20 IULIE: Pomenirea suirii la cer cea de foc purtatoare a Sfântului, Maritului Prooroc Ilie Tesviteanul

Pomenirea suirii la cer cea de foc purtatoare a Sfântului, Maritului Prooroc Ilie Tesviteanul

20 iulie

Sf. Prooroc Ilie TezviteanulSfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.

Pe vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea  predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : „Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea ! „. La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta. Continuă să citești →

Mitropolitul Augustin Kandiotis: ”ILIE VA REVENI… MAI ÎNTÂI ÎI VA PEDEPSI PE LIDERII RELIGIOȘI!”

”Ilie n-a murit precum noi, care mergem în pământ. Este unul dintre cei doi oameni din Vechiul Testament care nu a avut o moarte fizică. Pe când umbla pe lângă Iordan şi vorbea cu ucenicul său Elisei, un car de foc l-a luat şi l-a înălţat la cer şi acolo este. S-a arătat iarăşi, precum îl vom vedea la praznicul Schimbării la Faţă, alături de Hristos, vorbind cu el.

* * *

 Am încheiat, fraţii mei, dar vreau să ştiţi că potrivit profeţiilor Scripturii şi tâlcuirii Părinţilor Bisericii, profetul Ilie va reveni pe pământ. Nu vă cutremuraţi? Eu sunt păcătos şi mă cutremur. Va reveni şi va găsi pământul de mii de ori mai rău decât era în epoca lui. Va vedea toate relele. Şi Ilie nu este ca noi; el ţine trăsnet şi sabie şi secure.

Continuă să citești →

20 iulie: Predică la pomenirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul a Părintelui Dorin Picioruş

Predică la pomenirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul

[20 iulie]

Iubiții mei,

în icoana de față, Sfântul Ilie privește de la dreapta spre stânga…pentru a privi înapoi.

Privire de la dreapta la stânga care e una…isihastă.

Pentru că ne plecăm capul spre locul inimii, în partea stângă…pentru a striga către Domnul: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!

Rugăciunea ne vindecă de trecutul nostru.

Numai prin rugăciunea în care puterea minții pogoară în inimă…putem vedea curat trecutul nostru. Continuă să citești →

19 iulie: Monahul Nectarie Protopsaltul, cel de la Schitul Prodromu (1808-1903)

Monahul Nectarie Protopsaltul, cel de la Schitul Prodromu (1808-1903)

Nectarie IN

Părintele Nectarie s-a născut în orașul Huși din România în 1808 din părinți preacucernici. De mic s-a dovedit a fi un psalt desăvârșit prin cunoașterea profundă a tehnicii muzicale și prea dulcele lui glas. Adus de fratele său, Monahul Atanasie, a îmbrăcat de tânăr rasa monahală la mănăstirea Ciolanu din Buzău. Ulterior, cei doi frați au plecat împreună în pelerinaj în Sfântul Munte și la Ierusalim. În cele din urmă, Nectarie a primit tunderea în monahism la mănăstirea Neamț din Moldova.

În 1845, cei doi frați s-au instalat într-o chilie din zona Vίgla a Marii Lavre, unde au rămas vreme de 16 ani. Nevoința peste măsură a lui Nectarie era uimitoare. Toată săptămâna o petrecea fără să iasă deloc din chilia lui, ci numai în duminici și de sărbători, când se ducea cu fratele lui la Schitul Prodromu să psalmodieze asemenea unui înger în trup. Pe toată durata Postului Mare rămânea zăvorât și se hrănea cu boabe înmuiate. Avea harisma lacrimilor și neîncetata Rugăciune a lui Iisus.

Continuă să citești →

Mănăstirea nu este fugă de greutățile vieții, ci alegere liberă și chemare- Părintele Arsenie Papacioc (+19 iulie)

Mănăstirea nu este fugă de greutățile vieții, ci alegere liberă și chemare

Problema care se pune este ca în fiecare zi să putem cuceri veșnicia. Ăsta este idealul. Aveam gândul să ajung ceva în viața mea, profesor; dar acesta nu este un ideal, e un scop omenesc. Idealul este să slujești la ce e mai înalt posibil.

– Poate veni gând să pleci la mânăstire, ca să fugi de lupta pe care ți-o dă lumea aici?

– Păi, nici nu te primește mânăstirea. După ce ai biruit totul, atunci vii la mânăstire. Dacă nu ai reușit acolo, aici, la mânăstire, cum poți să birui? Spune Mântuitorul: „Dacă Eu vă spun niște lucruri omenești, și nu le pricepeți, cum o să pricepeți dacă v-aș spune lucruri cerești”?

Eu sunt plecat de vreo cincizeci de ani, sunt extrem de mulțumit, mi-e frică să spun că sunt fericit, dar spun: ce-aș fi făcut eu în lume? Făcusem ceva Arte, ca să-mi arăt talentele, dar toate aceste lucruri nu aveau nici un fel de sămânță de viitor, decât satisfacții momentane.

Continuă să citești →

Stă în puterea noastră ca marile căderi să rămână simple accidente- Părintele Arsenie Papacioc (+19 iulie)

Stă în puterea noastră ca marile căderi să rămână simple accidente

Așa păcătos cum ești, Dumnezeu e cu adevărat Multiubitor.

Un om duhovnicesc nu spune niciodată că nu este un om foarte păcătos. Se vede mai păcătos decât toți. Și totuși se duce la biserică sau, mai bine zis, se pune pe pocăință.

Disprețul ăsta față de tine s-ar putea să fie o stare de autentică smerenie, doar să nu te diluezi în așa hal, încât să nu mai ai nici o nădejde de mântuire, să-ți tai forțele rugăciunilor și nădejdilor, cum zic. Dar dacă te disprețuiești pe tine, asta înseamnă deja o biruință.

(Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre izbăvirea de întristare, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 55-56)

Sursa: https://doxologia.ro/arhimandritul-arsenie-papacioc

19 iulie: Aflarea moaștelor Sfântului Serafim de Sarov – grabnic iertător și aducător de bucurie

Sfântul Serafim de Sarov – grabnic iertător și aducător de bucurie

Inima părintelui a tresărit. Pe una dintre icoane era zugrăvit chipul starețului bătrân care i se arătase cu o noapte înainte. Încă o dată îi răsună în urechi aceeași voce, spunându-i să nu-i necăjească fiicele. În acel moment, părintele Nectarie a îngenunchiat în fața icoanei Sfântului Serafim și a sărutat-o cu evlavie, aflând de la călugărițe numele acestui Sfânt despre care înainte nu știa nimic.

19 iulie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MACRINA (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο της Αγ. Μακρίνης – 19 ΙΟΥΛΙΟΥ 

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MACRINA

19 iulie

Macrina

Chipul acestui cuvînt ne arată că este o epistolă, scrisă de Sfîntul Grigorie de Nîssa, fratele ei, şi trimisă către Olimpie monahul. Dar, mulţimea vorbelor covîrşind hotarele epistolei, se întinde spre povestire şi spre scriere de viaţă:

Frate Olimpie, îţi aduci aminte de vorbirea care am făcut-o între noi, cînd te-am întîmpinat în Antiohia şi cînd ai voit să te duci la Ierusalim pentru închinare la Sfintele Locuri? Atunci, pornindu-se între noi multe cuvinte – căci priceperea ta a dat pricina acestora -, a venit vorba şi despre aducerea aminte a petrecerii celei îmbunătăţite a fericitei Macrina, a cărei povestire nu-şi avea deplină adeverire din auzire de la alţii, ci din însăşi iscusirea şi cercetarea făcută. Cuvioasa Macrina a fost sora mea, născută cea dintîi din aceiaşi părinţi. Deci, fiindcă şi tu ai judecat a fi de folos sufletului această povestire, să nu se uite viaţa ei şi să se ascundă cu tăcerea, ca nefolositoare, ea s-a suit la săvîrşirea faptelor bune prin pustnicie şi nevoinţă. Pentru aceasta socotesc că este bine a mă pleca îndemnării tale şi a povesti viaţa ei cu puţine şi scurte cuvinte. Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC EMILIAN DE LA DUROSTOR (18 iulie)

aimilianos

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC EMILIAN DE LA DUROSTOR 

18 iulie

Troparul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Emilian, întru nevoinţa sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 4-lea

Irmosul: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm astăzi pe Dumnezeul nostru Cel peste toate şi pe mucenicul Lui să-l cinstim; căci după Lege s-a chinuit şi a primit cununa biruinţei cu puterea Duhului.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcându-te cu puterea Celui Ce a purtat neputinţa noastră, pentru bunătatea Sa, mărite mucenice, ai dezgolit trufia cea deşartă a slăbiciunii idolilor, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unimea Dumnezeirii Cea Întreit Numărată, Care se uneşte într-Una şi aceeaşi Fire, cu bucurie o ai propovăduit, pururea pomenite; şi nevoindu-te foarte tare, ai stricat înşelăciunea zeilor celor mulţi, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tăria mea şi Lauda şi Lumina inimii mele este Hristos Domnul, pe Care L-ai născut în două firi şi este Cunoscut într-un Ipostas, Preacurată Fecioară. Continuă să citești →

18 Iulie: Avva Pamvo de la Nitria

Zicerile / apoftegmele Sfântului Avva Pamvo de la Nitria din Patericul Egiptean

1. A fost un om care se numea avva Pamvo şi despre acesta se povesteşte că trei ani a petrecut rugându-se la Dumnezeu şi zicând: să nu mă slăveşti pe pământ! Şi atât l-a slăvit Dumnezeu încât nu putea cineva să se uite în faţa lui, de slava care o avea.

2. Se spunea despre avva Pamvo, că precum a luat Moise icoana slavei lui Adam, când s-a slăvit faţa lui, aşa şi faţa lui avva Pamvo, ca fulgerul strălucea şi era ca un împărat şezând pe tron. De aceeaşi lucrare era şi avva Siluan şi avva Sisoe. Continuă să citești →

18 iulie: SFÂNTUL EMILIAN DE LA DUROSTOR (VIAŢA, SLUJBA, ACATISTUL, MOAŞTE, SCRIERI)

Sf. Mucenic Emilian de la Durostor

(18 Iulie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

La 18 iulie, Biserica din Durostorum (Silistra) sărbătorea pe Sfântul Martir Emilian, mort în timpul persecuţiei dezlănţuite de împăratul Iulian (361-363), supranumit „Apostatul” pentru că şi-a părăsit credinţa creştină. Acest împărat era nepot al lui Constantin cel Mare (fiind fiul unui frate vitreg, Iulian Constantius) şi înrudit cu familia domnitoare; s-a bucurat în tinereţea sa de o educaţie aleasă. Continuă să citești →

SFÂNTUL CUVIOS IOAN MULTPĂTIMITORUL DE LA LAVRA PEŞTERILOR DIN KIEV, UCRAINA (18 iulie)

Acesta a fost un pustnic zăvorât nevoitor în marea Lavră a Peşterilor, care vreme de 30 de ani s-a luptat cu patima desfrânării, căreia i-a stat necontenit împotrivă şi pe care a biruit-o cu harul lui Dumnezeu şi atingându-se de moaştele sfântului cuvios Moise Ungurul (pomenit la 26 iulie).

Graiul este neputincios să înfăţişeze inimilor noastre grozăvia şi urâciunea luptei purtate de dânsul un număr aşa îndelungat de ani.

La început, vreme de 3 ani, nu mânca  nimic vreme de două-trei zile şi uneori chiar o săptămână întreagă. Priveghea în fiecare noapte, se ruga neîncetat. Descumpănit, merse la mormântul sfântului cuvios Antonie, ctitor al marii lavre, unde petrecu 3 zile şi 3 nopţi fără hrană şi apă. Acolo auzi vocea cuviosului Antonie spunându-i:

– Ioanecuv-ioan-multpatimitorul-de-la-lavra-pesterilor-din-kiev… Ioane…! Trebuie să rămâi aici la peştera mea, să trăieşti zăvorât în linişte şi rugăciune. Iar Domnul te va elibera de acest război al vrăjmaşului.

Primind binecuvântarea stareţului, sfântul Ioan se zăvorî în acel loc umed, strâmt, întunecos şi aspru, unde vreme de 30 de ani se luptă cu gândurile viclene şi cu patimile. În vremea aceea, din pricina grozăviei războiului trupesc, îşi scoase hainele şi îşi atârnă de mâini şi de picioare nişte fiare grele, însă fără a afla izbăvire. Atunci săpă în nisipul umed din peşteră o gropă adâncă în care intră până peste brâu.

În noaptea Învierii, fiind luptat de un diavol cumplit, strigă dintru adâncuri la Dumnezeu cerându-I milostivirea. Atunci văzu o lumină cerească, fiara cumplită dispăru şi auzi o voce spunându-i:

– Ioane… Ioane…! Te-am ajutat, precum Mi-ai cerut. Ai grijă de acum de sufletul tău, ca să nu păţeşti altele mai rele în veacul viitor!

Sfântul Cuvios Moise Ungurul

Sfântul Cuvios Moise Ungurul (26 iulie)

– Doamne, întrebă sfântul Ioan cu mâhnire, de ce m-ai lăsat atât de mult să mă chinuiesc?

– Te-am încercat după puterea răbdării tale. Trecând astfel focul ispitelor, te vei înfăţişa dinaintea Mea curat ca aurul.

Niciodată nu îngădui să fie încercat un om mai presus de puterile sale, ca să nu fie batjocorit şi învins de şarpele cel rău şi viclean. Tu însă, ca să scapi de războiul patimilor trupeşti, roagă-te la sfântul Moise Ungurul. Acesta se arătă mai puternic chiar decât dreptul Iosif în cuminţenie, şi de aceea îi poate ajuta foarte mult pe cei ce sunt luptaţi de patima curviei.

Atunci sfântul Ioan strigă:

– Doamne, pentru rugăciunile cuviosului Moise, miluieşte-mă!

Moaştele Sfântului Cuvios Moise Ungurul (26 iulie)

Şi îndată îl învălui o lumină minunată şi dulce, care rămase cu el fără încetare, astfel că nu mai avu de atunci nevoie de lumânări în peşteră pentru a citi.

Săvârşindu-şi calea nevoinţelor duhovniceşti, se mută la cele veşnice în anul 1160, iar la vremea rânduită de Dumnezeu, se aflară cinstitele sale moaşte răspândind bună mireasmă şi dăruind mângâiere şi tămăduire tuturor celor care îl cheamă în rugăciuni.

Sursa: sfintisiicoane.wordpress.com , foto: lavra.ua

ACATISTUL SFINTEI MARE MUCENIŢE MARINA (17 iulie)

Sf Marina12_1

ACATISTUL SFINTEI MARE MUCENIŢE MARINA (17 iulie)

După obişnuitul început (rugăciunile începătoare) se zice:

Troparul Sfintei Mare Mucenițe Marina

Mielușeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine cântându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și mă împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacele şi Icoasele

Condac 1:

Frumoasă floare crescută între spinii idolești și împodobită cu frumuseți sufletești, având aminte cu bună înțelegere și inimă aprinsă de văpaia dragostei dumnezeiești, Sfântă Mare Muceniță Marino, tu vorbeai mereu de Mirele tău Hristos și de veșnica împărăție, așteptând ceasul cu dorire a-ți jertfi viața și a te uni cu El, pentru care îți cântăm: Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos! Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ MARINA (17 iulie)

Sf M Mc Marina

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ MARINA (17 iulie)

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Marina, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. 

Cântarea 1, glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucindu-te mărit cu luminile mucenicilor, dănţuieşti împrejurul lui Dumnezeu, sfinţit îndumnezeindu-te, prealăudată şi prin rugăciunile tale dai luminare celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Odorând cu chinuirea holda cea sufletească, cugetătoare de Dumnezeu, ai lucrat spicul muceniciei, care este păzit de Lucrătorul Care ţi-a dat ţie putere, fecioară muceniţă, vrednică de minune.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vopsindu-ţi porfiră din sângiuirile tale şi împodobindu-te în chip luminat ca o fecioară, vădit locuieşti în curţile împărăteşti cele de sus şi te-ai luminat cu luminile cele dumnezeieşti, Sfântă Mare Muceniţă Marina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-te cu puterea Duhului Celui Ce lucrează toate, vitejeşte prin împleticiri ai smerit pe tiranul cel tare, care era slujit cu mare trufie şi l-ai supus sub picioarele tale, muceniţă prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai Vas Încăpător Dumnezeiescului Dar, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Pentru aceea, dorind de tine Sfânta Muceniţă Marina, ca o fecioară după tine a fost adusă Fiului tău. Continuă să citești →

Sfântul Ioan Maximovici: Cuvânt ţinut înainte de slujba parastasului pentru suveranul Nikolai al II-lea şi a celor ucişi împreună cu el

st-john-maximovitch-b

Sf Mc Romanov

Sfinții Țari Mucenici Romanov: Nicolae și Alexandra și fiii lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei

4 iulie/17 iulie

Ştim, fără putinţă de tăgadă, că întotdeauna îşi începea şi îşi sfârşea ziua cu rugăciune, întotdeauna la toate marile praznice bisericeşti se împărtăşea şi, în plus, uneori se amesteca în mulţimea care se apropia de Marea Taină, aşa cum s-a întâmplat la descoperirea moaştelor Cuviosului Serafim. Era întruchiparea castităţii şi capul unei familii ortodoxe exemplare, şi-a educat copiii pentru a fi gata să slujească poporului rus şi i-a pregătit cu severitate pentru muncile şi nevoinţa care îi aşteptau. Era profund sensibil faţă de nevoile supuşilor săi, voind să le cunoască precis şi îndeaproape activitatea şi slujirea. Tuturor le este cunoscut cazul când a parcurs singur multe verste îmbrăcat în tot echipamentul militar, ca să înţeleagă mai îndeaproape condiţiile slujirii soldăţeşti. Drumul l-a făcut atunci de unul singur şi astfel sunt vădit ruşinaţi defăimătorii care susţineau că ţarul s-ar fi temut pentru viaţa sa. Dacă Petru I a spus: „Iar despre Petru, ştiut să vă fie că viaţa nu-i e scumpă, ci Rusia de-ar trăi” – putem spune că suveranul Nikolai Aleksandrovici a împlinit cu adevărat acest cuvânt. Se zice că era încrezător. Dar marele părinte al Bisericii, Sfântul Grigorie cel Mare spunea că, cu cât inima e mai curată, cu atât e mai încrezătoare.
 

Continuă să citești →