nu îndrăznea nimeni să treacă pe acolo. Era o frică şi o groază în acel ţinut. Continuă să citești →

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI DIMITRIE

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ LA POMENIREA SFÂNTULUI DIMITRIE

  * * *

„… Multe şi mari minuni a făcut Sfântul Dimitrie. Vă amintesc doar una. Să nu creadă necredincioşii, dreptul lor; noi credem. Pentru că într-o astfel de sfântă zi, 26 octombrie 1912, Sfântul Dimitrie şi-a făcut minunea. Copiii Eladei strigau în divizii şi batalioane: Sfinte Dimitrie, fă minunea ta! Şi într-adevăr, în ziua Sfântului Dimitrie, au intrat în Tesalonic şi au înălţat steagul nostru pe Turnul Alb! Asta nu e minune? Continuă să citești →

PREDICA SFÂNTULUI CHIRIL AL ALEXANDRIEI LA DUMINICA A XXIII-A DUPĂ RUSALII

PREDICA SFÂNTULUI CHIRIL AL ALEXANDRIEI LA

DUMINICA A XXIII-A DUPĂ RUSALII 

d-23_dr_vindecarea-demonizatului-din-gadara

 

8,26„Au sosit cu luntrea în ţinutul gadarenilor. “

Mîntuitorul împreună cu sfinţii ucenici au mers în ţinutul gadarenilor şi aici le-a ieşit înainte un om care se făcuse sălaş al multor duhuri necurate fiind ieşit din minţi şi din dreapta cugetare şi care nu era deloc lipsit de asemănare cu cei morţi şi aşezat în pămînt.

Ba chiar, era poate într-o stare mai rea decît ei. Căci el umbla gol printre mormintele celor repausaţi şi era o dovadă şi o probă a lipsei de omenie şi a cruzimii demonilor.

Căci Dumnezeul tuturor cu bună chibzuinţă a lăsat ca unii oameni să fie supuşi şi stăpîniţi de demoni, nu pentru ca ei să pătimească, ci pentru ca noi să învăţăm prin ei, în ce fel sînt duhurile rele şi cum se poartă cu noi şi astfel să ne dăm în lături de la dorinţa de a ne supune lor. Continuă să citești →

DIN PREDICA LA SF. DIMITRIE A MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU (25 octombrie 2011, la vecernie)

DIN PREDICA LA SF. DIMITRIE

A MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

(25 octombrie 2011, la vecernie)

  „Fără dragostea lui Dumnezeu nu există viaţă, ci numai supravieţuire!…”

„…Şi astăzi, în anul 2011, [Sfântul Dimitrie] vine înaintea noastră în acest oraş tulburat şi în această vreme confuză şi priveşte în sufletele noastre să vadă: Noi, copiii eroilor şi ai martirilor credinţei, avem aceeaşi putere morală? Avem aceeaşi privire de acvilă înaintea planurilor atât de întunecate şi de josnice ale vrăjmaşului diavol? Sau ne-am înecat cu cele pe care ni le oferă ca ademeniri, ca să ne moleşească şi să ne slăbească libertatea? Sfântul Dimitrie se face astăzi îndrumătorul nostru duhovnicesc, indicator de drum către valorile vieţii; nu către cele mincinoase, nu către cele de suprafaţă, nu către cele pe care sistemul – demonicul sistem – le promovează înaintea noastră, ca să ne înăbuşe dimensiunea noastră dumnezeiască şi nădejdea interioară. Şi se face [Sfântul Dimitrie] duhovnicescul nostru tăinuitor şi îndrumător, ca să răspundem atacului pângăritor, pe care-l suportăm toţi prin planificarea vicleană şi prin intenţia tâlhărească ale naivilor şi neghiobilor acestui pământ, care şi-au construit împărăţia pe lucrurile trecătoare, care pe nimeni nu însoţesc dincolo de mormânt. Aşadar, acestor naivi, instabili şi neghiobi, care însă în mod grosolan, prin tragica lor aviditate, calcă în picioare conştiinţele lumii întregi, Sfântul Dimitrie le stă înainte şi ne arată preţioasele valori care alcătuiesc viaţa umană şi care constituie veşnica şi neînfrânta aspiraţie a oricărui om cu chip dumnezeiesc şi îndumnezeit.
Fraţi şi surori, nu deznădăjduiţi şi nu vă clătinaţi din cauza acestui întreg scenariu de înşelare care se joacă în jurul nostru. Rămâneţi statornici în capodopera lui Dumnezeu, care este sufletul nostru. Nu acceptaţi nici măcar pentru o clipă să predaţi veşnicia noastră, dimensiunea adevărului nostru oricărei broaşte entuziaste ce orăcăie în apele infecte şi pe digurile putrede ale păcatului. Lumea aceasta trece. Nu e în vizorul celor puternici ai zilei cât de uşor se întoarce roata; şi cei slăviţi de astăzi devin mâine necunoscuţi şi în mare dezonoare îşi petrec cealaltă parte a vieţii lor; huiduiţi şi batjocoriţi de către toţi. Nici slava, nici lucrurile materiale, nici lucrurile vieţii trupeşti nu pot să-i ofere omului propria măreţie. Dimpotrivă, îi anulează aspiraţia duhovnicească şi îl fac prizonierul unei vieţi lipsite de iubire şi de pietate duhovnicească; pentru că fără dragostea lui Dumnezeu nu există viaţă, ci numai supravieţuire, numai un parcurs pământesc prin patimi şi prin lucrurile mici ale acestei lumi. Aşadar, Sfântul Dimitrie ne inspiră astăzi şi ne conduce viaţa pentru că încă o dată, iar prin mucenicia sa şi prin mărturia lui ne cheamă la priveghere, la trezire, la o campanie duhovnicească împotriva sinelui nostru rău, împotriva patimilor noastre, împotriva păcatului, a stricăciunii şi a morţii, deoarece cauza responsabilă pentru toată această dramă universală este apostazia de la adevăr şi de la dragostea Dumnezeului celui Viu.
Doresc din inimă ca pomenirea praznicală, pomenirea cea purtătoare de lumină a marelui ocrotitor, apărător şi patron al acestei parohii cu renume, al patriei noastre, al lumii în general, a Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni, să inspire în sufletele voastre putere, curaj, speranţă, lumină şi dispoziţie duhovnicească de luptă împotriva oricărui lucru întunecat, fals şi măsluit, ce constituie modul actual de viaţă. Amin. Fie. „

(sursa: „DREPT ÎNVĂŢÂND CUVÂNTUL ADEVĂRULUI”)

Omilia Sfântului Grigorie Palama la Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir

07_SfDimitrie7

ORNAM1

Omilia Sfântului Grigorie Palama la Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir

 Omilia 49

La cel între sfinţi Mare Mucenic Dimitrie,

Mare făcător de minuni şi Izvorâtor de mir

1. „Iar eu am cinstit foarte pe prietenii tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Ps. 138:17), zice acel David care este cel mai insuflat de Dumnezeu dintre toţi psalmiştii din veac, între care corifeii sunt Apostolii, urmaţi de ceata prorocilor, cei care sunt numiţi cu numele vederii dumnezeieşti, după care urmează ceata învăţătorilor credinţei şi preoţilor, şi toată adunarea cuvioşilor, şi toţi cei mari chemaţi după făgăduinţa Mântuitorului nostru al tuturor (Mt. 5:19), precum şi ceata mucenicilor lui Hristos şi a marilor mucenici cărora se cuvine să li se aducă rugăciuni. Şi, mai presus decât toată mulţimea acestora, este cel pe care astăzi mai cu osârdie îl cântăm şi cinstim, cel care este de acelaşi neam cu noi şi născut din acelaşi pământ cu noi, patronul oraşului nostru, minunea cea mare a pământului grec, înfrumuseţată podoabă a Bisericii, cel bogat în toate virtuţile şi de minuni făcătorul, de mir Izvorâtorul, Sfântul Dimitrie. Căci între mucenici este ca luminătorul cel mare, iar dacă ţine cu putere întru sine Cuvântul Vieţii Veşnice (Filip. 2:16) şi dacă răspândeşte în jur lumina Lui, prin raze strălucite, şi străluminează pe cei mulţi, oare nu s-a făcut părtaş şi harului profeţiei? Ci oare nu fiind atras în chip preaminunat tocmai de puterea profeţiei s-a învrednicit de slujirea şi de autoritatea apostolească şi propovăduitoare? Sau fiind împodobit cu lucrarea acestora două, nu cumva a fost lipsit de luptele ascetice ale cuvioşilor şi de strălucirea pildei vieţii lor? Cu siguranţă, nu. Ci unora urmându-le, pe alţii egalându-i, iar altora încă stându-le înainte, pe unii i-a întrecut, şi nu cu puţin, singur sau cu foarte puţini desăvârşindu-se întru toate şi singur reunind în sine însuşi <virtuţile> tuturor, astfel încât Cuvântul care era la început cu Dumnezeu să-l inspire şi singur să aducă roadă prin bunele grăiri spre folosul tuturor şi totodată să-i îndrepteze pe toţi. Continuă să citești →