Cel înălţat la cele cereşti prin cugetare[1], care prin dispreţuirea[2] celor pământeşti s-a ridicat întru înălţimi, Pavel, mintea cea aleasă şi primitoare de Dumnezeu[3], limba cea de Hristos mişcată, preafrumosul condei al scriitorului ce scrie degrab (Psalmul 44:2), care a caligrafiat Bisericii dogmele adevărului, săgeata de aramă din mâna Celui Puternic, care a dat o rană de moarte în inima stăpânitorului întunericului lumii acesteia, fulgerul care s-a arătat de la Ierusalim şi până în Iliric sau, mai bine-zis, până la marginile lumii, glasul curat şi puternic al tunetului dumnezeiesc din roata tainică a Evangheliei, care s-a rostogolit în întreaga lume[4], acesta [Pavel], grăind ca din înseşi adâncurile raiului, unde a auzit cuvinte de nespus, sau, mai bine-zis, grăind ca de la însuşi Tronul cel înalt al slavei, lângă care şi stă, gătind o cinstită înainte-prăznuire pentru sfântul şi împărătescul praznic de azi spre întâmpinarea Împăratului slavei, pregăteşte poporul Bisericii, preoţia cea împărătească, precum ar spune cineva, ca pe o preatainică adunare, pregăteşte ordinea, ritmul şi buna armonie a vieţuirii frumoase şi zice:
Arhive categorii: Predici
PREDICĂ LA SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA (II)
Omilie a Mitropolitului AUGUSTIN de Florina
la pericopa evanghelică a Sfântului Ioan Gură de Aur

STAULUL
„Pastorul cel bun îşi pune sufletul pentru oi”
Legături:
- 13 noiembrie: VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR
- Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: Predică la pomenirea Sfântului Patriarh Ioan Gură de Aur [13 noiembrie 2012]
- PREDICĂ LA SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA (I)
- Scrisoarea a VII-a a Sfântului Ioan Gură de Aur către diaconiţa Olimpiada: PENTRU CE TE TEMI DE CELE TRECĂTOARE, CÂND ELE CURG CA APA UNUI RÂU?
- PREDICA SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR LA DUMINICA A XXI-A DUPĂ RUSALII: Bogăţia nu face norocit, nici sărăcia nenorocit
- DESPRE PRIETENIE ȘI FALSA PRIETENIE – DIN “LUMINA SFINTELOR SCRIPTURI – ANTOLOGIE TEMATICĂ DIN OPERA SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR”
- Cuvânt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci al Sfântului Ioan Gură de Aur: PROPOVĂDUIREA ÎNVĂŢĂTURII DUMNEZEIEŞTI ESTE ADEVĂRATA DOCTORIE A SUFLETULUI
- Predica Sfântului Ioan Hrisostom la Evanghelia tămăduirii fiului lunatic: „Cel care posteşte este uşor şi înaripat”
Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoare şi praznic. Este sărbătorit unul din cei mai mari Părinţi şi Dascăli ai Biserici noastre, Sfântul Ioan Gură de Aur. Am vorbit altădată despre viaţa sa şi despre sfârşitul său în Comana Armeniei. Acum să aruncăm o privire peste Evanghelia sărbătorii.Aţi ascultat-o? Domnul vorbeşte în parabole. Vorbeşte despre staul, despre oi, despre păstori, despre lupi. Cu astfel de cuvinte simple vorbea Domnul nostru Iisus Hristos.
Ce este un staul ştim toţi; staulul este acel loc unde ciobanul îşi păzeşte oile în timpul nopţii, având ca paznic şi câinii ciobăneşti. Şi ce reprezintă staulul? Staulul reprezintă Biserica. După cum oile se adună în staul şi sunt ocrotite, tot aşa oricine intră în Biserica Ortodoxă. Este suficient să vină cu credinţă şi evlavie, nu fără frică de Dumnezeu şi cu îndoieli. Cine se află lângă Dumnezeu, simte siguranţă, ocrotire.
PREDICĂ LA SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA (I)
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – REFORMATORUL
Astăzi, iubiţii mei, este sărbătorit corifeul sfinţilor predicatori din toate veacurile. Este sărbătorit Sfântul Ioan Gură de Aur.
Multe sunt laturile din care poate fi cercetată viaţa şi propovăduirea acestuia. Una din aceste laturi o voi expune iubirii voastre. Şi aceasta este: Ioan Gură de Aur – reformatorul.
***
Sfântul Ioan Gură de Aur îşi dorea o societate ideală. O societate în care să predomine cu desăvârşire voinţa Părintelui ceresc, o societate – împărăţie a lui Hristos. Nu a spus cum auzi azi: o, frate, cu mine se va schimba lumea? El credea că până şi un singur om, când are în el foc, poate să contribuie la îndreptarea societăţii. Şi se lupta inflexibil.
Arma lui era cuvântul lui Dumnezeu, sabia Duhului. Stabilise diagnosticul şi a început terapia. Nu de la frunze şi de la ramuri. A descoperit rădăcinile şi s-a aplecat asupra lor. Şi care sunt rădăcinile societăţii? Continuă să citești
Sfântul Nicolae Velimirovici: Predică la Duminica a-24-a după Rusalii
Sfântul Nicolae Velimirovici: Predică la Duminica a-24-a după Rusalii:
Evanghelia puterii lui Dumnezeu (Luca 8, 41-56)

Când raza de soare atinge piatra, piatra începe să strălucească. Când flacăra atinge o candelă stinsă, candela începe să ardă. Când magnetul atinge fierul, fierul se magnetizează. Când o sârmă electrică atinge alta sârmă, se electrizează amândouă.
Toate aceste fenomene fizice sunt o icoană, sau o pildă a fenomenelor duhovniceşti. Tot ce se întâmplă înafară este doar o imagine a ceea ce se petrece înăuntru. Toată natura cea efemeră e ca un vis faţă de conştiinţa lăuntrică, şi ca un basm faţă de înţelegerea sufletească. Sufletul e conştiinţa trupului, iar conştiinţa sufletului e Dumnezeu. Când Dumnezeu se atinge de suflet, sufletul primeşte viaţă şi vedere. La fel se întâmplă cu trupul când e atins de suflet. Continuă să citești
Cuvânt în Vinerea din prima săptămână a Postului Mare –Starețul Nikon Vorobiov, 1963
Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea
Să aducem și noi pocăință sinceră Domnului, să ne conștientizăm nevrednicia în fața lui Dumnezeu, să ne plângem păcatele înaintea Sa. Să le mărturisim înaintea duhovnicului, fără să ascundem ceva, fără să ne îndreptățim cu nimic.
Cuvânt în Vinerea din prima săptămână a Postului Mare
Starețul Nikon Vorobiov, 1963
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Trece prima săptămână a Postului Mare. Astăzi, mulți merg să se spovedească pentru ca mâine să primească Sfânta Împărtășanie. Dar, Doamne, ne dăm noi seama de Cine ne pregătim să ne apropiem? „Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu… Acesta este Sângele Meu„, spune Domnul Atotțiitorul.
Și nu numai că ne invită, dar ne și avertizează: „Dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi” (Ioan 6, 53). Nu poate nimeni să refuze Împărtășania dacă își dorește mântuirea. Dar cum mă apropii de Tine, Doamne? Iată, ascult glasul din altar: ”Sfintele Sfinților!”, iar eu sunt cu totul în păcate. Cum să nu mă înfricoșez când nici Sfinții Tăi nu se considerau vrednici să se apropie de Sfintele Taine: „Stăpâne, Doamne, nu sunt vrednic să mă împărtășesc cu preacinstit Trupul Tău și cu preacurat Sângele Tău… pentru că m-am supus cu totul păcatului și m-am făcut rob dezmierdărilor… ci primește-mă și pe mine, Iubitorule de oameni, Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe vameșul și ca pe fiul cel pierdut” (rugăciunea întâi), se roagă stăruitor Sfântul Vasile cel Mare. Continuă să citești
Sfântul Varlaam al Moldovei: Predică la Duminica Lăsatului sec de carne
Sfântul Varlaam al Moldovei:
Predică la Duminica Lăsatului sec de carne

„Domnul a spus: „Când va veni Fiului omului întru slava Sa și toți Sfinții Îngeri cu Dânsul, atunci va ședea pe scaunul Măriei Sale și va aduna înaintea Lui toate limbile/ neamurile și-i va împărți pe unii de alții, ca un păstor ce își împarte oile de capre.
Și va pune oile de-a dreapta Sa iar caprele de-a stânga.
Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta: „Veniți, blagosloviții/ binecuvântații Părintelui Meu, de moșteniți[1]Împărăția cea gătită vouă dintru începutul lumii.
Căci am fost flămând și Mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și M-ați adăpat, străin[2] am fost și M-ați adus în casă, gol și M-ați îmbrăcat, bolnav și M-ați socotit, în temniță am fost și-ați venit la Mine”.
Atunci Îi vor răspunde Lui Drepții și vor spune: „Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit, sau însetat și Te-am adăpat? Când Te-am văzut străin și Te-am adus în casă, sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine?”. Continuă să citești
26 octombrie 2016: CUVÂNTUL ÎPS PĂRINTE GABRIEL, MITROPOLIT DE NEA IONIA ŞI FILADELFIA LA PRAZNICUL SFÂNTULUI M.MC. DIMITRIE IZVORÂTORUL DE MIR

Cu prilejul hramului Catedralei Patriarhale, o delegaţie a Bisericii Greciei, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Gabriel, Mitropolit de Nea Ionia și Filadelfia, a adus la Bucureşti un fragment din moaştele Sfântului Arhidiacon Ştefan. Înaltpreasfinţia Sa a oficiat miercuri, 26 octombrie 2016, în ziua cinstirii Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Sfânta Liturghie în altarul de vară al Catedralei Patriarhale.
În cuvântul rostit cu acest prilej, ierarhul a vorbit credincioşilor prezenţi pe Dealul Patriarhiei despre viaţa deosebită a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Ierarhul a evidenţiat faptul că, dintre toate harismele dăruite de Domnul, ascultarea sa faţă de voia lui Dumnezeu este cea care îl caracterizează cel mai mult pe Sfântul Dimitrie.
Singura lui preocupare şi prioritate în toată perioada vieţii a fost să placă Domnului, arătând astfel că mai presus de toate era iubirea sa aprinsă pentru Domnul, a subliniat Înaltpreasfinţia Sa.
În cele ce urmează, redăm integral cuvântul Înaltpreasfinţiei Sale:
Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul României,
Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
„Care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2, 2)
Ziua de astăzi este plină de lumină şi bucurie şi, în această atmosferă de sărbătoare, Sfânta noastră Biserică evidenţiază şi cinsteşte chipul uneia dintre cele mai slăvite şi mai luminoase personalităţi care împodobesc Sinaxarul ei, cum este Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
Cu adevărat, stârnește uimire, emoţie, entuziasm, dar şi doxologie dumnezeiască atunci când cineva intră în contact cu imnele Bisericii noastre despre Sfântul Mare Mucenic, Izvorâtorul de Mir şi Făcătorul de minuni Dimitrie. Însă, cum să fie lăudat după cuviinţă şi cu râvnă sfinţenia şi bogăţia duhovnicească a aceluia care împreună împărăţeşte cu Domnul şi care s-a îmbrăcat cu veşmintele de porfiră împărătească pentru sângele său vărsat muceniceşte, ţinând în mâini Crucea? Ce laudă poate fi mai înaltă şi mai slăvită decât jertfa şi mărturisirea credinţei unui Sfânt pentru dragostea lui Hristos? Aceste imne subliniază faptul că sărbătoarea Sfântului Dimitrie nu are caracter local, ci global, de aceea, cu dreptate Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir este considerat cel mai popular Sfânt – Sfântul lumii întregi. Continuă să citești
MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: „UN SFÂNT CROITOR” – NOUL MUCENIC MACARIE (6 octombrie)
MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:
„UN SFÂNT CROITOR” –
NOUL MUCENIC MACARIE
– 6 octombrie –

Acum, iubiţii mei, vom vorbi despre un alt meseriaş, despre un croitor, care s-a învrednicit să devină sfânt şi să fie cuprins în Martirologiul Bisericii Ortodoxe şi să-i fie sărbătorită pomenirea pe 6 octombrie. Este Sfântul Macarie Noul Mucenic.
Înainte de a vorbi despre sfânt, să spunem câteva cuvinte despre meseria pe care o avea sfântul.
***
Primul om trăia într-o lume materială, pe care nu o întinase păcatul. Era gol şi nu simţea nevoia de îmbrăcăminte. Gol şi el, goală şi femeia lui, Eva. Aşa cum nevinovaţii copilaşi se joacă goi şi nu se ruşinează unul de altul, aşa şi primul om. Când omul a păcătuit, atunci şi-a simţit goliciunea trupului şi a alergat să-şi acopere goliciunea cu frunze late de smochin.
Dar nu numai simţământul ruşinii l-a făcut pe om să-şi acopere trupul gol, ci şi schimbarea climei. Şi la început se îmbrăca cu piei de oi şi alte piei de animale pe care le ucidea. Mai apoi a confecţionat fire de aţă din bumbac şi lână, a descoperit războiul de ţesut şi a început să confecţioneze stofe, cu care făcea haine frumoase. Chiar şi din viermele de mătase a reuşit să scoată firul de mătase şi cu aceste fire se făceau veşminte foarte scumpe pentru domnitori şi împăraţi. În felul acesta îmbrăcămintea, care trebuia să amintească de căderea şi de păcătoşenia omului şi să-i acopere goliciunea şi să-l păzească de schimbările vremii, a deviat de la destinaţia ei iniţială şi în loc să fie un fel de strict necesar, pentru mulţi şi pentru multe a devenit un mijloc de paradă.
Dar dacă vom ignora ciudăţeniile modei, croitoria ca meşteşug corespunde unei nevoi de bază a omului, nevoia de îmbrăcăminte. Şi croitorii, care confecţionează haine şi slujesc societatea, sunt bine-primiţi în creştinism şi pot să devină membri aleşi ai Bisericii, să se afirme, să se sfinţească şi să devină mucenici pentru Hristos. Şi o dovadă este Sfântul Macarie – Noul Mucenic.
***
Sfântul s-a născut în secolul al XVI-lea într-o mică cetate din Asia Mică, în Chio, care până în 1922 era un oraş elin şi creştin. Numele pe care l-a primit când a fost botezat a fost Emanuel. Când copilul a crescut, părinţii lui l-au trims la un croitor evlavios, ca să înveţe meşteşugul croitoricesc şi să trăiască. Dar când Emanuel era de 18 ani s-a întâmplat o nenorocire în familia lui. Tatăl lui… a murit. A murit? Nu. Ceva mai rău decât moartea i s-a întâmplat. Tatăl lui şi-a schimbat credinţa, s-a făcut turc. A plecat din Chio şi s-a dus în capitala acelei regiuni, s-a dus în Prussa şi acolo trăia bucurându-se de bunăvoinţa şi apărarea turcilor. Dar Emanuel a rămas fidel credinţei creştine. Continuă să citești
5 octombrie: Cuvânt la găsirea moaştelor Cuviosului Evdochim cel Nou – Ierodiacon Meletie Vatopedinul
Ierodiacon Meletie Vatopedinul:
Cuvânt la găsirea moaştelor Cuviosului Evdochim cel Nou
5 octombrie

Binecuvântează, Părinte,
Dumnezeu totdeauna face minuni şi va continua să facă minuni pentru a-l readuce pe om la locul lui de cinste, de „chip al lui Dumnezeu”, pe care l-a pierdut prin cădere. Omul, mânat încoace şi încolo de poftele simţurilor şi care se lasă înşelat de atacurile acestora, nu are vreme să se cerceteze pe sine şi să cugete nu doar la ceea ce percepe prin simţuri, ci şi la cele adevărate. Nici nu îşi poate aminti cuvântul mântuitor că „omul nu este ceea ce se vede”, ca, înţelegându-şi astfel locul de cinste şi originea-i dumnezeiască, să se ridice cu mintea la El. Dacă s-ar elibera din robia celor materiale, şi asta fără mult efort, ar putea simţi câte minuni face înaintea lui iubitorul de oameni Dumnezeu, Care prin acestea îl cheamă să se întoarcă la El.
Cine se mai îndoieşte că prin minune dumnezeiască am cunoscut sfinţenia Cuviosului monah Evdokim, care a trăit împreună cu noi în mănăstirea Vatoped şi pe care astăzi îl prăznuim? Toţi cei care, prin dumnezeiască Pronie, suntem prezenţi aici, am văzut locul unde erau întinse moaştele Sfântului acestuia care s-a arătat în vremurile din urmă. Era îmbrăcat cu rasa monahală şi ţinea în mâini o icoană veche a Maicii Domnului. Dar şi cei care nu l-au văzut, auzind doar că la Vatoped s-a arătat un nou Sfânt, vor dori să afle cum şi când şi cine era el. Din aceste motive am întocmit istorisirea de mai jos, în care arătăm cele pe care, fiind de faţă, le-am văzut cu ochii noştri, istorisire care va fi de folos celor de după noi şi celor care aleg viaţa monahală, dar şi oricărui creştin. Continuă să citești
MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA DESPRE SFÂNTUL DIONISIE AREOPAGITUL (3 octombrie)
MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:
SFÂNTUL DIONISIE AREOPAGITUL

3 octombrie
UN SFÂNT JUDECĂTOR
(fragment)
… Un suflet ales pentru vremea sa a fost Sfântul Dionisie. S-a născut la începutul secolului întâi după Hristos. S-a născut în cetatea Atenei, care a arătat pe cei mai mari filosofi, poeţi şi artişti. Spre această cetate se îndreptau din toată lumea de atunci tineri ca să studieze. Dionisie, un copil dintr-o familie nobilă, se distingea printre cei de o vârstă cu el prin inteligenţa sa la învăţătură. A studiat toate ştiinţele. Dar nu s-a mulţumit, nu s-a limitat doar la gnoza şi la ştiinţa pe care putea să i le dea Atena. Împreună cu alţi compatrioţi a călătorit în Egipt. A vizitat cetatea Heliopolis, o cetate din Egipt care era vestită pentru înţelepciunea preoţilor ei.
Când se afla în Egipt s-a întâmplat un lucru. Într-o zi, soarele s-a întunecat în mijlocul zilei. Era ziua în care iudeii L-au răstignit pe Hristos pe Golgota. Era Marea Vineri. Nimeni din cei care locuiau în Egipt nu ştia că S-a răstignit Hristos. Văzând Dionisie acea eclipsă totală de soare, care era imposibil de explicat prin legile fizice, s-a spăimântat şi a zis: ,,Ori vreun zeu pătimeşte, ori e sfârşitul universului”. A însemnat şi ora la care a avut loc întâmplarea aceasta, iar de atunci cerceta să afle cauza acelui fenomen. Continuă să citești
VLĂDICA AUGUSTIN DE FLORINA DESPRE ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI
VLĂDICA AUGUSTIN DE FLORINA
DESPRE ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI
– fragment –
…Sărbătoarea Sfântului Acoperământ. Pe aripile imaginaţiei să zburăm în anii de demult. Să mergem în Constantinopol. Erau zile în care simţământul religios al creştinilor era foarte puternic. Bucuria lor erau rugăciunile, posturile, privegherile. În vremea de astăzi, atât de lumească, oamenii din Atena şi din marile oraşe doar ce se înserează că imediat aleargă la cluburile de noapte, ca să audă cele mai ruşinoase cântece şi ca să danseze cele mai ruşinoase dansuri şi acolo rămân toată noaptea. Nu-i lasă inima să plece. Continuă să citești
Cuvânt la Acoperământul Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev
Cuvânt la Acoperământul Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev

Sfântul Andrei a văzut-o pe Maica Domnului înlăcrimată. Ne-am întreba: cum se poate împăca marea Ei suferinţă pentru noi cu bucuria Ei neîntreruptă, dumnezeiască şi cu necurmata Ei fericire?
Motivul marii sărbători de astăzi a Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost minunata descoperire făcută Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos, când a fost înălţat până la al treilea cer.
Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii a Mitropolitului Augustin de Florina: BINECUVÂNTAREA LUI HRISTOS
ÎNALTPREASFINŢITUL AUGUSTIN KANDIOTIS, MITROPOLIT DE FLORINA (GRECIA):
PREDICĂ LA DUMINICA A XVIII-A DUPĂ RUSALII
Legături:
- Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a 18-a după Rusalii
- PREDICĂ LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII (II) – ARHIM. IOIL KONSTANTAROS
- ÎPS Pantelimon despre munca omului – CHEMAREA UCENICILOR (Luca 5:1-11)
- PREDICA PATRIARHULUI DANIEL LA DUMINICA A 18 – A DUPĂ RUSALII (2011, Audio)
- Părintele Cleopa: „DUMNEZEU NE CHEAMĂ ÎN MULTE FELURI” (Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii)
- PF DANIEL: PESCUIREA MINUNATĂ – LUMINĂ PENTRU MISIUNEA BISERICII
- PREDICA PR. DR. DORIN OCTAVIAN PICIORUŞ LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII [2012]
- PR. DR. DORIN OCTAVIAN PICIORUŞ: PREDICĂ LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII (2011)
- Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A 18 DUPĂ RUSALII (2010)
- PREDICĂ LA DUMINICA a 18-a DUPĂ RUSALII (1999) A PR. PROF. ION BUGA: PESCUIREA MINUNATĂ
- Preot Profesor ION BUGA: PESCUIREA MINUNATĂ(1998)
* * *
BINECUVÂNTAREA LUI HRISTOS
(Luca 5:1-11)
„Şi făcând aşa, au prins mulţime multă de peşti”

Iubiţii mei, în ţara în care S-a născut, a trăit, S-a răstignit şi a înviat Domnul nostru Iisus Hristos există un lac haric, lacul Ghenizaret.
Acolo, în jurul lacului Ghenizaret, Şi-a îndreptat paşii Hristos. De ce? Pentru că în acele sate ridicate împrejurul lacului locuiau săracii pescari. Un popor simplu şi fără vicleşug, care se trudea, iar din veniturile pescuitului trăia o viaţă simplă, departe de stricăciunea marilor centre urbane. Şi Hristos îi iubea pe pescari şi era mulţumit să se afle alături de ei şi dintre aceştia Şi-a ales pe primii ucenici, ca să-i facă pescari de oameni, propovăduitori şi învăţători ai lumii. Nu din universităţi şi din şcoli de filosofi şi de ritori, nu din vile şi palate, ci din jurul lacului Ghenizaret, Hristos Şi-a ales pe primii Săi ucenici, iar prin ei Şi-a întins Împărăţia Lui duhovnicească peste toată lumea. Mare minune! Cum prin nişte oameni analfabeţi, neînvăţaţi, Creştinismul a învins şi a triumfat!
PE MALUL LACULUI deci, Hristos. Numai ce L-au văzut, pescarii au alergat la El. Mult popor s-a strâns ca să-L vadă şi să-L asculte. Şi pentru ca acest popor să poată să-L vadă şi să-L audă mai bine, Hristos a intrat într-una dintre corăbiile pescăreşti, într-o corabie al cărei proprietar era Simon, şi a stat la prora corabiei. Prora a devenit un amvon improvizat şi de acolo a început Hristos să înveţe. Continuă să citești
PREDICĂ LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII (II) – ARHIM. IOIL KONSTANTAROS
Arhim. Ioil Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa
Cuvânt la Duminica a 18-a după Rusalii

(Luca 5: 1-11)
Prin sfânta citire evanghelică din această duminică începe perioada citirilor din Evanghelia după Luca.
Fireşte, toţi creştinii, dar mai mult noi elinii, simţim o deosebită bucurie şi binecuvântare că acest evanghelist elin, medic şi istoric, ucenicul marelui apostol al neamurilor – Pavel, prin desăvârşita lui cunoaştere a limbii eline, a îmbogăţit Biserica şi oferă întregii lumi „cuvintele Vieţii”.
Această pericopă din Duminica I ne emoţionează în mod deosebit, deoarece, printre altele, ne arată că atunci când în viaţa noastră avem binecuvântarea şi ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, atunci toate se întâmplă în cel mai potrivit mod.
Iisus se afla lângă lacul Ghenizaret şi i-a văzut pe pescari că-şi aranjau mrejele de pescuit. Şi după cum cu orice prilej Dumnezeul-Om predica şi săvârşea minuni, aşa şi acum, după ce a intrat în corabia lui Simon (Petru), l-a rugat să tragă corabia câţiva metri de ţărm. De acolo, ca şi cum s-ar fi aflat într-un amvon, „învăţa mulţimile”. Continuă să citești






