Arhive etichete: Împărtăşire/Euharistie

PĂRINTELE TEOFIL PĂRĂIAN: CE ESTE EUHARISTIA?

Ce este Euharistia?

 
 
Sunt multi dintre cei care aud cuvântul acesta si nu-l înteleg, fiind un cuvânt teologic, nu unul de circulatie. Euharistie înseamnã multumire. Bineînteles, când zicem Sfânta Euharistie noi nu zicem de fapt “Sfânta Multumire”. Dar cuvântul acesta se întrebuinteazã în general cu alt înteles, si anume de Sfânta Cuminecãturã sau Sfânta Împãrtãsanie. În limba noastrã se întrebuinteazã foarte putin cuvântul “euharistie”. Cei mai multi nu-l aud niciodatã, altii îl aud si-l uitã, altii îl aud si nu-l înteleg. Teologii însã stiu cã Sfânta Euharistie este ceea ce înteleg credinciosii în general prin “Sfânta Cuminecãturã” sau “Sfânta Împãrtãsanie”. De fapt nici aceste cuvinte nu corespund continutului lor. Stim însã cã atât prin “Euharistie”, cât si prin “Împãrtãsanie” si “Cuminecãturã” noi întelegem Trupul si Sângele Mântuitorului Iisus Hristos pe care Îl primim atunci când ne împãrtãsim sau despre Care stim cã se aflã pe Masa Sfântului Altar, unde întotdeauna este prezent în chivot, pentru împãrtãsirea celor care trebuie sã se împãrtãseascã grabnic, în special pentru bolnavi, ceilalti credinciosi fiind sfãtuiti sã se împãrtãseascã la Sfânta Liturghie.
Trupul şi Sângele Domnului
Cum se poate sã existe Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru împãrtãsire? Domnul nostru Iisus Hristos, la Cina cea de Tainã – ni se spune în trei din cele patru Sfinte Evanghelii, în Evangheliile sinoptice, de la Matei, Marcu si Luca –, a luat pâine în mâinile Sale, a binecuvântat, a frânt si a dat ucenicilor Sãi, zicând: “Luati mâncati, Acesta este Trupul Meu, Care Se frânge pentru voi spre iertarea pãcatelor”. Asa a rãmas în constiinta credinciosilor si în constiinta Bisericii cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos de la Cina cea de Tainã. În legãturã cu paharul cu vin a zis Domnul Iisus Hristos: Continuă să citești →

CUVÂNT PUTERNIC al Sf. Athanasie din Paros împotriva celor care se luptă cu împărtășirea continua! Teologia liturgic-euharistică a Cuviosului Atanasie din Paros (1721–1813) – Prefaţa Dogmaticii

Teologia liturgic-euharistică a Cuviosului Atanasie din Paros (1721–1813) –

Prefaţa Dogmaticii

*

Tinerilor iubitori de învăţătură şi tuturor fraţilor mei în Hristos de un neam sănătate, pace, fericire şi mântuire veşnică de la Dumnezeu Domnul Atotţiitorul.

Strălucita şi vestita insulă Chios, care e iubitoare de muze nu mai puţin decât iubitoare de Hristos, după „Retorica” mult sârguitoare şi „Metafizica” cea cu nume mare, care au fost deja editate anterior de ea pentru voi, vă salută şi acum pe voi, copiii cucernici ai sfintei Biserici a lui Hristos, precum şi pe toţi cei de o seminţie cu voi, aducându‑vă prin mine, smeritul lucrător din ea, „Rezumatul dogmelor” cereşti ca pe o pârgă aleasă şi snop sfânt adunat după putere de pe holda Duhului şi plantelor cereşti, a de Dumnezeu insuflatelor Scripturi şi a sfinţilor şi vestiţilor dascăli ai plinătăţii creştineşti. Continuă să citești →

Deși suntem nevrednici – preoți și mireni – pentru a ne împărtăși, totuși Hristos ne chemă zilnic pentru a-L primi

Deși suntem nevrednici – preoți și mireni – pentru a ne împărtăși, totuși Hristos ne chemă zilnic pentru a-L primi

 
 
În Dumnezeiasca Liturghie și în celelalte Taine, Dumnezeu a dăruit Bisericii Ortodoxe atât de mult că nici o minte omenească nu poate prețui mărimea acestor daruri: darul celei de-a doua nașteri, al înfierii, al înnoirii, dreptul la viața veșnică, intrarea în cer, împreună-viețuirea cu îngerii și cu toți sfinții și veșnica împăcare cu Tatăl Cel Ceresc și părtășia la sfințenia și bunătatea Lui. Oare prețuiți voi, creștini dreptslăvitori, acest dar Dumnezeiesc, oare vă străduiți să trăiți în chip vrednic de chemarea creștină, în curăție și sfințenie și întru toată virtutea?
 
Înfricoșătorul Sânge al lui Dumnezeu, adus ca jertfă la Liturghie, mijlocește pentru noi în fiecare zi. Și ce minunată împărtășire este Liturghia -împărtășire cu Dumnezeu, cu Capul Bisericii, cu toți sfinții adormiți și vii! De câtă dragoste trebuie să fie înflăcărat săvârșitorul tainei – arhiereu sau preot! Cât de dator este să fie desfăcut de toată împătimirea pământească! Doamne, fă-ne în stare, cu puterea Duhului Tău Celui Sfânt, a săvârși cu evlavie această Taină.
 
Împărtășirea cu Sfintele Taine la fiecare Liturghie ne face sănătoși, împăcați, înnoiți. Câte daruri din cele mai mari sunt ascunse în Liturghie! Să mulțumim Domnului, Care ne dă viață prin minunatele Sale taine! Creștini dreptslăvitori, închinați-vă Liturghiei, Care ne îndumnezeiește pe noi prin mila lui Dumnezeu! Preoți și mireni, înnoiți-vă prin ea în fiecare zi! Slavă îndurărilor lui Dumnezeu, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin. Continuă să citești →

DESPRE DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE, PENTRU CEI CE NU ŞTIU

DESPRE DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE, PENTRU CEI CE NU ŞTIU

Pr. Ştefan Gh Marius – Mugurel 

Toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des. 

Acest lucru îl poruncesc:

1) Stăpâneştile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos, 

2) Faptele şi Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfintelor Sinoade şi mărturiile locale ale Sfinţilor Părinţi, 

3) Cuvintele, rânduiala şi sfinţita lucrare a Sfintei Liturghii şi 

4) însăşi rânduiala Sfintei împărtăşiri. E bine ca un creştin să se împărtăşească mai des, dar cu pregătirea cuvenită unei asemenea Sfinte şi înfricoşate Taine. 

Ca să ne dăm seama de primejdia ce aşteaptă pe cei ce vor a se împărtăşi fără pregătirea cuvenită, să ascultăm cuvintele Sfântului şi marelui Apostol Pavel, care, în această privinţă, spune aşa: Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din Pâine şi din pahar să bea; că cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului(I Cor. 11, 28-29). Continuă să citești →

Aceasta înseamnă Euharistie: SĂ CREEZI UNIVERSUL MULŢUMIRII.

Aceasta înseamnă Euharistie:

SĂ CREEZI UNIVERSUL MULŢUMIRII.


Deci cu ce se ocupă Evanghelia de astăzi?! Este o Liturghie, aici în Evanghelia de astăzi ne arată cum se naște Euharistia.Euharistia este acel fenomen al plinătății absolute. Universul în Euharistie, în Liturghie, este clipa plinătății lui. În Euharistie nu lipsește nimic. Ce este atât de mare de umple universul?! Nu este mare, este o bucățică mica de pâine și un pahar și acela nu prea mare, de vin. Aici este tot universul, nu lipsește nimic. Dar de ce nu lipsește nimic? Pentru că numele Euharistie,înseamna mulțumire. Pâinea și vinul sunt atât de minunate, dacă le privești cum le-a privit Hristos.
El le-a privit prima dată în plinătatea de care vorbim, și El face prima Euharistie la Cina cea de Taina. Aceasta înseamnă Euharistie: Să creezi universul mulțumirii. Pe ce? Pe un pic de pâine și pe un pic de vin. Să umpli universul cu sentimentul tău de bucurie, de mulțumire, de recunoștința. Pentru ce Îi mulțumea Iisus la Cina Cea de Taină, Tatălui Său, în clipa primei Euharistii? Din Aceasta am luat noi și trăim și astăzi, din aceeași Euharistie, din aceeași mulțumire. Pentru ce Îi mulțumea? Îi mulțumea că I-a dăruit, I-a acordat Lui șansa să moară pe Cruce. Continuă să citești →

Mitropolitul Ilarion Alfeev: POTIRUL EUHARISTIC LA LITURGHIILE SLUJITE ÎN SOBOR

Mitropolitul Ilarion Alfeev:

POTIRUL EUHARISTIC LA LITURGHIILE SLUJITE ÎN SOBOR

 

Articolul abordează problema folosirii unui potir mare sau a mai multor potire mici la Liturghiile la care slujesc mulţi clerici şi se împărtăşesc mulţi credincioşi.  

La sfârşitul secolului al XX-lea în practica liturgică a Bisericii Ortodoxe Ruse a avut loc o schimbare importantă: aproape peste tot mirenii au început să se împărtăşească mult mai des decât o făceau anterior.

  Majoritatea mirenilor, ba chiar şi a clericilor, în special cei care au venit în Biserică în ultimii 20 de ani, au şi uitat că până nu demult, împărtăşirea de câteva ori pe an era considerată drept normă: o dată – de două ori în Postul Mare (de obicei în prima şi ultima săptămână) şi o dată – de două ori în cealaltă perioadă a anului (de ziua onomastică şi, uneori, în postul Crăciunului şi al Adormirii Maicii Domnului). Aceasta era practica Bisericii Ruse Continuă să citești →

Parintele Gheorghe Calciu: “SPOVEDITI-VA SI IMPARTASITI-VA, NU E NIMIC MAI INALT IN LUMEA ACEASTA!”

Părintele Gheorghe Calciu: “SPOVEDIŢI-VĂ ŞI ÎMPĂRTĂŞIŢI-VĂ, NU E NIMIC MAI ÎNALT ÎN LUMEA ACEASTA!”

„Veniţi să vă spovediţi!”

Pocăiţi-vă şi veniţi să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi. Nu există mântuire fără spovedanie şi împărtăşire. Prima spovedanie e grea, pentru că în toată viaţa ta, poate de când erai copil, nu te-ai mai spovedit. Şi în toată viaţa asta a ta ai adunat păcate, şi păcate, şi păcate, de care tu singur te ruşinezi. Este foarte greu să faci prima spovedanie. Pentru că nu te-ai spovedit 10,15,30,70 de ani şi când te uiţi în urmă, la mulţimea păcatelor tale, zici: „Mi-e ruşine să mă spovedesc!”. Nu ţi-a fost ruşine să le săvârşeşti, dar te ruşinezi să le mărturiseşti, să le aduci în faţa lui Dumnezeu şi să spui: „Doamne, iartă-mă pentru toate păcatele mele!“. Trebuie să depăşeşti acest prag, care e unul demonic. Opoziţia la spovedanie n-o faci tu, o face demonul mândriei din tine, căci dacă ai fi umilit, ai veni să te spovedeşti. Continuă să citești →

Când şi cum să ne împărtăşim

Sursa: http://www.blog.teologie.net

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropi­aţi‑vă![1]

Ce îndemn călduros! Ce in­vitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa‑zişi „de bi­serică” (în comparaţie cu majori­tatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămâ­nem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpâ­nului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fie­care Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâm­plă, mă întreb care mai este ros­tul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu „ia” şi ni­meni nu „bea”?! Pentru ce mai să­vârşim atunci Liturghia în fi­ecare duminică sau chiar în fie­care zi?! Şi acum o ultimă între­bare: ceea ce facem este normal sau greşit? Dacă este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greşit, care este soluţia şi ce în­vaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi în legătură cu aceasta?

În Evanghelia după Ioan, cap. VI, găsim cea mai profundă şi mai directă învăţătură biblică referitoare la rostul împărtăşirii cu Hristos. Iată ce spune Mântuitorul: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărata mâncare şi Sângele Meu adevărata băutură. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru mine şi Eu întru el” (Ioan 6:53‑56). Vedem deci clar îndoitul scop al împărtăşirii, şi anume: intrarea în relaţie de comuniune cu Hristos, Mântu­ito­rul nostru, precum şi dobândirea „învierii spre viaţă”(Ioan 5:29), adică a vieţii veşnice. Continuă să citești →