Iubiții mei,

Evanghelia de azi [Mt. 9, 27-35] e despre vindecare.

Vindecarea de orbire și vindecarea de muțenie.

Numai că muțenia omului de la v. 32 era datorată posedării lui de un demon. De un demon care producea muțenie.

Pentru că atunci când „a fost scos demonul, mutul a vorbit” [Mt. 9, 33, GNT].

Însă vindecarea e primită de la Hristos prin credința în El.

Orbii cred că El poate să îi vindece [v. 28]…iar Domnul se atinge de ochii lor [v. 29].

Și ei trăiesc minunea vindecării lor de orbire, pentru că: „li s-au deschisochii lor” [v. 30] și au văzut și L-au vestit pe El [v. 31].

Iar Evanghelia aceasta, acum, în praznicul Schimbării la față, resubliniază faptul că vederea slavei Lui e un dar al lui Dumnezeu în viața noastră.

Că nu ne putem deschide ochii spre vederi dumnezeiești…dacă El nu ne deschide ochii sufletului, ca să vedem cele de taină ale Lui.

Așa că nu putem să Îl jefuim pe Dumnezeu de tainele Lui.

Nu există „căi oculte”, prin care să devenim „posesori de cunoaștere dumnezeiască”.

Adică nu putem cunoaște ceva cu adevărat și nici nu ne putem sfinți și nici nu ne putem mântui făcând abstracție de El și de Biserica Lui. Continuă să citești →

Iubiții mei,

astăzi se împlinesc 23 de ani din momentul convertirii mele la Ortodoxie!

Pentru că eu, cel botezat ortodox în pruncie…nu aveam o relație bisericească cu Dumnezeu până la Revoluția română din decembrie 1989.

În zilele revoluției însă, am înțeles că entuziasmul oamenilor, starea lor de bucurie imensă vine de deasupra lor, de la Cineva care transcendelumea dar Care îi face bine.

Și Cel care putea să-i dinamizeze astfel pe oameni, Care putea să-i facăatât de vii și de umani…a devenit Cel de care aveam nevoie cu toată ființa mea.

Și am avut nevoie de câteva luni…din decembrie până în august 1990…ca să înțeleg, în mod deplin, pașii schimbării mele interioare. Continuă să citești →

“Din Apostol Citire….”, Pr. James Thornton

Ed. Egumenița, Trad.: Radu Hagiu

Rom. 12, 6-14:

6. Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei;
7. Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură;
8. Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună!
9. Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine.
10. În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate.
11. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi.
12. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.
13. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând.
14. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.

“Iubiți-vă unul pe altul“

Duminica a şasea după Rusalii

Sfântul Pavel scrie în Epistola ce s-a citit azi că cei ce fac parte din obştea creştină trebuie să învețe şi să se străduiască ca dragostea să fie nefățarnică, adăugând: În dragoste frățească, unul pe altul iubiți-vă; în cinste unul pe altul mai mare să faceți.
Am spus de multe ori că Biserica există pentru mântuirea oamenilor şi că Biserica nu este o adunare de oameni desăvârşiți, ci unda de nedesăvârşiți, o adunare a păcătoşilor. Aceşti păcătoşi lucrează înlăuntrul Bisericii să se îmbunătățească, să îşi schimbe treptat temperamentul şi dispoziția lăuntrică, prin rugăciune, prin post şi prin primirea Sfintelor Taine, până ce înrâurirea Celui Viclean este dezrădăcinată, sau, măcar, slăbită. Totuşi, până atunci, rămânem o adunare a păcătoşilor, şi viața Bisericii oglindeşte acest adevăr. Neînțelegerile, certurile, deosebirile de păreri şi cele asemenea lor fac parte, toate, din viața omului; aceste necazuri ajung adesea şi în Biserică. Continuă să citești →

Iubiții mei,

nevoia de vindecare…vine, după cum știm cu toții, din simțirea acută a bolii.

Din simțirea acută a bolii în noi înșine.

Tocmai pentru că ne doare, tocmai pentru că nu mai suportăm o situație interioară, fie ea boală trupească sau sufletească, suntem în situația, adesea disperată, în care căutăm…scăparea de ea.

Boala, când o ai, e greutatea de care vrei să scapi.

Și scăparea de ea, vindecarea, e simțită ca o eliberare de o mare povară.

Așa că prima Evanghelie duminicală a lunii august pune problemavindecării totale a omului [Mt. 9, 1-8].

Pentru că un paralitic, care nu se putea ridica din pat…este iertat de păcate și, în același timp, este vindecat de Domnul de boală. De paralizie…

Ca să înțelegem, de fapt, unde se produce marea despovărare/ marea eliberare: în suflet, în adâncul nostru!

Boala de acolo începe și acolo se termină… Continuă să citești →

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

Purtatorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimon roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,

Astăzi prăznuim pe cel ce de mai multă vreme ocroteşte şi împodobeşte Catedrala Arhiepiscopiei Tomisului, pe Sf. Mare Mc. şi Tămăduitor Pantelimon.

Contemporan cu Sf. Epictet şi Astion, el a trăit in timpul Împăratului Maximian. Tatăl său era păgân şi mama sa creştină. Mama sa a început să-l înveţe cele mai sfinte şi frumoase învăţături creştineşti, dar a murit devreme şi fiul său a rămas tânăr. Şi tatăl său,păgân înfocat, a căutat să-i dea o educaţie după tradiţia păgână, de aceea l-a trimis să înveţe meşteşugul doctoricesc la cel mai vestit doctor din vremea aceea, Eufrosin. Se ducea acest tânăr si trecea pe lângă chilia unui bătrân preot, Ermolae. Acesta şedea într-o chilie mică cu câţiva creştini, toţi ascunşi de frica împaratului şi a păgânilor, pentru că toţi creştinii erau vânaţi să fie daţi la moarte. Pe aici trecea şi Pantoleon, cum se numea la început. Şi iată, trecând pe acolo, bătrânul într-o zi s-a gândit să-l invite la sine, şi i-a zis: ,, Te văd că mergi undeva mereu,şi ţi-am văzut chipul tău cuviincios. Cine eşti şi unde te duci?”. Continuă să citești →

Eliberarea omului de duhurile rele

Iubiții mei,

din când în când avem câte o Evanghelie, ca azi, cu demonizați…

Și rostul acestor Evanghelii e să ne reîntoarcă cu picioarele pe pământ.

Să ne scoată din încântarea de sine…

Să ne reamintească faptul că posesia satanică este o realitate concretă, existentă în toată secolele și, mai ales, că de influența demonilor, mai mult sau mai puțin conștientizat, suferim cu toții.

Adică, chiar dacă nu toți ne manifestăm violent, ca demonizații cei mai sălbăticiți, influența demonilor în viața noastră e una reală…și, mai ales, profundă.

E de adâncime, ține de gânduri, de sentimente, de atitudini, de obișnuințe păcătoase…

Pe care demonii le implantează în sufletul nostru…și pe care tindem să le credem ca fiind „ale noastre”, „naturale”, că „așa ne-am născut”…când ele sunt ale demonilor, nu ne aparțin și prin ele ne înșală ca să facem un păcat sau altul. Continuă să citești →

Părintele Cleopa

Predică la Sfântul Mare Mucenic Pantelimon

Iubiții  mei,

vindecările duhovnicești țin de credință și nu de spital sau de vrăji!

Vindecările minunate sunt daruri de la Dumnezeu…și asta nu înseamnă că nu mai avem nevoie de spitalizare, de medicamentație pentru bolile noastre.

Ci că avem nevoie de Dumnezeu și nu de pseudo-vindecări.

Cine crede că diavolul vindecă sau că medicamentația fără harvindecă…nu vede boala în esența ei. Adică nu o vede ca urmare a păcatelor noastre.

Însă cine se tratează la duhovnic și la medic și, în același timp, consideră că Medicul suprem e Dumnezeu, vede boala în gravitatea ei, în realismul ei dureros…dar așteaptă și vindecarea reală.

Iar Evanghelia zilei [Mt. 8, 5-13] ne vorbește despre vindecarea reală, despre cea pe care Dumnezeu o face în viața celui care crede cu adevărat în umplerea lui de har, de iertare, de vindecare.

Pentru că vindecarea omului pornește de la vindecarea sufletului său. Continuă să citești →