Arhive categorii: Predici

PR. DR. DORIN OCTAVIAN PICIORUŞ: PREDICĂ LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII (2011)

 PR. DR. DORIN OCTAVIAN PICIORUŞ:

PREDICĂ LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII

(2011)

Iubiți frați și surori întru Domnul,

cred că cea mai importantă acțiune/ lucrare a copilăriei și a adolescenței noastre e aceea de a ne identifica vocația și de a o urma.

Adică aceea de a înțelege spre ce ne cheamă Dumnezeu să facem.

Pentru că pe unii Dumnezeu îi cheamă spre artă, spre științe, spre cercetare, spre sport, pe când pe alții spre lucruri aplicate, spre munci tehnice, care trebuie urmărite pas cu pas.

Și e nevoie să ne descoperim vocația/ chemarea/ potențele pentru ca să nu bâjbâim la nesfârșit în viața noastră și să ne canalizăm exclusiv spre ceea ce ne împlinește.

Trebuie să recunoaștem, foarte cinstit, de ce suntem în stare. Pentru că vocația nu e  un ideal, ceva după care alergăm, ci e puterea de a transpune chemarea noastră în act. Continuă să citești →

PREDICA SF. DIMITRIE DE ROSTOV ÎN SĂPTĂMÂNA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

PREDICA SF. DIMITRIE DE ROSTOV ÎN

SĂPTĂMÂNA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

AUDIO

 

 

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A 18 DUPĂ RUSALII (2010)

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş:

PREDICĂ LA DUMINICA A 18 DUPĂ RUSALII

(2010)

Iubiți frați și surori întru Domnul,

Evanghelia de astăzi [Lc. 5, 1-11] mă provoacă să vorbesc despre Dumnezeiasca Preoție  și despre statutul actual al slujitorilor Bisericii dar nu cu bucurie; nu cu inimă împăcată. Căci contextul social românesc, din ce în ce mai secularizat și mai puțin afabil față de Biserică și de viața preoțească, îl consideră pe preot drept o persoană revolută, care nu se mai încadrează între vocațiile profesionale ale prezentului și pe care tinde să nu îl mai bage în seamă, tocmai pentru că nu eprofitabil sau e un obstacol la o morală tot mai relaxată, adică libertină.

Iar ierarhia Bisericii noastre (episcopi, preoți, diaconi) și credincioșii și monahii ortodocși români pendulează între două extreme: tentația materialistă și confortabilă, în care fac pact interior cu păcatele lumii și coabitează cu ele la modul luxuriant, fără să se mai vadă prea multe semnalmente ale unei vieți ortodoxe sautentația spiritualistă, în care nu se doresc contacte prea mari cu viața socială, culturală, politică a României, pentru că atât viziunea asupra trupului, cât și asupra vieții și a racordării la social sunt defectuoase.

Tocmai de aceea întâlnim foarte rar oameni echilibrați, care să înțeleagă atât rostul banilor, al sănătății și al vieții sociale dar, în primul rând, rostul ascezei și al teologiei în viața lor. Pentru că extrema spiritualistă se angajează într-o asceză fără trup, pe când cea materialistă într-o viață trupească fără spirit.

Și când nu vedem trupul și sufletul nostru la un loc, având grijă de amândouă, tocmai de aceea preotul sau monahul sau creștinul practicant sunt niște curiozități neavenite în plan social și economic. Cel credincios e considerat drept un înapoiat, care aderă, din fanatism, la o credință și o morală stricte, pe când preotul e considerat un ignorant și un profitor, care trăiește de pe urma unor creduli. Continuă să citești →

PREDICA PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

PREDICA PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL LA

DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

Evanghelia Duminicii după Înălţarea Cinstitei Cruci

(Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos). Marcu 8, 34-38; 9, 1

Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

În Evanghelia Duminicii după Înălţarea Sfintei Cruci, Mântuitorul Iisus Hristos face referinţă la cruce zicând: ‘Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie’ (Marcu 8, 34). Apoi, explică spunând: ‘Cine voieşte să-şi scape viaţa, o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, spune Mântuitorul Iisus Hristos, acela o va mântui’ (Marcu 8, 35). Iar apoi întreabă: ‘Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi va pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?’ (Marcu 8, 36-37). Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI: DESPRE NEMURIREA SUFLETULUI (AUDIO)

PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

DESPRE NEMURIREA SUFLETULUI

Audio 

Sursa:.crestinortodox.ro

PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI (Audio)

PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

 (2011)

*

***** AUDIO *****

*

  ”     În Evanghelia care se va citi mâine la Sf. Liturghie, Domnul subliniază 3 lucruri. Primul este libertatea. Omul este liber să-și aleagă drumul său…În al doilea rând, Domnul vorbește despre valoarea sufletului, care este inestimabilă. Al treilea lucru despre care ne vorbește  este mărturisirea credinței…”

Sursa: http://prediciaudio.wordpress.com

Pr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (2010)

Pr. Dorin Octavian Picioruş:

PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

(2010)

Iubiți frați și surori întru Domnul,

Fiind tot în atmosfera aprofundării semnificațiilor Crucii Domnului în viața noastră, Evanghelia de astăzi (Mc. 8, 34-38; 9, 1) ne direcționează spre o conștientizare a crucii personale, care e o traducere a întregii noastre vieți ascetice.

Pentru că luarea/asumarea crucii de la v. 34 a început odată cu Botezul nostru și, pe fiecare zi, nu facem altceva decât să trăim în rigorile dar și în bucuriile dreptei credințe.

Însă fiecare clipă asumată ca ascultare iubitoare de Dumnezeu e o continuă venire spre Sine și adâncire în relația cu Sine. Și suportarea tuturor împotrivirilor și a tuturor greutăților și a tuturor neputințelor moștenite sau provocate de către noi din iubire de Dumnezeu înseamnă a ne trăi crucea în mod interior, adică nevoința eliberatoare, mântuitoare.

Și pentru că răbdăm ca ortodocși, din credință și pentru credința noastră, trăim continuu renegarea de noi înșine, negarea de sine, tăgăduirea de sine, lepădarea de sine de care Domnul ne vorbește în același verset 43, versetul de prim-plan al zilei. Continuă să citești →

PREDICĂ LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI (14 Septembrie 2011)

PREDICĂ LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

(14 Septembrie 2011)

 

 

AUDIO

 

In fiecare an, pe data de 14 septembrie, praznuim Inaltarea Sfintei Cruci, cea mai veche sarbatoare in­chinata cinstirii lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: aflarea Sfintei Cruci pe  care  a fost rastignit Mantuitorul si  Inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusali­mului, in ziua de 14 septembrie din anul 335 si aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care  a depus-o  cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant din Ierusa­lim – Biserica Sfintei Cruci.

Aceasta sarbatoare a avut la inceput un caracter local si era celebrata numai la Ierusalim, unde se pastra lemnul Crucii Rastignirii. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins si in Constantinopol (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o noua stralucire si dezvoltare, mai ales din sec. VII, cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol.

Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci a fost introdusa in calendarul roman de papa Serghie I.

Semnul Sfintei Cruci

Semnul sfintei cruci se face astfel: impreunam primele trei degete ale mainii drepte, iar pe celelalte doua le lipim de podul palmei si asa, cu varful celor trei degete unite ne insemnam la frunte, la piept, pe umarul drept si pe cel stang, rostind deodata cu el: in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, amin; si anume: cand zicem “in numele Tatalui”, ne insemnam la frunte ; cand zicem “si al Fiului”, ne insemnam la piept; cand zicem “si al Sfantului Duh”, ne insemnam umarul drept si apoi cel stang, incheind cu “Amin”. Cand credinciosii isi fac semnul crucii, trebuie sa stim ca prin acest act, ei isi exprima recunostinta fata de Hristos Cel rastignit pentru ei pe Cruce. Il roaga sa vina la ei si Sa se intipareasca in ei cu puterea Crucii Lui cu care a invins moartea, ca si ei sa invinga toate faptele egoiste. Continuă să citești →

Părintele Cleopa – Minunea Sfintei Cruci

Părintele Cleopa –  Minunea Sfintei Cruci

*

*

*

Predica Preafericitului Daniel la punerea pietrei de temelie a unei noi biserici din Germania(11 Septembrie 2011)

O nouă poartă a cerului în Germania

Predica Preafericitului Daniel la punerea pietrei de temelie a unei noi biserici din Germania

(11 Septembrie 2011)

*** AUDIO ***

Sute de credincioşi români şi germani au participat astăzi, 11 septembrie 2011, la punerea pietrei de temelie pentru noua biserică ortodoxă română din Aubing, Munchen Germania, cu hramurile cu hramurile Înălţarea Sfintei Cruci şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Slujba a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel înconjurat de un numeros sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.

Cu această ocazie, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învăţătură intitulat O nouă poartă a cerului în Germania în care a evidenţiat printre altele faptul că un nou locaş de cult, construcţia unei bisericii reprezintă o Poartă către Cer . De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat faptul că în spaţiul sacru al bisericii de zid se întâlnesc pământul cu cerul, timpul cu veşnicia, credincioşii de pe pământ cu cei din ceruri .

„O biserică nouă, ca locaş de cult, înseamnă o nouă „Poartă a cerului” şi o nouă „Casă a lui Dumnezeu” (cf. Facere 28, 22), iar construirea ei adună laolaltă oamenii în rugăciune şi în acţiune. Construirea unei biserici noi cere un mare efort fizic şi financiar din partea unei comunităţi. În acelaşi timp, construirea unei biserici este o lucrare cu o profundă semnificaţie spirituală, deoarece o biserică nu este o casă particulară, ci este o casă a comunităţii eclesiale; ea este învelişul arhitectural protector şi inspirator al unei comunităţi de persoane umane aflate în comuniune spirituală cu Dumnezeu, cu sfinţii Lui şi întreolaltă. În spaţiul sacru al bisericii de zid se întâlnesc pământul cu cerul, timpul cu veşnicia, credincioşii de pe pământ cu cei din ceruri, dar şi generaţiile între ele. Această adunare a tuturor oamenilor în comuniune de credinţă şi iubire este sfinţitoare şi mântuitoare, deoarece iubirea născută din rugăciune învinge spaţiul şi timpul care separă pe oameni unii de alţii”, a spus Preafericirea Sa.

(Sursa: http://prediciaudio.wordpress.com)

Pr. Dorin Picioruș – Predică la Înălțarea Sfintei Cruci (2010)

Pr. Dorin Picioruș –

Predică la Înălțarea Sfintei Cruci

(2010)

Iubiți frați și surori întru Domnul,

pe noi, ortodocșii, ne definește ontologic și comportamental Sfânta Cruce, unită cu rugăciunea și cu postul, pentru că iubirea noastră pentru Hristos Dumnezeu, începând de la Botezul nostru, nu exclude Crucea Sa ci, dimpotrivă, implică suferința ei. Și această suferință ascetică, pe care am învățat-o de la Domnul și de la toți Sfinții Săi, ca renunțare la mișcările spre rău ale firii noastre, care este prezentă în orice clipă a vieții noastre e una care ne înduhovnicește, pentru că e o suferință teologică.

Iar noi suntem cei care am murit și am înviat cu Hristos, prin Botez, la o viață nouă, la o viață teologică. Și trăim teologic, vorbindu-I și slujindu-I Lui Dumnezeu, pentru că suntem făpturi noi, renăscute din apă și din Duh și hrănite cu Trupul și Sângele Domnului și cu întreaga sfințenie și sacramentalitate a Bisericii.

Tocmai de aceea urmând Dumnezeiescului Pavel, spunem și noi, că nu vrem să rămână fără putere Crucea lui Hristos [I Cor. 1, 17], ci vrem să explicităm în noi și în lucrarea noastră bisericească și creștină, de ce Crucea Domnului e „puterea lui Dumnezeu” [dinamis Teu; I Cor. 1, 18].

Și într-o zi ca aceasta, când, din punct de vedere istoric, ne reamintim de redescoperirea Crucii Domnului în secolul al IV-lea, de Sfânta Împărăteasă Elena și de ridicarea ei spre închinarea tuturor de către patriarhul Macarie al Ierusalimului [Mineiul pe septembrie, ed. 1986, p. 177], cred că e cel mai potrivit lucru să vorbim despre Cruce ca despre puterea lui Dumnezeu în viața noastră și a lumii întregi. Continuă să citești →

Pr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI – 2011 (AUDIO)

Pr. Dorin Octavian Picioruş:

PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI 

În format audio (1. 01. 33 minute), care se poate downloada de aici.

Sursa:http://www.teologiepentruazi.ro

Pr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI (2011)

PREDICĂ LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI

În format audio (1. 05. 30 minute), downloadabilă de aici.

Sursa:http://www.teologiepentruazi.ro

Arhim. Ioanichie Bălan – PREDICĂ LA PRAZNICUL NAȘTERII MAICII DOMNULUI (8 septembrie)

PREDICĂ LA PRAZNICUL NAȘTERII MAICII DOMNULUI

Naşterea Ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea…

(Troparul praznicului)

Iubiţi credincioşi,

Sunt bucurii de taină care nu se lasă spuse, ci stau ascunse în inima omului, care trăiesc singure şi mor odată cu omul.Sunt bucurii care tac şi bucurii care vorbesc. Sunt bucurii în familie care nu trec pragul casei multă vreme, sau poate niciodată. Dar sunt uneori bucurii nebănuite care nu încap într-o singură inimă de om, care se cer vestite şi altora, pentru ca, deodată, mai multe inimi să simtă binecuvântarea lor.O bucurie ca aceasta, după care a suspinat mii de ani toată lumea, s-a revărsat astăzi peste tot pământul prin naşterea Maicii Domnului.

Mică la început şi neluată în seamă, bucuria naşterii Fecioarei Maria nu trece pragul casei bătrâni­lor şi dumnezeieştilor ei Părinţi Ioachim şi Ana. Dar în puţină vreme, bucuria aceasta a pătruns pe uliţele micului Nazaret, a străbătut Galileea, a cuprins Ieru­salimul, a umplut tot pământul, de la margini până la marginile lui a fost purtată timp de secole, a fost păstrată şi cinstită cu atâta credinţă şi evlavie de înaintaşii noştri şi împodobită cu alese rugăciuni şi cântări de laudă închinate Maicii Domnului.

Bucuria naşterii Preasfintei Fecioare Maria a bătut astăzi şi la uşile noastre, a răzbit în inimile noastre şi ne-a îndemnat să ne adunăm în sfintele biserici, pentru ca împreună să ne bucurăm duhovniceşte, să ne rugăm, să cântăm şi să cerem ajutorul Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, cinstind naşterea ei cu tot ce avem în noi mai curat, mai bun, mai ales. Aşa ne-au crescut şi învăţat părinţii noştri, aşa ne-au deprins strămoşii noştri, aşa ne-au poruncit să facem toţi sfinţii Bisericii noastre. Continuă să citești →

Viaţa veşnică se dobândeşte prin milostenie – Predica Patriarhului României la Duminica a XII-a după Rusalii (Audio, 2011)

Viaţa veşnică se dobândeşte prin milostenie –

Predica Patriarhului României la

Duminica a XII-a după Rusalii

(2011)  

AUDIO

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit astăzi (în Duminica a XII-a după Rusalii) un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Prooroc Daniil şi Cuvioasa Parascheva” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat învăţăturile ce reies din pericopa evanghelică: „Pe lângă rugăciune şi viaţă curată, trebuie să arătăm şi milostenie faţă de cei din jur. Mai ales cei ce au bunuri materiale trebuie să ajute din aceste bunuri materiale şi pe cei săraci, necăjiţi sau întristaţi. Prin aceasta vedem că fără milostenie, fără bunătatea inimii şi fără dărnicie, nu poate omul să se desăvârşească, nu se poate asemăna cu Dumnezeu cel Bun şi Milostiv. Mântuitorul Iisus Hristos care simte şi cunoaşte starea spirituală a fiecărui om, a intervenit în viaţa acestui tânăr şi pentru a ne arăta că trebuia o schimbare, căci el avea un idol ascuns şi anume bogăţiile. Evlaviosul zgârcit, care este corect, care împlineşte toate poruncile, care merge la sinagogă cu regularitate, dar nu este darnic. Iată, acesta este tânărul din evanghelia de astăzi”.    (Sursa text: http://www.basilica.ro)

Sursa: http://prediciaudio.wordpress.com/