• PARACLISUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL
• « Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor ! »
• Ioan Botezătorul şi debaraua raiului
• ÎPS. Bartolomeu Anania – PREDICĂ LA NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL (Audio)

Atunci când se foloseşte superlativul în legătură cu o persoană, dacă facem abstracţie de Evanghelie şi de creştinism, putem să ne gândim la eroii filmelor şi ai benzilor desenate, la savanţii diferitelor epoci, la cei ce au conceput sisteme filozofice, la cei care au determinat într-un fel sau altul cursul istoriei. Dacă luăm seama însă la cuvântul Evangheliei trăit în decursul veacurilor, pentru noi cei mai mari oameni sunt sfinţii Bisericii. Dintre toţi sfinţii, despre unul singur Domnul nostru Iisus Hristos a spus că este cel mai mare om născut din femeie. Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul, a cărui naştere o prăznuim în fiecare an la 24 iunie. Continuă să citești →

28 mai 388

Fiecare înţeles al sărbătorii David îl face şi mai plin de bucurie, armonizându-l întotdeauna în mod minunat prin folosirea acelei chitare preamelodioase. Aşadar, să ne îmbucure Prorocul şi nouă marele praznic al Cincizecimii, făcând cu plectrul[i] Duhului să răsune în corzile sale muzica Înţelepciunii. Zică deci din muzica aceea insuflată: „Veniţi să ne bucurăm de Domnul!“ (Ps. 94, 1) ce e potrivit cu harul sărbătorii! Mai întâi, trebuie să cunoaştem darul care ni se face azi, apoi să folosim din prorocie cuvântul potrivit cu înţelesul sărbătorii. Iar mie daţi-mi voie, pe cât e cu putinţă, să lămuresc cuvântul despre acestea după o anumită orânduire şi înlănţuire!

La începuturi, omenirea a rătăcit de la înţelegerea lui Dumnezeu şi, părăsind pe Domnul zidirii, unii s-au supus prin înşelăciune stihiilor lumii, iar alţii au adus cinstire firii demonilor şi multora li s-a părut că Dumnezeirea ar fi după forma idolilor făcuţi de mâini omeneşti, cărora le-au afierosit şi altare şi temple şi slujbe şi jertfe şi locuri sfinte şi clădiri şi toate cele asemenea pentru slujirea dumnezeilor mincinoşi. Continuă să citești →

Fiul înviat şi înălţat lucrează în noi prin Duhul Sfânt pentru a parcurge şi noi drumul spre starea de fii, în care trupul e schimbat la faţă sau îndumnezeit prin Duhul. Hristos Cel înălţat săvârşeşte în noi această lucrare prin Duhul Său, aşa cum a săvârşit-o şi El în umanitatea Sa cât a fost pe pământ. Duhul Lui ne duce spre starea în care a fost dus trupul lui Hristos prin Înviere, spre starea de fii schimbaţi la faţă cu trupul, străluminaţi, îndumnezeiţi. Lucrarea aceasta a Fiului înălţat prin Duhul este o lucrare de viaţă făcătoare şi sfinţitoare. Aceasta nu o poate face Fiul cu oamenii de pe pământ, rămânând El pe pământ, ci numai după ce a ajuns la capătul deplinei pătrunderi a trupului Lui de Duhul de viaţă Făcător şi Sfinţitor. Lucrarea aceasta sfinţitoare şi de viaţă făcătoare e şi a Fiului şi a Duhului, sau e a Fiului prin Duhul.

Astfel, Duhul purcede din Tatăl şi Se odihneşte în Fiul, nu numai pentru a arăta deplina unire în dragoste dintre Tatăl şi Fiul, dragostea Fiului venită de la Tatăl întorcându-se spre Tatăl, ci pentru a trece şi la oameni dragostea Fiului, al Cărui chip sunt făcuţi oamenii, iar după ce aceştia se despart prin păcat de Dumnezeu, de-a Se face însuşi Fiul om în care lucrează Duhul, ca din El să treacă în oameni.

Această lucrare a Duhului din Fiul e prevestită întâi prin prooroci, pentru a-i întoarce şi pe ei spre Tatăl, sau a-i atrage şi pe oamenii uniţi cu Fiul prin credinţă spre Tatăl, umpluţi deplin de Duhul din Fiul. Continuă să citești →

Iubiții mei,

harul Treimii este fundamentul Bisericii!

Pentru că astăzi, la pogorârea harului Treimii peste Sfinții Apostoli și peste întreaga comunitate creștină dimpreună cu ei, Dumnezeu a început să locuiască împreună cu oamenii în mod duhovnicește.

În lăuntrul lor…și nu lângă ei.

Căci aceasta e Biserica Dumnezeului Celui viu, astăzi întemeiată: comunitatea sfântă în care Dumnezeu locuiește, prin harul Său, în sufletele și trupurile lor.

Și despre harul Treimii, în Evanghelia zilei [In. 7, 37-53; 8, 12] se vorbește ca despre apă (7, 38) și lumină (8, 12).

Iar când Domnul spune că harul e ca apa, ca „apa vie [idatos zontos, In. 7, 38, GNT]”, spune că ea va curge din pântecele noastre, ale celor care credem în Hristos, și prin Hristos în Tatăl și în Duhul Sfânt, în întreaga Treime.

Adică harul e o realitate conștientă și concretă în noi, simțită duhovnicește, pentru că el e prezența  veșnică și necreată a Treimii în ființa noastră.

Simțirea harului e o urmare a primirii lui prin credință, credință prin care ne botezăm și devenim mădulare vii și mistice/ tainice ale lui Hristos. Continuă să citești →

Iubiții mei,

Hristos S-a nălțat!

…însă, întru înălțarea Sa, nu ne-a părăsit pe noi, ci a devenit tot mai profund în noi, pentru că S-a pogorât, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în noi, în mod duhovnicește, și Și-a făcut casă în noi, robii Săi.

De aceea, azi, când îi pomenim pe Sfinții Părinți, cei 318, de la Sinodul I Ecumenic, adică pe Purtătorii de Dumnezeu, vom discuta Simbolul de la Niceea, adică hotărârea dogmatică a Primului Sinod Ecumenic.

Pentru că Biserica Prea Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxă de pretutindeni și din orice secol, e fundamentată pe adevărul revelat și pe slava Lui.

Căci nu există adevăr dumnezeiesc nerevelat și lipsit de sfințenie. Continuă să citești →