24 Mai – Pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

24 mai – Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

“Am tată şi nu am tată; am mamă şi nu am mamă”

.

.

Viaţa Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat (+596), prăznuit de Biserică pe 24 mai, consemnează, printre altele, un lucru deosebit de interesant: alegerea lui către viaţa pustnicească încă din pântecele mamei sale, Marta. În multe aspecte această alegere se aseamănă afierosirii Sf. Ioan Botezătorul lui Dumnezeu, precum este consemnată în Sfânta Scriptură. Viaţa Sfântului Simeon o puteţi citi integral AICI.

Ea începe astfel: “Un tânăr oarecare cu numele Ioan, de neam din Edesa, l-au adus părinţii săi în Antiohia, vrând să-l căsătorească; deci, văzând o fecioară frumoasă cu numele Marta, au zis părinţilor ei să o dea în căsătorie fiului lor. Părinţii fecioarei s-au învoit la aceea, dar ea nu voia să se mărite, dorind să se facă mireasă lui Hristos, şi să-şi păzească fecioria sa nespurcată. Fiind silită de părinţi spre nuntă, ea a alergat la biserica Înaintemergătorului, care este dinaintea cetăţii Antiohiei şi, căzând, se ruga cu lacrimi, ca Domnul să rânduiască pentru dânsa lucrul cel de folos. Şi i-a fost ei acolo o vedenie dumnezeiască poruncindu-i să se supună părinţilor şi să se însoţească cu bărbat. Deci, fecioara, plecându-se la voia Domnului, s-a însoţit cu Ioan. Ea îi era lui nu numai ajutătoare vieţii, dar şi povăţuitoare spre mântuire, îndemnându-l totdeauna spre lucrul cel bun. Ea îşi împodobea viaţa cu postire, cu înfrânare şi cu rugăciune, sârguindu-se a plăcea lui Dumnezeu.

Adeseori cinstita Marta alerga la biserica Înaintemergătorului şi se ruga cu multă osârdie Sfântului Ioan, patronul acelei biserici, ca să mijlocească la Dumnezeu cu rugăciunile lui, darul de a naşte un prunc parte bărbătească. Pentru aceasta se făgăduia că, de va naşte un prunc, o să-l aducă la Dumnezeu, precum a adus Ana pe Samuel spre slujbă. După un an i s-a arătat la rugăciunea cea de noapte, pe când ea dormita, Sfântul Ioan Înaintemergătorul în biserica sa, zicându-i: “Nădăjduieşte, femeie, că rugăciunea ta este primită şi-ţi vei câştiga cererea. Ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu să-ţi fie ţie acest bulgăr de tămâie binemirositoare; şi-i dă un bulgăre de tămâie mirositoare, zicându-i: Cu acela cădeşte-ţi casa”.

Deşteptându-se Marta din dormitare, a găsit în mână acel bulgăre de tămâie, al cărui miros era negrăit. Apoi, iarăşi i s-a arătat Mergătorul Înainte, zicându-i: “Mergi la bărbatul tău, că vei zămisli fiu, şi-l vei numi Simeon. El va suge lapte numai din sânul cel drept, iar de cel stâng nu se va atinge, căci va fi fiu al dreptăţii. El nu va gusta carne, vin sau vreo mâncare făcută cu meşteşug omenesc, ci numai pâine, miere şi sare; iar băutura lui va fi apa. Tie ţi se cade să-l păzeşti cu toată atenţia în copilăria lui, ca pe acel ce are să fie vas sfânt, spre slujba Domnului Dumnezeului nostru. După doi ani de la naşterea lui, îl vei aduce aici în biserica mea şi-l vei boteza. După ce s-o învrednici de darul Sfântului Botez, atunci ţi se va vesti ce va să fie pruncul acela”.”

În aceste puţine cuvinte se arată cum a fost zămislit Simeon din dorinţă Dumnezeiască. Continuă să citești →

24 mai: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. SIMEON DIN MUNTELE CEL MINUNAT (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. SIMEON DIN MUNTELE CEL MINUNAT

24 MAI

În această lună, în ziua a douăzeci şi patra, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Simeon din Muntele cel minunat.

Simeon StilitulAcest cuvios a trăit în zilele bătrânului Iustin, şi a fost născut în Antiohia Siriei, din tatăl Ioan, care era din Edesa, şi din maica Marta, fiind crescut în aceeaşi cetate a Antiohiei. Iar cele de aci înainte toate lucrurile minunate se spune că unele s-au întâmplat, iar altele au fost făcute de el, mai presus de om.

Zămislirea lui din pântece s-a făcut prin rugăciune. Şi făcându-se de şase ani, el a defăimat toate cele de jos, s-a suit la munte şi îndată s-a obişnuit şi s-a deprins cu petrecerea cea grea şi cu răbdarea. Şi avea adesea dumnezeieşti vedenii şi îngereşti arătări, care-I îndreptau spre cele ce trebuia a face, îl învăţau cu deosebirea între cele bune şi intre cele rele, adică cele bune să aleagă şi de cele rele să fugă. Şi înfrângând cele ale trupului şi hrănindu-se nu cu omenească hrană, ci cu nemuritoare ce i se da de la cer, aşa a petrecut până la ieşirea din trup. Continuă să citești →

24 mai: Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat, un mare nevoitor de la şase ani

Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat

(24 Mai), un mare nevoitor de la şase ani

  

Iar împlinirea bunei plăceri să-ți fie rugăciunea cu vărsarea lacrimilor și psalmodia să aibă străpungere. Cuvintele și fapta, ca și cum ar fi ale îngerilor care stau de față, să se acorde într-o singură voie de a plăcea lui Dumnezeu.

 

Într-una din zile a cerut copilul de la unul dintre cei care veniseră la el să-i aducă lui funie groasă care i-a și fost adusă, și luând-o și-a înfășurat-o strâns pe tot trupul. Trecu astfel o vreme încât carnea a fost cheltuită până la coaste din pricina strânsorii și a durității funiei și sângele curgea șiroaie și-l făcea să se lipească de stiharul său de păr. Răbda însă cu râvnă, disprețuind asemenea dureri. Miros greu ajungea până la bătrân și la frații care se apropiau, și se întrebau pe bună dreptate de unde este o asemenea duhoare, și îl întrebau și pe el despre aceasta. Continuă să citești →

Acatistul Sfântului necunoscut de la Mănăstirea Neamț (24 mai 1986)

Acatistul Sfântului necunoscut de la Mănăstirea Neamț

(24 mai 1986)

în timp de grea încercare sufletească
 
Acatist – Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege „Rugăciune citită în picioare”, deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)
Rugăciunile începătoare, obligatorii: Continuă să citești →

23 mai – SFÂNTUL CUVIOS EVMENIE SARIDAKIS

Bătrânul Evmenie, descendent al unei familii numeroase și sărace, s-a născut la 1 ianuarie 1930, în satul Ethia din insula Creta. Părinții săi îmbunătățiți și credincioși, Gheorghe și Sofia Saridakis, i-au dat la Sfântul Botez numele Constantin. Rămas orfan de tată la numai doi ani, Constantin își dorea de mic să devină monah, căci nu era ca ceilalți copii de vârsta lui, ci avea obiceiul de a sta mult timp în biserica satului și în cele din împrejurimi, unde se ruga și petrecea serile în privegheri. În iarna anului 1944, pe când stătea la gura sobei împreună cu cele două surori și cu mama sa și mâncau gogoși, a fost pătruns de o lumină care l-a umplut de bucurie, spunându-le surorilor sale: „Mă voi face monah!” Avea paisprezece ani atunci. Și, într-adevăr, în anul 1947 a mers și s-a închinoviat la Mănăstirea „Sfântul Nichita” din Ahendria, o mică mănăstire cioplită în peșteră, care se află în partea sudică a Cretei, către golful libian. Stareț al mănăstirii era Părintele Ierotei, și împreună cu el viețuiau alți doi monahi, cărora micul Constantin le slujea cu multă supunere.

După patru ani, în anul 1951, a fost tuns monah și a primit numele Sofronie, iar în anul 1959 a plecat în armată, deoarece pe atunci stagiul militar era obligatoriu pentru toți, chiar și pentru monahi. În timpul serviciului militar s-a instalat febra, care nu-l slobozea, și a prezentat primele  simptome de lepră. „Simțeam că cineva îmi înfige o grapă de fier în spate și trage carnea jos de pe mine”, ne spunea. Și zicea în sinea sa: „Dar ce am de mă doare așa? Maica Domnului, ce durere este aceasta? În viața mea n-am mai simțit o astfel de durere!” După multe examene medicale, un doctor i-a spus: „Ascultă, soldat Saridakis, trebuie ca în clipa aceasta să vină poliția și serviciul sanitar, și să te ducă în Atena, căci te-ai molipsit de boala Hansen, de lepră.” Cum a auzit această neplăcută veste a spus: „Vorbești serios, doctore? Am lepră? Voi purta această mare cruce?” „Da”, i-a răspuns doctorul. Și de bucurie, Constantin a căzut din pat!

„Bine, dar de ce te-ai bucurat atât, Părinte?”, l-am întrebat odată. Și mi-a dat un răspuns de mare însemnătate: „Pentru că atunci când Dumnezeu îți trimite o mare boală, înseamnă că e o cruce mare. Și dacă o rabzi, cu puterea lui Dumnezeu, o cruce mare aduce o mare înviere! Când am fost diagnosticat  cu boala Hansen, m-am rugat și a zis: «Dumnezeul meu, nu sunt vrednic să port o cruce atât de mare! Atât de mult mă iubești? Îți mulțumesc foarte mult! Numai ajută-mă să o rabd!»”

„Bine”, zic, „dar nu sufereai?” Și mi-a răspuns: „Ba, ți-am spus, sufeream! Dar, pe cât de mult sufeream cu trupul, pe atât de mult se veselea inima!”

Vedeți, o abordare atât de diferită a suferinței și a bolii, față de cea pe care o avem noi de obicei. Mai mult, Bătrânul Evmenie mi-a încredințat și următoarele –  și vedeți răutatea și invidia diavolului! Îndată ce acesta a arătat atât de multă bucurie pentru că este lepros, doctorii au plecat. Și cum aștepta să vină și să-l transporte la leprozeria din Atena, locul din jurul patului său s-a umplut de drăcușori, care, ca să-l sperie, îl atacau și ajungeau până aproape de trupul său. Însă o forță nevăzută îi arunca înapoi. Și l-am întrebat: „Ce ai făcut atunci, Părinte?” „Și mai mult mă bucuram”, mi-a răspuns, „și ziceam: «Ce frumos, ce frumos! Harul lui Dumnezeu este cu mine! Nici pe Satana nu-l lasă să se apropie de mine». Și am prins mult curaj în clipa aceea! Am înțeles cât de puternică este credința noastră! ”

Astfel, în anul 1957, Bătrânul Evmenie a fost transferat la leprozeria din Atena. Dar pentru că din anul 1947 se descoperise remediul potrivit pentru vindecarea leprei, cu care Bătrânul fusese diagnosticat la timp, treptat s-a vindecat. Cu toate acestea, chiar dacă s-a vindecat, a rămas în leprozerie pentru a sluji leproșilor.

Odată cu sosirea Cuviosului Nichifor în leprozerie și la recomandarea scrisă a Sfântului Antim către el, monahul Sofronie l-a făcut pe Cuvios, Bătrânul său. Își făceau separat slujbele și rugăciunile, posteau și nu mâncau carne, cu toate că doctorii le spuneau să mănânce. Și, cu timpul, viețuirea sfântă a celor doi monahi a ajuns la urechile multor oameni credincioși, care, atunci când îi cercetau pe leproși, urmăreau să-i întâlnească și pe cei doi sfinți, pentru folosul lor sufletesc.

(Mitropolitul Neofit de Morfu)

TEOLOGHISIRE PATRISTICĂ LA PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI A VLĂDICĂI IEROTEI DE NAVPAKTOS

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

Legături:

            La patruzeci de zile după Învierea Sa, Hristos S-a înălţat la ceruri, de unde venise, aşa cum El Însuşi le-a spus cândva ucenicilor Săi: Vă sminteşte aceasta? Dacă veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? (Ioan 6, 61-62). Desigur, acest lucru nu înseamnă că, începând din ceasul întrupării, Hristos nu a mai existat ca Dumnezeu în ceruri, ci înseamnă că avea să urce acolo mai târziu, cu trup omenesc. De altfel, coborârea Sa din ceruri se înţelege ca bunăvoire dumnezeiască, nu ca mutare din loc.

            În intervalul dintre Înviere şi Înălţare, Hristos S-a arătat ucenicilor Săi de mai multe ori. El le-a dezvăluit acestora tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, după cuvântul Sfântului Evanghelist Luca: …cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre Împărăţia lui Dumnezeu (Fapte 1, 3)

            Sărbătoarea împărătească a Înălţării are o mare importanţă pentru viaţa creştină şi duhovnicească, pentru că este legată de îndumnezeirea omului. În continuare, prin prezentarea celor mai importante aspecte hristologice ale acestui praznic împărătesc, vom încerca să-i înţelegem însemnătatea.

1. ÎNĂLŢAREA LUI HRISTOS ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ

            Pentru început, este necesar să vedem ce anume spune Sfânta Scriptură despre Înălţarea Domnului. Acest mare eveniment împărătesc este proorocit în Vechiul Testament şi este înfăţişat în Noul Testament. Nu vom expune aici toate fragmentele care conţin referiri la această sărbătoare, ci numai pe cele mai grăitoare, cu atât mai mult cu cât, în analiza care urmează, vom prezenta şi alte texte care se referă la Înălţarea lui Hristos. Continuă să citești →

23 mai: Sfânta Cuvioasă Eufrosina, stareța Mănăstirii din Poloțk, Belarus

Sfânta Cuvioasă Eufrosina, stareța Mănăstirii din Poloțk, Belarus

(23 mai)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 5.1

Aceasta a primit la Botez numele Predslava, fiind fiica cneazului Gheorghe Vseslavici. Încă din copilărie arătă o aplecare deosebită către rugăciune și citirea cărților. După ce respinse o cerere în căsătorie, Predslava îmbrăcă haina monahală cu numele Eufrosina. Cu binecuvântarea episcopului Ilie al Poloțkului, începu a se nevoi lângă catedrala Sfânta Sofia, îndeletnicindu-se cu copierea cărților.

În preajma anului 1128, episcopul Ilie îi încredință monahiei Eufrosina ocârmuirea Mănăstirii Schimbarea la Față, unde Sfânta Eufrosina le îndrumă pe maici în copierea de cărți, cântare, cusut și alte chipuri ale lucrului de mână. Ea însă a compus și unele cântări.

Continuă să citești →

23 mai: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MIHAIL, EPISCOPUL SINADELOR (Gr, Ro, En)

Troparul şi viaţa Sf. Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadelor

23 mai

În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadelor.

Mihail marturisitorulAcest sfânt ce poartă numele îngeresc Mihail, fiind dăruit lui Dumnezeu din braţele mamei sale, şi curăţindu-se pe sine cu întregimea vieţii, s-a făcut preot lui Dumnezeu celui preaînalt, şi fiind întărit de Dumnezeu, a stins şi a potolit toată bârfirea şi deşertăciunea hulitorilor de Dumnezeu, astupând gurile cele fără de Dumnezeu ale ereticilor, ce se deschideau împotriva sfintelor icoane. Şi neputând suferi fiara cea cumplită, adică tiranul Leon Armeanul, dumnezeieştile cuvinte ale grăirii sale, deoarece sfântul nu s-a spăimântat de înfricoşările lui nici s-a muiat cu mintea de acelea, ci cu glas slobod striga: „Eu mă închin şi cinstesc dumnezeiasca şi cinstita icoană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi a sfintei Maicii Sale, iar dogma şi porunca ta o scuip şi nu o bag în seamă”.

După aceea, ruşinându-se tiranul şi aprinzându-se de mânie, l-a osândit cu o depărtată izgonire, iar sfântul păzind chipul lui Dumnezeu curat şi neîntinat a fost gonit din loc în loc. Şi aşa săvârşind alegerea cea bună şi împodobindu-se cu îndoite cununi, s-a adăugat către arhierei ca un arhiereu, şi către mucenici ca un mucenic. Continuă să citești →

PARACLISUL SFÂNTULUI IOACHIM DIN ITHACA (2 martie/23 mai)

agios-ioakeim-1

ORNAM1

PARACLISUL SFÂNTULUI IOACHIM DIN ITHACA (2 martie/23 mai)

Preotul: Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor.

Strana: Amin.

Dupa rugaciunile incepatoare se zice:
Veniti sa ne inchinam, Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea intru credinciosia Ta; auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Continuă să citești →

SLUJBA CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA – VECERNIA (2 martie/23 mai)

agios-ioakein-papoulakis-21

ORNAM1

S L U J B A

CUVIOSULUI ŞI DE-DUMNEZEU-PURTĂTORULUI PĂRINTELUI NOSTRU
IOACHIM DIN ITHACA
F Ă C Ă T O R U L   D E   M I N U N I
A CĂRUI ADORMIRE O POMENIM LA 2 MARTIE
IAR MUTAREA MOAŞTELOR LA 23 MAI

Alcătuită în greceşte de
Dr. Haralambos Bussias, Imnograful Patriarhiei Alexandriei,
şi tălmăcită în româneşte cu acrivia podobiei,
adică în metrica bizantină,
de Diacon Cornel COMAN,
Sabin PREDA și
Preot Vicenţiu CURELARU Continuă să citești →

2 martie şi 23 mai: SFÂNTUL CUVIOS IOACHIM PAPOULAKIS

SFÂNTUL CUVIOS IOACHIM PAPOULAKIS

1

ORNAM1

ORNAM1

Sfantul Cuvios Ioachim Papoulakis s-a nascut in 1786 intr-un mic satuc numit Kalivia, vizavi de satul Stavros din Itaca. Parintii lui se numeau Anghel Patrichie si Agni fiind la randul lor crestini evlaviosi. Micul Ioan (cum se numea sfantul inainte de a deveni calugar) a petrecut o copilarie grea, deoarece mama lui a murit cand el era inca foarte mic. Tatal sau s-a recasatorit cu o femeie foarte rea, care nu pierdea nici o ocazie de a-l pedepsi si tortura pe micul Ioan. Continuă să citești →

SFÂNTUL NOU MUCENIC EVGHENIE RODIONOV, martirizat pe 23 mai 1996

Noul Mucenic rus Evghenie Rodionov

(atentionare: filmarea video include scena martiriului)

Legătură: Une icône de saint néomartyr de Russie Eugène (Rodionof) a donné du myrrhon!

 

Filmul este realizat de greci, vedeti atasata si traducerea.

TRADUCERE (+minutele din film aferente textului):

SFÂNTUL NOU MUCENIC EVGHENIE RODIONOV, martirizat pe 23 mai 1996

Sfântul Nou Mucenic Evghenie s-a născut pe 23.05.1977 în apropiere de Moscova, mai precis în satul Kurilovo, în regiunea oraşului Podolsk. Era unicul fiu al familiei, botezat din copilărie creştin ortodox. Mama sa se numeşte Liubovi Vasilievna. [0:27]

În 1989, bunica sa l-a dus pe micul Evghenie la biserică pentru a se spovedi pentru prima dată şi pentru a se împărtăşi cu Preacuratele Taine. Preotul, văzând că Evghenie nu purta cruce, i-a dat în timpul Spovedaniei o cruciuliţă pe care Evghenie nu a mai scos-o niciodată de la gât. A legat-o cu un şnur gros. Mama sa, văzându-l că poartă cruce, l-a îndemnat să o scoată, întrucât, aşa cum a spus, colegii de şcoală îşi vor bate joc de el. Evghenie nu i-a răspuns, dar nici nu a ascultat-o. [1:03] Continuă să citești →

22 mai: Sfântul Nou Mucenic Pavel din Peloponez (†1818)

Sfântul Nou Mucenic Pavel din Peloponez (†1818)

22 mai

Noul Mucenic Pavel era originar din satul Sopotó sau Aroanía din provincia Kalávryta. Părinții săi era săraci, însă deosebit de evlavioși. La botez a primit numele Panaghiótis. De la o vârstă fragedă, și-a părăsit satul natal și a plecat în Patra, unde a învățat meseria de cizmar. După paisprezece ani petrecuți în acest oraș, s-a întors în locurile natale, stabilindu-se în Kalávryta. Aici și-a închiriat un atelier în care a început să practice meseria pe care o deprinsese încă din anii copilăriei. La un moment dat, întrucât a refuzat să plătească mărirea de chirie pe care i-o ceruseră proprietarii, a fost închis în temniță. Atât de hotărât era să nu plătească mai mult decât căzuseră de acord de la bun început, încât le-a zis: «Nici dacă mă fac turc nu vă plătesc mai mult». Într-un târziu, a cedat amenințărilor proprietarilor și a plătit suma pe care i-o ceruseră.

După această întâmplare, a plecat în Trípoli, unde, împreună cu doi prieteni, cutreierau satele zicând că sunt turci, fiindcă în felul acesta mâncau și beau gratis. Dându-și seama la un moment dat de decăderea spirituală în care căzuse, s-a dus și s-a spovedit de mai multe ori la doi duhovnici, semn că nu-și putea găsi liniștea. După ce l-au consolat și mângâiat, duhovnicii l-au îndemnat să nu deznădăjduiască, ci să-și pună nădejdea în mila și milostivirea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Panaghiótis nu-și putea găsi liniștea, fapt pentru care a plecat în Sfântul Munte, la mănăstirea Marea Lavră. Acolo l-a întâlnit pe monahul Timotei, originar din părțile lui, care l-a luat cu el, ca să-i fie ajutor la bucătărie. Continuă să citești →

Sfânta Muceniță Sofia doctorița (22 mai)

Sfânta Muceniță Sofia doctorița

(22 mai)

Sf Mc Sofia doctorita 1

Despre aceasta știm numai că era doctoriță și tăindu-i-se capul cu sabia, se învrednici de cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei.

Continuă să citești →

22 mai: Sfântul Nou Mucenic Zaharia ieromonahul din Prusa

Sfântul Nou Mucenic Zaharia ieromonahul din Prusa, Turcia

(22 mai)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Într-o zi din anul 1801, un ieromonah din Prusa (Brusa), Asia Mică, cu mintea amețită de băutură se lepădă de Iisus Hristos și se făcu musulman. Când se trezi, sfântul Zaharia își dădu seama ce făcuse. Deci se duse la cadiu, își aruncă turbanul de musulman și mărturisi credința în Iisus Hristos.

Continuă să citești →