21 octombrie: VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS ILARION CEL MARE

1021hilariongreat

ORNAM1

VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS ILARION CEL MARE

Cuviosul Ilarion s-a născut într-un sat ce se numea Tavata, ce era în Palestina, aproape de cetatea Gaza. Părinţii cuviosului au fost eleni, din care s-a născut Ilarion ca un trandafir din spini, şi bună mireasmă i s-a arătat lui Hristos; căci, fiind trimis de părinţii lui în Alexandria ca să înveţe carte, el nu numai acea înţelepciune a deprins-o degrabă – pe care elenii o caută – ci şi înţelepciunea cea duhovnicească a învăţat-o bine. Pentru că a crezut întru Domnul nostru Iisus Hristos, a primit Sfântul Botez şi, intrând adeseori în biserica lui Dumnezeu, lua aminte la cuvintele cele care luminează şi înţelepţesc pe prunci. Ardea cu inima de dragostea lui Dumnezeu şi, obiceiurile cele bune deprinzându-le, gândea în ce chip ar plăcea Lui. Şi auzind de Sfântul Antonie cel Mare, de a cărui viaţă îmbunătăţită străbătuse vestea pretutindeni, a dorit să-l vadă şi a mers la dânsul cu sârguinţa. Continuă să citești →

21 octombrie: SFINŢII MĂRTURISITORI ARDELENI VISARION ŞI SOFRONIE ŞI MUCENICUL OPREA NICOLAE (Viaţa, Slujba, Acatistul)

Sf. Cuvioşi Mărturisitori Visarion,
Sofronie şi Sf. Mucenic Oprea

(21 Octombrie)

* * *

* * *

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Sfântul Visarion Mărturisitorul

Mişcarea românească de la 1744 din Transilvania şi din Banat, dezlănţuită de propovăduirea Călugărului Visarion, apare în perspectiva istoriei ca parte a luptei de secole duse de popor pentru libertate naţională şi religioasă, pentru dreptate şi omenie. Cuvântul său simplu, spus cu suflet deschis, e scânteia care răscoleşte adânc conştiinţa maselor şi zădărniceşte în câteva săptămâni înfăptuirile unei jumătăţi de veac de silnicii. S-a vădit încă o dată atunci că Ortodoxia românească este una cu aspiraţiile întregului neam, iar apărarea credinţei înseamnă păstrarea fiinţei naţionale.

În aceste vremi de suferinţă pentru românii din vestul Carpaţilor, când credinţa lor, singurul bun ce le mai rămăsese, era primejduită, în numele ei vine Călugărul Visarion, expresie a solidarităţii ortodoxe, a colaborării întru apărare, precum şi a luptei împotriva asupririi (1). Continuă să citești →

CÂNTĂRI DIN SLUJBA SFINŢILOR MĂRTURISITORI ARDELENI, CUVIOŞII VISARION ŞI SOFRONIE ŞI MUCENICUL OPREA (21 octombrie)

CÂNTĂRI DIN SLUJBA SFINŢILOR MĂRTURISITORI ARDELENI, CUVIOŞII VISARION ŞI SOFRONIE ŞI MUCENICUL OPREA

(21 octombrie)

21 octombrie: SFINŢII MĂRTURISITORI ARDELENI VISARION ŞI SOFRONIE ŞI MUCENICUL OPREA NICOLAE (Viaţa, Slujba, Acatistul)

 

SEDELNA (după Polieleu)

 

MĂRIMURI

 

STIHIRA (după Evanghelie)

 

SLAVĂ… LA LAUDE

 

 

(Psalți:   Adrian Stolnicu ,  (ison:)  Gabriel Rădășanu, Siluan Eloi, Alexandru Cantoriu)

 

 

***  Sursa:PSALȚII CATEDRALEI PATRIARHALE ***

*

*

21 octombrie: VIAŢA ŞI ACATISTUL SFINŢILOR PREOŢI MĂRTURISITORI MOISE MĂCINIC DIN SIBIEL ŞI IOAN DIN GALEŞ

Sf. Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel 

(21 Octombrie)

             Preotul Mărturisitor Ioan din Galeş 

Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din rândul preoţilor şi credincioşilor ortodocşi români din Transilvania s-au ridicat numeroşi apărători ai dreptei-credinţe, în faţa încercărilor autorităţilor habsburgice de a-i trece cu forţa la uniaţie. Între aceştia se numărau cuvioşii ieromonahi Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara şi Nicodim, protopopul Nicolae Pop din Balomir, preoţii Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş, Ioan din Aciliu, Ioan din Poiana Sibiului, Ioan şi Oprea din Sălişte, Ioan Piuariu din Sadu, preotesele din Tilişca, din Poiana şi din Deal, credincioşii ţărani Oprea Miclăuş din Sălişte, Ioan Oancea din Făgăraş, Constantin Petric din Jina, Ioan Crăciun din Cărpiniş, Toma Maier din Răhău, Tănase (Todor) Todoran din Bichigiu – în părţile Bistriţei. Istoria a păstrat şi alte mii de nume ale preoţilor şi ale credincioşilor, – bărbaţi, femei şi chiar copii -, mai ales din satele: Sălişte, Poiana, Jina, Tilişca, Deal, Cărpiniş, Colun, Cuzdrioara, lângă Dej etc, ucişi sau morţi în urma suferinţelor îndurate, maltrataţi, întemniţaţi, bătuţi ori alungaţi din satele lor. Continuă să citești →

21 octombrie: CUVIOSUL FILOTHEI DIONISIATUL (+1610) [Ro, Gr]

filotheos

ORNAM1

VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS FILOTHEI DIONISIATUL

Cuviosul Filothei Dionisiatul s-a născut la Hrysoúpolis, în regiunea Kavála, la anul 1526. Pe când era copil, a fost răpit de turci dimpreună cu fratele său și au fost amândoi închiși. În chip minunat, Maica Domnului i-a salvat din închisoare și i-a dus la o mănăstire din Neapoli, în Asia Mică. Mai târziu, atunci când mama lor, văduvă fiind de multă vreme, a devenit monahie, și-a reîntâlnit fiii ca monahi. Continuă să citești →

NIFON IONESCU ȘI NECTARIE CREȚU, MONAHI ROMÂNI DE LA MUNTELE ATHOS, AU FOST CANONIZAȚI

Și astăzi, 18 octombrie 2025, Sinodul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol și-a continuat lucrările, fiind prezidat de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Răspunzând într-un târziu cererii Patriarhului României, Sinodul constantinopolitan a trecut în rândul sfinților pe Preacuvioșii Părinți români, nevoitori în Sfântul Munte Athos în secolul al 19-lea: Ieromonahul Nifon Ionescu (1799 – 1899), ctitorul Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos și Schimonahul Nectarie Crețu (1804 – 1899), Protopsaltul și „privighetoarea Sfântului Munte”.

Cățărându-se în spatele celor doi sfinți, Patriarhul ecumenic Bartolomeu își netezește cărarea și-și pregătește terenul spre pomenirea schismaticului Epifanie Dumenko al Kievului în cadrul Liturghiei festive de la București din 27 octombrie 2025, Liturghie prilejuită de prăznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în ziua următoare inaugurării celei mai mari Catedrale Ortodoxe din lume.

Să zicem ”merci” că SS Bartolomeu nu-l va aduce cu sine pe schismaticul Serghei (Epifanie) Dumenko… Cel mai probabil se va ambiționa să-l pomenească la Vohodul Mare, pentru a umbri solemnitatea momentului și a-i umili pe românii conștienți de obrăznicia pontifului Orientului, dar și ”vinovați” pentru tupeul de a construi cea mai mare biserică ortodoxă din lume.

Până la inaugurarea Catedralei Naționale, ierarhia era  următoarea:

  1. Catedrala Sf. Sava din Belgrad
  2. Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova
  3. Catedrala Sfânta Treime din Tbilisi.

20 octombrie: SFÂNTUL GHERASIM DIN KEFALONIA (Viaţa, Acatistul)

SFÂNTUL GHERASIM DIN KEFALONIA

20 octombrie

Troparul

Vietuitor al pustiului, ocrotitor al ortodocsilor si inger in trup, vindecator si de Dumnezeu purtator te-ai aratat nouă. Pentru aceasta noi, credinciosii, te laudam pe tine, dumnezeiescule Gherasime, ca in chip vrednic ai dobandit de la Dumnezeu tamaduiri si harul vesnic, pe cei bolnavi ii vindeci, pe demoni ii alungi, iar celor ce te cinstesc pe tine le izvorasti tamaduiri. Vlastar dumnezeiesc al Peloponezului si comoara nepradata a Kefaloniei, lauda cea mare a intregii Elade, Sfinte Gherasime, de Dumnezeu purtatorule, ocroteste pe robii tai !

* 

*

Viaţa

Sfantul Gherasim din Kefalonia sau Kefalonitul (1506-1579), provine din familia de nobili bizantini, Notara. Bunicul sau, Luca Notara, fusese ultimul prim ministru al Imperiului Bizantin.

Sfantul Gherasim s-a nascut in anul 1508 in satul Trikkala din Peloponez. Continuă să citești →

20 octombrie: CUVIOASA MATRONA DIN HIOS

 POMENIREA CUVIOASEI MAICII NOASTRE MATRONA DIN HIOS

20 octombrie

Mâna dreaptă a Sfintei Matrona şi Psaltirea pe care o citea ca pe un canon personal zilnic, de la rasăritul până la apusul soarelui. Se află în Mănăstirea Dionisiou din Sfântul Munte Athos.

Sfânta Matrona a trăit în veacul al XV-lea. S-a născut în Volissos din Insula Hios din părinţi evlavioşi şi fruntaşi ai satului. Încă din tinereţe ardea de dumnezeiasca dragoste şi a dobândit repede cunoştinţe vaste despre lucrurile sfinte. Imediat ce i-a stat în putinţă, şi-a părăsit patria, părinţii şi averile şi s-a făcut tuturor străină, mişcată de dorul ei pentru Cel care a devenit „străin” pentru mântuirea noastră. Şi-a împărţit o parte din moştenirea ei săracilor şi a consacrat o altă parte zidirii unei bisericuţe închinate Sfântului Artemie, în mica mănăstire unde se retrăsese. Însă în timpul săpării pentru temelii s-a descoperit o comoară ascunsă în pământ. Temându-se că ar fi vorba despre vreo viclenie a urâtorului de bine, sfânta a început să se roage şi imediat aurul s-a transformat într-un sac cu cărbuni.

Continuă să citești →

20 octombrie: SFÂNTUL GHERASIM DIN KEFALONIA (+1579)

SFÂNTUL GHERASIM DIN KEFALONIA

(+1579) – 20 octombrie

Citiţi şi:

Cuviosul Gherasim s-a născut în Tríkala Corintului la anul 1509, din părinţi vestiţi, Dimitrie şi Kali Notara. De la o vârstă timpurie a cunoscut zădărnicia acestei lumi şi s-a înstrăinat de ea, ca să nu mai aibă piedici în dumnezeiescul său ţel. A peregrinat prin diferite locuri, prin Zákinthos, Thessalia, Thessalonic, Constantinopol, Calcedon, căutând să întâlnească oameni virtuoşi de la care să ia pilde de virtute şi de nevoinţă.

Pe la anul 1536 a mers în Sfântul Munte, unde a vieţuit destulă vreme, în mai multe locuri. În Sfântul Munte a primit şi schima mare şi îngerească a monahilor şi, întâlnind cuvioşi nevoitori, a dobândit mare folos. Se menţionează că s-a nevoit în coliba Sfântului Vasilie, în pustia Kapsalei şi într-o mică peşteră, mai jos de cimitirul Schitului Sfintei Ana. Continuă să citești →

20 octombrie: Icoana Maicii Domnului din Philermos

20 octombrie: Icoana Maicii Domnului din Philermos 

Potrivit tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvit în această icoană ar fi redat în manieră fidelă chipul real al Maicii Domnului. Tot tradiția ne spune că această icoană a Maicii Domnului a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și păstrată în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Constantinopol până în jurul anului 1000, când a fost mutată în Insula Rodos, datorită persecuției iconoclaste.

icoana_maicii_domnului_din_philermos

Icoana Maicii Domnului din Philermos este prăznuită pe 20 octombrie.

Icoana Maicii Domnului din Philermos își are denumirea de la Muntele Philermos (greacă Φιλέρημος), situat în insula Rodos.

Potrivit tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvit în această icoană ar fi redat în manieră fidelă chipul real al Maicii Domnului. Tot tradiția ne spune că această icoană a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și păstrată în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Constantinopol până în jurul anului 1000, când a fost mutată în insula Rodos, datorită persecuției iconoclaste.

Icoana este considerată făcătoare de minuni și cinstită de ortodocși precum și de romano-catolici.

La începutul secolului al XIV-lea, cavalerii Ordinului Sfântul Ioan au ocupat insula Rodos. Aici, într-o capelă de pe Muntele Philermos au găsit Icoana Maicii Domnului, pe care au cinstit-o ca ocrotitoare a ordinului. Acești cavaleri au construit în anul 1306 o bazilică la poalele muntelui Philermos, în care a fost reașezată Icoana Maicii Domnului. Continuă să citești →

20 octombrie: Sfântul Mare Mucenic Artemie

Sfântul Mare Mucenic Artemie

sf-artemie1

20 octombrie: Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Mare Mucenic Artemie. Un fragment din moaștele sale se află din prima jumătate a secolului al XVII-lea la Mănăstirea Căldărușani din București.

Sfântul Artemie a fost comandant în oastea Sfântului Constantin cel Mare şi a fost martor la toate marile lui înfăptuiri. A văzut pe cer semnul Crucii, a participat la lupta de la Pons Milvius în anul 312 şi, potrivit tradiţiei, a însoţit-o la Ierusalim pe Sfânta Elena, fiind de faţă la aflarea lemnului Sfintei Cruci.

Continuă să citești →

20 octombrie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. M. MC. ARTEMIE (Gr, Ro, En)

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. M. MC. ARTEMIE

20 octombrie

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Artemie

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul 1:

Luptând, preafericite, cu chi­nurile cele de multe feluri, ca un tare diamant ai ruşinat pe Paravatul. Căci, de piatră mare zdrobindu-te pentru Piatra Hristos şi rănindu-te, ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mare Mu­cenice Artemie. Slavă Celui Ce te-a întărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A 20 – A DUPĂ RUSALII a Mitropolitului Augustin de Florina

aaa

PREDICĂ  LA DUMINICA A 20 – A DUPĂ RUSALII  

Luca 7, 11 – 16: 

“11. În vremea aceea, S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.
12. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.
13. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
14. Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.
15. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.
16. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”

LACRIMI 

„Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge” 

(Luca 7, 13)

Iubiţii mei, în ciclul pericopelor evanghelice ale anului, duminica de astăzi este a treia a lui Luca. Evanghelia pe care aţi auzit-o este cunoscută. Istoriseşte una din cele mai mari minuni ale lui Hristos, minune care confirmă faptul că cel care a făcut-o este Dumnezeu, Care ţine în mâinile Sale cheile vieţii şi ale morţii (vezi Apocalipsă 1, 18).

Minunea de astăzi nu este doar o vindecare de boală, ci este o înviere de mort, a unui mort pe care-l însoţeau de acum spre ultimul lui locaş. Un mort, un sicriu, o înmormântare, doliu, lacrimi… Şi totuşi, acolo unde nimeni nu putea să dea mângâiere, se arată Marele Mângâietor, Domnul nostru, iar lacrimile încetează şi doliului îi urmează bucurie şi veselie.

Asupra acestei minuni s-ar putea insista ore întregi. Trec cu vederea însă alte momente şi rog dragostea voastră, ca să fiţi atenţi la un detaliu.

* * *

Spune Evanghelia că în spatele sicriului venea poporul. Dar din mulţime o persoană concentrează toată compătimirea Domnului nostru Iisus Hristos. Era o femeie: mama. Aceasta plângea şi era sfâşiată de durere. Strigătele ei făceau să se frângă toate inimile. Copilul ei mort era unicul. Şi nu este prima oară când plânge. A plâns şi când de tânără şi-a pierdut tovarăşul de viaţă şi l-a dus pe soţul ei mort la groapa. Acum, în acelaşi mormânt, îl conduce pe copilul ei, iar doliul ei este îndoit.

Continuă să citești →

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: CUVÂNT LA DUMINICA A III-A A LUI LUCA SAU A XX-A DUPĂ RUSALII

ARHIMANDRITUL IOIL KONSTANTAROS:

CUVÂNT LA DUMINICA A III-A A LUI LUCA SAU

A XX-A DUPĂ RUSALII 

(Luca 7: 11-16)

Pericopa Evanghelistului Luca pe care o vom asculta duminică în sfintele noastre biserici este emoţionantă, dar şi plină de credinţă.

Mama, lovită de moartea soţului ei, primeşte acum o a doua şi mai mare lovitură asupra existenţei ei, prin moartea unicului ei copil.

O situaţie cu adevărat tragică, când poate că cel mai mare ajutor, în asemenea situaţie, nu-l constituie atât cuvintele de mângîiere, cât sprijinul în lacrimi: „A plânge cu cei ce plâng”.

Dar slavă lui Dumnezeu, există şi o a doua scenă a pericopei. Întâlnirea durerii cu Însuşi Începătorul Vieţii. Iisus cunoaşte şi trăieşte mai mult decât toţi drama morţii.

Cunoaşte ca nimeni altul înfricoşătoarea „taină a morţii”. De altfel pentru asta a şi venit: ca să biruiască şi să zdrobească consecinţa păcatului, adică moartea, şi „pe cel ce avea stăpânirea morţii, adică pe diavolul”. Continuă să citești →

19 octombrie: SFÂNTUL MUCENIC UAR, EGIPT

SFÂNTUL MUCENIC UAR, EGIPT

19 octombrie

Acesta a fost ofiţer roman în Egipt, iar în taină, creştin. Fiind atunci aruncaţi în temniţă şapte învăţători ai dreptei credinţe, Sfîntul Uar îi cercetă în legăturile lor, le aduse cele de trebuinţă şi le-a slujit lor cu rîvnă. El se minuna de chinul şi de răbdarea lor şi suferea de slăbiciunea sa de a-şi da pe faţă credinţa creştină faţă de autorităţi şi să se facă şi el mucenic pentru Hristos. Bărbaţii lui Dumnezeu însă îl întăriră, şi atunci îndată Uar hotărî să lepede de la el slăbiciunea. El se înfăţişă dinaintea chinuitorilor şi se dădu pe sine de bunăvoie la chinuri.

Unul dintre cei şapte bărbaţi ai lui Dumnezeu îşi dădu sufletul în închisoare, astfel încît, scoţînd răul eparh pe bărbaţi la întrebare, văzu că nu mai sînt şapte, ci şase. El ceru să afle ce este cu al şaptelea. Atunci Uar zise:

– Eu sunt al şaptelea.

Eparhul înnebunit de mânie l-a torturat pe Uar mai întîi. El porunci biciuirea cu toiege uscate peste trupul său gol, apoi să fie legat de un copac şi să i se taie trupul încet, bucăţică cu bucăţică. Aşa fu omorât sfântul mucenic Uar, aşa îşi dădu el sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul lui fu după aceea aruncat pe o grămadă de gunoi.

O femeie palestiniană pe nume Cleopatra, văduva unui ofiţer imperial, aflându-se de faţă la mucenicia lui Uar, împreună cu fiul ei, loan, luă în taină moaştele mucenicului de pe grămada cu gunoi şi le îngropă în casa ei. Apoi ea ceru învoirea eparhului ca să ia trupul bărbatului ei mort şi să îl ducă din Egipt în Palestina. Fiind văduvă de ofiţer, eparhul îi dădu fără zăbavă această învoire. Cu toate acestea, cinstita văduvă nu oasele bărbatului ei, care murise de ceva vreme, le luă ca să le ducă în Palestina, ci moaştele sfântului mucenic Uar. Astfel, ea le aşeză în satul naşterii ei, Edras, care se află lângă muntele Tabor, îngropându-le acolo cu cinste. În acel loc se săvârşiră multe minuni cu credincioşii care se închinau cu credinţă cerând mijlocirea sfântului. Văzând minunile săvârşite de sfântul mucenic şi evlavia celor care veneau aici în număr tot mai mare, Cleopatra ridică pe acel loc o slăvită biserică cu hramul numelui sfântului. Continuă să citești →