Sfințirea bisericii „Nașterea Domnului” din Krasnoiarsk
*
*
Întâistătătorul Bisericii Ruse a sfințit biserica „Nașterea Domnului” din Krasnoiarsk și l-a hirotonit pe arhimandritul Serafim (Domnin) în treapta de episcop de Kuznețk și Nicolsk 12 septembrie 2012 a. Întâistătătorul Bisericii Ruse a sfințit biserica „Nașterea Domnului” din Krasnoiarsk și l-a hirotonit pe arhimandritul Serafim (Domnin) în treapta de episcop de Kuznețk și Nicolsk Pe data de 12 septembrie, de ziua pomenirii binecredincioșilor cneji Alexandr Nevski și Daniil al Moscovei, Preafericitul Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii Kiril a săvâșit cinul sfințirii mari a bisericii „Nașterea Domnului” din Krasnoiarsk și Liturghia în biserica nou sfințită. În timpul Liturghiei, arhimandritul Serafim (Domnin) a fost hirotonit episcop de Kuznețk și Nicolsk.
APRIND LUMÂNĂRI IERARHII SERAFIM JOANTĂ, IOAN SĂLĂJAN ŞI SILUAN MĂNĂILĂ
ÎMPREUNĂ CU PĂGÂNII, EVREII, MUSULMANII ŞI TOT FELUL DE ERETICI ???
[VEZI ÎN PRIMUL VIDEO PENTRU SERAFIM JOANTĂ -0: 59: 14,
IAR PENTRU IOAN SĂLĂJAN ŞI SILUAN MĂNĂILĂ 1:02:34 – 1:02: 47]
Întreaga ceremonie finală a simpozionului inter-religios internaţional pentru pace de la Sarajevo 2012. Ceremonia a fost organizată în piaţa din Sarajevo de către comunitatea romano-catolică San Egidio în spiritul de la Assisi. Au vorbit Andrea Riccardi, Roger Etchegaray, Rita Progmore, Moustafa Serici, Patriarhul Irineu al Serbiei [nu e o surpriză!], Arhiepiscopul romano-catolic Vinko Puljic, Jacob Fintsi, Marco Impagliazzo. La sfârşitul ceremoniei au fost unite toate lumânările într-un sfeşnic.
*
*
Întâlnire internaţională pentru pace organizată de Comunitatea Sant’Egidio la Sarajevo, în Bosnia Herţegovina
Scris de Biroul de Presă a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria
Luni, 10 Septembrie 2012 20:34
Între 9 şi 11 septembrie, la Sarajevo, în Bosnia-Herţegovina, sub genericul „A trăi împreună este viitorul. Religii şi culturi în dialog (Live togheter is the future. Religions and Cultures in dialogue)”, se desfăşoară „Întâlnirea internaţională pentru pace” organizată de Comunitatea Sant’Egidio (aparţinând Bisericii Romano-Catolice), cu sprijinul Bisericii Ortodoxe Sârbe, al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Vrhbosna-Sarajevo, al Comunităţii Islamice şi al celei Evreieşti din Bosnia-Herţegovina.
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi reprezentând Biserica Ortodoxă Română, la această manifestare a participat Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria. Tot din cadrul Patriarhiei Române, au mai participat Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord şi Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Onorific Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei. Continuă să citești →
Predică la Înălțarea Sfintei Cruci [14 septembrie 2012]
*
Iubiții mei,
praznicul de astăzi – zi de post în orice zi ar cădea – ne vorbește despre asceză, despre nevoința ortodoxă, ca despre adevărata cale spre împlinirea omului.
Pentru că împlinirea omului, adică înduhovnicirea lui, se dobândește nu prin relaxare…ci prin eforturi ascetice. Printr-o încordată și continuă atenție și lucrare/ prelucrare ascetică a sufletului și a trupului nostru.
Dacă trupul devine din ce în ce mai delicat și mai transparent…sufletul devine din ce în ce mai curat și mai plin de lumina dumnezeiască…pe măsură ce noi ne crucificăm interior, prin asceză, întreaga ființă.
Și toată teologia mistică a Bisericii vizează tocmai această crucificare/ răstignire interioară a sufletului și a trupului nostru…pentru ca ieșind din noaptea neștiinței și a nevederii lui Dumnezeu…să vedem slava Lui cea pururea fiitoare. Continuă să citești →
O ACŢIUNE ORIGINALĂ A MITROPOLITULUI NIKOLAOS DE MESOGHEA
Marţi, 11 septembrie 2012
Autor: Emilios Polighenis
Inovând pentru încă o dată, Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Mesoghea şi Lavreotiki, kyr Nikolaos, în loc de scrisoarea-enciclică, pe care mitropoliţii obişnuiesc s-o trimită elevilor cu ocazia începutului de an şcolar, le-a trimis un mesaj electronic, însoţit de un interviu pe care l-a acordat unor elevi de liceu în urmă cu câteva luni.
Mitropolitul Nikolaos, printre altele, a spus în scrisoarea-ataşată: „De ani de zile predomină obiceiul ca la începutul anului şcolar, împreună cu săvârşirea sfeştaniei, Mitropolitul să trimită copiilor urările sale printr-o scrisoare pastorală [enciclică]. Deoarece aşa ceva mi se pare puţin standardizat [formal] şi de obicei nu ajunge la elevi, m-am gândit ca anul acesta, împreună cu sincerele mele urări pentru noul an adresate vouă tuturor, în loc de alt mesaj sau enciclică, să vă trimit în format electronic un interviu pe care l-am dat acum câteva luni unor colegi de-ai voştri în speranţa că ar putea să vă spună şi vouă ceva”.
„E de prisos să vă spun că ar fi o mare bucurie pentru mine, dacă acest interviu ar constitui un motiv şi pentru un alt dialog cu voi – asemănător, chiar electronic”, adaugă Mitropolitul de Mesoghea.
INTERVIU
al Mitropolitului de Mesoghea & Lavreotiki NIKOLAOS
acordat unor elevi de liceu
(PARTEA I)
1. Aţi studiat la cele mai bune universităţi din lume; aţi fi putut avea o carieră strălucită ca academician, medic, om de ştiinţă. Dumneavoastră, în cele din urmă, aţi ales calea Bisericii. Ce v-a condus la aceasta? În ce mod s-a exprimat chemarea lui Dumnezeu către dumneavoastră? Cât de dificilă a fost alegerea respectivă şi în ce măsură v-aţi îndoit de corectitudinea ei?
Indiscutabil, este o mare binecuvântare pentru mine faptul că am trecut prin rare instituţii de învăţământ şi prin centre de cercetare unice. De anii pe care i-am trăit acolo, atât de mult s-a bucurat sufletul meu, cum nu vă imaginaţi.
Pentru mine însă, este de o valoare incomparabil mai mare faptul că, în sfârşit, inima şi gândirea mea s-au aflat în câmpul gravitaţional al lui Dumnezeu.
Nu se compară lumea lui Dumnezeu, nici cu universul, nici cu omul, nici cu cele mai impresionante realizări tehnologice. Ştiinţa şi cercetarea sunt o distracţie.
Vieţuirea bisericească consacrată este un farmec şi un extaz. Aşadar, cum să mă îndoiesc de corectitudinea hotărârii mele? Continuă să citești →
Mi-e frică să sufăr. Mi-e frică și de cea mai mică durere. Mie, frigul mi se pare cea mai înspăimântătoarea durere fizică, altora durerea de măsea. Pentru alții singurătatea poate fi simțită adesea ca o durere de ordin fizic. Oricum ar fi, suferința nu este pe placul nostru.
Știm că pentru a ajunge la Înviere trebuie să trecem prin povara Crucii, așa cum a făcut și Hristos Domnul.
Dar oare este obligatoriu ca toți să suferim? Sau unii se pot erija? Există oare o cale spre mântuire fără suferință?
Părintele Serafim Rose spunea:
„Noi, cei ce ne numim creștini, nu trebuie să așteptam nimic altceva decât să fim răstigniți. Căci a fi creștin înseamnă a te răstigni, în aceste vremuri si în oricare alte vremuri, de când Hristos a venit întâia data. (…) Și trebuie să fim răstigniți la vedere, în ochii lumii, căci împărăția lui Hristos nu este din această lume, și lumea nu o poate primi, și nu o poate primi nici măcar un singur reprezentant al ei, nici pentru o singura clipa.” Continuă să citești →
„Lumea noastră are nevoie de sfinţi de geniu, la fel cum un oraş bântuit de ciumă are nevoie de medici”, exclama în 1942, extraordinara Simone Weil[1]. Ne-am putea imagina sfântul de geniu ca pe un om care a reuşit să „împace” în el însuşi cunoaşterea şi credinţa, cultura şi evlavia, acţiunea şi contemplaţia. În zbuciumatul secol al XX-lea, personalităţile cele mai semnificative din acest punct de vedere au provenit cu precădere din spaţiul slav. Acea parte a Europei se afla atunci în „cuptorul de foc” al ateismului bolşevic. Poate părea surprinzător că în acelaşi creuzet s-au zămislit martiri şi monştri apocaliptici. Dar logica divină e uneori paradoxală![2] O personalitate genial-harismatică, prigonită de regimul sovietic ateu, dar venerată astăzi în lumea ortodoxă a fost şi Valentin Voino-Iaseneţki, profesor chirurg, cunoscut şi ca Sfântul Arhiepiscop Luca al Crimeei (1877-1961).
1. Sfântul Arhiepiscop Luca (1877-1961)
Valentin Voino-Iaseneţki (Валентин Войно-Ясенецкий), s-a născut în localitatea Kesţ din estul Crimeei, la 14/27 aprilie 1877. În pofida originii nobile a familiei sale (ascendenţii pe linie paternă erau cunoscuţi în veacul al XVI-lea), situaţia materială era destul de modestă. Felix şi Maria Iaseneţki au avut împreună cinci copii. Felix Iaseneţki, de confesiune romano-catolică (ceilalţi membri ai familiei erau ortodocşi), a reuşit să-i transmită fiului său sobrietatea dar şi evlavia ieşită din comun[3]. Continuă să citești →
Jean Claude Larchet, Viaţa şi opera lui George-Grigorie al II-lea de Cipru (1241-1290), Patriarh al Constantinopolului
A apărut o nouă carte a lui Jean Claude Larchet, Viaţa şi opera lui George-Grigorie al II-lea de Cipru (1241-1290), Patriarh al Constantinopolului, la Editura du Cerf în Colecţia Teologie Bizantină.
George Cipriotul, un strălucit scriitor bizantin, care a devenit Patriarh al Constantinopolului între 1283 şi 1289 cu numele de Grigorie al II-lea, este puţin cunoscut în Franţa. Câteva mici articole au fost consacrate, însă niciun studiu de anvergură nu a fost încă tradus sau scris în limba franceză. Continuă să citești →
Αγρυπνία για την ανακομιδή των Λειψάνων της Αγίας νεομάρτυρος Κυράννης
*
Σε κλίμα κατανύξεως και με τη συμμετοχή πλειάδος ιερέων και μοναχών της Ιεράς μας Μητροπόλεως ετελέσθη την Τρίτη 11 Σεπτεμβρίου ε.έ. Ιερά Αγρυπνία επί τῇ επετείω της ευρέσεως και ανακομιδῆς των ιερών λειψάνων της Αγίας νεομάρτυρος Κυράννης.
Στον Πανηγυρικό Αρχιερατικό Εσπερινό της Ιεράς Αγρυπνίας, ο οποίος ετελέσθη στον Ιερό Ναό Αγίας Κυράννης-Όσσης, χοροστάτησε ο Σεβασμιώτατος Μητροπολίτης Λαρίσης και Τυρνάβου κ. Ιγνάτιος και συγχοροστάτησαν ο Σεβασμιώτατος Μητροπολίτης Λαγκαδά, Λητής και Ρεντίνης κ. Ιωάννης και ο Θεοφιλέστατος Επίσκοπος Θερμών κ. Δημήτριος. Continuă să citești →
Primul clopoţel a sunat cu săgeţi atât din partea Mitropolitului de Navpaktos şi Aghios Vlasios, kyr Ierotei, cât şi din partea primarului de Navpaktos, G. Bule, la inaugurarea oficială a celui de-al doilea complex de clădiri al gimnaziului şi liceului din Navpaktos, care este obligat să se mute în primul complex.
Mitropolitul, vorbind elevilor, a subliniat că unii s-au îmbogăţit pe seama poporului elen.
“Mă supără faptul că toţi oamenii urmăresc îmbogăţirea uşoară, pe seama poporului, furând banii şi nefăcându-şi treaba”, a spus, printre altele, Mitropolitul Ierotei.
În continuare, a spus: “Copiii trebuie să facă o critică a trecutului”.
Convorbire a Ministrului de Externe al Eladei cu Patriarhul Antiohiei
Marţi, 11 septembrie 2012
Autor: Ministerul de Externe – 18.24
Ministrul de Externe, Dimitris Avramopoulos, a avut astăzi o discuţie telefonică cu Patriarhul Antiohiei, Ignatie al IV – lea, cu care a vorbit despre situaţia din Siria.
Ministrul de Externe a exprimat puternica solidaritate a Eladei faţă de Patriarhie şi de comunitatea creştină greu încercată din ţară, subliniind că protejarea minorităţilor religioase trebuie să se afle în centrul eforturilor de rezolvare a crizei siriene.
Dl. Avramopoulos l-a informat pe Patriarh în legătură cu discuţiile pe această temă din cadrul recentei întâlniri neoficiale a Miniştrilor de Externe din Uniunea Europeană de la Pafos, unde a avut ocazia să facă cunoscută omologilor săi nevoia de a-şi asuma grija protejării populaţiei creştine din Siria.
În Sfânta Mănăstire Vatopedi a ajuns în urmă cu câteva minute Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae de Mesoghea şi Lavreotiki.
Mitropolitul Nicolae s-a bucurat la intrarea în Mănăstire de o călduroasă primire din partea Egumenului Efrem şi a membrilor obştii.
În continuare în katholikonul [biserica mare] mănăstirii s-a săvârşit un Te-Deum în cinstea Mitropolitului.
Stareţul Efrem urându-i bun-venit Mitropolitului a declarat: ,,Este o deosebită bucurie pentru noi că vă aflaţi aici, ca să conduceţi praznicul Sfântului Brâu”.
Din partea sa, Mitropolitul Nicolae de Mesoghea a mulţumit Egumenului pentru invitaţia de a participa la acest mare praznic, referindu-se şi la importanţa pe care a avut-o ducerea Sfântului Brâu în Rusia.
„Un mare eveniment pentru Ortodoxie a fost ducerea Sfântului Brâu în Rusia, cu toate că în acele zile aţi trecut printr-o mare încercare”, a subliniat Mitropolitul de Mesoghea. ,,Trăim vremuri în care predomină dezbinarea, dar prin cazul vostru Biserica s-a unit”, a încheiat Mitropolitul Nicolae.
Traducere:https://acvila30.ro/; sursa: romfea.gr
Copyright Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [https://acvila30.ro], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris. Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea https://acvila30.ro. Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.
[Extrase din: Ne vorbeste Pârintele Cleopa 3 si 8.]
Toate păcatele sunt păcate grele si toate păcatele se numesc de marele Apostol Pavel „lucruri ale întunericului”. Că auzi ce zice: Lepădati dar lucrurile întunericului. Apoi începe să le numere: desfrânarea, lăcomia, betia, hula, necredinta… Tot păcatul întunecă pe om, dar uciderea este un păcat si împotriva Duhului Sfânt si strigător la cer, si poti să spui acestui păcat cum vrei. Că ce este mai scump la fiecare vietate decât viata?
Nu vezi mata că si o furnică si un tântar si o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-si salveze viata. Fuge, aleargă, se păzeste să nu o omori. Dar omul, care-i chipul si asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viata lui înaintea Tatălui ceresc?
Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară omului, dar omul este chipul si asemănarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ, si este foarte mare păcat. Continuă să citești →
CRUCEA ESTE SEMNUL SCHIMBULUI DE IUBIRE ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NOI
Jertfa si altar de jertfa, crucea este in acelasi timp „semnul lui Hristos” si al crestinismului. Este, dupa Sfanta Scriptura : „Semnul Fiului Omului”. „Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului” spune Mantuitorul insusi (Matei XXIV, 30).
Biserica a vazut in acest semn crucea Domnului. Catre aceasta intelegere ne conduc marturisirile Sfintei Scripturi. Asa de pilda, „semnele savarsite de Moise prin toiagul lui (Iesire IV, 8-18), care e o preinchipuire a crucii. Sau semnul din viziunea lui Iezechil, cand proorocul aude : „…Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim, si insemneaza cu semnul tau – adica al crucii (litera „itau” in alfabetul vechi grec avea exact forma crucii), pe frunte, pe oamenii care gem si care plang din cauza multor ticalosii care se savarsesc in mijlocul lor” (Iez. IX, 4). Continuă să citești →
