20.09.2009

Arhim. IOIL Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa

la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

(Marcu 8: 34 – 9:1)

După sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, pe care ca pe un steag luminos o ridică Biserica noastră, în pericopa evanghelică din această duminică, Îl auzim pe Însuşi Domnul nostru vorbindu-ne despre Cruce şi despre însemnătatea ei în viaţa noastră.

Sfântul Evanghelist Marcu, într-un mod foarte delicat, dar şi dinamic, ne prezintă punctul central al vieţii duhovniceşti, punct în jurul căruia ar trebui să se concentreze toată încercarea şi strădania noastră.
Este foarte caracteristic că Hristos nu forţează cu desăvârşire pe nimeni ca să-L urmeze. Omul este liber, însă conform legii va suporta şi consecinţele acestei alegeri libere a sa. De aceea se accentuează:  „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu, 8:34).
Drumul lui Hristos este Crucea. Dar în sfârşit, ce nu este cruce în viaţa omului? Chiar şi acest păcat costă atât de mult (şi în bani şi în devastarea sufletească), acest păcat care îl face pe om să îngenuncheze, să-şi distrugă moralitatea şi să se degradeze… Prin urmare, văzând lucrurile obiectiv din acest punct, „va folosi”, pentru ca sufletul nostru să se mântuiască, „să-l pierdem pentru Hristos şi pentru Evanghelia Sa”. Continuă să citești →

Arhim. IOIL Konstantaros,
Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

CUVÂNT LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

Drumul lui Hristos este Crucea. Dar în sfârşit, ce nu este cruce în viaţa omului? Chiar şi acest păcat costă atât de mult (şi în bani şi în devastarea sufletească), acest păcat care îl face pe om să îngenuncheze, să-şi distrugă moralitatea şi să se degradeze… Prin urmare, văzând lucrurile obiectiv din acest punct, „va folosi”, pentru ca sufletul nostru să se mântuiască, „să-l pierdem pentru Hristos şi pentru Evanghelia Sa”.

Adică se merită să mergem împotriva sinelui nostru rău, cu chemările sale rele şi cu poftele sale ruşinoase, numai pentru a câştiga acel Ceva după care însetează omul în realitate, pentru Care suntem creaţi. Să-L dobândim pe Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Împărăţia Sa cerească, veşnică şi nesfârşită.

Într-adevăr: „Căci ce ar folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă şi şi-ar pierde sufletul său ? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8: 36-37).

Aici, însă, în acest punct, sunt unii care se încurcă pentru că vor să se încurce…
Ei cred că se poate să-şi ridice şi crucea lor, dar în acelaşi timp să rămână într-o „atmosferă” de tăcere, fără a-i cunoaşte lumea ca „purtători de cruce”. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

APOSTOLUL DIN DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI

CRUCEA ÎNVINGE LUMEA

„Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos” (Galateni 6, 14)

Dacă, iubiţii mei, dacă există ceva pentru care un creştin trebuie să se bucure, să se veselească şi să se laude chiar, acest lucru este crucea; crucea, pe care peste câteva zile Biserica ne va chema să o sărbătorim.
Dar când zicem cruce nu înţelegem doar lemnul din care este confecţionată. Îl înţelegem pe cel Răstignit, pe Domnul nostru Iisus Hristos, care a suferit înfricoşata mucenicie a răstignirii, şi prin această jertfă, pe care a oferit-o pe lemnul crucii, a izbăvit neamul omenesc de păcat. Fiecare picătură a sângelui care s-a vărsat din rănile celui Răstignit, din mâinile, picioarele şi coasta Lui găurite, fiecare picătură a sângelui lui Hristos s-a făcut un râu -ce zic? -, s-a făcut o mare, un ocean, în care se spală şi se curăţesc milioanele de oameni păcătoşi. 

***

Crucea! Fără sângele lui Hristos nimeni, niciun om, oricât de bun şi sfânt ar părea, nu poate să se mântuiască. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA A XIII-A DUPĂ RUSALII

(Matei 21, 33-42)

VIA LUI DUMNEZEU

„Un om oarecare stăpân al casei sale a sădit vie…” (Matei 21, 33)

Alte predici:

• PREDICI AUDIO LA PILDA LUCRĂTORILOR CELOR RĂI (DUMINICA A XIII-A DUPĂ RUSALII)
• PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA LA DUMINICA A 13-A DUPĂ RUSALII: Despre preoţie şi pastoraţie
• ARHIMANDRIT IOIL KONSTANTAROS: CUVÂNT LA DUMINICA A XIII-A DUPĂ RUSALII 

Veniţi, iubiţilor, veniţi să vă arăt o vie aleasă. N-a fost aşa dintru început. A fost un loc necultivat. A fost un ogor înţelenit. Era plin de pietre, de ierburi sălbatice, de spini şi de şerpi. Nimeni nu avusese grijă de el. Nimeni nu luase aminte la el. Dar cineva a luat aminte la el. Ştia că sub pietre şi spini se ascunde un pământ ales şi că atunci când acesta avea să fie eliberat de acestea, va putea să devină o vie aleasă. A cumpărat deci acest loc înţelenit şi a început să-l lucreze. A aprins un foc, a ars spinii, a scos pietrele, l-a curăţat de ierburile sălbatice, l-a săpat adânc, a adus viţă de vie şi a sădit-o. L-a îngrădit cu gard din toate părţile, ca să nu poată intra hoţii şi animalele. A săpat un teasc. A construit un turn, unde să stea străjerii, şi de-acolo, ca dintr-un post de observaţie, să urmărească ce se întâmplă în toată via şi dincolo de ea. Omul acesta îşi iubea via şi se îngrijea de toate ale ei. Voia să fie o vie unică. O vie exemplară. A încredinţat-o lucrătorilor, iar el a plecat şi s-a dus departe. Continuă să citești →

Predică la pomenirea Sfântului Cuvios Ioan de la Neamț-Hozevitul

[5 august 2012]

Episcop-vicar Sofian Brasoveanul

Invierea lui Lazar si Intrarea in Ierusalim

„Invatatorul este aici si te cheama” (In.11,28)

„Invierea cea de obste mai inainte de Patima Ta incredintand-o, pe Lazar din morti l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta si noi, ca pruncii, semnele biruintei purtand, Tie Biruitorului mortii strigam: Osana Celui dintru inaltime, bine esti cuvantat, Cel ce vii intru numele Domnului.”

Sunt cuvinte pe care le spunem in fiecare an la praznicul Floriilor, respectiv al Intrarii Mantuitorului in Ierusalim, precum si in ziua precedenta, in Sambata lui Lazar. Rostind sau cantand aceste cuvinte, ne adresam Domnului Hristos, Biruitorului mortii, Care l-a inviat din morti pe Lazar preinchipuind si prin aceasta Invierea noastra a tuturor, invierea cea de obste si ne exprimam bucuria de a-L intampina pe Domnul Hristos asemenea pruncilor din Ierusalimul de acum aproximativ doua mii de ani.

Intrarea Mantuitorului Iisus Hristos in Ierusalim, pe care o sarbatorim in fiecare an in duminica dinaintea Sfintelor Pasti, este istorisita de toti cei patru sfinti evanghelisti, fiind strans legata de evenimentele ultime ale vietii trupesti a Domnului Hristos, de ultimele Sale zile petrecute in Ierusalim, de patimile, rastignirea, moartea si invierea Sa. Sfantul Evanghelist Ioan insa, inainte de a prezenta Intrarea in Ierusalim, in capitolul 11 si la inceputul capitolului 12 ale evangheliei sale relateaza niste evenimente importante petrecute intr-un sat din apropierea Ierusalimului, in Betania. Este vorba de invierea lui Lazar si de ungerea Mantuitorului cu mir de catre Maria, sora lui Lazar.

  Continuă să citești →

Iubiții mei[1],

am fost atent în ultimele zile la hiturile din ultimii ani ale muzicii românești, la ce se ascultă în mod preponderent la TV, la radio și în online, și am constatat două lucruri importante pentru noi:

1. multe dintre ele conțin idei și experiențe ortodoxe, fără ca autorii să aibă intenția să sepropună ca oameni credincioși;

2. multe dintre ele nu mai au un discurs-poveste, din care să înțelegi, de la cap la coadă, un mesaj al cântecului, ci au un mesaj în mod voit fragmentat, aluziv, încifrat.

Pentru că mesajul Bisericii nu e asimilat de oameni la nivel citațional, ci cu mult mai profund, el devenind un mod de a fi chiar și pentru cei care nu calcă pe la Biserică, pentru că le formează crezurile, raportările la viață, la oameni.

Iar textierii, cei care scriu cântecele, au intenția de a îngreuna mesajul, de a-l încifra, de a-l tăinui, pentru că vor să ajungă la inteligența omului, la mintea lui. Dorind să facă același lucru ca și mine, atunci când predic: să intre în om ca idee, ca sentiment, ca stare de spirit. Continuă să citești →

Predică la pomenirea Sfântului Simeon Noul Teolog

    Să nu ne străduim în deşert, bizuindu-ne pe puterile noastre!

      Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea: ” Atâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur şi vrea să dobândească ceva numai prin propriile-i puteri, totul îi scapă din mâini; atunci când se apropie de el Domnul, curg bunătăţi după bunătăţi. In privinţa moral-duhovnicească, faptul că reuşita nu este cu putinţă fără Domnul este limpede: „Fără de Mine nimic nu veţi putea face“, a grăit Domnul. Şi această lege lucrează în oricine. „

       De cele mai multe ori, ne străduim să dobândim un lucru şi nu-l obţinem. Căutăm diferite lucruri, încercăm să acumulăm bogăţii materiale, înţelepciune, dar ne dăm seama că, în final, nu am realizat nimic…Ambiţia stă în  natura omului. Dar atunci când ne bizuim doar pe puterile proprii, fără a cere ajutor şi sprijin Domnului în lucrarea noastră, nu obţinem nimic măreţ, satisfăcător, cu adevărat util. Ajungem să avem plasele goale la finalul vieţii…

Dar Dumnezeu este tot timpul alături de noi. Aşteaptă să ne dăm seama că fără a urma Cuvântul Său nu vom reuşi să obţinem nimic..Dar când totuşi vom realiza că fără El nu putem, va fi oare prea târziu? Ne va cere oare să aruncăm din nou plasa?

       Trebuie să fim conştienţi că fiecare reuşită a noastră vine datorită harului lui Hristos, dăruit celor harnici, smeriţi şi ascultători ai Cuvântului Său. Dacă ostenim cu smerenie şi lucrăm cu nădejde în Domnul, vom obţine ceea ce dorim.  Trebuie să ne smerim, fără să disperăm, atunci când nu am reuşit în ceea ce ne-am propus. Atunci când suntem la capătul puterilor, trebuie să cerem ajutor Domnului şi va veni la toţi cei care împlinesc voia Lui.
       Oamenii, dacă nu rămân în părtăşie vie cu Domnul, nu pot aduce roadele dreptăţii, atât de preţioase pentru viaţa veşnică.  Să luăm aminte la Evanghelia din această Duminică, a „Pescuirii minunate”.

Arhim. Ioil Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

Cuvânt la Duminica a XVIII-a după Rusalii (sau prima a lui Luca)

(Luca 5: 1-11) Continuă să citești →

Predică la Sfânta și Marea zi de Vineri

[2012]

Practicarea iubirii vrăjmaşilor