Părintele Arsenie Papacioc
DRUMUL SPRE MÂNTUIRE
Dragii mei, adevărul este că, scara pe care trebuie să mergem noi este cu picioarele în apă urât mirositosre şi ajunge până la cer.

Data:2 noiembrie 2010
00:01 – Pr. Arsenie: -În pustie veneau lupii la zece metri de tine şi rânjeau şi ce stare aveam atunci, că ştiam că ei nu voiau să mă muşte, ci voiau să mă mănânce. Şi totuşi, trebuia să-mi păstrez un echilibru, cu gândul la Dumnezeu, să-l fac să zâmbească. Este imposibil, dar cel puţin să mă ferească de el şi m-a ferit, dar nu pentru rugăciunea mea, ci pentru că mă iubea ca pe un păcătos, dar mă iubea. Dragii mei, adevărul este că, scara pe care trebuie să mergem noi este cu picioarele în apă urât mirositosre şi ajunge până la cer. Dacă, nu iubeşti, cel puţin să nu urăşti şi eşti pe prima treaptă, nu eşti în apă şi aceasta este o tendinţă firească, cu ajutorul lui Dumnezeu, care ne iubeşte şi ne apără să creăm o evoluţie a noastră, să ne agăţăm şi de altă treaptă, pentru că nu suntem în apă, dar mirosul nu este departe de noi şi atunci ne mai agăţăm de o treaptă, de o treaptă şi uite aşa, una câte una, până ajungem din ce în ce mai sus. Unde ne găsim? Pe drumul cel bun. Aceasta este obligaţia noastră. La început, dar suntem pe drumul cel bun şi ne ajută şi harul lui Dumnezeu, pentru că suntem pe drumul cel bun. Deci, încearcă strategic să-i iubeşti pe vrăjmaşi, agaţă-te de prima treaptă, pentru că nu este glumă. Ştiţi ce vreau să vă spun? Este un lucru foarte greu de spus, dar şi mai greu este să pătrundă: nu ştim dacă mâine mai trăim, ci doar astăzi şi nici astăzi nu ştim acest lucru pentru mult timp. „De auziţi glasul Meu, să nu se învârtoşeze inimile voastre”, zice Mântuitorul Iisus Hristos. Continuă să citești






