Martyrologe Serbe de la Seconde Guerre Mondiale: Hiéromartyr Branko Dobrosavliyévitch
( Fête le 24 avril/7 mai)
Branko Dobrosavliyévitch est né dans le village de Skadar près de Vojnic le 4 janvier 1886. Il a terminé le lycée ainsi que le séminaire de Sremski Karlovci en 1908. Il a été ordonné diacre le 15 mars, et prêtre le 22 mars 1909. Il a exercé ses fonctions dans les villages de Buvaca, Radovica et Veljun. Branko a reçu l’ordre yougoslave du cinquième degré de Saint Savva par arrêté royal.
En la fête de Saint-Georges, le 6 mai 1942, – le jour même de sa propre Slava – Branko a été arrêté par les oustachis, dirigé par Ivan Sajfor de Veljun. Plus de 500 Serbes ont été arrêtés ce jour-là, parmi eux Dimitriye Skorupan, prêtre de la paroisse de Cvijanovic Brdo, et Nebojsa, le fils du prêtre Branko. Continuă să citești →
ÎNTÂMPLĂRI CUTREMURĂTOARE CU PĂRINTELE PAISIE AGHIORITUL
Nişte vizitatori cu duh lumesc l-au întrebat pe părintele Paisie: De ce nu coborâţi în lume ca să ajutaţi mai activ şi mai practic? Lumea are nevoie. Şi bătrânul a răspuns: Şi atunci cine se va ruga pentru fraţii mei pakistanezi, pentru indieni? Cine se va ocupa şi se va interesa de ei? Părintele Paisie nu vedea strâmb lucrurile. Cu rugăciunea lui, îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi este cunoscută tuturor puterea rugăciunii lui, ca şi a tuturor sfinţilor, mai vechi şi mai noi.
Este foarte cunoscut şi următorul eveniment minunat. Cu câţiva ani în urmă, un copil a scăpat de sub supravegherea părinţilor lui şi a ajuns sub roţile unui camion. Însă copilul a fost salvat, precum a mărturisit el însuşi, din cauza intervenţiei unui bătrânel. În mod ciudat, acest bătrânel a dispărut. Salvarea copilului de la moarte sigură a rămas un mister. Când copilul s-a dus apoi la Sfântul Munte Athos cu tatăl lui, l-a recunoscut în persoana părintelui Paisie pe salvatorul lui. Părintele Paisie a obiectat că în acea vreme el se afla în Sfântul Munte. În fine, a întrebat de ora la care s-a petrecut întâmplarea şi a recunoscut că la acea oră el se roagă pentru accidentele rutiere! Continuă să citești →
La iniţiativa „Asociaţiei Prietenilor Mănăstirii Vatopedi” şi cu binecuvântarea Sfintei Arhiepiscopii a Atenei va fi oficiată o priveghere, vineri, 24 februarie de la 21.30 la 01.30 în Sfânta Biserică a Sfântului Dimitrie (Brahamios) pentru sprijinirea Egumenului Sfintei Mănăstiri Vatopedi, Gheronda Efrem.
Cei care doresc să-şi exprime susţinerea faţă de încercatul Stareţ şi faţă de obştea mănăstirii sunt rugaţi să participe la priveghere.
PAPADIMOS ŞI PAPANDREOU – UNELTE ALE CLUBULUI BILDEMBERG ŞI ALE DICTATURII MONDIALE
Stefanos Hios – jurnalist: Consideraţi că cei doi oameni politici [dl Lukas Papadimos şi dl Ghiorgos Papandreou] – unul este bancher, iar celălalt este politician – fac parte din acest circuit?
Mitropolitul Serafim: Da, din cunoscuta supralojă Bildemberg, care acţionează chipurile ca un think-tank[1] în cadrul căreia toţi aceştia au participat de-a lungul vremurilor ca şi cadre de elită. Prin urmare se lucrează la guvernarea mondială, la religia mondială, care – fără îndoială – nu va fi nimic altceva decât luciferismul şi pregătesc drumul pentru venirea aşa-numitului Antihrist – oricât de mult s-ar percepe acest lucru drept caraghios şi de roman – şi vreau să adaug aici ceva, deoarece am fost calomniat că chipurile sunt antisemit. Nu sunt antisemit, domnule Hios. Încerc să fiu antisemit, pentru că oricine colaborează cu sionismul colaborează cu Antihrist, colaborează cu Lucifer, colaborează cu cu înrobirea libertăţii şi identităţii persoanei umane.
„Tinerii trebuie implicaţi în toate laturile vieţii de parohie“
Nicoleta Olaru
„Copilul trebuie dus la biserică de mic, pentru că până la vârsta de 6 ani se face deprinderea acestuia cu slujbele Bisericii. Îl mai scoţi afară, mai stai în biserică, dar e foarte important să-l obişnuieşti cu biserica. În cazul copilului mare, care refuză biserica, acesta trebuie dus la un duhovnic bun, care să discute cu blândeţe cu el“, crede pr. prof. drd. Dragoş Buta, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
Părinte consilier, care sunt activităţile culturale care ajută mai mult în pastoraţie?
Aş enumera aici câteva activităţi cultural-educative care ar trebui să nu lipsească din viaţa oricărei parohii: organizarea bibliotecilor parohiale pentru cititori de toate vârstele, editarea de monografii ale bisericilor, organizarea de concerte cu prilejul marilor sărbători religioase sau a unor concerte de cântece şi poezii româneşti, prin care copiii şi tinerii să cunoască mai bine trecutul istoric al neamului nostru, organizarea de excursii şi pelerinaje la monumentele de cultură şi artă bisericească, stimularea elevilor talentaţi în publicarea unor creaţii proprii, atragerea intelectualilor şi implicarea lor în aceste activităţi, vizionarea de filme religioase, istorice, întâlnirea credincioşilor cu oameni de cultură etc.
Un ajutor substanţial vine însă şi din publicaţiile religioase pe care eparhia trebuie să le pună la îndemână credincioşilor. De exemplu, în eparhia noastră, prin sectorul cultural, se tipăresc, la editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, astfel de lucrări care se distribuie gratuit credincioşilor. Continuă să citești →
Continuă vizitele mitropoliţilor la Egumenul Efrem
Luni, 20 februarie 2012
Înalt Preasfinţitul Mitropolit de Kirineia, kyr Hrisostomos, l-a vizitat pe egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi, Arhimandritul Efrem, care este închis în închisoarea Koridallos.
Conform informaţiilor Romfea.gr, noul Mitropolit de Kirineia, Hrisostomos Kikotis, şi-a exprimat întregul sprijin faţă de Egumenul Efrem.
De asemenea, Egumenul a fost vizitat şi de Mitropolitul de Mihalovce, kyr Gheorghe, din cadrul Bisericii Ortodoxe a Cehiei şi Slovaciei.
În sfârşit, pragul închisorii Koridallos l-a trecut astăzi şi Înalt Preasfinţitul Mitropolit de Zimbabwe, kyr Serafim.
Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
A te cunoaște și a te recunoaște așa cum ești nu este de ajuns, ci trebuie să te silești să fii cum trebuie, să fii cum te vrea Dumnezeu, cât mai bun, cât mai curat sufletește.
„Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor” (Matei 18, 4);
„Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har” (Iacob 4, 6);
„Căci, oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța” (Luca 14, 14);
Și cuvintele Sfintei Scripturi despre smerenie sunt nenumărate. Din cele de mai sus, înțelegem importanța virtuții smereniei pentru mântuire.
Pentru ca smerenia să fie virtute, trebuie ca omul să se vadă și să se recunoască așa cum este, nici mai bun, nici mai rău, nici mai înțelept, nici mai neînțelept decât este. Continuă să citești →
On February 15, 2012, the feast day of the Meeting of the Lord, His Eminence Archbishop Michael of Geneva and Western Europe celebrated Divine Liturgy at Resurrection of the Lord Russian Orthodox Church in Rabat, the capital of Morocco. He was joined by the parish rector, Priest Maksim Massalitine. This was the first time a hierarch of the Russian Orthodox Church Outside of Russia has performed divine services in this church in its 80-year history.
After Liturgy, Vladyka Michael shared a trapeza with the parishioners, during which he shared his recollections of one of his spiritual guides, Bishop Mitrophan (Znosko-Borovsky, 1909-2002), rector for many years of Dormition Church of the Russian Church Abroad in Casablanca. Bishop Mitrophan died on the very day of the Meeting of the Lord exactly ten years ago.
As reported by the website of Resurrection Church in Rabat, Archbishop Michael’s visit to Morocco from February 15-17 included tending to the pastoral ministry of the Russian Orthodox community in Casablanca, chaired an extraordinary meeting of the Parish Association of Dormition Church. The archpastor also met with the Extraordinary and Plenipotentiary Ambassador of the Russian Federation to the Kingdom of Morocco, BF Bolotin, and the Director of the Russian Center for Science and Culture in Rabat, NV Sukhov.
On February 17, Archbishop Michael returned to Geneva.
Orthodox Church in America featured in Catholic Near East Association magazine
SYOSSET, NY [OCA]
The Orthodox Church in America is the topic of a feature article in this month’s issue of ONE Magazine, published by the Catholic Near East Welfare Association [CNEWA].
The generally well-written and researched article may be accessed on-line.
The only major criticism that one could raise would be the use of statistics in the second to the last paragraph, in which the author seems to confuse the total estimated number of all Orthodox Christians in North America — “recently, church authorities reported 1,064,000 members,” he notes — with the number of OCA members. With regard to the latter, the author states that “studies, including one published by the church’s evangelization committee [of the OCA], report much lower figures: no more than 40,000 full members.
“Fluid definitions of membership may also account for the discrepancy,” he adds.
The article is accompanied by a gallery of several excellent photographs.
A companion article highlights the iconographic work of an Orthodox nun in Romania.
de N. M., fost fondator al unei grupari protestante
Mic ghid ortodox de intrebari dogmatice
Aceasta intrebare, care poate parea nefireasca unui credincios ortodox , este foarte importanta pentru un altul, care nu crede in credinta ortodoxa sau are prea putin de a face cu ea. Ca un fost fondator al unei grupari protestante din Grecia, acum convertit la Ortodoxie, cred ca merita stradania de a raspunde acestei intrebari chiar prin prisma experientei trecutului, ca protestant si aprig luptator impotriva Bisericii Ortodoxe.
Deci intrebarea este: cum vede un protestant Ortodoxia? Si ce are nevoie pentru a o aprecia?
1. Imaginea negativa a ortodoxiei
Cand pastorii protestanti se refera la Biserica Ortodoxa, o fac aproape intotdeauna cu un spirit critic. Este o realitate ca, prin prisma unui credincios occidental, ei gasesc numeroase aspecte care ii deranjeaza in Biserica Ortodoxa. Haideti sa aruncam o privire la cateva lucruri de baza care il deranjeaza pe un potestant, din ceea ce observa el. Continuă să citești →
Odată, o corabie cu câteva sute de oameni călătorea spre Ierusalim. Pe cale, la corabie s-a stricat ceva şi căpitanul a zis:
– Trebuie să ancorăm undeva pentru a repara corabia. Şi, văzând în depărtare o insulă care părea pustie, s-au apropiat de ea, au ancorat şi au mers mai departe cu bărcile.
Era o insulă cu multă vegetaţie. Oamenii au ieşit şi ei din corabie şi au început să umble pe insulă să vadă ce fel de pământ era acolo, pentru că vedeau flori diferite, păsări diferite faţă de ce văzuseră în ţara lor. Şi, aşezându-se ei să mănânce, văd deodată trei oameni care fugeau şi ziceau aşa:
– Trei voi, trei noi, miluieşte-ne pe noi.
Atâta spuneau, dar, vorbind în limba corăbierilor, aceştia îi înţelegeau.
Şi toţi se întrebau ce e cu aceşti oameni, aşa că au alergat după ei prin pădure, i-au înconjurat şi i-au dus apoi la comandantul corabiei. Acesta i-a întrebat:
– De unde sunteţi voi? De când staţi aici?
Dar aceia păreau că îşi uitaseră limba, pentru că nu spuneau decât „Trei voi, trei noi, miluieşte-ne pe noi”. Apoi, uşor au început să spună:
– Acum vreo 30 de ani, aproape de această insulă s-a sfărâmat o corabie. Noi eram copii şi am ajuns aici pe câteva scânduri. Erau şi părinţii noştri pe vapor, dar ei au murit. Şi trăim aici de atunci.
– Şi din ce trăiţi?
– Am găsit aici de mâncare, că sunt nişte pomi pe insulă, cu seminţe, fructe.
Atunci marinarii le-au lăsat din mâncarea pe care o aveau la ei, apoi i-au mai întrebat despre viaţa lor pe insulă. Căpitanul le-a spus:
– Noi plecăm mâine. N-aţi vrea să veniţi cu noi?
– Noi nu mergem nicăieri, vrem să rămânem aici. Avem tot ce ne trebuie şi suntem fericiţi.
– Dar ce sunt vorbele acestea pe care le tot spuneţi mereu: „Trei voi, trei noi, miluieşte-ne pe noi”?
– Când eram mici am auzit de la părinţii noştri că Dumnezeul nostru este Treime. Unul se cheamă Tatăl, altul Fiul şi altul Duhul Sfânt.
Ei nu ştiau că e un Dumnezeu în trei persoane.
– Şi ne-am gândit că dacă Ei sunt în cer şi noi pe pământ, să ne rugăm ca Aceia trei din cer să ne miluiască pe noi trei de pe pământ. Această rugăciune o ştim: „Trei voi, trei noi, miluieşte-ne pe noi”.
Pe vapor era şi un episcop care mergea la Sfintele Locuri. Şi el a spus către preoţii care călătoreau şi ei:
– Săracii, nici rugăciunea „Tatăl nostru” nu o ştiu. Haideţi, dacă tot înnoptăm aici, să îi învăţăm.
Şi i-au învăţat preoţii cum să se roage, iar dimineaţa corabia, care fusese reparată, a plecat.
În timp ce vaporul se îndepărta, unul din cei trei a zis:
– Eu am uitat, voi mai ştiţi?
– Nici eu nu mai ştiu.
– Haideţi după vapor, că nu este departe.
Şi au început să fugă pe apă ca pe uscat şi ziceau către cei de pe corabie:
– Mai staţi, mai staţi!
Cei de pe corabie, văzând că aceştia mergeau pe apă, s-au înspăimântat. Corabia a încetinit şi ei s-au putut apropia şi au zis:
– Am uitat „Tatăl nostru”.
Iar episcopul, văzând că merg pe apă fără să se afunde, precum Hristos a mers pe mare, le-a spus:
– Nu mai ziceţi „Tatăl nostru”, ci cum aţi zis până acum, că este bine.
Atunci cei trei s-au prins de mână pe apă şi, plini de bucurie, au zis „Trei voi, trei noi, miluieşte-ne pe noi” până ce au ajuns la mal.
Iată puterea rugăciunii şi a credinţei! Ei şi-au dorit să cunoască învăţătura despre Sfânta Treime, dar nu au putut să o descopere dintr-odată. Ei ştiau de un Dumnezeu în trei persoane şi se rugau neîncetat, dar când ziceau aceasta, o rosteau din toată inima. Iar Dumnezeu le-a dat să fie sfinţi.
Pentru emisiunea televizată ,,Makelaio” şi jurnalistului Stefanos Hios a vorbit ÎPS Serafim, Mitropolit de Pireu.
Jurnalistul Stefanos Hios către invitaţii săi în emisiunea „Makelio” (canalul TV Kontra):
În Pireu există un cleric rasofor care face şi politică. Este Mitropolitul de Pireu Serafim. Eu am fost în biroul său şi am vorbit cu el. Vă aduc la cunoştinţă că este un voinic, un viteaz, un Făt-Frumos, că este omul care şi-a împărţit toată averea la săraci, că, deşi a fost avocat şi ar fi putut să-şi exercite profesia de avocat, s-a făcut preot. „Eu – îmi spune – sunt doar un preot” şi se pune cu întregul sistem politic. Urmăriţi un fragment din interviul pe care ni l-a oferit Înalt Preasfinţitul Serafim de Pireu, care desfăşoară o activitate filantropică uriaşă, de 30.000 de porţii de mâncare pe zi, acum, în aceste vremuri grele în care am ajuns.
Fragment din interviu:
Jurnalistul Stefanos Hios: V-aţi referit la Domnul Luka Papadimos. Mi-aţi spus că e o persoană respectabilă etc., însă cercul biografiei Domnului Papadimos se încheie acolo, în lobby, iar întrebarea este ce caută acest om aici în Grecia?
Mitropolitul Serafim: Eu cred că şi-a asumat o sarcină pe care trebuie s-o ducă la sfârşit, pentru ca să distrugă această ţară atât de uriaşă din punct de vedere spiritual, dar şi material – abia acum, cu totul paradoxal, încep să-şi amintească de AOZ [Αποκλειστική Οικονομική Ζώνη – Zona Economică Exclusivă] , acum îşi amintesc de despăgubirile germane [ce le datorează de pe urma războiului], acum şi-au amintit de bogăţia minerală subterană, de zăcămintele de cărbuni, de zăcămintele de gaze naturale, de aur, de uraniu, de radiu; acum şi-au amintit de aşa-numitele resurse de energie reutilizabilă. Continuă să citești →
VĂ PREZENTĂM MAI JOS PRIMA PARTE DIN REFERATUL TEOLOGICO-APOLOGETIC AL PROFESORULUI DE TEOLOGIE DIMITRIOS TSELENGHIDIS DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE DIN TESALONIC – GRECIA, PREZENTAT ÎN CADRUL CONFERINŢEI „TEOLOGIE PATRISTICĂ ŞI EREZIE POST-PATRISTICĂ”, ORGANIZATĂ DE MITROPOLIA PIREULUI
PE 15 FEBRUARIE 2012, ÎN PIREU – GRECIA.
PROFESOR DIMITRIOS TSELENGHIDIS:
TEOLOGIE ,,POST-PATRISTICĂ” SAU ,,NEO-VARLAAMITĂ”?
Pireu, 15-2-2012
TEOLOGIE ,,POST-PATRISTICĂ” SAU ,,NEO-VARLAAMITĂ”?
IGNORAREA SAU NEGAREA SFINŢENIEI?
CRITERII ALE TEOLOGHISIRII ORTODOXE ŞI FĂRĂ RĂTĂCIRE
Subtitlu: Aroganţa şi devierea teologică a teologilor prezumtiv,,post-patristici”
Ca să evităm orice eventuală confuzie terminologică, vom trece chiar de la început direct la indispensabila elucidare a termenului nou în domeniu şi anume ,,post-patristic”. Această nouă terminologie ştiinţifică primeşte variate interpretări, însă cele mai predominante din punct de vedere ştiinţific sunt, în opinia noastră, următoarele:
a) Când primei părţi componente a cuvântului „μετα”- [„post”-] i se atribuie o importanţă temporală, caz în care este vorba despre sfârşitul epocii patristice; şi
b) Când primei părţi componente a cuvântului i se atribuie o semnificaţie critică, caz în care cuvântul compus ,,post-patristic” înseamnă relativizare, contestare [tăgăduire] parţială sau totală, revizuire, o nouă lectură, şi chiar o depăşire a gândirii teologice a Părinţilor Bisericii.
Teologii contemporani savanţi, care au încercat direct sau indirect să se definească pe ei înşişi ca ,,post-patristici”, au folosit alternativ ambele interpretări, însă în principal a doua, care se referă la relativizarea şi în final la depăşirea Părinţilor Bisericii. Continuă să citești →
