Dacă ar fi prevenit-o, ar fi interferat cu şi ar fi abolit libertatea omului, pe care a revărsat-o ca pe un dar peste el. Dacă ar fi distrus libertatea omului, atunci comportamentul omulul şi mântuirea ar fi fost obligatorie. Omul şi-ar fi pierdut personalitatea sa şi ar fi devenit o creatură fără voinţă. Dumnezeu a preferat să îşi schimbe planul despre om, decât să îi ia cel mai semnificativ element al personalităţii sale, libertatea sa.

Dumnezeu a adăugat un al doilea element care este benefic omului: dreptatea Sa împotriva răutăţii şi urii demonice. Diavolul a crezut că rătăcindu-l pe om, ar putea să împiedice planul lui Dumnezeu şi să distrugă asemănarea omului cu Dumnezeu. Adică şi-a închipuit că va reuşi deopotrivă să se răzbune pe Dumnezeu şi să îi răpească omului toată valoarea. De aceea, Dumnezeu nu l-a împiedicat pe diavol să îşi implementeze planul său rău, pentru ca să-l zdrobească deplin când a luat asupra Sa natura umană, prin Întruparea Sa viitoare. În acest fel, omul care era victimă a vicleniei demonice, este capabil să se ridice “mult deasupra oricăror stăpânii şi puteri şi deasupra oricărui nume care se numeşte” (Efeseni 1, 21), nu numai în veacul acesta, ci şi în veacul ce va să fie. De aceea, dacă Dumnezeu ar fi prevenit căderea omului, l-ar fi lipsit de slava pe care a moştenit-o prin unirea sa substanţială cu Dumnezeu Însuşi, prin Întruparea Sa.

Extras din cartea „Discurs pe Muntele Athos” de Părintele Iosif Vatopedinul, Iera Megisti Moni Vatopediou, 2003.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati 

Sursa: http://www.doxologia.ro

Prin hotărârea de astăzi a Sfântului Sinod, Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a fost sfâşiată fără milă, la doar şapte ani de la înfiinţare. Dorinţa testamentară a Mitropolitului Bartolomeu, la doar un an de la adormirea sa, a fost încălcată. Arhiepiscopia Alba Iuliei şi Episcopia Oradiei au revenit de acum sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei Ardealului. Sub aceeaşi jurisdicţie a trecut şi Episcopia Devei şi Hunedoarei, de sub Mitropolia Banatului. Termenul de “echilibrare teritorială” a celor două mitropolii transilvănene, folosit cu atâta patos de Patriarhia Română în ultimele zile, s-a dovedit a fi praf în ochi pentru cei care nutreau o ultimă speranţă faţă de cea mai înaltă autoritate bisericească. Orice prost poate socoti că trei nu este egal cu cinci – dacă ne referim strict la numărul de acum al eparhiilor sufragane celor două mitropolii. De asemenea, disproporţia demografică şi geografică cauzată de trecerea Episcopiei Oradiei sub jurisdicţia Sibiului poate fi observată în detaliu de orice orb. Nu vreau să discut mai mult această hotărâre “ruşinoasă”, dar nu pot să nu remarc şi două aspecte importante:

1. Încet, dar sigur, Sfântul Sinod, prin acest gen de hotărâri, singur se decredibilizează. Este de ajuns să citeşti ziarele locale clujene şi să nu remarci, cu durere, strigătele lor disperate. De asemenea, să ignori importanţa unui oraş atât de mare şi de semnificativ în plan cultural şi politic este inconştienţă curată. La noi amintirile trecutului suprimă realităţile prezentului!
2. Sub aspect procedural, a durut felul în care Patriarhul Daniel a decis votarea în bloc a acestor propuneri eparhiale de rearondare canonică. Alternativa exista – Arhiepiscopia Alba Iuliei să fie anexată Mitropoliei Ardealului, aşa cum propusese justificat Sinodul Mitropolitan al Clujului, iar Episcopia Oradiei să rămână în continuare sub Cluj – cu toate acestea Patriarhia Română a rămas până la capăt partinică, Patriarhul Daniel împrumutând formal rolul de arbitru. Practic, prin această votare la pachet (momeală) s-a anulat alternativa enunţată şi a făcut să crească numărul celor ce s-au abţinut (indecişii, neobişnuit de mare – 8) şi a celor ce au votat pentru rearondarea uneia sau două dintre eparhii *(fiind nevoiţi să le voteze, de fapt, pe toate trei laolaltă – asa se explică poate de ce propunerea Episcopiei Oradiei a primit atâtea voturi – peste 20).

Nu pot decât să-i laud pe cei şase ierarhi care au înţeles, dincolo de toate, pe de-o parte scopul duhovnicesc, adânc, al Mitropolitului Bartolomeu de afirmare a Clujului drept capitala Ardealului şi, pe de altă parte, scopul lumesc, înalt, al Episcopului Sofronie şi nu numai, de afirmare personală. Continuă să citești →

Această poziţie a fost exprimată de delegaţia Patriarhiei Ecumenice în timpul unei reuniuni ţinute în ziua de 14 februarie la Tbilisi, cu Patriarhul Catolicos al Georgiei, Preafericitul Ilia al II-lea, care are şi titlul de Mitropolit de Bichvinta şi de Tskhum-Abhazia.

După conflictul armat din vara anului 2008 în Osetia de Sud, Abhazia şi-a proclamat independenţa faţă de Georgia. Dioceza Abhaziei se află în ruptură faţă de Biserica Ortodoxă a Georgiei, din motive politice.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: www.orthodoxie.com  VIA http://www.doxologia.ro

„Pocăiţi-vă! Dacă nu vă veţi pocăi, veţi pieri cu toţii. Iată, Dumnezeu a rânduit o zi în care va scoate la lumină cele ascunse întru întuneric, va descoperi sfaturile inimilor omeneştişi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Atunci nu va mai fi nici o cruţare pentru cei păcătoşi. Vor intra întru bucuria Domnului numai drepţii şi numai cei ce s-au supus nefericirii de a cădea în păcate, dar apoi au adus pocăinţă nefăţarnică şi şi-au îndreptat viaţa. Aşadar,gândindu-vă la această zi înfricoşătoare, încetaţi să păcătuiţi, pocăiţi-vă şi hotărâţi-vă cu neclintire să umblaţi neabătut întru poruncile lui Dumnezeu“. Continuă să citești →