În zilele împaratului Diocletian, la anul 282, era un crestin anume Dorotei împreuna cu sotia sa care se chema Evsevia. Acestia, fiindca erau fara de fii, se rugau lui Dumnezeu ca sa le dea rod si fiu, fagaduind sa daruiasca iarasi Lui pe copilul ce se va naste lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugaciunea lor, si au nascut un prunc de parte femeiasca în ziua de Duminica, pentru care lucru si pe prunca au numit-o Chiriachi, ce va sa zica Duminica. Si au hranit-o cu învatatura si cuvântul Domnului, dupa Apostolul Pavel, si au pazit-o pe fecioara, fiindca fagaduisera a o afierosi lui Dumnezeu.
Iar când pagânul Diocletian a ridicat prigoana asupra crestinilor, atunci au fost pârâti nascatorii sfintei împreuna cu dânsa la tiran, cum ca sunt crestini. Acesta cercetând pe parintii sfintei i-a batut si i-a trimis la ducele Iust, ce se afla la partile Meletinei în Armenia cea mica. Iar pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Maximian, cercetând pe mucenita si aflând-o tare în credinta lui Hristos, a poruncit de au batut-o mult. Si de vreme ce sfânta se ruga, pentru aceasta tiranul se mânia asupra ostasilor celor ce chinuiau pe mucenita. Atunci a zis sfânta catre Maximian: „Nu te însela, Maximiane, caci niciodata nu ma vei birui, caci harul lui Dumnezeu îmi este în ajutor”. Atunci Maximian a trimis pe sfânta la Ilarion, stapânitorul Bitiniei. Continuă să citești →
Icoana Maicii Domnului numită „Econoama” (în greacă, „Ikonomissa” sau „Chivernisitoarea”) este una dintre icoanele facatoare de minuni pastrate in Manastirea Marea Lavra, in Sfantul Munte Athos. Icoana dateaza inca din vremea Sfantului Atanasie Athonitul, ctitorul manastirii, ea fiind legata chiar de o intamplare din viata sfantului. Icoana este praznuita in data de 5 iulie.
Protosinghelul Nicodim Mandita a fost un iscusit aparator al Ortodoxiei si un calugar misionar fara egal in monahismul nostru contemporan. Acest prea cuvios parinte s-a nascut in satul Bunesti, judetul Arges, din parinti credinciosi. Intre anii 1916-1918 a luat parte la primul razboi mondial, iar in anul 1920 a intrat in nevointa monahala la schitul Magura-Bacau. In vara aceluiasi an s-a invrednicit de darul preotiei.
Intre anii 1921-1923 a fost preot misionar in satul schitul Frumoasa-Bacau. Apoi inca doi ani a fost duhovnic la Minastirea de maici Giuergeni-Roman. Intre anii 1925-1935 a slujit ca preot misionar la Transilvania, in satele Piclisa-Alba, Harmasul Ciceului si Leurda Girboului-Cluj.
Intre anii 1935-1945 a fost duhovnic la Minastirea Agapia. Apai, inca 17 ani, duhovnic la Minastirea Varatec. Ultimii ani, 1962-1975, i-a petrecut la Agapia in liniste si rugaciune, savirsindu-se cu pace in virsta de 86 ani.
Fapte si cuvinte de invatatura
1. Acest cuvios parinte, de mic avea o aleasa traire duhovniceasca, iubind cel mai mult rugaciunea, postul si citirea sfintelor carti. Pentru aceea toti se foloseau de intelepciunea lui.
2. Cind a intrat in schitul Magura-Tg. Ocna, staretul vazind ascultarea lui, indata l-a facut calugar. Apoi, vazindu-l blind si priceput in Sfinta Scriptura, l-a facut preot si pastor de suflete. Si invata asa de frumos pe credinciosi, incit veneau de departe sa-l vada si sa primeasca de la el cuvint de mingiiere.
3. Satul schitul Frumoasa-Moinesti era un sat mic, lipsit de preoti si dezbinat de secte. Timp de trei ani cit a fost paroh aici, parintele Nicodim a schimbat profund viata duhovniceasca a credinciosilor. Mai intii a intors la Ortodoxie pe toti cei dezbinati. Apoi a combatut cu multa putere imoralitatea, betia si certurile in familie, desfiintind cârciumile si intarind unitatea, buna-credinta si omenia intre toti. Si acestea toate le-a savarsit prin trei cai: printr-o viata personala exemplara, prin slujbe frumoase la biserica si prin predicarea vie si permanenta a cuvintului lui Dumnezeu.Continuă să citești →
Se spune despre ava Sisoe că „atunci când a fost să se săvârşească, sezând părinţii lânga el, faţa lui strălucea ca soarele şi le zice lor: „Iată a venit ava Antonie”. Şi după puţin timp zice: „Iată a venit corul Profeţilor”. Şi iarăşi faţa lui a strălucit şi mai mult şi a zis: „Iată a venit corul Apostolilor”. Şi a strălucit îndoit faţa lui şi iată era ca unul care vorbeşte cu altcineva. Continuă să citești →
Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Sisoe cel Mare.
Luând asupra lui Crucea Domnului Nostru inca din tinerete, preafericitul nostru Parinte Sisoe se retrase in pustiul Schetis (adica „al Schitului”). Inainta atât de repede pe calea virtutii si in lupta ascetica incât fu in curând considerat de toti drept modelul de calugar. La putin timp dupa moartea Sfântului Antoni, pe când pustiile Sketis si Nitria incepeau sa fie populate cu prea multa lume, el se hotarâ sa mearga in partea interioara a muntelui, unde traise marele patriarh al pustiului, si care era pe atunci parasita din cauza invaziilor barbare (prin 357). Ramase acolo 72 de ani, urmând in toate pe Sfântul Antonie. Un frate il intreba intr-o zi daca a ajuns la masura lui avva Antonie. El ii raspunse : „Daca as avea unul din gândurile avvei Antonie, as deveni cu totul ca de foc ; cunosc insa un om care, cu truda, poate sa duca gândirea avvei Antonie”. Primea hrana din când in când printr-un calugar venit de la Pispir, dar se intâmpla o data ca acesta sa intârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe intâlni un vânator, venit din Faran (Sinai), care nu vazuse pe nimeni de 11 luni. Batrânul se intoarse atunci in chilia sa si lovindu-se peste piept isi spuse : „Iata, credeai ca ai facut lucru mare, dar tu nu esti nici macar la nivelul acestui mirean !”. Continuă să citești →
Sfântul Nou Mucenic Teodor Bogoialenvski, ieromonah, Rusia
(6 iulie)
Acesta se născu pe 26 decembrie 1905, în Teheran, în familia unui consul rus aflat în Persia. La 19 ianuarie 1911, tatăl său fiind ucis de perşi, soţia sa, Olga Petrovna, cu cei trei copiii ai săi reveniră în Sankt Petersburg.
Oleg intră la şcoala profesională. După revoluţie, Petrogradul fu cuprins de o cumplită foamete, pricină pentru care Olga nu mai putu să îşi îngrijească copiii. Atunci fratele Olgăi, Alexandru Nechaiev îşi luă cele şapte surori în Saratov. Însă în 1921 foametea cuprinse şi Saratovul. Oleg reuşi să îşi găsească de lucru pentru a-şi putea întreţine familia, însă nu peste multă vreme făcu reumatism articular, fiind nevoit să părăsească locul de muncă.
Alexandru N. fiind transferat la Moscova, în 1922, la invitaţia lui, Olga împreună cu familia sa merseră la Moscova unde primiră o cameră, vieţuind mai mult decât modest. În 1923, Oleg reuşi să intre la Facultatea de Medicină din Moscova. În vremea aceea, începu a se implica în mişcarea de ajutorare a persoanelor fără adăpost. În ciuda îngrijorării sale, Olga încuviinţă în cele din urmă strădaniile fiului său de a ajuta pe cei nevoiaşi, căci ea îşi crescuse copiii în evlavia şi dragostea de cele ale Bisericii. Aceasta obişnuia să spună:
– Orice ţi s-ar întâmpla, nu uita că toate sunt din voia lui Dumnezeu!
În 1926, Olga Petrovna se îmbolnăvi grav, pricină pentru care Oleg fu nevoit să se angajeze ca funcţionar. În anul următor, Olgăi îi sosi ceasul curmării tuturor grijilor şi istovirilor sale, dându-şi sufletul în mâinile Domnului. În acelaşi an, Oleg trebui să îşi satisfacă stagiu militar. În timpul armatei, el nu îşi ascunse credinţa sa, fapt observat de autorităţi care îl condamnară la 5 zile de celulă. Continuă să citești →
Istoria va reține această zi, când la Cernăuți poporul a spus un hotărât «nu» fărădelegii și a luat apărarea credinței.
De la momentul masacrului din Cernăuți, când militanții Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) au bătut enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr), împreună cu câțiva preoți, și au capturat pentru câteva ore catedrala Pogorârii Sfântului Duh a BOUkr, au trecut mai mult de două săptămâni. Un timp suficient pentru ca autoritățile să raporteze arestările bandiților și să informeze ce se face pentru a preveni repetarea unor astfel de incidente. Dar nu vedem nimic de acest fel. De ce? Pentru că în operațiunea de acaparare a bisericii, autoritățile au acționat împreună cu acaparatorii lui Dumenko ca o echipă. Și ortodocșii trebuie să cunoască particularitățile acestei simbioze pentru a-i face față în viitor. «Praemonitus – praemunitus» (prevenit, înseamnă – înarmat).
În acest video, explicăm în detaliu scenariul prin care BOaU și autoritățile sperau să captureze catedrala Pogorârii Sfântului Duh. Răul nu este deosebit de creativ și inventiv. Și cu siguranță aceeași schemă va fi încercată din nou de bandiți: și în catedrală, și în alte biserici. Așadar, privim și tragem concluzii.
Dimineața devreme în catedrala Pogorârea Sfântului Duh se desfășura ca de obicei. Credincioșii se adunau pentru Liturghie, în biserică domnea o atmosferă de rugăciune și liniște. Nimeni nu putea presupune că în câteva ore sanctuarul lor va deveni arena unei adevărate lupte între bine și rău.
Capturare sub acoperirea poliției
În jurul orei 14:30, la biserică a fost adus un «invalid» în scaun cu rotile. Dar, ceea ce s-a întâmplat ulterior a șocat pe toți cei prezenți: bărbatul s-a ridicat brusc din scaun și împreună cu cei care au venit cu el au început să bată enoriașii și preoții chiar lângă altar.
Simultan, lângă biserică a apărut un autobuz cu militanți, iar după câteva minute a sosit încă unul. O mulțime de tineri cu cagule au năvălit pe teritoriul bisericii, începând ceea ce poate fi numit o tehnologie bine pusă la punct a fărădelegii.
Schemă obișnuită de acțiune a BOUkr este simplă și cinică: militanții cu polizoare și răngi vin și capturează biserica. Așa s-a întâmplat în sute de exemple în toată Ucraina. De data aceasta totul s-a desfășurat conform aceleiași scheme, dar cu un detaliu important — militanții acționau sub acoperirea evidentă a poliției.
În imaginile video se vede clar adjunctul șefului poliției orașului, Sviatoslav Kișlar, care știa foarte bine ce se întâmplă, deși mai târziu în interviuri a declarat că nu știe cine sunt acești oameni cu cagule. Este evident că totul a fost coordonat în prealabil atât cu conducerea orașului, cât și personal cu «episcopul» BOaU Bodoriak.
Operațiune specială coordonată
Imediat ce militanții au intrat în biserică, Bodoriak a scris pe rețelele de socializare: «Eveniment istoric. Suntem în catedrală. Veniți imediat». Ora mesajului — 14:54, cu 5-10 minute înainte de începerea operațiunii. Este remarcabil că a scris «noi», indicând direct implicarea sa în cele întâmplate.
Dar, pe 20 iunie, Bodoriak a declarat că BOUkr nu are legătură cu militanții. Aceasta a fost o minciună directă, deoarece militanții nu au venit singuri, ci cu secretarul eparhiei lui Bodoriak — «preotul» BOaU Ivan Ciokaliuk, precum și cu clericul catedralei BOaU din Cernăuți, Vasili Kaprian. El a fost cel care, după sosire, a ieșit din autobuz, a deschis ușile din spate și a eliberat militanții.
Iar operațiunea specială împotriva Bisericii a fost condusă de Ciokaliuk. Sub ochii săi, preoții ortodocși au fost bătuți cu cruzime — până la sânge, până la pierderea cunoștinței. Preotul BOUkr Roman Forost, tată a opt copii, a ajuns la terapie intensivă cu coaste rupte, nasul și organele interne afectate. La spital a ajuns și un alt preot BOUkr — Vitalie Gonciariuk.
Între timp, Ivan Chokalyuk a intrat în biserică, s-a schimbat în reverendă și împreună cu Vasiliy Kapriyan se pregătea pentru «rugăciunea în limba ucraineană», anunțată de șeful său Bodoryak. Despre o astfel de «rugăciune» a scris și primarul orașului, Roman Klichuk, deși ulterior și-a șters postarea.
Ipocrizia în acțiune
O amărăciune deosebită provoacă cuvintele lui Bodoryak însuși, care nu cu mult timp înainte scria: «Hristos nu a tolerat ipocrizia, necinstea, standardele duble. El numește adesea fariseii ipocriți «morminte văruite». Tocmai asemănarea cu Hristos ne face creștini».
Probabil, așa înțelege Bodoriak ce înseamnă «a imita pe Hristos» — prin bătaia oamenilor neajutorați în casa lui Dumnezeu.
Poliția de partea capturatorilor
Poliția s-a așezat ca un scut, dar nu pentru a proteja credincioșii, ci pentru a proteja atacatorii. Forțele de ordine au aplicat violență asupra celor care se rugau, pulverizându-le gaz lacrimogen în față. Toate intrările în oraș au fost blocate, oamenii fiind împiedicați să ajungă la biserică. A început o adevărată blocadă a orașului de către propriii cetățeni.
Deșteptarea poporului
Dar poporul nu a rămas indiferent. Rețelele sociale au funcționat mai rapid decât poliția. Într-o oră, în fața bisericii s-au adunat o mie de oameni, în două ore — câteva mii. Oamenii au blocat strada, cerând dreptate.
Mitropolitul Meletie a fost lovit de un militant BOUkr, poliția i-a pulverizat gaz în față. Vlădica și-a pierdut orientarea, dar nu și-a abandonat turma. El a apelat la ONU, OSCE, SUA: «Poliția protejează militanții». A fost un adevărat SOS în direct, pe care l-a văzut întreaga lume.
Conducerea BOaU a tăcut. Violența a fost aprobată — aceasta este strategia lor. Lipsa comentariilor înseamnă complicitate.
Pătrunderea pe teritoriul catedralei
Spre seară, răbdarea oamenilor a cedat. Mii de credincioși au spart gardul, poliția a început să se retragă. Forțele de securitate și-au dat seama că sunt neputincioase împotriva oamenilor. Gaze lacrimogene au fost pulverizate din interiorul bisericii, iar poliția a făcut același lucru și afară. Oamenii se sufocau, dar nu s-au retras.
Poliția a fost de acord să negocieze. Credincioșii le-au dat un „coridor” militanților, care au părăsit biserica strigând „Rușine!”. Împreună cu ei, au plecat și „preoții” BOaU, inclusiv Ivan Ciokaliuk.
Autobuzele i-au luat pe militanți, dar au fost eliberați mai târziu la un kilometru. Iar seara, beau în restaurantul primarului orașului, Roman Kliciuk. Aceasta este dreptate, după legislația ucraineană.
Victoria Binelui
Catedrala a fost eliberată. Mii de oameni s-au rugat împreună cu episcopul. „Hristos a Înviat!” s-au auzit strigăte de bucurie. A fost o victorie a binelui asupra răului în sensul cel mai literal.
„Întreaga lume ortodoxă vede asta. BOaU și-a arătat fața. Vă mulțumesc pentru credința voastră”, s-a adresat mitropolitul oamenilor. El a mai spus că „Bartolomeu a creat probleme
Matematică versus minciună
Statisticile vorbesc de la sine: BOUkr din Cernăuți are cel puțin 20.000 de enoriași, BOaU – aproximativ o mie. Oriunde BOaU acapără biserici, ele sunt goale – nici rugăciune, nici popor, nici Liturghie. Este aceasta „rugăciune în ucraineană”?
Autoritățile știau despre acest raport. Se pune întrebarea: a fost aceasta o provocare planificată? Au nevoie autoritățile de un conflict religios ca detonator pentru procese ample?
O lecție pentru toată lumea
Evenimentele din Cernăuți au devenit o lecție pentru întreaga Ucraină. Puterea nu stă în bâte, ci în credința în Dumnezeu și în adevăr. Nu poți predica Evanghelia și să bați oamenii în același timp – chiar și credincioșii obișnuiți ai BOaU înțeleg acest lucru.
Cernăuțiul a arătat un exemplu întregii țări: locurile sacre pot fi protejate – pașnic, dar ferm. Adevărata putere stă în unitate, iar pe 17 iunie, bucovinenii au dovedit acest lucru. Istoria va ține minte această zi, când oamenii au spus „nu”-ul lor hotărât fărădelegii și au apărat credința.
„…Ca sa vada fiii Bisericii Rasaritului ca stilpul lor, cuviosul parintele nostru Serghie, si dupa preaslavirea sa, a aratat ca este nedrept soborul Florentei…”
SFÂNTUL SERGHIE DE RADONEJ
ARATĂ NEDREPTATEA SINODULUI UNIONIST DE LA FERARA-FLORENŢA ŞI A CELOR ASEMENEA
Despre viata cuviosului parintele nostru Serghie si despre multe minuni ale lui, se afla tiparita carte in imparateasca cetate, Moscova, in care intre alte minuni ale sfantului se afla si aceasta: „Dupa sinodul cel din Florenta, unde multime de dreptcredinciosi, arhierei si preoti care n-au vrut sa se uneasca cu ratacirea latineasca (ereziile romano-catolicilor – n.n.), s-au fost pierdut cu felurite chinuri de catre latini (catolici).
Un Presbiter din partile Rusiei celei mari, care mersese la soborul acela, cu Isidor mitropolitul Kievului, cel ce a cazut mai pe urma din dreapta credinta si era numele Presbiterului Simeon – a rabdat multe necazuri si munci in temnita si in obezi, pentru buna credinta, de la mitropolitul Isidor lepadatul. Apoi, scapand din lanturi, s-a sfatuit cu Toma solul Tferschei si au fugit din cetatea latineasca in tara lor. Fiind in mahnire mare si in nepricepere pe cale pentru nelesnicioasa trecere si culcandu-se putin sa se odihneasca, a adormit si a vazut un staret cinstit stand langa el, apucandu-l de mana dreapta si zicandu-i: „Oare te-ai binecuvantat de Marcu Eugenicul episcopul Efesului cel ce a urmat pasilor apostolesti?” Iar el a raspuns: „Am vazut Doamne pe minunatul si tarele barbat acela si m-am bine-cuvantat de dansul”. Apoi staretul a zis: „Binecuvantat este de Dumnezeu omul acela, ca din desertul sobor latinesc nimenea nu l-a invins pe el, nici cu averile, nici cu imbunarile, nici cu ingrozirile chinurilor. Deci, tu invatatura si descoperirea aceea ce ai auzit-o de la fericitul Marcu s-o propovaduiesti oriunde vei merge, la toti dreptii cei ce tin asezamintele sfintilor apostoli si poruncile sfintilor parinti de la cele sapte sinoade, si cel ce are intelegere adevarata, sa nu se amageasca. Continuă să citești →
Chipul Sfântei Noi Muceniţe Elisabeta Feodorovna, ducesă, Rusia
(5 iulie)
Sfântul ţar Nicolae al II-lea şi Sfânta ţarină Alexandra (sora Sfintei Elisabeta Feodorovna, sus, în stânga), Sfânta Elisabeta Feodorovna (jos, a doua din stânga), ducele Serghei Alexandrovici Romanov (jos, ultimul din dreapta)
Aflarea Cinstitelor Moaşte ale Sfintei Fecioare Iuliana din Mînăstirea Pecersca – Kiev
(5 iulie)
În zilele fericitului întru pomenire Elisei Pleteneanul, Arhimandritul Lavrei Pecersca, a murit în cetatea Kievului, cea păzită de Dumnezeu, o fecioară vestită, care avea să fie îngropată în sfîntul locaş al Pecerscăi. Ei au săpat mormîntul aproape de biserica cea mare de piatră a Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Pecersca, înaintea paraclisului Sfîntului Ioan, Înaintemergătorul, în despărţitura unde este uşa acum; iar mai înainte nu era acolo, ci dinăuntrul bisericii celei mari era intrarea în despărţitura aceea.
Săpînd, unii au aflat o vistierie păzită de Dumnezeu de mulţi ani – cinstitele moaşte ale Sfintei plăcute lui Dumnezeu fecioara Iuliana -, odihnindu-se în nestricăciune, foarte frumoasă, căci era albă la trup şi plăcută la chip. Ea se părea că doarme ca vie, împodobită cu îmbrăcăminte de mare preţ, din învelitori de mătase cu ţesături de aur; la gît avea grivne de aur cu multe mărgăritare; la mîini, brăţări de aur şi inele de mare preţ, iar pe cap, o cunună feciorească de aur cu mărgăritare mai mici şi cu pietre scumpe. Ea zăcea lîngă peretele bisericii, cu capul spre miazăzi, iar cu picioarele spre miazănoapte. Peste racla ei era pusă o piatră, pe care era însemnată pecetea dreptcredincioşilor domni Olşanschi, iar pe raclă era bătută o tăbliţă de argint aurită, pe care era închipuită aceeaşi însemnare a fecioarei, cu o scriere deasupra în felul acesta: „Iuliana, doamna Olşansca, fiica voievodului Grigorie Olşan, care a murit fecioară în vîrstă de şaisprezece ani”. Continuă să citești →
Pomenirea Cuviosului si de Dumnezeu purtatorului Parintelui nostru Atanasie cel din Aton, si cei împreuna cu dânsul, sase ucenici ai lui.
Preacuviosul Atanasie, cel vrednic de laudele celor fără de moarte, a crescut în viaţa cea muritoare şi omenească în cetatea cea mare Trapezunda şi a învăţat carte în Bizanţ, iar munţii Chimenului şi ai Atonului l-au adus pe dînsul ca dar lui Dumnezeu. Părinţii lui erau de neam bun şi dreptcredincioşi. Tatăl lui era din Antiohia, iar maica sa din Colhida şi vieţuiau în Trapezunda. Deci mai înainte de naşterea Cuviosului Atanasie tatăl său a murit, iar maica sa, născîndu-l şi luminîndu-l prin Sfîntul Botez, s-a dus către Dumnezeu în urma bărbatului său. Numele pruncului din botez a fost Avramie. El rămînînd din scutece sărman de părinţi, l-a luat o călugăriţă din cele de bun neam şi l-a hrănit.
Încă din vîrsta prunciei se arătau într-însul semnele vieţii lui, care aveau să fie, cînd va ajunge bărbat desăvîrşit, pentru că pruncul, deşi era mic, însă se arăta înţelept în toate şi bun la obiceiuri. Deci, făcînd jocuri copilăreşti cu cei de o vîrstă cu el, aceia nu-l puneau pe Avramie împărat sau voievod, ci egumen. Şi cu dreptate, căci din copilărie se deprindea la viaţa monahicească, văzînd pe monahia care-l creştea, petrecînd în rugăciuni şi în postiri. Deci, el se sîrguia să-i urmeze ei pe cît era cu putinţă, postind şi făcînd rugăciuni; crescînd cu trupul şi cu înţelegerea, a trecut vîrsta pruncească şi, dîndu-se la învăţătura gramaticii, sporea mai mult decît vîrstnicii. Continuă să citești →
Sfantul Andrei Rubliov a fost canonizat in anul 1988 de catre Biserica Ortodoxa Rusa, fiind praznuit la data de 4 iulie. Despre viata sfantului nu se cunosc foarte multe lucruri. Nu stim locul unde s-a nascut, iar data nasterii a fost stabilita, cu aproximatie, intre 1360 si 1370. Se stie ca a fost calugar la manastirea Sfantul Andronic din Moscova.
Debutul activitatii sale este legat, in primul rand, de Manastirea Sfintei Treimi, infiintata de Sfantul Serghie de Radonej. Fara indoiala, si-a facut ucenicia intr-un atelier de icoane din cadrul acestei manastiri, deoarece el este numit “iconograful Radonejului”. O cronica a vremii mentioneaza, in acest sens: “Sfantul parinte Andrei de la Radonej, iconarul supranumit Rubliov, a pictat un mare numar de icoane, toate facatoare de minuni…”
La data de 5 iulie 1422, Sfintele Moaște ale Sfântului Serghie au fost descoperite întregi și nestricate, iar la scurt timp, o icoană a Arătării Maicii Domnului a fost așezată pe mormântul Sfântului.
Încă din timpul vieții sale, Sfântul Serghie s-a învrednicit de darul facerii de minuni. Vești despre minunile săvârșite de Sfântul Serghie au început să se răspândească rapid, iar bolnavii au început să vină la el din satele din jur, dar și din locuri îndepărtate. Nimeni nu pleca de la cuvios fără să primească vindecare trupească și sufletească. Toți dădeau slavă pentru Sfântul Serghie, și-l cinsteau ca pe Sfinții Părinți. Ascet fiind, nu a ținut seama de slava omenească și a rămas un exemplu de smerenie pentru monahi.
Descoperirea moaștelor Sfântului Serghie de Radonej
„Vedenia lui Bartolomeu”, Mihail Nesterov
Sfântul Serghie de Radonej s-a născut în satul Varnița, lângă Rostov pe 3 mai 1314, din părinți binecredincioși, Chiril și Maria (prăznuiți pe 28 septembrie). Dumnezeu l-a ales încă din pântecele mamei sale pentru slujba Sa.
În viața Sfântului Serghie este consemnată întâmplarea dinainte de nașterea sfântului, când mama sa, Sfânta Maria, a mers la Sfânta Liturghie în timpul căreia ea și cei ce se rugau acolo au auzit cum pruncul aflat în pântecele mamei sale a plans de trei ori: înainte de citirea Sfintei Evanghelii, în timp ce se cânta Heruvicul, și atunci când preotul a zis: „Sfintele Sfinților”.
Când s-au împlinit zilele și Sfânta Maria a născut un fiu, i-au pus numele Bartolomeu. Încă din primele sale zile de viață, copilul a uimit pe toată lumea cu postul său. Miercurea și vinerea nu accepta să sugă lapte și nici altceva nu accepta să mănânce. Atunci când Sfânta Maria utiliza ulei în prepararea mâncării, copilul refuza de asemenea să mănânce. Observând acest lucru, Maria a încetat să mai gătească cu ulei. Continuă să citești →
Un cunoscut politolog consideră că instanțele ucrainene îl pot refuza pe MItropolitul Onufrie, Întâistătătorul BOU, dar la Strasbourg el își va dovedi dreptatea.
Politologul Konstantin Bondarenko într-un interviu cu Alexandru Șelest a declarat că, după ce Zelenski a retras cetățenia Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Mitropolitul Onufrie va avea „poziții de beton armat” la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul unei sesizări.
„Onufrie va încerca să rezolve problemele prin instanță. Și, în consecință, cred că dacă instanțele ucrainene îl vor refuza, el se va adresa la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la CEDO, și acolo va avea poziții de beton armat pentru a-și demonstra dreptatea. De acest lucru nu se poate îndoi nimeni”, a spus Bondarenko în interviul cu Alexandru Șelest.
Potrivit politologului, retragerea cetățeniei mitropolitului Onufrie este o încălcare a articolului 25 din Constituția Ucrainei, care interzice retragerea cetățeniei ucrainenilor.
Bondarenko a mai menționat că până în 1996 în Ucraina nu era interzis să ai dublă cetățenie, iar când în 2002 s-a luat decizia de interzicere, legea nu avea efect retroactiv.
Anterior, SPJ a scris că Zelenski a retras cetățenia Preafericitului Onufrie.
Sfântul Mihail a fost ultimul Mitropolit al Atenei (1182-1204 d. Hr.), înainte de cucerirea francă catolică. Învăţatul mitropolit şi frate al istoricului Nichita Honiatul, care adora trecutul slăvit al Atenei, a fost acela care a apărat-o nu numai de vrăjmaşi şi de atacuri, ci şi de impozitarea ei de către funcţionarii de stat. Scrisorile sale constituie un bogat izvor de informaţii referitoare la Attika sfârşitului de secol XII şi începutului de secol XIII. În aceste scrisori, se observă o dispoziţie agresivă la adresa Atenei, însă, la o privire mai atentă, uşor te încredinţezi de o adevărată şi profundă iubire atât faţă de cetate, cât şi faţă de poporul ei. Continuă să citești →
În zilele împaratului Diocletian, la anul 282, era un crestin anume Dorotei împreuna cu sotia sa care se chema Evsevia. Acestia, fiindca erau fara de fii, se rugau lui Dumnezeu ca sa le dea rod si fiu, fagaduind sa daruiasca iarasi Lui pe copilul ce se va naste lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugaciunea lor, si au nascut un prunc de parte femeiasca în ziua de Duminica, pentru care lucru si pe prunca au numit-o Chiriachi, ce va sa zica Duminica. Si au hranit-o cu învatatura si cuvântul Domnului, dupa Apostolul Pavel, si au pazit-o pe fecioara, fiindca fagaduisera a o afierosi lui Dumnezeu.
Protosinghelul Nicodim Mandita a fost un iscusit aparator al Ortodoxiei si un calugar misionar fara egal in monahismul nostru contemporan. Acest prea cuvios parinte s-a nascut in satul Bunesti, judetul Arges, din parinti credinciosi. Intre anii 1916-1918 a luat parte la primul razboi mondial, iar in anul 1920 a intrat in nevointa monahala la schitul Magura-Bacau. In vara aceluiasi an s-a invrednicit de darul preotiei.
Luând asupra lui Crucea Domnului Nostru inca din tinerete, preafericitul nostru Parinte Sisoe se retrase in pustiul Schetis (adica „al Schitului”). Inainta atât de repede pe calea virtutii si in lupta ascetica incât fu in curând considerat de toti drept modelul de calugar. La putin timp dupa moartea Sfântului Antoni, pe când pustiile Sketis si Nitria incepeau sa fie populate cu prea multa lume, el se hotarâ sa mearga in partea interioara a muntelui, unde traise marele patriarh al pustiului, si care era pe atunci parasita din cauza invaziilor barbare (prin 357). Ramase acolo 72 de ani, urmând in toate pe Sfântul Antonie. Un frate il intreba intr-o zi daca a ajuns la masura lui avva Antonie. El ii raspunse : „Daca as avea unul din gândurile avvei Antonie, as deveni cu totul ca de foc ; cunosc insa un om care, cu truda, poate sa duca gândirea avvei Antonie”. Primea hrana din când in când printr-un calugar venit de la Pispir, dar se intâmpla o data ca acesta sa intârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe intâlni un vânator, venit din Faran (Sinai), care nu vazuse pe nimeni de 11 luni. Batrânul se intoarse atunci in chilia sa si lovindu-se peste piept isi spuse : „Iata, credeai ca ai facut lucru mare, dar tu nu esti nici macar la nivelul acestui mirean !”. 
