Ierom. Petru Pruteanu – Conferinţă despre Sfintele Taine (video)
*
Arhive etichete: Ierom. Petru Pruteanu
Ierom. Petru Pruteanu: LITURGHIA ORTODOXĂ. ISTORIE ŞI ACTUALITATE (ediţia II-a (2013), revizuită şi completată)
Liturghia ortodoxă. Istorie şi actualitate
ediţia II-a (2013), revizuită şi completată
La editura Sophia din Bucureşti a apărut ediţia a II-a (anul 2013)
a cărţii noastre:
„Liturghia ortodoxă. Istorie şi actualitate”.
Cartea poate fi comandată pe saitul librăriei Sophia, iar în scurt timp va fi comercializată în majoritatea librăriilor din România (unde difuzează Supergraph).
Preţul cărţii este de 40 RONi (aprox. 150 MDL).
Format: 16.5×23.5 cm; 376 p., copertă cartonată.
ISBN: 978-973-136-337-0
Acum 1700 de ani, când împăratul Constantin cel Mare dădea libertate creştinilor (Milan – anul 313), cultul Bisericii, săvârşit aproape trei secole prin case şi prin catacombe, trece într-o nouă fază istorică de dezvoltare. Liturghia ajunge să fie slujită în biserici şi catedrale măreţe, unde frumuseţea spaţiului şi fastul liturgic pământesc făceau trimitere la frumuseţea cerească spre care Biserica înaintează prin fiecare rugăciune, procesiune sau gest liturgic.
Ierom. Petru Pruteanu: DIALOG DESPRE RUGĂCIUNE
Ierom. Petru Pruteanu: DIALOG DESPRE RUGĂCIUNE
Vlad Dumitru Plăcintă de la Asociaţia românească „Salvează o inimă” ne-a solicitat un interviu despre rugăciune, pe care-l redăm mai jos. Să dea Domnul ca aceste cuvinte să fie un pas înainte spre mai multă rugăciune.
– Preacuvioase Părinte, mulțumindu-vă anticipat pentru interviul acordat, vom purcede la drum, remarcând faptul că în contextul în care omul contemporan îşi petrece cea mai mare parte a timpului muncind și dormind, puținul timp rămas fiind dedicat unor activități relaxante, ne întrebăm cât de mult timp ar trebui să acordăm rugăciunii, cum ar trebui să ne rugăm și mai ales cum poate să arate un program de rugăciune al creștinului contemporan?
În primul rând, eu nu sunt de acord cu pretextul multora că nu au timp pentru Biserică sau pentru rugăciune. Timpul nu stă pe marginea drumului, ci reprezintă programul pe care fiecare şi-l face aşa cum doreşte. Deci, nimeni nu poate spune că nu are timp pentru rugăciune, ci trebuie să spună că nu-şi face timp pentru aceasta. Printre multele activităţi şi întâlniri pe care şi le programează, rugăciunea şi întâlnirea cu Dumnezeu tot mai puţin se regăsesc în programul zilnic sau săptămânal al omului post-modern. Atunci când omul are o problemă, imediat îşi face timp pentru rugăciune şi Biserică, dar când problemele parcă lipsesc, omul nu-şi mai face timp pentru Dumnezeu, comportându-se cu El, ca şi cum un copil şi-ar saluta părinţii doar atunci când are nevoie să primească bani de la ei. Continuă să citești
Ierom. Petru Pruteanu: SINODUL BISERICII ORTODOXE RUSE DESPRE SĂVÂRŞIREA SFÂNTULUI MASLU
Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse despre săvârşirea Sfântului Maslu
La recomandările Comisiei Liturgice din cadrul Consiliului Intersobornicesc al Bisericii Ortodoxe Ruse[1], Sfântul Sinod, întrunit în şedinţa sa din 25-26 decembrie 2012 (protocolul 130), a purtat discuţii cu privire la oficierea Tainei Sfântului Maslu şi a hotărât următoarele:
1. A se aproba „Slujba pe scurt a Sfântului Maslu”[2], care va fi săvârşită de unul sau mai mulţi preoţi asupra bolnavilor internaţi în spitale sau asupra celor care sunt grav bolnavi acasă. Această slujba prescurtată va fi tipărită centralizat, apoi va fi răspândită şi folosită în cazurile când starea bolnavului sau condiţiile de săvârşire a slujbei nu permit săvârşirea rânduielii integrale.
2. În cazul săvârşirii „Sfântului Maslu de obşte”, care se oficiază de regulă în Postul Mare[3], cu participarea mai multor preoţi, să se revină la vechea practică a Bisericii de a citi întreaga rânduiala a slujbei (7 Apostole, 7 Evanghelii, 7 Rugăciuni) şi abia la sfârşit să se facă o singură ungere cu ulei sfinţit. Rânduiala cu şapte ungeri se va săvârşi doar în cazul slujirii integrale a Slujbei Maslului pentru un bolnav.
3. Episcopii şi preoţii să explice credincioşilor că în lipsa unei boli serioase (!), se recomandă ca „Maslul de obşte” să fie săvârşit o singură dată pe an (!), iar săvârşirea mai deasă a „Maslului de obşte” asupra aceloraşi persoane denotă neînţelegerea sensului acestuia în defavoarea altor Taine ale Bisericii.
Nu vreau să fac careva comparaţii între două Biserici Ortodoxe surori, dar presupun că o astfel de hotărâre (în special punctul 3) este de mult aşteptată şi de la Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, mai ales că acesta a declarat anul 2012: „An omagial al Sfântului Maslu”, dar pe lângă cele câteva referate aproape clonate şi extrem de multe Masluri săvârşite prin toate bisericile din România şi din diaspora, nu s-a observat nici o tendinţă de îndreptare a lucrurilor în ceea ce priveşte săvârşirea acestei slujbe. Pe plan social s-au făcut mai multe lucruri frumoase şi lăudabile, dar până-n ultima zi a „anului omagial” am aşteptat să vedem ceva pozitiv şi pe plan liturgic. Mă refer la aceleaşi probleme pe care le-am semnalat şi altă dată:
a) Cunoaştem sute de texte patristice prin care suntem chemaţi să ne spovedim şi să ne împărtăşim cât mai des, dar nu cunoaştem nici un text patristic de până în secolul XX (!), care să ne îndemne la Masluri mai dese şi mai multe. În BOR însă, foarte mulţi oameni îşi fac Maslu săptămânal, chiar dacă nu au vreo boală serioasă. Bineînţeles, Sfântul Maslu nu trebuie privit ca „extrema unctio” pentru cei aflaţi pe patul de moarte, dar este totuşi o Taină a Bisericii, care nu se poate face la întâmplare şi fără nici o pregătire, ci numai credincioşilor grav bolnavi. Textul de la Iacov 5:14-15 se adresează bolnavilor care nu pot veni la preot, ci cheamă preotul la ei, ca prin „rugăciunea credinţei” şi „ungerea cu ulei în numele Domnului” , să fie „ridicaţi” din patul bolii. Este o interpretare literară foarte simplă a textului biblic, care nu dă loc speculaţiilor fanteziste asupra unor „efecte” închipuite ale Maslului.
b) Nici practica săvârşirii Maslului „la fără frecvenţă”, cu pomenirea a zeci de nume ale unor persoane absente sau ungerea hainelor lor, nu se înscrie în teologia Tainelor Bisericii, căci nu ştiu ca cineva să pomenească persoane absente la Botez, Spovedanie, Împărtăşanie, Cununie şi Hirotonie sau să boteze doar hainele pruncului. În BOR însă, la Maslu, acest lucru se întâmplă la tot pasul, chiar dacă din amvoane auzim predici siropoase despre „Taina Sfântului Maslu”. Păi ori este Taină ca toate Tainele, ori rămâne a fi ceea ce se vede dintr-o parte: o măsură populistă, cu importante câştiguri băneşti. Şi nu exclud faptul că unor oameni, pentru credinţa şi nădejdea lor, chiar şi aceste pomeniri „la fără frecvenţă” le-au ajutat, dar şi mai mult i-ar fi ajutat Spovedania şi Împărtăşania, precedate de o cateheză sănătoasă, care să înlăture orice percepţie magică asupra lucrării harului în viaţa omului.
Şi în Republica Moldova, mai ales în câteva mănăstiri, există destule tendinţe greşite în săvârşirea Sfântului Maslu, dar sperăm că aceste hotărâri ale Sfântului Sinod (poate mai mult decât alte hotărâri uitate de moldoveni) vor contribui la îndreptarea lucrurilor şi la însănătoşirea în primul rând duhovnicească a membrilor Bisericii.
[1] Organ teologic consultativ, care funcţionează în perioada dintre şedinţele Sfântului Sinod şi ale Soborului Arhieresc, având prerogativa de a pregăti şi a dezbate public actele sinodale ce urmează să fie aprobate.
[2] Slujba în slavona bisericească deja poate fi accesată pe saitul patriarhiei şi ea este foarte asemănătoare cuvarianta în limba română propusă de noi anterior.
[3] Aşa cum am arătat şi în studiul nostru despre istoria Slujbei Sfântului Maslu, obiceiul săvârşirii Maslului în Postul Paştilor (Miercurea sau Joia Mare), iar uneori şi în Ajunul Naşterii Domnului, provin din vechiul Maslu penitenţial, care era diferit de Maslul pentru bolnavi. Acest „Maslu de obşte” înainte de Paşti era şi trebuie privit şi astăzi ca o „dezlegare de obşte” pentru împărtăşirea pascală, dar numai pentru cei care în acel post deja s-au spovedit şi nu au fost opriţi de la împărtăşire.
Sursa: teologie.net
A VĂZUT LUMINA TIPARULUI CARTEA DE RUGĂCIUNI DIORTOSITĂ DE IEROM. PETRU PRUTEANU
A VĂZUT LUMINA TIPARULUI CARTEA DE RUGĂCIUNI DIORTOSITĂ DE IEROM. PETRU PRUTEANU
Rugăciunea este respiraţia şi hrana sufletului fără de care omul, creat de Dumnezeu şi spre comuniunea cu El, nu poate trăi. Necesitatea rugăciunii este simţită mai ales în momentele grele ale vieţii, şi Dumnezeu răspunde nevoilor noastre, dacă cerem cu credinţă şi nădejde. Ar fi însă mai corect ca fiecare creştin să se roage permanent – şi la bine şi la rău – mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru toate.
Rugăciunea creştinului nu trebuie să fie niciodată formală sau grăbită, ci fiecare cuvânt trebuie rostit rar şi pătrunzător, ca mintea şi inima să reuşească să intre în acest dialog tainic cu Dumnezeu. O condiţie importantă pentru rugăciune este ca omul să fie împăcat cu toţi şi să-şi recunoască starea de păcătoşenie în faţa lui Dumnezeu, pentru care să ceară iertare şi milă de la El.
Rugăciunea poate decurge mai bine şi mai cu folos dacă şi condiţiile exterioare sunt favorabile. Este important ca fiecare creştin să aibă un ungheraş cu icoane (preferabil orientat spre răsărit) şi acolo să-şi facă rugăciunile de dimineaţă şi de seară; în caz de nevoie însă, ne putem ruga oriunde şi oricum, chiar şi fără icoane. De asemenea este bine ca în faţa icoanelor să aprindem o lumânare sau o candelă, iar sunetele şi gălăgia exterioară, atât cât ne stă în putinţă, să le înlăturăm sau să nu le băgăm în seamă, pentru a ne putea aduna mintea şi a o concentra doar la rugăciune.
Un alt aspect la care trebuie să ne oprim se referă la înseşi cuvintele rugăciunii. În principiu, lui Dumnezeu ne putem ruga cu orice cuvinte şi în orice limbă, numai că în rugăciunile improvizate ale creştinilor (mai ales ale celor mai „îndepărtaţi de Biserică”) se pot strecura multe greşeli care pot face rugăciunea greşită şi „ineficientă”. De aceea Biserica recomandă anumite rugăciuni concrete: fie de inspiraţie biblică – cum sunt Psalmii sau „Tatăl nostru…”, fie rugăciuni scrise de anumiţi Sfinţi, care prin viaţa lor au bine-plăcut lui Dumnezeu, devenind pentru noi modele duhovniceşti demne de urmat. Iată de ce Biserica reeditează la nesfârşit diferite cărţi de rugăciuni, pentru ca creştinii să se roage „corect” şi „suficient”, urmând exemplu Sfinţilor. Astfel de cărţi cu rugăciuni trebuie să existe în fiecare casă, dar ele trebuie şi folosite în fiecare zi de membrii familiei şi nu pur şi simplu „ţinute la icoane”. Nu ne este de nici un folos dacă avem una sau mai multe cărţi de rugăciuni în casă, dar nu ne rugăm din ele; ba chiar ne osândim, căci avem toate posibilităţile şi mijloacele de a ne ruga, dar nu vrem să o facem. Iar Dumnezeu ne va judeca nu doar după fapte, ci şi după gânduri, intenţii şi mai ales după posibilităţile noastre de a face o faptă sau alta.
Pentru a fi de folos creştinilor, am hotărât şi noi să edităm această carte de rugăciuni mai întâi în format electronic, iar la timpul rânduit de Dumnezeu o vom şi tipări, dar nu ne-am limitat la retipărirea conţinutului după alte cărţi, ci am făcut şi unele îmbunătăţiri demult aşteptate. Trebuie să se ştie că majoritatea rugăciunilor Bisericii Ortodoxe au fost scrise în limba greacă veche, de aceea, pentru a tipări un text bine tradus şi adecvat limbajului omului contemporan (pentru a fi pe înţelesul acestuia), a trebuit să verificăm fiecare rugăciune după textul grecesc, dar şi după traducerile slavone ale diferitelor rugăciuni. În unele locuri a trebuit să facem unele schimbări mai radicale, în altele – unele aproape neobservate. Au rămas şi multe locuri unde am fi dorit să intervenim, dar pentru că oamenii prea mult s-au obişnuit cu o anumită variantă a textului şi de cele mai multe ori o repetă din inerţie fără să-i intereseze sensul şi corectitudinea textului, am considerat oportun să lăsăm vechile variante de traducere.
În ce priveşte conţinutul cărţii, precizăm că din ea au fost scoase toate prevederile legate de prezenţa preotului la aceste rugăciuni, lăsând strict ceea ce ţine de rugăciunea de acasă a credincioşilor de rând. Majoritatea cărţilor de rugăciuni pur şi simplu duceau în eroare pe creştini cu acele prevederi, deşi se ştie foarte bine că prezenţa preotului la rugăciunile obişnuite ale creştinilor este o excepţie extrem de rară.
Alte modificări făcute la anumite rugăciuni sau rânduieli au şi ele diferite explicaţii şi argumente întemeiate, pe care nu le putem enumera şi explica aici, dar ele nu trebuie să provoace nedumeriri sau nelinişte, chiar dacă anumite texte sau exprimări nu sunt conforme cu obişnuinţele noastre. Până la urmă este vorba de obişnuinţe…
(Ierom. Petru Pruteanu)
Sursa: http://www.teologie.net/2011/11/02/carte-de-rugaciuni-pdf-versiune-diortosita/
Cuprinsul:
Rugăciunile dimineţii
Rugăciunile meselor
Rugăciunile de seară
Rugăciuni pentru diferite trebuinţe
Rânduială înainte de spovedanie
Pavecerniţa Mică
Canon de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos (altul decât cel din Ceaslov)
Paraclisul Maicii Domnului
Canonul către Îngerul păzitor
Rânduiala Sfintei Împărtăşiri
Rugăciunile de mulţumire după dumnezeiasca împărtăşire
Rânduiala ceasului pascal
***
Cartea numără 206 pagini, iar prețul este de 5 lei.
Comenzile se pot face scriind la adresa de e-mail orthoierapostolos@yahoo.com
sau sunând la numărul de telefon 0744 525 131.
Ierom. Dr. Petru Pruteanu: CIRCULARĂ A BISERICII RUSE DESPRE POMENIREA NUMELOR DE BOTEZ
Circulară a Bisericii Ruse despre pomenirea numelor de botez
Ierom. Dr. Petru Pruteanu
În centrele eparhiale din cuprinsul Patriarhiei Moscovei a fost trimisă circulara Nr. 01/4299 din 31.08.2012, semnată din încredinţarea patriarhului Kiril de către şeful Administraţiei Patriarhale, mitropolitul Varsanufie de Saransk şi Mordovia. Iată textul acesteia:
„La Patriarhia Moscovei vin scrisori în care se atrage atenţia asupra cazurilor de refuz al pomenirii liturgice sau participare la [Sfintele] Taine ale credincioşilor ortodocşi care sunt botezaţi în alte Biserici Ortodoxe Locale (de exemplu: [în Bisericile] Bulgară, Georgiană, Română, Sârbă, Finlandeză ş.a.), unde li se pun nume care lipsesc din Calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse.
În tradiţiile unor Biserici Locale se admite ca la botez pruncii să fie numiţi cu nume naţionale, care lipsesc din Calendare. Continuă să citești
Ierom. Petru Pruteanu: Pentru o teologie “completă”…
Pentru o teologie “completă”…
*
Motto: „Cu prostul neşcolarizat, te lupţi puţin şi ai scăpat;
Dar duci o muncă colosală cu prostul care… are şcoală”.
Blogosfera pseudo-ortodoxă şi pseudo-duhovnicească din România a început o nouă campanie de răspândire a unor materiale scoase din context, care chipurile ar desfiinţa „teologia academică” şi „i-ar pune la punct” pe toţi cei care îndrăznesc să meargă împotriva „Tradiţiei”. Anonimatul şi mediocritatea evidentă a celor care administrează acele bloguri trebuia demult boicotată, dar iată că mai sunt unii care se arată încântaţi de falsa lor mărturie şi încep să creadă că între ştiinţa teologică şi spiritualitatea filocalică ar exista un conflict iremediabil. Aceasta e prima şi cea mai gravă capcană întinsă trăirii conştiente în Biserică.
O personalitate enciclopedică precum Sf. Nicodim Aghioritul este intenționat ignorată de aceşti diversionişti, şi aceasta pentru că Sf. Nicodim, contrar ideilor lor preconcepute, cita şi traducea literatură occidentală, era adeptul împărtăşirii sistematice, critica anumite adaosuri liturgice neadecvate (Troparul Ceasului III în epicleză şi cuvintele „Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt” din Anaforaua Sf. Vasile cel Mare), nu încuraja săvârşirea parastaselor în zilele de duminică etc. În acelaşi timp, Sf. Nicodim era un mare cunoscător şi trăitor al Filocaliei, alături de alţi monahi savanţi ai timpului precum Atanasie din Paros, Macarie al Corintului, Nichifor Theotokis ş.a. Continuă să citești
Ierom. Petru Pruteanu: Despre pomenirile liturgice ale conducătorilor politici. Studiu istorico-liturgic
Despre pomenirile liturgice ale conducătorilor politici. Studiu istorico-liturgic
Acest studiu istorico-liturgic (PDF) nu are nici o legătură cu evenimentele socio-politice care au loc în Republica Moldova, România sau Rusia. Este vorba de un studiu-anexă la a doua ediţie a cărţii mele „Liturghia ortodoxă: istorie şi actualitate”, la care lucrez în prezent şi care ar trebui să apară spre sfârşitul acestui an.
Având în vedere că subiectul abordat este unul mai delicat, am considerat oportun să-l supun mai întâi unei dezbateri publice şi să cer părerea tuturor celor care au ceva de spus.
Deci, aştept comentariile şi opiniile Dumneavoastră, dar rog ca acestea să nu fie cu tentă politică, ci în limitele abordării noastre liturgice.
Vă mulţumesc!
Sursa: http://www.teologie.net
Ierom. Petru Pruteanu: Un glas care strigă în pustie. Mă bucur că strigăm la fel…
Un glas care strigă în pustie. Mă bucur că strigăm la fel…
Diaconul prof. Ioan Ică jr.,
Cateheză liturgică despre înţelesurile uitate şi neştiute ale slujbelor Bisericii
Despre toate acestea am scris şi eu în nenumărate rânduri, iar părintele prof. Ioan Ică jr. a reuşit o sinteză care, expusă sub forma unui curs incitant, sper să aibă un impact mai vizibil. Şi totuşi, experienţa mă face să fiu sceptic… Să dea Domnul să mă înşel!
Înţelesurile cultului trebuie redescoperite şi trăite dinamic, căci fără acest lucru Ortodoxia devine tot mai seacă şi mai ritualistă. Din păcate, acest lucru nu se învaţă în prea multe şcoli de teologie, nemaivorbind de faptul că, cateheza liturgică pentru simplii credincioşi lipseşte cu desăvârşire.
Sursa: http://www.teologie.net
Ierom. Petru Pruteanu: BOTEZUL ŞI CUNUNIA TREBUIE PRECEDATE DE CATEHEZĂ
Botezul şi Cununia trebuie precedate de cateheză
Deja de aproape 20 de ani, mari misionari ruşi precum Daniil Sysoev, Andrei Kuraev, Piotr Meşcerinov, Ghennadii Fast, Arsenii Sokolov ş.a. vorbesc despre necesitatea catehezei înainte de Botez, Cununie, Spovedanie şi Împărtăşire, iar unii dintre aceşti teologi optează chiar pentru reintroducerea instituţiei catehumenatului, aşa cum era ea şi în trecutul Bisericii.
Spre bucuria ortodocşilor conştienţi, în data de 2 februarie 2011, Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât efectuarea obligatorie a catehezei înainte de Botez şi Cununie în tot cuprinsul Patriarhiei Moscovei şi demararea discuţiilor privind reintroducerea instituţiei catehumenatului. Până la elaborarea unor programe oficiale de catehizare, responsabilitatea pentru elaborarea şi implementarea metodelor şi ghidurilor de catehizare revine ierarhilor şi departamentelor misionare de pe lângă centrele eparhiale. Puţine eparhii au elaborat şi implementat vreun plan concret de catehizare, dar e salutabil faptul că unii preoţi, fără să aştepte „directive de sus”, ci probabil fiind însufleţiţi de exemplele Sfinţilor Părinţi sau ale misionarilor contemporani, au înţeles necesitatea catehezei şi s-au pus pe treabă. Continuă să citești
Ieromonah Petru Pruteanu: STUDIU CANONIC PRIVIND POSIBILITATEA RETAGERII SAU ÎNLOCUIRII UNOR IERARHI DIN MITROPOLIA CHIŞINĂULUI ŞI A MOLDOVEI
STUDIU CANONIC PRIVIND POSIBILITATEA RETAGERII SAU ÎNLOCUIRII UNOR IERARHI DIN MITROPOLIA CHIŞINĂULUI ŞI A MOLDOVEI
Ieromonah Petru Pruteanu
De fiecare dată când se produc anumite interacţiuni pozitive sau negative între Stat şi Biserică (sau ierarhia ei), presa şi o anumită parte a societăţii încep să murmure diferite scenarii privind statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (în continuare BOM), necesitatea sau posibilitatea înlocuirii unor ierarhi şi multe alte speculaţii sterile şi ireale. Ca să înlăturăm discuţiile amatoriste şi, în cazul în care se doreşte sau se simte nevoia unei discuţii profesioniste pe marginea acestui subiect, am considerat necesar să facem un studiu de caz privind normele canonice şi statutare care reglementează alegerea mitropolitului şi a celorlalţi ierarhi ai BOM (PDF). Indirect vom atinge şi problema locului/statutului Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei) în sânul Patriarhiei Moscovei şi organizarea locală a acestei Mitropolii şi a Eparhiilor ei.
Nu vom atinge subiectul existenţei sau legitimităţii a două jurisdicţii mitropolitane paralele (una „rusească” şi alta „românească”) pe teritoriul Republicii Moldova şi nici nu vom lua în calcul părerile unor politicieni, analişti politici sau simpli cetăţeni în legătură cu aceste întrebări. Ne vom ghida strict de litera canoanelor şi a normelor statutare, iarscopul celor scrise nu este unul provocator, ci unul lămuritor. Deci nu e vorba de un articol cu poziţii „pro” sau „contra” cuiva, ci de un studiu canonic ştiinţific, menit să risipească negura dezbaterilor privind „demiterea” mitropolitului Vladimir sau judecarea episcopului Marchel – ambele apărute recent, în contextul adoptării „Legii egalităţii (antidiscriminare)”.
Sursa: aici
CITIŢI PE BLOGUL IEROMONAHULUI PETRU PRUTEANU: ATITUDINE SĂNĂTOASĂ A ADUNĂRII EPARHIALE DE LA CHIŞINĂU
Atitudine sănătoasă a Adunării Eparhiale de la Chişinău
*
La Palatul Mitropolitan a fost convocată Adunarea eparhială cu participarea preoţilor protopopi, duhovnicilor şi membrilor comisiilor disciplinare. În cadrul acesteia ÎPS Mitropolit Vladimir a adresat un mesaj către cei prezenţi, prezentând acţiunile întreprinse de Biserică pe parcursul timpului în vederea depăşirii diverselor provocări şi ispite care au marcat societatea. ÎPS Vladimir a menţionat, în mod deosebit, deciziile statale privind schimbarea legislaţiei cultelor, înregistrarea Ligii islamice, conferirea codului de identificare cetăţenilor Republicii Moldova şi recenta adoptare a Legii cu privire la asigurarea egalităţii de către Parlamentul Republicii Moldova.
Ierarhul a adus la cunoştinţa celor convocaţi despre toate măsurile întreprinse în ultima perioadă, inclusiv demersuri către autorităţi, întâlniri cu clericii şi credincioşii, şedinţe ale Sinodului şi acţiuni publice. În context s-a arătat a fi îngrijorat că în definitiv această activitate a fost calificată drept “pasivitate a conducerii Bisericii”, nu s-au valorificat realizările propriu-zise, din contra, soldându-se cu manipulări şi speculaţii în jurul autorităţii ecleziale. De asemenea, s-a discutat asupra apariţiilor în mass-media a unor declaraţii instigatoare, ce au stârnit acţiuni de protest din partea slujitorilor şi credincioşilor. Continuă să citești
Pr. Dr. Petru Pruteanu: Capcanele juridice ale “Legii egalităţii de şanse” sau cum liberalismul corupe justiţia
Capcanele juridice ale “Legii egalităţii de şanse” sau cum liberalismul corupe justiţia
1. UTILIZAREA SINTAGMEI „ORIENTARE SEXUALĂ”
Legea egalităţii de şanse (noua denumire a Legii antidiscriminare), utilizează într-un mod vicios sintagma „orientare sexuală”. Excluderea acestei sintagme se impune din următoarele motive:
1.1. Nici un act internaţional în domeniul drepturilor omului, la care Republica Moldova este parte, implicit Declaraţia Universală a drepturilor omului şi Convenţiei europene a drepturilor omului, nu folosesc sintagma „orientare sexuală”.
Articolul 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului (extras):
„Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.” Continuă să citești
Adevărul despre secte – Pr. Petru Pruteanu
Ierom. Dr. Petru Pruteanu: Despre Utrenia săvârşită seara şi alte anomalii tipiconale
Ierom. Dr. Petru Pruteanu:
Despre Utrenia săvârşită seara şi alte anomalii tipiconale
*
Întrebare: Părinte, de ce în majoritatea mănăstirilor ruseşti Utrenia se săvârşeşte de fiecare dată seara, unită cu Vecernia? Care este explicaţia liturgică a acestei tradiţii şi cât de corectă este ea?
Răspunsul meu l-am expus într-un mic studiu (PDF), în care am explicat mai pe larg anomalia săvârşirii Utreniei seara, a pravilei comune şi a altor rânduieli specifice mănăstirilor (iar parţial şi parohiilor) din Biserica Ortodoxă Rusă. În acest scurt studiu n-am putut să nu scriu şi despre anomalia săvârşirii Vecerniei dimineaţa, dar unele aspecte le-am tratat mai superficial, încercând să fiu cât mai aproape de întrebare. Discuţiile le putem continua la comentarii.
Sursa: aici.
Interviu cu Ierom. Dr. Petru Pruteanu: Despre “taxele” bisericeşti şi comportamentul preoţilor
Interviu cu Ierom. Dr. Petru Pruteanu:
Despre “taxele” bisericeşti şi comportamentul preoţilor
*
Ziaristul Nicolae Cuşchevici de la „Ziarul de Gardă” din Chişinău, fiind interesat de mai multe probleme legate de organizarea vieţii bisericeşti din Moldova, mi-a adresat mai multe întrebări, din care a rezultat acest interviu pe care-l publicăm mai jos:
Nicolae Cuşchevici: Care este rolul unui preot în societate? Doar acela de a oficia slujbe? Totul se începe odată ce preotul intră în curtea bisericii și se termină după ce iese? În perioada de la începutul secolului trecut, în special în comunităţile mai mici, existau, de obicei, trei lideri de opinie, ca sa le spun aşa – primarul, învăţătorul şi preotul. Din ceea ce am observat personal, din acel preot – lider de opinie a rămas foarte puţin (deşi nu neg că astfel de preoţi mai sunt).
Ierom. Petru Pruteanu: Rolul preotului în societate depinde şi de el însuşi, dar mai ales de societate. Dacă societatea e mai aproape de Biserică, rolul preotului e mai mare, aşa cum a fost şi în perioada de care aţi amintit, iar dacă societatea este mai secularizată, rolul preotului este redus până la excludere totală. În prezent, mai ales după 50 de ani de dictatură atee, când chiar primarii şi învăţătorii erau însărcinaţi cu „misiunea” de a spune că „preoţii sunt duşmanii poporului” iar „religia este opium pentru popor”, s-a creat imaginea preotului care nu se implică, ci aşteaptă să fie invitat de a se implica într-o problemă sau alta. Dacă preotul refuză să se implice chiar şi atunci când este solicitat, înseamnă că preotul nu-şi face datoria sau este nepregătit pentru a face faţă provocărilor timpului. Continuă să citești
Ieromonah Petru Pruteanu: Guvernul de la Chişinău a devenit o filială a organizaţiilor homosexuale. Parlamentul va rezista?
Guvernul de la Chişinău a devenit o filială a organizaţiilor homosexuale. Parlamentul va rezista?
*
Paravanul după care se ascundeau promotorii Legii anti-discriminare a fost dat la o parte. Dacă pînă acum Guvernul şi acoliţii săi se ascundeau după deget, afirmînd că legea este necesară pentru toate categoriile de persoane discriminate şi că e impusă de parteneri străini, atunci iată că Planul de acţiuni privind onorarea angajamentului Republicii Moldova faţă de Consiliul Europei, pe care Guvernul vrea să-l impună Parlamentului, scoate în evidenţă scopul real al legii. Pentru a dovedi acest lucru, vom examina punctul 18 din acest Plan, care arată astfel:
|
Nr |
Obiectul angajamentului | Acţiuni planificate pentru realizarea obligaţiunilor | Termenul general de executare |
| 18 | Asigurarea respectăriidepline a drepturilor fundamentale ale minorităţilor sexuale |
Adoptarea Legii anti-discriminare Ratificarea Protocolului 12 la Convenţia europeană a drepturilor omului |
2011- sem. I 2012 |
Vedem că Planul nu mai vorbeşte de interzicerea discriminării şi egalitatea drepturilor, ci stabileşte, că unicul angajament propus de Guvern în domeniul discriminării este „asigurarea respectării depline a drepturilor fundamentale ale minorităţilor sexuale”. După care, acelaşi Plan ne spune că acţiunea planificată pentru realizarea acestui angajament constă în adoptarea Legii anti-discriminare.
Altfel zis, Planul scrie negru pe alb, că adoptarea Legii anti-discriminare este o acţiune necesară pentru a asigura respectarea deplină a drepturilor minorităţilor sexuale. Unde au dispărut alte categorii de persoane discriminate? De ce Guvernul a decis să-şi asume angajamente doar în privinţa minorităţilor sexuale?
Ierom. Dr. Petru Pruteanu: DESPRE HAINELE PREOŢEŞTI. LECŢIE DE CULTURĂ GENERALĂ
Ierom. Dr. Petru Pruteanu:
DESPRE HAINELE PREOŢEŞTI. LECŢIE DE CULTURĂ GENERALĂ
De multe ori am fost întrebat de ce monahii şi preoţii poartă haină neagră şi, totodată, de ce unii o poartă în permanenţă, iar alţii doar uneori. Întrebarea am primit-o de la copii, oameni maturi, jurnalişti, „oameni de cultură” şi chiar „oameni de biserică”. Mulţi nici nu ştiu cum se numeşte această haină, iar alţii nu fac diferenţă între hainele preoţeşti şi veşmintele preoţeşti, pentru că nici DEX-ul nu prea face diferenţă între ele. Biserica însă are limbajul şi tradiţiile ei, iar un om care pretinde că are o anumită cultură generală (nemaivorbind de cei care se pretind a fi „creştini ortodocşi”), trebuie să cunoască aceste lucruri.
În primul rând, trebuie să facem diferenţă între dulamă, rasă şi veşminte. Dulama este haina neagră cu mâneci obişnuite şi, de regulă, încinsă la brâu; rasa este haina neagră mai largă, neîncinsă, şi cu mânecile largi; iar veşmintele clericale (stiharul, epitrahilul, felonul, mânecuţele ş.a.) sunt hainele speciale pe care clericul, în funcţie de rangul său (diacon, preot sau arhiereu), le îmbracă doar la slujbe (peste dulamă) şi a căror culoare se poate schimba în funcţie de sărbătoare şi fastul slujbei. Continuă să citești
Ierom. Petru Pruteanu: Despre sfinţirea icoanelor, caselor şi maşinilor. Icoanele făcătoare de minuni
Ierom. Petru Pruteanu:
Despre sfinţirea icoanelor, caselor şi maşinilor. Icoanele făcătoare de minuni
Întrebare: Părinte, vă rog să explicaţi de ce sfinţim icoanele, crucile, dar şi casele, maşinile şi alte lucruri? După rugăciunile de sfinţire toate obiectele au aceeaşi sfinţenie? Şi de ce unele icoane sunt făcătoare de minuni, iar altele nu?
Răspunsul l-am ataşat în acest fişier.
În acest studiu am explicat mai întâi ce înseamnă „sfinţenia” şi „sfinţirea”, apoi am formulat un răspuns teologic privind binecuvântarea caselor şi maşinilor. În cele din urmă am explicat ce trebuie să înţelegem prin „sfinţirea icoanelor” şi „icoanele făcătoare de minuni”. Am fost nevoit să ating şi problema „icoanelor canonice” şi „necanonice”, dând ca exemplu icoana Sfintei Treimi.
Sursa: http://www.teologie.net/
DESPRE SLUJBA LITIEI ŞI A BINECUVÂNTĂRII PÂINILOR – Pr. Petru Pruteanu
DESPRE SLUJBA LITIEI ŞI A BINECUVÂNTĂRII PÂINILOR
Părinte Petru, vă rog să ne explicaţi care este sensul slujbei Litiei şi când ar trebui săvârşită ea? Care sunt diferenţele în rânduiala românească sau cea rusească? Ne puteţi propune un text al rugăciunii „Mântuieşte poporul Tău…” cu sfinţii pe care ar fi mai bine să-i pomenim?
Sporadic deja am răspuns la aceste întrebări pe forum, dar şi în cursul despre Agripnia monahală. Acum voi încerca să sistematizez un răspuns mai amplu, propunându-vă şi o variantă de text al slujbei Litiei şi binecuvântării pâinilor. Răspunsul este mai mult pentru clerici şi teologi, dar sper să fie înţeles şi simplii credincioşi.
Sursa: http://www.teologie.net