Arhive etichete: Sfântul Siluan Athonitul
24 septembrie: SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL (Viaţa, Învăţăturile, Slujba, Acatistul, Paraclisul) – RUGĂCIUNEA NEÎNCETATĂ VINE DIN IUBIRE
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
24 septembrie
Articole din aceeaşi categorie:
- Slujba Sfântului Siluan Athonitul (pdf)
- Părintele Rafail Noica vorbind despre SFÂNTUL SILUAN (Video)
- Cuviosul Siluan Athonitul – Despre Maica Domnului
- SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL, SERVIT CU O ŢIGARĂ
- Sf. Siluan Athonitul: VULTURUL ŞI COCOŞUL
- Jean-Claude Larchet: TREPTELE IUBIRII DE VRĂJMAŞI DUPĂ SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
Domnul iubeşte atât de mult pe om, încât îi dă darurile Sfântului Duh, dar până când sufletul se învaţă să păstreze harul, se chinuie mult… „Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui” Şi prin aceasta, vrăjmaşii sunt biruiţi. Dar de îndată ce las mintea mea să iasă din foc, gândurile rele câştigă din nou putere.
VIAŢA
Cuviosul Siluan (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de ţărani ruşi, alcătuită – pe lângă părinţi – din cinci băieţi şi două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credinţă, blândeţe şi de multă înţelepciune, îi este primul model în viaţa sa lăuntrică.
Încă de mic copil, Simeon şi-a pus în gând – avea doar patru ani – ca atunci „când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul”. Auzind mai apoi de viaţa sfântă şi minunile săvârşite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeon şi-a dat seama că „dacă există Sfinţi, înseamnă că Dumnezeu e cu noi şi n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc.” Continuă să citești
MITROPOLITUL IEREMIA DE GORTINA: SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
MITROPOLITUL IEREMIA DE GORTINA:
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
1. În predica de astăzi, fraţii mei creştini, aş vrea să mă refer la un sfânt rus mai recent, la Cuviosul Siluan Athonitul. Desigur că într-o predică scurtă nu este posibil să se vorbească despre un sfânt atât de mare. Şi Sfântul Siluan este într-adevăr mare, deoarece nu are doar o viaţă minunată, ci ne-a lăsat şi o frumoasă învăţătură.
Biografia Sfântului Siluan a fost scrisă de ucenicul său, sfânt şi el, care a adormit somnul drepţilor, părintele ieromonah Sofronie Saharov. Această biografie a Sfântului Siluan, scrisă de ucenicul său, este foarte fidelă şi excepţională, deoarece sfântul îl înţelege pe sfânt! Vă recomand, fraţii mei creştini, să citiţi această carte. Vă veţi folosi foarte mult în viaţa voastră duhovnicească. Eu astăzi, atât cât îmi va permite timpul, vă voi spune câteva cuvinte “aperitiv” despre Sfântul Siluan, încât să impulsionez interesul vostru de a citi vieţile sfinţilor, deoarece sfinţii noştri sunt învăţătorii şi luminătorii noştri. Continuă să citești
Jean-Claude Larchet: TREPTELE IUBIRII DE VRĂJMAŞI DUPĂ SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
Jean-Claude Larchet:
TREPTELE IUBIRII DE VRĂJMAŞI DUPĂ SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL
Multe religii recomanda iubirea aproapelui; crestinismul singur cere iubirea vrajmasilor. In aceasta privinta Noul Testament este in ruptura cu Vechiul, care opunea violentelor suferite legea talionului: “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, moarte pentru moarte” (Is 21, 24-25).
Hristos Insusi semnaleaza aceasta singularitate si ruptura atunci cand spune: “Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit si Eu pe voi. Din aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, de veti avea dragoste unii fata de altii” (In 13, 34-35), si mai mult inca atunci cand da aceasta invatatura intemeietoare, pe care trebuie sa o reproducem integral caci, din ea deriva intreaga invatatura patristica:
“Ati auzit ca s-a zis: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau, iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i-l si pe celalalt. … Ati auzit ca s-a zis: Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau. Eu insa va zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ca va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, pentru ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti” (Mt 5, 38-39, 43-45) Continuă să citești
Părintele Rafail Noica: DESPRE SFÂNTUL SILUAN ATONITUL (audio)
Părintele Rafail Noica:
DESPRE SFÂNTUL SILUAN ATONITUL
SFÂNTUL SILUAN DESPRE IUBIREA LUI DUMNEZEU (AUDIO)
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL – DESPRE RĂZBOIUL DUHOVNICESC (II) (AUDIO)
https://www.youtube.com/watch?v=zVMppPuqZf4
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL – DESPRE RĂZBOIUL DUHOVNICESC (I) (AUDIO)
https://www.youtube.com/watch?v=xQCL0JUSzPU
Cuviosul Siluan Athonitul și căutarea lui Dumnezeu
Cuviosul Siluan Athonitul și căutarea lui Dumnezeu
Vasilios Kalliakmánis
Nesfârșita dragoste a Dumnezeului Treimic pentru întreaga omenire totdeauna se face arătată, chiar dacă adesea este contestată și nu-i ușor de înțeles.
Părinții Bisericii învață că lucrarea creatoare, proniatoare și unificatoare a lui Dumnezeu se întinde peste toată lumea și peste toată creația. În timp ce, prin Sfintele Taine, dumnezeiasca lucrare sfințitoare și îndumnezeitoare se revarsă cu generozitate în Biserică. Astfel, nici un mădular al Bisericii nu este lăsat singur și nemângâiat, ci în felurite chipuri este încurajat și insuflat să pătrundă în viața Duhului.
În zilele noastre, deși răul social și alienarea au atins proporții uriașe, în același timp apar noi Sfinți, se arată noi Părinți duhovnicești harismatici și se oferă noi prilejuri de evanghelizare și renaștere a dumnezeieștilor harisme. În secolul al XX-lea au fost așezați în calendarul Bisericii Ortodoxe mulți Sfinți, care, prin pilda și scrierile lor au contribuit la renașterea vieții bisericești. Printre aceștia se numără și Sfântul Siluan Athonitul, rus de origine, a cărui pomenire se face pe 24 septembrie.
Sfântul Siluan Athonitul: DESPRE ASCULTARE
Sfântul Siluan Athonitul:
DESPRE ASCULTARE
Rari sunt cei ce cunosc taina ascultării. Cel ce ascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El îl imită pe Hristos, Care ne-a dat El însuşi pilda ascultării. Domnul iubeşte sufletul ascultător şi-i dă pacea Lui şi atunci totul este bine şi sufletul simte iubire pentru toţi.
Cel ce ascultă şi-a pus toată nădejdea în Dumnezeu şi de aceea sufletul său este totdeauna în Dumnezeu, şi Domnul îi dă harul Său şi acest har învaţă sufletul tot binele şi-i dă puterea de a rămâne în bine. El vede răul, dar acest rău n-are nici o putere asupra sufletului, pentru că e cu el harul Sfântului Duh, care-1 păzeşte de orice păcat, şi el se roagă lui Dumnezeu în pace şi uşor.
Duhul Sfânt iubeşte sufletul celui ce ascultă şi, de aceea, el cunoaşte degrabă pe Domnul şi primeşte darul rugăciunii inimii.
Cel ce ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu şi, pentru aceasta, îi sunt dăruite libertatea şi odihna în Dumnezeu şi se roagă cu mintea curată; dar cei mândri şi neascultători nu se pot ruga curat chiar dacă se nevoiesc mult. Ei nu ştiu cum lucrează harul, nici dacă Domnul le-aiertat păcatele. Dar cel ce ascultă ştie limpede că Domnul i-a iertat păcatele, pentru că simte în sufletul său pe Duhul Sfânt.
Ascultarea este de trebuinţă nu numai monahului, ci şi fiecărui om. Chiar şi Domnul a fost ascultător. Cei mândri şi cei care trăiesc după rânduială-de-sine [în idiorit-mie] nu lasă harul să vieze în ei şi, de aceea, n-au niciodată pace sufletească; dar harul Duhului Sfânt intră uşor în sufletul celui ascultător şi-i dă bucurie şi odihnă.
Toţi caută odihna şi bucuria, dar puţini ştiu unde să găsească această bucurie şi această odihnă şi ce anume trebuie pentru a ajunge la ele. De treizeci şi cinci de ani, iată, văd un monah care e mereu vesel la suflet şi plăcut la faţă, chiar dacă e bătrân. Şi aceasta pentru că el iubeşte ascultarea şi sufletul său s-a predat voii lui Dumnezeu şi nu se îngrijeşte de nimic, ci sufletul său iubeşte pe Domnul şi-1 vede pe El.
Cine poartă în sine fie şi numai puţin har, acela se supune cu bucurie oricărei stăpâniri. El ştie că Domnul guvernează şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt şi pe el însuşi şi treburile lui şi tot ce este în lume, şi de aceea are întotdeauna odihnă.
Cine ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu şi nu se teme de moarte, pentru că sufletul lui s-a obişnuit să vieţuiască cu Domnul şi-L iubeşte pe El. El şi-a tăiat voia proprie şi, de aceea, nu are nici în suflet, nici în trup acea luptă care îl chinuie pe cel ce nu ascultă şi pe cel ce lucrează după voia sa proprie.
Adevăratul ascultător urăşte voia sa proprie şi îl iubeşte pe părintele lui duhovnicesc, şi pentru aceasta primeşte libertatea de a se ruga lui Dumnezeu cu minte curată şi sufletul său vede liber, fără gânduri, pe Dumnezeu şi se odihneşte întru El. El vine degrabă la iubirea lui Dumnezeu datorită smereniei lui şi pentru rugăciunile părintelui său duhovnicesc.
Viaţa noastră e simplă dar înţeleaptă. Maica Domnului a spus Cuviosului Serafim [din Sarov]: „Dă-le lor [monahiilor] o ascultare, şi cine va păzi ascultarea şi înţelepciunea va fi cu tine şi aproape de mine”.
Vedeţi cât de simplă e mântuirea. Dar înţelepciunea trebuie învăţată printr-o îndelungată experienţă. Ea este dată de la Dumnezeu pentru ascultare. Domnul iubeşte sufletul ascultător şi, dacă îl iubeşte, îi dă ceea ce sufletul a cerut de la Dumnezeu. Ca şi odinioară, tot aşa şi acum Domnul ascultă rugăciunile noastre şi ne împlineşte cererile.
De ce Sfinţii Părinţi au pus ascultarea mai presus de post şi rugăciune?
Pentru că din nevoinţe [ascetice] făcute fără ascultare se naşte slava deşartă, dar cel ce ascultă face totul aşa cum i se spune şi nu are de ce să se trufească. Pe lângă aceasta, cel ce ascultă şi-a tăiat întru toate voia sa proprie şi-1 ascultă pe părintele său duhovnicesc, şi de aceea mintea lui e liberă de orice griji şi primeşte darul rugăciunii curate, în mintea celui ce ascultă e numai Dumnezeu şi cuvântul „bătrânului” său, dar mintea celui neascultător e preocupată de tot felul de lucruri şi de judecarea „bătrânului” şi de aceea nu poate vedea pe Dumnezeu.
Am văzut un frate care făcea o ascultare grea. El avea rugăciunea inimii, şi Domnul îi dădea lacrimi să plângă pentru întreaga lume; şi egumenul Andrei i-a spus: „Aceasta ţi s-a dat pentru ascultarea ta”.
Prin ascultare omul se păzeşte de mândrie; pentru ascultare se dă rugăciunea; pentru ascultare se dă şi harul Duhului Sfânt. Iată de ce ascultarea e mai presus decât postul şi rugăciunea.
Dacă îngerii căzuţi ar fi păzit ascultarea, ar fi rămas în ceruri şi ar fi cântat întru slava Domnului. Şi dacă Adam ar fi păzit ascultarea, atunci el şi neamul lui ar fi rămas în rai.
Dar chiar şi acum e cu putinţă să aflăm iarăşi raiul prin pocăinţă. Domnul ne iubeşte mult în ciuda păcatelor noastre, numai să ne smerim şi să-i iubim pe vrăjmaşi.
Dar cine nu iubeşte pe vrăjmaşi, acela nu poate avea pace, chiar dacă ar fi aşezat în rai.
Sursa: http://sfantulioancelnou.ro/carti/Sfantul_Siluan/Intre_iadul_deznadejdii_si_iadul_smereniei1.htm
Despre ascultare în taina Spovedaniei
Despre ascultare în taina Spovedaniei
O însemnătate cu totul deosebită dădea ascultării duhovniceşti lăuntrice faţă de Igumen şi de duhovnic, socotind-o o Taină a Bisericii şi un dar al harului. Ducându-se către duhovnic el se ruga Domnului ca prin slujitorul Său să îl miluiască, să-i descopere voia Sa şi calea către mântuire; şi ştiind că primul gând ce se naşte în suflet după rugăciune este îndrumarea cea de sus, el primea primul cuvânt al duhovnicului, primul semn, şi nu ducea convorbirea mai departe. În aceasta şi constă înţelepciunea şi taina adevăratei ascultări, al cărei ţel este cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu, şi nu a omului. O astfel de ascultare duhovnicească fără încontrări şi împotriviri, nu numai exprimate, ci şi lăuntrice, nevădite, este singurul temei pentru a-şi însuşi predania vie. Continuă să citești
Părintele Rafail Noica va conferenţia la Cluj-Napoca (30 mai 2013)
Părintele Rafail Noica va conferenţia la Cluj-Napoca
Conferinţa organizată de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului şi Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană va avea loc joi, 30 mai, de la ora 18:00, în Sala Auditorium Maximum a Universităţii „Babeş-Bolyai“.
În deschidere, Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, va adresa publicului un cuvânt de învăţătură. Apoi, părintele Rafail Noica, unul dintre ucenicii arhimandritului Sofronie Saharov, va vorbi despre părintele său duhovnicesc.
„Se împlinesc, în luna iulie, 20 de ani de când a plecat la Domnul arhimandritul Sofronie Saharov, un părinte duhovnicesc bine cunoscut în lumea noastră, întemeietorul mănăstirii de la Essex, din Anglia. Cu acest prilej, unul dintre cei ce l-au cunoscut cel mai bine, unul dintre ucenici lui, părintele Rafail Noica, va veni la Cluj şi va ţine o conferinţă în Auditorium Maximum, încercând să sublinieze virtuţile pe care acest mare părinte duhovnicesc le-a avut“, a spus IPS Mitropolit Andrei, care a adăugat că părintele Rafail este pe măsura părintelui său duhovnicesc. „Eu nu l-am cunoscut pe arhimandritul Sofronie Saharov, însă îl cunosc foarte bine pe părintele Rafail şi pot afirma că ceea ce a fost tatăl lui pe tărâm filosofic, este el pe tărâm duhovnicesc“, a mai spus IPS Andrei.
Legături:
- Părintele Rafail Noica, despre New Age
- Părintele Rafail Noica, despre trăirea Ortodoxiei
- Părintele Rafail Noica: CUVÂNTUL PROOROCESC ŞI EXPERIENŢA HARULUI (AUDIO)
- Părintele Rafail Noica vorbind despre SFÂNTUL SILUAN (Video)
- Gânduri despre călugărie, sfinţenie şi apropierea de Dumnezeu
- Părintele Sofronie Saharov: „Nu există carieră în viața duhovnicească”
- Părintele Sofronie Saharov: „SĂ AVEM PENTRU CEILALŢI O INIMĂ DE MAMĂ”
- STAREŢUL SOFRONIE SAHAROV CĂTRE ÎPS IEROTEI, MITROPOLIT DE NAVPAKTOS: DOGMA SFINTEI TREIMI ARE LEGĂTURĂ CU VIAŢA NOASTRĂ
- ARHIM. SOFRONIE SAHAROV: RUGĂCIUNEA DE DIMINEAŢĂ
- Rugăciune la revărsatul zorilor
- Cuviosul Sofronie Saharov despre razboaie si oamenii zdrobiti ai vremii noastre
Sfântul Siluan Athonitul: DESPRE SMERENIE – POARTA IUBIRII LUI DUMNEZEU
Sfântul Siluan Athonitul
Despre smerenie – poarta iubirii lui Dumnezeu

Citiţi şi:
Chiar dacă păcatele ne-au fost iertate, toată viața trebuie să ne aducem aminte de ele și să ne întristăm, ca să păzim zdrobirea [inimii]. N-am făcut așa și am încetat zdrobirea și mult am fost hărțuit de demoni. Eram nedumerit ce să fac cu mine și-mi spuneam: „Sufletul meu cunoaște pe Domnul și iubirea Lui. Cum de-mi vin gânduri rele?“ Dar Domnului i S-a făcut milă de mine și m-a învățat El Însuși cum trebuie să mă smeresc: „Ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui!
Acum sunt puțini „stareți“ [„bătrâni“] care cunosc iubirea Domnului pentru noi și care cunosc lupta cu vrăjmașii și știu că, pentru a-i birui, trebuie smerenia lui Hristos. Domnul iubește atât de mult pe om, încât îi dă darurile Sfântului Duh, dar până când sufletul se învață să păstreze harul, suferă mult. În primul an după ce am primit pe Duhul Sfânt, gândeam: „Domnul mi-a iertat păcatele: harul dă mărturie de aceasta; de ce mai am nevoie?“. Dar nu trebuie să gândim așa! Chiar dacă păcatele ne-au fost iertate, toată viața trebuie să ne aducem aminte de ele și să ne întristăm, ca să păzim zdrobirea [inimii]. Continuă să citești
Sfântul Siluan Athonitul: DESPRE ATITUDINEA UNUI SUBORDONAT CARE ARE UN ŞEF RĂU
Sfântul Siluan Athonitul
Despre atitudinea unui subordonat care are un șef rău

Omul arțăgos îndură el însuși un mare chin de la duhul cel rău. El suferă acest chin din pricina mândriei lui. Subordonatul, oricine ar fi, trebuie să știe aceasta și să se roage pentru sufletul chinuit al șefului său, și atunci Domnul, văzând răbdarea lui, îi va da lui (subordonatului) iertarea păcatelor lui și rugăciunea neîncetată.
Omul arțăgos îndură el însuși un mare chin de la duhul cel rău. El suferă acest chin din pricina mândriei lui. Subordonatul, oricine ar fi, trebuie să știe aceasta și să se roage pentru sufletul chinuit al șefului său, și atunci Domnul, văzând răbdarea lui, îi va da lui (subordonatului) iertarea păcatelor lui și rugăciunea neîncetată. E mare lucru în fața lui Dumnezeu să te rogi pentru cei ce te ocărăsc și te mâhnesc; pentru aceasta Domnul îți va da harul Lui, și tu vei cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt și atunci vei suporta cu bucurie toate întristările pentru El, și Domnul îți va da să iubești lumea întreagă și vei dori fierbinte binele pentru toți oamenii și te vei ruga pentru toți ca pentru un singur suflet. Continuă să citești
Slujba Sfântului Siluan Athonitul – Schitul Românesc Lacu, Sfântul Munte Athos
sursa: http://www.ortodoxia.hu/index.php?option=com_content&view=article&id=1038%3Aslujba-sfantului-siluan-atonitul-schitul-romanesc-lacu-sfantul-munte-atos&catid=56%3Aslujbe-si-cantri-ortodoxe&Itemid=122
Sfântul Siluan Athonitul: CUM ŞTII DACĂ VIEŢUIEŞTI DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU?
Sfântul Siluan Athonitul:
Cum știi dacă viețuiești după voia lui Dumnezeu?
Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ție ți se pare că viețuiești după voia Lui. Cine viețuiește după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijește de nimic.
Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ție ți se pare că viețuiești după voia Lui. Cine viețuiește după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijește de nimic. Și dacă are nevoie de vreun lucru, se predă pe sine însuși și lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Și chiar dacă nu-l dobândește, rămâne la fel de liniștit, ca și cum l-ar avea. Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, DE NIMIC. Și orice i s-ar întâmpla, el spune: ‚Așa i-a plăcut lui Dumnezeu“: Dacă e bolnav, gândește: „înseamnă că am nevoie de boală; altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o“. Și așa se păstrează pacea în suflet și în trup. […] Continuă să citești
Sfântul Siluan Athonitul: CARE ESTE TAINA VEACULUI VIITOR?
Sfântul Siluan Athonitul:
Care este taina veacului viitor?

A venit un nor, a ascuns soarele și s-a făcut întuneric. Tot așa, pentru un singur gând de mândrie, sufletul pierde harul, și îl năpădește întunericul. Dar, tot așa, și numai pentru un singur gând de smerenie harul vine din nou. Am încercat aceasta pe mine însumi.
Smerenia – taina veacului viitor prezent în viața noastră
A venit un nor, a ascuns soarele și s-a făcut întuneric. Tot așa, pentru un singur gând de mândrie, sufletul pierde harul, și îl năpădește întunericul. Dar, tot așa, și numai pentru un singur gând de smerenie harul vine din nou. Am încercat aceasta pe mine însumi. […]
Dacă vezi o lumină înăuntrul sau în afara ta, nu te încrede în ea, dacă împreună cu lumina nu simți în tine zdrobire (de inimă) pentru Dumnezeu, nici iubire pentru aproapele; însă nici nu te teme, ci smerește-te și lumina va pieri. Dacă vezi vreo vedenie sau un chip sau ai un vis, nu te încrede în aceasta, pentru că dacă este de la Dumnezeu, Domnul te va face să înțelegi aceasta. Dacă n-a cunoscut după gust pe Duhul Sfânt, sufletul nu poate înțelege de unde anume vine vedenia. Vrăjmașul dă sufletului o anumită dulceață amestecată cu slavă deșartă și după aceasta se recunoaște înșelarea. Continuă să citești
Monahul Moise Aghioritul: NOI SFINŢI
NOI SFINŢI
*
Epoca noastră este adesea aspru criticată din multe motive, îndreptăţite sau neîndreptăţite. Însă o epocă într-adevăr grea ascunde tezaure, naşte Sfinţi mici sau mari. În afara Sfinţilor oficial recunoscuţi, în tot secolul al XX-lea există şi Sfinţi neştiuţi.
Cuvioasa Methodia din Kimolos (+1908), Sfântul Ioan de Kronstadt (+1908), Episcopul de Zilon şi Amaseias, Efthymios (+1921), Episcopul de Moshnision şi Kydonion, Ambrozie (+1922), Episcopul Smirnei, Hrisostom (+1922), minunatul Stareţ al Mănăstirii Optina, Cuviosul Agapitos (+1922) şi mulţime de cuvioşi şi noi-mucenici din Rusia, din Georgia, Estonia, Polonia şi din alte părţi ale Europei, Asiei şi Americii. Continuă să citești
Cuviosul Siluan Athonitul – Despre Maica Domnului
Cuviosul Siluan Athonitul:
Despre Maica Domnului
.
Cuviosul Siluan Athonitul
Când sufletul e în iubirea lui Dumnezeu, cât de bune, cât de plăcute şi vesele sunt atunci toate. Dar, chiar şi în iubirea lui Dumnezeu sunt întristări şi, cu cat e mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi întristările. Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un singur gând, nici n-a pierdut vreodată harul, dar şi în ea au fost mari întristări; iar când stătea lângă cruce, atunci întristarea ei a fost nemăsurată ca oceanul, şi chinurile sufletului ei au fost neasemănat mai mari decât chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru că şi iubirea ei era neasemănat mai mare decât iubirea lui Adam în rai. Şi dacă a rămas în viaţă, e numai pentru că a întărit-o puterea Domnului, fiindcă Domnul a vrut ca ea să vadă Învierea Lui şi, după Înălţarea Lui, să rămână pe pământ spre mângâiere şi bucurie apostolilor şi noului popor creştin.
Noi nu ajungem la deplinătatea iubirii Maicii Domnului şi de aceea nu putem înţelege pe deplin întristarea ei. Iubirea ei era desăvârşită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul şi Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire şi norodul. Şi ce n-a trăit ea atunci când oamenii pe care-i iubea atât de mult şi a căror mântuire o dorea pana la capăt, au răstignit pe Fiul ei preaiubit? Nu putem pricepe aceasta, pentru că în noi iubirea de Dumnezeu şi de oameni e mică.
Aşa cum iubirea Maicii Domnului e nemăsurată şi neînţeleasă, aşa şi întristarea ei e nemăsurată şi neînţeleasă pentru noi. Continuă să citești
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL, SERVIT CU O ŢIGARĂ
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL, SERVIT CU O ŢIGARĂ
În anul 1905 părintele Siluan (sfântul Siluan, n.n.) a petrecut câteva luni în Rusia, vizitând mai multe mănăstiri. În una din călătoriile sale cu trenul, a stat în fața unui negustor care, la un moment dat, cu un gest foarte prietenesc, și-a deschis tabachera de argint oferindu-i părintelui Siluan o țigară. Părintele Siluan a mulțumit dar a refuzat să ia. Negustorul îl întrebă atunci: „Părinte, refuzi să iei fiindcă crezi că fumatul e un păcat? Dar fumatul e, uneori, de ajutor în clipe grele. Fumatul te relaxează și-ți oferă o pauză de câteva minute. Fumatul te ajută uneori să-ți termini treaba mai ușor, e un pretext pentru o convorbire și, în general…” Și așa mai departe, tot încercând să-l convingă pe părintele Siluan să ia o țigară. În cele din urmă, părintele Siluan se hotărî să-i răspundă: „Înainte să-ți aprinzi țigara, roagă-te și spune o dată «Tatăl nostru»”. Auzind acest îndemn, negustorul răspunse: „Să rostesc o rugăciune înainte de a aprinde o țigară… mi se pare, cumva, că nu e potrivit”. La care Siluan replică imediat: „Cel mai bine e să nu faci nimic din cele ce nu pot fi precedate de o rugăciune”.
(traducere după St. Silouan the Athonite, Archim. Sophrony. Monastery of St. John the Baptist, Essex, England, 1991, p. 70)
Sursa: http://www.doxologia.ro