Predică la Sfântul Mucenic Haralambie a Mitropolitului Augustin de Florina: CREDINŢA FĂCĂTOARE DE MINUNI

OMILIE A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC HARALAMBIE

Sursa: „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 103 ani”

prima-coperta

Credinţa făcătoare de minuni  

În această predică, iubiţilor, vom vorbi despre un mare mucenic al credinţei noastre, care ne aduce în memorie locurile cele sfinţite ale Asiei Mici, acolo unde vreme de veacuri, până în 1922, a existat o întreagă lume creştină.

Asia Mică, ţara de neuitat! Oriunde ar săpa cineva, va afla oseminte de eroi, moaşte de sfinţi, cruci şi iconiţe şi ruine ale bisericilor şi mănăstirilor. Acum, toate s-au pierdut şi cei care sunt originari din acele părţi şi au venit în Elada, îşi amintesc cu emoţie de patria pierdută, care a născut atâţia eroi şi martiri ca nicio altă ţară creştină. Unul din aceşti martiri este şi Sfântul Haralambie, pe care îl sărbătorim pe 10 februarie. Despre el vom vorbi, pentru că viaţa lui arată cât de mare este puterea credinţei pe care o învaţă Evanghelia.

xaralampos

Sfântul Haralambie a trăit în veacul al II – lea după Hristos.

S-a născut într-o cetate din Asia Mică, Magnisia, care nu este foarte departe de mult-regretata Smirna. Creştinii cetăţii îl preţuiau pe Sfântul Haralambie pentru caracterul lui curat, pentru marea lui credinţă şi l-au ales preot.

Lumea astăzi aude cuvântul „preot” şi nu-i dă nicio importanţă. „Popă”, spune altul şi copiii auzindu-i pe cei mari vorbind despre preoţi cu dispreţ nu vor să devină preoţi când se fac mari. Şi preotul peste câţiva ani va fi ceva rar. Continuă să citești →

Sfântul Cuvios Prohor de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (10 februarie)

sf-prohor-de-la-lavra-pesterilor-1

Acesta porni spre mănăstirea Lavrei Peşterilor în anii întunecaţi ai domniei lui Mihail Sviatopolk Iziaslavici, fiind primit cu purtare de grijă părintească de stareţul Ioan care după încercările cuvenite îl îmbrăcă în haina monahală.

Sfântul Prohor se nevoia cu multă râvnă. Postea aspru, căci nu mânca niciodată altceva decât puţină pâine şi apă. Pâinea şi-o făcea singur din rădăcini amare de lobodă pe care o culegea vara, le măcina şi îi ajungea pentru întreg anul. Pentru aceasta fraţii l-au numit Lobodnic, căci nici o altă mâncare sau fruct nu a gustat până la adormirea sa. Singură anafura luată după Sfânta Liturghie pe care fraţii o făceau din făină de grâu o lua sfântul părinte în afara hranei sale obişnuite. Continuă să citești →

10 februarie: Sfânta Cuvioasă Ana din Novgorod (+1050)

StAnnaNoovgorod

Sfânta Cuvioasă Ana din Novgorod (+1050)

Sfânta Cuvioasă Ana a fost fiica primului rege creştin al Suediei, Olof Skötkonung, devenind, datorită sfinţeniei vieţii ei, una dintre cele mai venerate sfinte din calendarul ortodox slav. Sfânta Ana ocroteşte foarte multe aşezăminte euharistice în Rusia şi în nordul Europei. Dimpreună cu Sfintele Cuvioase Parascheva de la Iaşi şi Teodora de la Sihla este protectoarea parohiei ortodoxe române din oraşul Århus, Danemarca.

Prinţesa vikingă a fost cunoscută în patria ei ca Ingegerda, dar când a venit în Rusia ruşii au numit-o Irina. Numele de Ana l-a primit cu puţin înainte de moarte, când a luat chipul monahicesc. Ana a beneficiat de o blagloslovită creştere duhovnicească, căci tatăl său şi mama sa, Regina Estrida, erau amândoi cu totul dăruiţi noii lor credinţe creştine. Despre Regina Estrida se spune că „descindea din cea mai aleasă familie a Suediei, fiind vestită pentru mintea ei strălucită, inima plină de dragoste şi dărnicia ei. Toţi copiii ei au rămas vestiţi pentru drăgălăşenia lor şi înaltele lor daruri duhovniceşti”. Continuă să citești →

10 februarie: SFÂNTUL MUCENIC HARALMBIE (Viaţa, Canoanele, Acatistul)

SFÂNTUL MUCENIC HARALMBIE

    Împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, se risipea slujba care se făcea diavolilor şi se strica închinarea idolească, pe vremea lui Sever, păgânul împărat al Romei. Atunci, în cetatea Magnesiei vieţuia sfântul episcop Haralambie. El învăţa popoarele cuvântul lui Dumnezeu, povăţuindu-le la calea mântuirii şi le zicea: „Împăratul meu, Iisus Hristos, a trimis pe prooroci şi pe apostoli cu puterea Duhului Sfânt, ca toţi oamenii, prin propovăduirea lor cea sfântă, să se înţelepţească şi să meargă neabătuţi pe calea dreptăţii. Sever, împăratul vostru, a născocit cumplite prigoniri, ca să se aducă jertfe idolilor celor neînsufleţiţi şi să dea sufletele la moarte. Iar Iisus Hristos, Împăratul meu, prin prooroci şi prin apostoli ne-a trimis cuvintele vieţii cereşti, prin care vrăjmaşii se izgonesc, şarpele se calcă, necredinţa se preface în credinţă, iar nălucirea diavolească piere şi cade cu cădere cumplită toată puterea vrăjmaşului. Să credem mai mult cuvintelor care ne arată căile vieţii veşnice, decât să ne îndeletnicim în lucruri care ne aduc pierzare”.

Continuă să citești →

Biserici şi paraclise cu părticele din cinstitele moaşte ale Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie

Sfinte lăcaşuri cu părticele din cinstitele moaşte ale Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie :

Biserici şi paraclise care sunt azi în sărbătoare

Ioan Buşagă

Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie este ocrotitorul a numeroase lăcaşuri de cult din ţară. Pentru evlavia credincioşilor faţă de acest sfinţit mucenic, în mai multe biserici se păstrează părticele din cinstitele sale moaşte. Vindecător al ciumei, Sfântul Haralambie este prăznuit şi la biserica spitalului leprozeriei din Tichileşti, Tulcea.

Credincioşii constănţeni au prilejul să se închine moaştelor Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, aduse din Grecia, ale Sfântului Apostol Andrei, aduse de la Mănăstirea „Sfântul Apostol Andrei”, şi ale Sfântului Sfinţit Haralambie. Cinstitele moaşte au fost aduse ieri la Biserica „Sfântul Sfinţit Haralambie” din Constanţa (foto) cu ocazia hramului. Programul liturgic a început de aseară, când un sobor de preoţi a săvârşit Vecernia şi Taina Sfântului Maslu. Astăzi, Sfânta Liturghie este oficiată de Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, potrivit Biroului de comunicare al eparhiei. Sfintele moaşte vor rămâne în Biserica „Sfântul Sfinţit Haralambie” din Constanţa până mâine. De asemenea, părticele din moaştele Sfântului Mucenic Haralambie sunt aduse astăzi spre închinare la biserica Parohiei Greci, cu hramul „Sfântul Haralambie”, din Protoieria Niculiţel, construită în anul 1877. Preasfinţitul Visarion, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, săvârşeşte Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Tot Preasfinţia Sa a adus şi racla cu cinstitele moaşte de la biserica Parohiei „Buna Vestire” din municipiul Tulcea. Continuă să citești →

10 februarie: TROPARUL SF. MC. HARALAMBIE (Gr)

TROPARUL SF. MC. HARALAMBIE

Αγιος Ιεροµάρτυς Χαράλαµπος. Ιερεύς, στην επαρχία Μαγνησίας µαρτύρησε το 202 την εποχή του αυτοκράτορα Σεβήρου. Η Κάρα του φυλάσσεται στη Μονή του Αγ. Στεφάνου Μετεώρων. Continuă să citești →

10 februarie: SFÂNTUL MUCENIC HARALAMBIE

SFÂNTUL MUCENIC HARALAMBIE

Legături:

* * *

Împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, se risipea slujba care se făcea diavolilor şi se strica închinarea idolească, pe vremea lui Sever, păgînul împărat al Romei. Atunci, în cetatea Magnesiei vieţuia sfîntul episcop Haralambie. El învăţa popoarele cuvîntul lui Dumnezeu, povăţuindu-le la calea mîntuirii şi le zicea:

Împăratul meu, Iisus Hristos, a trimis pe prooroci şi pe apostoli cu puterea Duhului Sfînt, ca toţi oamenii, prin propovăduirea lor cea sfîntă, să se înţelepţească şi să meargă neabătuţi pe calea dreptăţii. Sever, împăratul vostru, a născocit cumplite prigoniri, ca să se aducă jertfe idolilor celor neînsufleţiţi şi să dea sufletele la moarte. Iar Iisus Hristos, Împăratul meu, prin prooroci şi prin apostoli ne-a trimis cuvintele vieţii cereşti, prin care vrăjmaşii se izgonesc, şarpele se calcă, necredinţa se preface în credinţă, iar nălucirea diavolească piere şi cade cu cădere cumplită toată puterea vrăjmaşului. Să credem mai mult cuvintelor care ne arată căile vieţii veşnice, decît să ne îndeletnicim în lucruri care ne aduc pierzare.

Aceste cuvinte grăind sfîntul episcop, a fost prins de cei necredincioşi şi adus la judecată şi întrebare înaintea ighemonului Luchian şi a lui Luchie. Înaintea lor grăind acelea, ighemonul a zis:

Din prisosinţa inimii tale scoate gura ta cuvinte fără de socoteală, nealegînd binele de rău, dar să nu socoteşti, o, bunule bătrîn, că pentru acele cuvinte nu vei fi chinuit. De aceea, ascultă sfatul nostru, cîştigă-ţi obiceiurile ce se cuvin la nişte bătrîneţi ca ale tale şi să-ţi alegi o socoteală mai sănătoasă, apoi să te apropii cu jertfe de zei, ca să nu punem pe tine chinurile pe care niciodată nu le-ai cunocut. Continuă să citești →

9 februarie: SFÂNTUL PANGRATIE DE LA LAVRA PEŞTERILOR DIN KIEV (sec. XIII-XIV) (Ro, Ukr.)

sf-pangratie-de-la-lavra-pesterilor_kiev

Cuviosul Pangratie Ieromonahul, slujind Celui Preaînalt în dreptate şi cuvioşie, s-a îmbogăţit prin darul facerii de minuni, pe care l-a îndreptat spre folosul celor care aveau trebuinţă. Prin rugăciune şi ungere cu untdelemn i-a vindecat pe mulţi. Pomenirea sfântului se face pe data de 9 februarie. Continuă să citești →

9 februarie: Cuvânt la odovania praznicului Întâmpinării Domnului – Viaţa de Cruce şi Înviere a Episcopului

Viaţa de Cruce şi Înviere a Episcopului

 

Astăzi serbăm odovania praznicului Întâmpinării Domnului. Dreptul Simeon, Primitorul de Dumnezeu, a întâmpinat-o în Templu pe Prea Sfânta Fecioară Maria cu Hristos şi cu Iosif. A primit în braţele sale pe Hristos şi a prorocit.

Sfânta Scriptură ne spune că era ”drept” şi ”temător de Dumnezeu” (Luca 2:25), atribute care vădesc lumea sa lăuntrică, după cum, de asemenea, exprimă şi pe cele exterioare ale lui. În acelaşi timp, ni se spune că ”aştepta mângâierea lui Israil”, i s-a dat Duhul Sfânt şi a primit înştiinţare că nu va muri până ce nu va vedea pe Hristos. Avem de-a face cu o desfăşurare succesivă. Dreptatea şi evlavia sa l-au condus la primirea Duhului Sfânt, la primirea descoperirii despre venirea lui Hristos şi l-a învrednicit să Îl ţină pe Acesta în braţele Sale. Este vorba de un suiş către dumnezeiasca vedere şi cunoaşterea de Dumnezeu.

Continuă să citești →

9 februarie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. NICHIFOR (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Νικηφόρου

09 ΦΕΒΡΟΥΑΡΙΟΥ


 

În Antiohia cea mare a Siriei se afla un preot, anume Saprichie şi un cetăţean, anume Nichifor. Aceştia aveau între ei mare prietenie şi dragoste, încît alţii îi socoteau că sînt fraţi de-o mamă. Vieţuind ei cu cinste multă vreme într-o prietenie mare ca aceasta, i-a zavistuit vrăjmaşul, urîtorul binelui, şi a semănat între dînşii atîta vrajbă, încît, după aceea, nici nu voiau să se mai întîlnească. Astfel se urau unul pe altul cu ură nedreaptă, căci, pe cît de mare era înainte dragostea şi prietenia lor, pe atît de mult a crescut, mai pe urmă ura şi vrajba, prin lucrare diavolească.

După multe zile, fiind ei în vrajbă şi ură, Nichifor, venindu-şi în sine şi cunoscînd că acea răutate este de la diavol, a rugat pe nişte prieteni şi vecini ca, mergînd la preotul Saprichie, să-l roage ca să-l ierte pe cel ce se pocăieşte şi să-l primească în dragostea sa cea dintîi, pentru Domnul. Preotul n-a voit să-l ierte. Nichifor iarăşi a trimis pe alţi prieteni cu rugăminte, însă preotul nici nu voia să-i asculte. A treia oară i-a izgonit pe trimişi şi, pe cei ce-l rugau, nu i-a ascultat, nici s-a înduplecat spre milă, să ierte pe fratele care cu smerenie cerea iertare. Astfel, învîrtoşîndu-şi inima sa, a rămas neplecat, uitînd cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, Care a zis: Iertaţi şi se va ierta vouă. Şi iarăşi: Deci de vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, să-ţi laşi darul tău înaintea altarului şi, mergînd, mai întîi te împacă cu fratele tău. Şi iarăşi: De nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru ceresc nu vă va ierta greşelile voastre. Continuă să citești →

9 februarie: Sfântul Mucenic Nichifor

Viaţa acestui mucenic arată limpede cum leapădă Dumnezeu mândria şi cum încununează cu slavă smerenia şi dragostea.

Vieţuiau în Antiohia doi prieteni apropiaţi, învăţatul preot Saprichie şi un om simplu, pe nume Nichifor. Dar fără de veste prietenia lor  s-a prefăcut  în pizmă grozavă. Nichifor cel temător de Dumnezeu se silea adesea a face pace cu preotul. Însă Saprichie nu voia cu nici un chip să se împace.

Când s-a pornit prigoana împotriva creştinilor, preotul Saprichie a fost osândit la moarte şi dus la locul osândei. Nichifor, îndurerat, îl urma pe Saprichie, rugându-l pe cale să-l ierte înaintea morţii, ca să se despartă în pace: Continuă să citești →

8 februarie: Sfântul Prooroc Zaharia

Sfântul Prooroc Zaharia

(8 februarie)

Acesta a fost al 11-lea din cei 12 prooroci mai mici. Împreună cu proorocul Agheu l-a înduplecat pe împăratul Zorobabel să rezidească Templul din Ierusalim.

Sfântul Zaharia prooroci slăvita intrare a lui Hristos în Ierusalimcălare pe asin, pe mânzul asinei (Zaharia 9, 9).

El prooroci şi vânzarea lui Iuda pentru 30 de arginţi: Şi mi-au cântărit simbria mea, treizeci de arginţi (Zaharia 11, 12), încă şi părăsirea Mântuitorului Hristos de către apostoli în vremea pătimirii Sale: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile (Zaharia 11, 12; Matei 26, 31; Marcu 14, 27). Continuă să citești →

8 februarie: TROPARUL SF. TEODOR STRATILAT (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο Αγ. Θεοδώρου – Στρατηλάτου

08 ΦΕΒΡΟΥΑΡΙΟΥ


Precum lumina soarelui veseleşte ochii celor ce-l privesc, tot astfel cuvîntul despre mucenici străluceşte în minţile celor ce-l ascultă. Precum cerul se împodobeşte cu stelele, tot astfel şi Biserica lui Dumnezeu, cu sfinţii mucenici. Precum florile împodobesc cîmpul, tot astfel şi mucenicii Biserica. Pomenirea mucenicilor este iertare de datorii, doctorie pentru boli, mîngîiere celor necăjiţi, izbăvire celor ce pătimesc de duhuri necurate şi sănătate iubitorilor de mucenici. Nevoinţele cele mari ale mucenicilor sînt cununi strălucite ale sfinţilor, pentru că ei şi-au dat trupurile lor la bătăi, toate cele frumoase ale lumii acesteia le-au socotit ca gunoiul, numai de Hristos să nu se lepede. De aceea şi Domnul le-a răsplătit a fi ca îngerii cei fără de trupuri. Vechiul vrăjmaş al neamului omenesc, sîrguindu-se să-i biruiască, li s-a făcut pricinuitor de locuinţa Raiului; şi tot el n-a încetat a porni fiarele cele cumplite asupra celor dreptcredincioşi.

Acela şi în vremurile noastre, zice Uar, sluga Sfîntului Teodor, scriitorul pătimirii lui, a ridicat fiara cea cumplită asupra turmei lui Hristos, adică pe Liciniu, căruia, dreptcredinciosul împărat Constantin îi dăduse ca femeie pe sora sa. Acest Liciniu luînd sceptrul de la păgînul Maximian şi urmînd aceluia în toate, a ridicat prigonire asupra celor ce erau însemnaţi prin dreapta credinţă şi a trimis poruncă în toate cetăţile şi ţările sale păgîneşti, prin care a ucis ostaşi viteji fără de număr. Continuă să citești →

PARACLISUL SFÂNTULUI PARTENIE DIN LAMPSAKOS, TĂMĂDUITORUL CANCERULUI ŞI AL TUTUROR BOLILOR ŞI BIRUITORUL DEMONILOR (7 februarie)

7_feb_parthenius_bishop_of_lampsaka (1)

ORNAM1

PARACLISUL SFÂNTULUI PARTENIE DIN LAMPSAKOS, TĂMĂDUITORUL CANCERULUI ŞI AL TUTUROR BOLILOR ŞI BIRUITORUL DEMONILOR

De este preot, începe aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte. (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin. Continuă să citești →

7 februarie: SFÂNTUL PARTENIE, EPISCOPUL LAMPSAKULUI, GRECIA (Troparul, Viaţa, Canonul, Acatistul)

SFÂNTUL PARTENIE, EPISCOPUL LAMPSAKULUI, GRECIA

Cel numit cu numele fecioriei, Sfîntul Partenie, s-a născut în Melitopoli. Tatăl său se numea Cristofor şi era diacon al Sfintei Biserici lui Dumnezeu din acea cetate. Partenie n-a învăţat carte; de la început însă, ascultînd cele citite, îşi aducea aminte multe din dumnezeiasca Scriptură, ca un cărturar ales. Crescînd cu anii, şedea la un lac de aproape, pescuind şi vînzînd peşte, dînd şi milostenie la săraci. El, din mica sa vîrstă învrednicindu-se darului lui Dumnezeu, îl tăinuia înaintea oamenilor, iar în anul al 18-lea al vieţii sale, a început a face minuni, gonind diavolii din oameni, prin chemarea preasfîntului nume al lui Hristos. Începînd a străbate în popor vestea despre dînsul, a aflat de el şi preasfinţitul Filip, episcopul Melitopoliei. Acesta, chemîndu-l la dînsul şi toate cele despre dînsul cercetîndu-le, s-a minunat de faptele lui cele bune şi de darul lui Dumnezeu ce se afla într-însul. Deci, a poruncit să-l înveţe carte şi, după ce a învăţat, l-a sfinţit preot chiar nevrînd şi i-a încredinţat lui cîrmuirea bisericească. Iar Sfîntul Partenie, fiind în rînduiala preoţiei, mai mult se nevoia şi, cîştigînd îndoit darul dumnezeiesc al sfinţeniei şi al facerii de minuni, tămăduia toate bolile şi făcea multe semne preaminunate, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Între alte minuni ale lui, s-au întîmplat şi unele ca acestea: L-a întîmpinat în drum un om pe care-l lovise în obraz un taur cu cornul, încît i-a scos ochiul, pe care îl ţinea cu mîna lui tremurîndă. Sfîntul, luîndu-l cu mîna, l-a pus la locul lui şi, cu apă spălîndu-l, în trei zile l-a tămăduit desăvîrşit. O femeie, avînd o vătămare cumplită şi netămăduită în părţile trupului cele ascunse, a venit la sfîntul cerîndu-i tămăduire, iar cuviosul făcîndu-i semnul crucii pe fruntea ei, îndată acea femeie s-a tămăduit. Altă dată, mergînd sfîntul să cerceteze pe un bolnav şi trecînd pe lîngă casa unui boier, un cîine mare scăpînd din lanţuri şi din poartă alergînd asupra lui s-a suit cu picioarele dinainte pe umerii lui, vrînd cu dinţii să muşte faţa sfîntului. Iar el a suflat asupra lui şi făcîndu-şi semnul crucii, îndată cîinele a murit şi l-a aruncat sfîntul de pe umerii săi. Continuă să citești →