13 februarie: Sfântul Simeon Izvorâtorul de mir (Proloagele de la Ohrida)

sfantul_simeon_izvoratorul_de_mir_si_sotia_sa_anastasia

 Sfântul Simeon Izvorâtorul de mir şi Sfânta Anastasia, soţia sa

Marele Ştefan Nemania, ale cărui cuvinte pline de putere toţi le ascultau, şi în faţa căruia tremurau oameni şi popoare, s-a făcut monah şi a fost pildă monahilor din Sfântul Munte Athos, prin slujirea lui către fraţi, prin blândețea, bunătatea şi evlavia lui. Chiar moartea lui a fost aceea a unui drept şi a unui povăţuitor de suflete.

El s-a îmbolnăvit în ziua de 7 februarie. Atunci l-a chemat pe Sfântul Sava, fiul lui, şi-a pus mâinile peste el, l-a binecuvântat şi i-a spus: „Fiul meu iubit, lumina ochilor mei, mângâierea şi sprijinul bătrâneților mele! Iată timpul plecării mele a sosit. Iată Stăpânul mă slobozeşte cu pace. Iar tu, fiul meu, să nu plângi la această despărţire a noastră. Căci despărţirea este soarta noastră a tuturor, pe acest pământ. Căci aici pe pământ ne despărţim, dar ne vom întâlni în ceruri, unde nu ne vom mai despărţi niciodată.”

În ziua de 12 februarie Sfântul Simeon i-a cerut fiului lui Sava să îl îmbrace în rasa de înmormântare, să aştearnă pe jos o rogojină, şi pe aceea să-l întindă, iar sub cap să-i pună o piatră. Apoi a cerut să vină fraţii şi le-a cerut iertare. În zorii zilei de 13 februarie, pe când obştea cânta Slujba Utreniei în biserică iar cântarea vocilor ajungea până la chilia bătrânului Simeon care murea, faţa lui străluci tare încă o dată şi Sfântul îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. I (ianuarie-iunie), traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 57)

13 februarie: Sfinţii Simeon şi Ana Nemanja – model de familie creştină

11_-_sfintii_simeon_si_anastasia

Sfinţii Simeon şi Ana Nemanja – model de familie creştină

Silviu Cluci

Ştefan Nemanja s-a născut în jurul anului 1113, în localitatea Ribnica, din regiunea Zeta, actuala Podgorica, din Muntenegru ca fiu al prinţul Zavida de Zahumlje. Deoarece această regiune se afla sub jurisdicţia Bisericii din Apus, copilul a fost botezat de un preot romano-catolic, însă, când Zavida s-a întors în Raska, el şi-a dus copilul la episcopul Calinic de Ras, care l-a primit în Biserica Ortodoxă, după rânduială canonică; slujba a avut loc în Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din Ras.

Sfânta Anastasia s-a născut în anul 1125, fiind fiica împăratului bizantin Roman Diogenes (1068-1071). Numele ei la naștere a fost Anna, iar la călugărie a fost tunsă cu numele de Anastasia.

Ctitori de biserici şi mănăstiri

Ştefan Nemanja şi Anna s-au căsătorit în jurul anului 1150. Prin această căsătorie s-au consolidat atât legăturile politice cât și religioase între Regatul Serbiei și Imperiul Bizantin.

Ştefan Nemanja era foarte iubit de poporul sârb, el fiind un conducător drept şi iubitor de Dumnezeu. În anul 1165, împreună cu soţia sa, a construit două mănăstiri: Mănăstirea Maicii Domnului, la confluența râurilor Kosanica-Toplica şi Mănăstirea Sfântul Nicolae, din Kursumlija.

Vrând să mulţumească Sfântului Gheorghe care l-a hrănit în peşteră, prinţul a zidit în apropiere de Ras Mănăstirea Sfântul Gheorghe,  numită mai târziu Durdevi Stupovi. El mai este numit ctitor şi al următoarelor locaşuri: Mănăstirea Sfântul Nicolae din Kazanovici; Mănăstirea Maicii Domnului din Ras; Biserica Maicii Domnului, de pe râul Bistrica. În calitate de domnitor peste Skopje şi Niş, el a reconstruit Mănăstirea Sfinţii Arhangheli, din Skopje şi Mănăstirea Sfântul Pantelimon, din Niş.

Continuă să citești →

13 februarie: SFÂNTUL SERAFIM SOBOLEV

Viaţa Sfântului Ierarh Serafim Sobolev, făcătorul de minuni din Sofia

 
sf_serafim_sobolev
Legături:

Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev), arhiepiscop de Boguciar, în lume Nicolae Borisovici Sobolev, s-a născut la 1 decembrie 1881 în Riazan, Rusia, în familia funcţionarului Boris Matfeevici Sobolev. Mama lui, Maria Nicolaevna, se distingea printr-o credinţă profundă şi o viaţă dreaptă.

,,Din pântecele maicii mele tu eşti acoperitorul meu” (Psalmi 70, 7) spune psalmistul. Aceste cuvinte s-au adeverit în viaţa Sfântului Serafim, chiar de la naşterea sa. Acoperământul lui Dumnezeu s-a întins deasupra lui în toate zilele vieţii sale. Vechiul vrăjmaş al mântuirii noastre, ca şi cum ar fi presimţit ce adversar puternic şi de neînvins va avea în persoana Sfântului Serafim, a încercat să împiedice venirea lui pe lume. Mama lui, în chinuri groaznice, nu putea naşte, iar medicii credeau că e necesară o intervenţie chirurgicală: extragerea secţionată a copilului, pentru a salva viaţa mamei. În acest timp, mama sa şi-a venit în fire şi, aflând decizia medicilor, l-a pus pe soţul ei să-i jure că nu va îngădui uciderea copilului.

Continuă să citești →

13 februarie: SFÂNTUL MARTINIAN (Troparul, Viaţa, Canonul)


SFÂNTUL MARTINIAN

13 februarie

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Martinian

Troparul Sfântului Cuvios Martinian, glasul al 4-lea:

Văpaia ispitelor cu curgerea lacrimilor ai stins-o, fericite şi valurile mării şi pornirile fiarelor înfrânându-le, ai strigat: Preaslăvit eşti Atotputernice, Cel Ce m-ai mântuit de foc şi de vifor.

Continuă să citești →

13 februarie: Chipul Sfântului Nou Mucenic Silvestru, arhiepiscop de Omsk, Rusia

Chipul Sfântului Nou Mucenic Silvestru, arhiepiscop de Omsk, Rusia

(13 februarie)



Slujba de proslăvire cu sfinţii, 1998

Catedrala din Omsk unde slujea Sfântul Silvestru

Acesta în ultimele două luni ale vieţii a fost supus la chinuri cumplite la sfârşitul cărora înfigându-i-se un pumnal încins în inimă primi mucenicescul sfârşit, în anul 1920, fiind cinstit cu sfinţii de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1998.

SURSA, http://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/02/12/chipul-sfantului-sfantul-nou-mucenic-silvestru-episcop-al-potlavei-rusia-13-februarie/

Sfântul Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei, Turcia (12 februarie)

Sfântul Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei, Turcia

(12 februarie)

La Sinodul al doilea Ecumenic de la Constantinopol, 381

Acesta se trăgea din Armenia, născut din părinţi creştini şi de bun neam. Deprinzându-se cu învăţăturile cele din afară şi cu cele ale Bisericii, se desăvârşi prin fapte bune. Era iubit de toţi pentru blândeţea, nerăutatea şi smerenia sa. Pentru aceasta fu silit de binecredincioşi să primească a-i păstori. Mai întâi fu episcop al cetăţii Sevastia din Armenia, apoi în Veria Siriei, iar mai apoi fu ales arhiepiscop al Antiohiei.

Când veni să păstorească în Antiohia, răucredincioşii arieni erau mulţi, iar creştinii erau puţini, fiind trecuţi cu vederea. Continuă să citești →

Mitropolitul Augustin de Florina: Vei veni într-o zi şi vei găsi uşa bisericii închisă!…

aaa

Fraţii mei, până când vom fi nesimţitori? Până când nu ne vom gândi la veşnicie?

„La vreme potrivită te-am ascultat”. Într-o carte veche am citit că în anii de demult era un împărat care avea următorul principiu. Oriunde îşi extindea împărăţia cu oştirea (armata) sa, avea două steaguri, unul alb şi unul negru. Când se apropia de o cetate, înălţa steagul alb care însemna: atâta timp cât este înălţat acesta, nu-i este permis soldatului să se atingă de nimic, nici măcar să-și sufle nasul; şi aveau dreptul toţi să-i ceară ce voiau. Acesta era un termen. Trecea termenul? Cobora steagul alb, ridica steagul negru şi atunci plângeţi mamelor! Asupra oamenilor, caselor, ogoarelor începea să cadă toporul şi focul… Mă înţelegeţi? Hristosul nostru, bunul Împărat al lumii, ridică acum steagul alb deasupra lumii, cinstita Lui cruce. Veniţi păcătoşilor, vino lume, cât e timp: „La vreme potrivită…”! Va veni vremea în care va coborî steagul iubirii şi al milostivirii şi atunci se vor închide uşile. Vei veni într-o zi şi vei găsi uşa bisericii închisă; vei bate, dar preot și dascăl nu vor fi. Stelele şi soarele se vor stinge, râurile vor seca. Va fi vremea judecăţii şi a dreptăţii.

Fraţii mei! Cât timp trăim în lumea aceasta deşartă, să ne pocăim, să plângem, să cerem mila lui Dumnezeu. Şi să ne învrednicească Dumnezeu ca restul vieţii noastre să-l petrecem „în pace şi întru pocăinţă”, pentru mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Amin.

(Fragment din predica la Duminica a 16-a după Rusalii)

Predica Sfântului Nicolae Velimirovici la Duminica a 16-a după Rusalii: CE AU FĂCUT SLUGILE CU CELE PRIMITE?

Predica Sf. Nicolae Velimirovici la Duminica a 16-a după Rusalii:

Ce au făcut slugile cu cele primite? 

Dumnezeu crează inegalitatea; oamenii cârtesc, nu le place. Dar sunt oamenii mai înţelepţi decât Dumnezeu ?

Dacă Dumnezeu a făcut inegalitatea, înseamnă că aşa e bine, înseamnă că inegalitatea este mai decât egalitatea. Dumnezeu creeaza inegalitatea spre binele omului, dar acesta nu-şi da seama ca este buna. 

Dumnezeu crează inegalitatea pentru că este frumoasa, dar omul nu-şi dă seama de frumuseţea ei.
Dumnezeu crează inegalitatea din iubire, care ea însăşi creste si se hrăneşte din inegalitate – dar oamenii nu văd iubirea din ea.
Orbenia se răzvrăteşte împotriva vederii, nebunia împotrivii inţelepciunii, răul împotriva binelui, urâtul împotriva frumosului, ura împotriva dragostei.
Adam şi Eva s-au dat pe mâna Satanei ca să ajungă deopotrivă cu Dumnezeu. Cain l-a ucis pe fratele sau Abel pentru că jertfele lor nu erau deopotrivă de plăcute lui Dumnezeu.
De atunci şi până acum păcătoşii sunt în război cu inegalitatea. Continuă să citești →

Predica Părintelui Cleopa la Duminica a XVI-a după Rusalii: DESPRE ÎNMULŢIREA TALANŢILOR

Predică la Duminica a XVI-a după Rusalii  

139421_pilda-talantilor

ORNAM1

Despre înmulţirea talanţilor  

Şi a zis Domnul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune (Matei 25, 21)

Iubiţi credincioşi,

Una din învăţăturile ce le putem trage din Sfînta Evanghelie de azi este aceea că fiecare dintre noi avem datoria de a înmulţi talantul cel încredinţat nouă de Dumnezeu. Fiecare om are talantul său de la Dumnezeu şi nici unul nu este fără talant. Înmulţirea lui îi aduce mîntuirea cea veşnică a sufletului său, precum şi intrarea lui în Împărăţia Cerurilor, după cum zice Domnul în cuvîntul Său către cel ce a înmulţit talantul său: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău (Matei 25, 21).

Ce este „bucuria Domnului”, dacă nu Împărăţia Cerurilor. La fel vedem că cel ce nu a înmulţit talantul său, s-a osîndit în munca cea veşnică, după cum ne arată iarăşi Domnul zicînd: Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai de afară. Acolo va fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor (Matei 25, 30). Iată deci, fraţii mei, cît de luminat şi cît de clar ne arată Mîntuitorul nostru, că cel ce înmulţeşte talantul său, se mîntuieşte şi intră întru Împărăţia Cerurilor, iar cel ce nu se sileşte a-şi înmulţi talantul său, se osîndeşte. Continuă să citești →

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XVI-a după Rusalii (Pilda Talanţilor)

Înmulţirea talanţilor, binele pe care îl săvârşim aproapelui nostru

3638_p17io0bad113jd1jkoh47e6v1s7sa ORNAM1

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XVI-a după Rusalii (Pilda Talanţilor):

„Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea, şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi, apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat şi, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău. Şi răspunzând, stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea, deci, ca tu să dai banii Mei schimbătorilor de bani, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi, deci, de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Acestea zicând, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă!“ (Matei 25, 14-30)

Evanghelia Duminicii a XVI-a după Rusalii este una care îndeamnă pe oameni să facă milostenie, mai ales pe cei bogaţi, şi îi cheamă pe toţi la înmulţirea talanţilor sau a calităţilor proprii, pentru a simţi bucuria pe care le-o dăruieşte Hristos Domnul celor harnici şi darnici.

Complementaritatea darurilor învaţă pe oameni să fie solidari şi milostivi

Pilda talanţilor are foarte multe înţelesuri duhovniceşti şi se referă nu numai la viaţa duhovnicească, ci şi la viaţa umană în general, la bucuria de a fi roditor, de a dezvolta sau de a cultiva talentul ori diferitele calităţi şi a le pune în slujba semenilor. În mod deosebit remarcăm căDumnezeu diferenţiază darurile, nu dăruieşte tuturor oamenilor acelaşi număr de talanţi: unora le dăruieşte mai puţini, iar altora le dăruieşte mai mulţi, ceea ce înseamnă că Dumnezeu cunoaşte puterea fiecăruia dintre oameni de a înmulţi talanţii şi, în acelaşi timp, doreşte ca oamenii să conlucreze şi să ajute din proprie iniţiativă pe cei care au nevoie de ajutorul lor. Continuă să citești →

PILDA TALANŢILOR – COMENTARII PATRISTICE

D 16-dR

ORNAM1

DUMINICA A XVI-A DUPĂ RUSALII (Matei 25, 14-30) 

 (Mt. 25, 14) Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.

Acest om, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână arginții săi, cu cuvinte curate. Cu adevărat,cuvintele Sale sunt cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori (Ps. 11, 6).

(Origen, Comentariu la Matei 65, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

***

 (Mt. 25, 14) Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.

Cine este acest om care pleacă departe, dacă nu Răscumpărătorul nostru Care s-a ridicat la cer cu trupul pe care Și L-a luat? Pământul este locul cuvenit trupului, dar pleacă cu el departe atunci când îl duce pe acesta în ceruri.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)  Continuă să citești →

PREDICI AUDIO/VIDEO LA DUMINICA A 16-A DUPĂ RUSALII (PILDA TALANŢILOR)

Predica Părintelui Nicolae Tănase

*

Predica ÎPS Bartolomeu Anania (2002)

*

Predica ÎPS Bartolomeu Anania (2005)

Sfânta Teodora împărăteasa, apărătoarea Ortodoxiei, Constantinopol (11 februarie)

Sfânta Teodora s-a născut din părinţi străluciţi şi evlavioşi, care au crescut-o la Constantinopol, cetatea de scaun a împărăţiei. Era dăruită de Dumnezeu cu isteţime şi aleasă frumuseţe.

La 4 iunie 830, ea se căsători cu răucredinciosul Teofil, la un an după ce acesta ajunsese împăratul Bizanţului, cu care dădu naştere la 7 copii: 5 fete şi 2 băieţi. Continuă să citești →

11 februarie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. VLASIE (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Βλασίου

 11 ΦΕΒΡΟΥΑΡΙΟΥ


În vremurile cele mai dinainte în care se cinstea de păgîni slujirea idolească şi mulţi oameni se închinau zidirii şi lucrului mîinilor lor, atunci a odrăslit şi credinţa multor sfinţi, între care şi dreapta credinţă a Sfîntului sfinţitului Mucenic Vlasie. Acest sfînt a petrecut toţi anii vieţii sale cu blîndă şi dreaptă viaţă, cu dumnezeiască plăcere, fără de prihană, depărtîndu-se de tot lucrul rău. Cetăţenii din Sevastia Capadociei, văzînd cinstita lui viaţă, unii din oamenii cei binecredincioşi s-au sîrguit să-l pună episcop şi păştea bine turma lui Hristos, în acele vremuri în care erau dese prigoniri asupra Bisericii lui Hristos şi mulţi, intrînd în nevoinţele pătimirii, se încununau cu cununa mucenicească.

Atunci şi Sfîntul şi marele mucenic Evstratie, cel dintîi între cei cinci tovarăşi ai săi, vieţuind în împărăţia lui Diocleţian, s-a nevoit pînă la sînge pentru cinstirea lui Hristos. Şezînd el în temniţă, l-a cercetat noaptea acest Sfînt Vlasie, dînd aur mult străjerilor temniţei şi a fericit pe mucenicul lui Hristos care pătimea cu bărbăţie. Apoi a luat de la dînsul diata cea încredinţată lui, pe care Sfîntul Evstratie a scris-o mai înainte de sfîrşitul său, rînduind cele pentru trupul său şi pentru averi, aşa cum se scrie în pătimirea lui. Continuă să citești →

11 februarie: Sfântul Nou Mucenic Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a mărturisit în Sofia, Bulgaria

(11 februarie)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 4.1

Acesta s-a născut în Kratovo din părinți evlavioși, Dimitrie și Sara, care îl trimiseră la școală la vârsta de 6 ani. Însă cu toate că era un elev foarte bun, îl învățară și meseria de aurar care îi aduse mult folos după moartea tatălui său, când fu silit să părăsească învățătura pentru a-și găsi o slujbă de aurar.

Cu timpul, sfântul Gheorghe ajunse un tânăr deosebit de frumos, pricină de îngrijorare pentru mama sa care se temea să nu fie luat cu sila de turci să slujească la curtea sultanului Baiazid al II-lea (1481-1512) și să fie convertit la islam.

Continuă să citești →