Arhive categorii: Predici

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: "Hristoase, iartă-ne! Curăţeşte-ne de lepra nemulţumirii. Dă-ne o inimă care să Te iubească şi să-Ţi fie veşnic recunoscătoare."

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:

„Hristoase, iartă-ne! Curăţeşte-ne de lepra nemulţumirii. Dă-ne o inimă care să Te iubească şi să-Ţi fie veşnic recunoscătoare.”

Kiriakodromion-cop-1

„…Aşadar, zece de astfel leproşi, care trăiau izolaţi şi deznădăjduiţi, când L-au văzut de departe pe Hristos trecând pe drumul public şi mergând într-un sat, imediat, toţi împreună au început să strige şi să-I ceară ajutor. Strigau: „Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!” (Luca 17, 13). Strigau aceste cuvinte cu credinţă. Credeau că Hristos, aşa cum a vindecat mii de bolnavi, care pătimeau de diferite boli, doar El ar putea să-i facă şi pe ei bine. Şi Hristos i-a făcut bine doar prin cuvântul Său cel atotputernic. Într-o secundă, trupul lor s-a curăţat. N-a rămas asupra lor niciun semn al groaznicei boli. O, Hristoase, cât de mare este puterea Ta! Continuă să citești →

CUVÂNT AL PĂRINTELUI VASILIOS KALLIAKMANIS LA PRĂZNUIREA SFÂNTULUI MAXIM KAVSOKALIVITUL(13 ianuarie): POLITICA SFINŢILOR

agipol2

ORNAM1

Πανηγυρικός από τον π. Βασίλειο Καλλιακμάνη,,Toți cei care doresc să influențeze alți oameni fac politică, iar unii ca aceștia sunt oameni politici. A face politică înseamnă a încerca să organizezi și să administrezi orașul[i] așa cum crezi de cuviință. Iar sfinții sunt oameni care fac politică. Niciodată nu am crezut că sfinții ar putea separa credința de rațiune”. Asta spunea în 1994 bizantinologul englez Steven Runciman (1903-2000), într-un interviu acordat jurnaliștilor Hrisa Arapoglou și Lambriní Thomás pentru postul ET3, interviu în care ilustrului profesor i s-a cerul să comenteze faptul că, în Bizanț, foarte mulți sfinți se implicau în disputele politice.

În continuare, Runciman pune în balanță caracterul tainic al Bisericii Ortodoxe, față de Romano – Catolicism și Protestantism, care vor să clasifice totul din punct de vedere juridic și să explice totul logic. El spune: ,,Din moment ce încerci să explici totul, nu faci decât să distrugi efectiv ceea ce ar fi trebuit să constituie intuiția omenească, cea care pune în legătură intelectul cu sfinții și cu perceperea lui Dumnezeu”. Continuă să citești →

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică despre colindele Nașterii Domnului

Predică despre colindele Nașterii Domnului 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei,

a colinda înseamnă a propovădui nașterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioară!

A colinda înseamnă a vorbi teologic, frumos, cuvios, bisericește.

De aceea, colindatul este o lucrare bisericească, pe care o începe preotul, prin mergerea cu Sfânta Icoană și prin cântarea troparului praznicului și e continuată de copii și de tineri, prin aceea că fac din colind o bucurie de sărbătoare.

Și pentru că ele, colindele, sunt o vestire teologică bucuroasă, care aduce bucurie oamenilor, noi trebuie să le aprofundăm înțelesul lor teologic.

„Vestea minunată” vizează o persoană și nu un lucru!

De aceea Cadoul nostru este o persoană…și nu un obiect. Continuă să citești →

PREDICĂ LA VINDECAREA FEMEII GÂRBOVE A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA

PREDICĂ LA VINDECAREA FEMEII GÂRBOVE A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA

 

O ALTĂ PREDICĂ AUDIO A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA LA VINDECAREA FEMEII GÂRBOVE

O ALTĂ PREDICĂ AUDIO A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA

LA VINDECAREA FEMEII GÂRBOVE

*

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon): CEI CARE ÎMPIEDICĂ BINELE

Vindecarea orbului din Ierihon
PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA 

 Legături:

CEI CARE ÎMPIEDICĂ BINELE

„Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!” (Luca 18, 39)

Aţi fost atenţi, iubiţii mei creştini, aţi fost atenţi la Evanghelia de astăzi? Ne istoriseşte că un orb din Ierihon a avut prilejul de a se apropia de Hristos. A auzit că trece Iisus şi cu o dorinţă puternică a început să strige: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă” (Luca 18, 38). Oamenii, care mergeau înainte, deranjaţi de strigătele lui, îi spuneau să tacă. El însă cu o voce mai puternică repeta cererea lui, până când Domnul a făcut minunea, i-a dat lumina.

Merită să fim atenţi la atitudinea pe care au avut-o oamenii aceia faţă de cel orb. Mare este păcatul lor! Nu doar că nu i-au fost alături şi nu l-au ajutat în nevoia lui, dar au încercat să-i împiedice şi comunicarea cu Domnul. Comportamentul lor ne dă prilejul să spunem câteva cuvinte despre acest păcat care se întâmplă adesea. Pentru că şi astăzi există astfel de oameni, oameni care se împotrivesc binelui şi vor să curme buna dispoziţie şi încercările plăcute lui Dumnezeu ale altora. Sunt cei care aruncă gheaţă în râvna caldă a creştinului curat şi neprihănit, cei care aruncă apă, ca să stingă sfânta flacără a iubirii lui Dumnezeu. Vreţi exemple din societatea de astăzi? Să menţionăm câteva. Continuă să citești →

ALTĂ PREDICĂ LA DUMINICA SAMARINEANULUI MILOSTIV

PREDICĂ LA DUMINICA A XXV-A DUPĂ RUSALII,

A SAMARINEANULUI MILOSTIV

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Iubiţi credincioşi, mâine la Sfânta Liturghie, în Duminica a VIII-a în care citim din Sfânta Evanghelie după Luca, vom auzi una din cele mai frumoase pilde pe care le-a rostit Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea, vă rog să faceţi puţină răbdare, ca să ascultaţi un cuvânt de învăţătură, pentru că e bine ca orice  adunare a noastră în Hristos să fie însoţită de un cuvânt de învăţătură spre luminarea, înţelepţirea şi îndreptarea noastră.
Este vorba despre Pilda samarineanului milostiv. Mulţi dintre frăţiile voastre aţi auzit-o. Odinioară, educatorii, învăţătorii, dar mai înainte de aceştia, părinţii şi bunicii noştri, istoriseau copiilor din pildele Mântuitorului, şi le istoriseau şi această pildă a Samarineanului milostiv. Nu-şi pierdeau timpul cu basme de Petre Ispirescu, ci fructificau şi valorificau timpul educaţiei cu aceste istorioare, cu aceste pilde desprinse din sfintele cuvinte ale Domnului nostru. Şi astăzi, deşi religia e persecutată în instituţiile de învăţământ şi ameninţată cu marginalizarea, sau chiar cu eliminarea din şcoli, cu nivelarea, şi se vrea mai mult o istorie a religiilor decât principiile învăţăturii noastre de credinţă şi morala creştin-ortodoxă, noi mai păstrăm imaginea vie, icoana însufleţită a casei sau a şcolii în care părinţii, bunicii, educatorii şi învăţătorii îi mângâiau pe copii cu cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum cloşca îşi mângâie puişorii, adunându-i sub aripile ei şi protejându-i.
Ştim pilda Samarineanului milostiv. Dar deşi o ştim, nu o aplicăm, nu o traducem în viaţa noastră, nu o interiorizăm, nu o împlinim. Şi Domnul Hristos ne spune undeva în Sfânta Evanghelie că sluga care ştiind voia stăpânului său nu a împlinit-o, aceea va fi vrednică de mai multă bătaie, de mai multă pedeapsă. Iubiţi credincioşi, dacă am împlini pilda Samarineanului milostiv în viaţa noastră, lumea noastră s-ar transforma într-un rai. Dar din păcate nu o împlinim. O ştim, dar o ştim spre osânda noastră. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA A XXV-A DUPĂ RUSALII: DRUMUL IUBIRII

„Nu va mai exista potop cu apă, însă va veni  un alt potop. Nu însă de ape curate, ci de foc, foc nuclear va cădea! Cine ne va salva? Doar mila, iubirea!”

OMILIE A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA

 LA DUMINICA A XXV-A DUPĂ RUSALII

Alte articole:

DRUMUL IUBIRII

(Luca 10, 25-37)

„I-a zis deci Iisus: Mergi, de fă şi tu asemenea” (Luca 10, 37)

Două, iubiţii mei creştini, două sunt drumurile. Al treilea nu există. Unul este drumul lui Dumnezeu şi altul este drumul diavolului. Fiecare om este liber să aleagă unul din cele două. Pe drumul lui Dumnezeu ne cheamă conştiinţa noastră, legea nescrisă – dar ne cheamă şi legea scrisă, legea lui Dumnezeu, Sfânta şi sfinţita Evanghelie. Domnul nostru ne cheamă astăzi – nu aţi auzit? – „Mergi de fă şi tu asemenea”, mergi şi fă ceea ce a făcut acela (Luca 10, 37). Care „acela”? Bunul samarinean. Dar oare cine se ascunde în spatele acestui bun samarinean, care este propus drept pildă de urmare? Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A XXV-A DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – Sf. Ioan Gură de Aur

Sf. Ioan Gură de Aur

PREDICĂ LA DUMINICA A XXV-A DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 

din “Predici la duminici şi sărbători”

 

„Şi, apropiindu-se, a legat rănile lui, turnând pe ele untdelemn şi vin” (Luca 10, 34)

Adevăratul samarinean este cel care se îngrijeşte şi de sufletul cel bolnav al aproapelui

Model de purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a altora ne dă nouă Însuşi Dumnezeu. Mai întâi S-a îngrijit pentru Adam, înainte de căderea lui în păcat, spre a-l feri de aceasta. De aceea, a zis către dânsul: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facerea 2, 16-17).

Iată că atât prin uşurinţa legii, cât şi prin mulţimea pomilor învoiţi şi prin asprimea pedepsei celei ameninţătoare, Dumnezeu S-a îngrijit de mântuirea sufletească a lui Adam şi voia a-l opri de la păcat. Aşadar, în tot chipul a căutat Dumnezeu să întărească pe Adam împotriva păcatului, însă cu toată această îngrijire, cu toată această îndemnare şi sfătuire, cu toată bunătatea lui Dumnezeu, Adam totuşi a căzut şi nu a păzit porunca. Totuşi, Dumnezeu n-a zis: „Ce să mai fac Eu şi ce ar folosi aici? El a mâncat, a căzut în păcat, a călcat porunca, a crezut diavolului, a dispreţuit rânduiala Mea. pentru care acum a căzut în nenorocire, în moarte şi întru osândă, ce să mai vorbesc cu dânsul de acum?”. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA A 24-A DUPĂ RUSALII: CE ESTE CREDINŢA?

Kiriakodromion - cop 1

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN  DE FLORINA

LA DUMINICA A 24-A DUPĂ RUSALII

CE ESTE CREDINŢA?

„Credinţa ta te-a mântuit…” „Doar crede şi se va mântui”

(Luca 8, 48, 50)

Citiţi şi:

 * * *

Ce este credinţa! Sunt unele lucruri, fraţii mei, pe care le simţim, dar nu putem să le exprimăm. Simţi, de pildă, că există aer, vezi că el clatină frunzele; dar cine a văzut aerul? Simţi electricitatea, atingi o sârmă şi te scutură, dar foarte bine nici ştiinţa nu poate să explice ce este electricitatea. Stai pe pământ şi simţi cutremurul, dar cauzele cele mai profunde ale cutremurului n-a putut nimeni să le identifice. Lumea aceasta are taine. Una din marile taine este şi credinţa. Ce este credinţa? Este curent, aer, electricitate, cutremur? Este ceva mult superior.Aţi auzit Evanghelia. Ne istoriseşte două minuni. Una, vindecarea femeii cu scurgere de sânge, mai mică; alta, învierea copilei moarte, este foarte mare. Acestea le zice Evanghelia. Şi vreau să luăm aminte la un lucru. Dacă femeia bolnavă s-a vindecat şi dacă fetiţa a înviat din morţi, aceste două minuni au avut loc pentru că la mijloc a fost credinţa. Femeii pe care a vindecat-o, Hristos i-a spus: „Credinţa ta te-a mântuit”. Şi tatălui fetiţei i-a spus: „Nu te teme; doar crede, şi se va mântui” (versetele 48 şi 50). Hristos pune credinţa ca pe o condiţie a minunilor. Aceasta ne arată cât de mare lucru este credinţa. Şi dacă deschideţi Evanghelia şi întreaga Sfântă Scriptură veţi vedea că este foarte des întâlnit cuvântul „credinţă”. Dar veţi întreba: ce este această credinţă?

Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII: ARME ÎMPOTRIVA CELUI VICLEAN

Miropolitului Augustin de Florina

Predică la Duminica a X-a dupa Rusalii

(Matei 17, 14-23)

Alte predici:

* * *

ARME ÎMPOTRIVA CELUI VICLEAN

„Iar neamul acesta nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21)

Cine, iubiţii mei, cine nu vrea pacea? Toată lumea iubeşte pacea. Şi desigur atunci când îi lipseşte, atunci mai mult o caută. Dar, din nefericire, în pofida iubirii omenirii întregi pentru pace, lumea de multe ori a încercat – şi încă încearcă – focul războiului. Interese materiale şi egoisme omeneşti împing orbeşte spre catastrofă. Două războaie mondiale şi nenumărate alte războaie locale au împrăştiat şi împrăştie groază. Cei ce au trăit astfel de zile doresc ca ele să nu se mai întoarcă niciodată. Oameni iubitori de linişte, care în pofida voinţei lor au fost duşi la ucidere între ei, strigă din adâncul sufletului: Blestemat să fie războiul!

Dacă însă acest război este blestemat, există şi un alt război care este binecuvântat. Război binecuvântat? Dar ce sunt  acestea ce le spui? – s-ar nedumeri cineva. Da, iubiţii mei, există şi un război binecuvântat. Este un război, la care creştinul este chemat să ia parte nu doar de voie, din proprie voinţă, ci şi cu tot sufletul, cu toată inima lui. Este un război împotriva răului şi, de aceea, este binecuvântat. Şi care este acest război? Este războiul împotriva celui mai mare vrăjmaş al nostru, împotriva diavolului. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A 9-A DUPĂ RUSALII A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA A IX-A DUPĂ RUSALII 

(Matei 14, 22-34)

VIAŢA NOASTRĂ – O MARE FURTUNOASĂ

Legături:

 

* * *

Iubiţii mei, aţi auzit sfânta şi sfinţita Evanghelie. Evanghelia de astăzi demonstrează că Hristos nu este doar om ca noi, ci este şi Dumnezeu. Este Dumnezeul-Om. Acest lucru îl predică minunea pe care aţi auzit-o. O minune mare, de trei ori mare, care a avut loc în continuarea celeilalte minuni, despre care a vorbit Evanghelia din duminica trecută. Acolo se spunea că Hristos cu cinci pâini şi doi peşti a săturat cinci mii de oameni în pustie. După aceasta, Domnul S-a suit în munte, ca să se roage singur, în noapte. Ucenicii au urcat la porunca Lui într-o barcă mică din lacul Ghenizaret sau marea Galileii, ca să iasă pe malul celălalt. Călătoreau singuri, fără Domnul. La început era linişte. Dar, deodată, şi în timp ce mijea de ziuă, s-a ridicat un val puternic. Barca se zdruncina şi era în pericol să se scufunde. Atunci s-a arătat acolo Hristos păşind pe deasupra apelor. Înfricoşătoare privelişte. Ucenicii, doar ce L-au văzut, s-au tulburat şi au spus că este o nălucă. Însă nu era o nălucă. Era El însuşi.
Petru şi-a făcut curaj şi a spus:
– Tu eşti Doamne? Dacă eşti Tu, spune-mi să vin la Tine, păşind şi eu pe deasupra apelor. Domnul i-a făcut acest dar.
-Vino, i-a spus. Şi Petru a început să păşească pe deasupra valurilor. Văzând însă vântul puternic, s-a înfricoşat şi a început să se scufunde.
– Doamne, mântuieşte-mă!, strigă cu agonie.
Hristos îşi întinde imediat mâna şi îl prinde.
– “Puţin credinciosule” – îi zice – “de ce te-ai îndoit?” (Matei 14, 31). Continuă să citești →

Predică la Duminica a IV-a după Rusalii a PS Sebastian al Slatinei şi Romanaţilor: DESPRE UN PĂGÂN CARE NE DĂ LECŢII

PS SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR:

PREDICĂ LA DUMINICA A IV-A DUPĂ RUSALII

Mt. 8,5-13

VINDECAREA SLUGII SUTAŞULUI,

SAU DESPRE UN PĂGÂN CARE NE DĂ LECŢII

         Dreptmăritori creştini,

În pericopa evanghelică de astăzi se spune că într-o zi, pe când Mântuitorul Hristos intra în Capernaum, L-a întâmpinat un ofiţer roman – sutaş îl numeşte Evanghelia, adică un ofiţer care era comandantul a o sută de soldaţi –, şi acesta I-a zis: ,,Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit’’. Era ordonanţa lui personală, probabil. A cerut vindecarea pentru slujitorul său, iar Domnul i-a răspuns: ,,Venind, îl voi vindeca’’.

Sutaşul, însă, L-a surprins pe Hristos, şi ne surprinde şi pe noi pe toţi, cu un răspuns cât se poate de impresionant: ,,Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia:Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.’’ Şi văzând Domnul logica aceasta simplă, dar justă, a sutaşului, S-a întors către ceilalţi şi le-a zis: ,,Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut! Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela’’. Continuă să citești →

PREDICĂ LA SFINTELE TEODOSIA (29 mai)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la 29 mai –

Pomenirea Sfintei Muceniţe Teodosia

şi a Sfintei Fecioare Muceniţe Teodosia

29 mai 1453

Iubiţii mei, cei care citesc Evanghelia, au văzut că, printre alte cetăţi şi sate la care se referă Evanghelia, se află şi o cetate care se numea Tir. Cetatea Feniciei, celei mari şi puternice, se afla la graniţele Palestinei. Când Hristos mergând, a ajuns la graniţele Palestinei, atunci, din părţile Feniciei a venit şi L-a întâlnit pe Hristos o femeie închinătoare la idoli, cananeancă. A căzut la picioarele lui Iisus şi L-a rugat să-i vindece fiica bolnavă. Mare a fost credinţa cananeencei, încât Hristos S-a minunat şi i-a vindecat fiica. În milioanele de mulţimi, care toate erau închinătoare la idoli, era un lucru mare ca o femeie să creadă în Hristos. Un diamant într-un munte din pietre!

De asemenea, un lucru măreţ este şi cel la care se referă din nou Evanghelia. Că o păcătoasă, o femeie foarte păcătoasă, care a trăit în nelegiuire cu cinci bărbaţi, samarineanca, a crezut în Hristos. S-a pocăit, şi-a schimbat viaţa, a devenit misionară, a propovăduit măreţiile lui Hristos, iar la sfârşit a primit martiriul. Era un cărbune şi Hristos a făcut-o diamant. O minune a fost cananeanca pentru credinţa ei,  o minune a fost şi samarineanca pentru pocăinţa ei.

Dar minuni au fost şi alte două femei pe care Sfânta noastră Biserică le sărbătoreşte pe 29 mai. Au ambele acelaşi nume: Teodosia. O Teodosia era originară din Tir, din ţara din care provenea şi cananeanca. Cealaltă Teodosia era originară din Constantinopol. Ambele Teodosii au fost martirizate pentru Hristos. Continuă să citești →

POSTUL CA INTRARE ÎN CANTONAMENT

28.1

POSTUL CA INTRARE ÎN CANTONAMENT

Autor: pr. Constantin STURZU

Incepind cu saptamina viitoare, de luni, pentru orice ortodox viata ar trebui sa capete un alt ritm: o prezenta la biserica mai intensa, inclusiv in timpul saptaminii (spre a participa, spre exemplu, la slujba Canonului cel Mare al Sfintului Andrei Criteanul), rugaciune personala mai multa, spovedanie mai deasa etc.

Duminica de miine, numita si a Izgonirii lui Adam din Rai, reprezinta ultima treapta dinaintea Postului Mare. Este ultima hrana duhovniceasca pe care o primim in desaga sufletului nostru pentru a fi intariti pe drumul anevoios al postului. Stim ca multi, atunci cind isi propun sa posteasca, au in vedere, in primul rind, latura sa culinara. Ba chiar sint foarte preocupati de a gasi cit mai multe retete de post. Insa cea mai buna „reteta de post” este cea pe care o vom auzi miine citindu-se in biserici, din Evanghelie si care suna asa: „De veti ierta oamenilor gresealele lor, Continuă să citești →