source: romfea.gr
FOTOGRAFII DE LA INMORMANTAREA MITROPOLITULUI SERGHIE DE GREVENA
Arhive categorii: Fără categorie
5 iulie 2014: A ADORMIT IN DOMNUL MITROPOLITUL VLADIMIR AL KIEVULUI, INTAISTATATORUL BISERICII ORTODOXE UCRAINENE
La 5 iulie a trecut la Domnul Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina Preafericitul mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine Vladimir.
La paraclisul reședinței Patriarhale din Peredelkino, în suburbia Moscovei, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat panihida pentru nou adormitul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Ucraina Preafericitul mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine Vladimir.
Ceremonia de rămas bun de la raposatul Preafericit mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine Vladimir va avea loc în lavra Pecerska din Kiev
Duminică dimineața, la 6 iulie, corpul neînsuflețit al nou adormitului Preafericitul mitropolit Vladimir va fi adus la catedrala „Adromirea Maicii Domnului” a lavrei Pecerska din Kiev, unde preoțimea și credincioșii vor putea să-și ia ultimul rămas bun de la Întâistătătorul lor.
romfea.gr:
A adormit înDomnul
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina
Sâmbătă, 5 iulie 2014
Autor: Emilios Polyghenis
A adormit în Domnul astăzi, 5 iulie 2014, la vârsta de 78 de ani, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina, Mitropolitul de Kiev, kyr Vladimir.
Menţionăm că Mitropolitul de Kiev adormit, kyr Vladimir, se confrunta cu probleme grave de sănătate şi în ultimele zile a suferit o hemoragie internă.
Slujba de înmormântare a Mitropolitului de Kiev adormit, kyr Vladimir, va fi oficiată mâine în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Lavra Peşterilor din Kiev.
Mitropolitul Vladimir (Victor Markianovici Sabodan) s-a născut din părinţi agricultori pe 23 noiembrie 1935 în satul Markovţî din raionul Leticevsk, regiunea Hmelniţk, Ucraina.
În 1954 a intrat la Seminarul Teologic din Odesa, iar în 1958 la Academia Teologică din Leningrad, pe care a absolvit-o în 1962 cu titlul „candidat în Teologie”.
După încheierea studiilor, a fost profesor la Seminarul Teologic din Odesa, a îndeplinit funcţia de inspector superior al Seminarului şi în acelaşi timp slujea ca Protosinghel al regiunii Odesa.
Pe 14 iunie 1962 a fost hirotonit diacon, iar în ziua următoare – preot. Pe 26 august a fost tuns monah.
În 1965 a terminat Institutul de Studii de Masterat la Academia Teologică din Moscova, a fost numit director al Seminarului Teologic din Odesa şi a primit rangul de Arhimandrit.
În 1966 a fost numit Director adjunct al Misiunii bisericeşti ruse la Ierusalim.
Prin hotărârea Sfântului Sinod din 23 iunie 1966, Arhimandritul Vladimir a devenit Episcop de Zvenigorod, vicar al regiunii Moscova şi a fost numit reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse la Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva şi Mare Ecleziarh al parohiei Naşterii Maicii Domnului din Geneva.
Pe 9 iulie 1966 a fost oficiată hirotonia lui ca Episcop de Zvenigorod.
Pe 28 noiembrie 1968 a fost numit Episcop de Pereiaslav-Hmelniţk, vicar al Mitropolitului de Kiev şi Galitia, Exarh patriarhal al Ucrainei.
Pe 20 martie 1969, a fost mutat la eparhia de Cernigov şi Nejin şi totodată a preluat temporar păstorirea eparhiei de Suma.
Din decembrie 1970 până în aprilie 1973 a fost redactor al revistei Exarhatului Ucrainei „Pravoslavnyi visnik” (n.tr. – „Mesagerul ortodox”).
Pe 18 aprilie 1973, a fost numit Episcop de Dmitrovo, vicar al eparhiei de Moscova şi Rector al Seminariilor teologice din Moscova.
Pe 9 septembrie 1973 a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop.
Pe 18 aprilie 1978, a fost numit profesor la Academia Teologică din Moscova, iar pe 5 iunie 1979 a susţinut cu succes disertaţia sa la Academia Teologică din Moscova şi i-a fost acordat titlul de Doctor în teologie.
Pe 16 iulie 1982, a fost transferat în eparhia de Rostov şi Novocerkask şi a fost ridicat la rangul de Mitropolit.
Pe 28 martie 1984 a fost numit Exarh patriarhal al Europei de Vest.
Pe 30 decembrie 1987, a fost numit Protosinghel al Patriarhiei Moscovei şi membru permanent al Sfântului Sinod.
Prin hotărârea Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, pe 27 mai 1992 a fost ales Mitropolit al Kievului şi al întregii Ucraine, Întâistătător al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr
Copyright
VERIA A PRIMIT BRAUL MAICII DOMNULUI (PHOTO)
Την Τρίτη 24 Ιουνίου 2014 το απόγευμα η Βέροια υποδέχτηκε την Αγία Ζώνη της Θεοτόκου από την Ιερά Μεγίστη Μονή Βατοπαιδίου του Αγίου Όρους την οποία μετέφερε ο Καθηγούμενος της Ιεράς Μονής Αρχιμ. Εφραίμ.
Continuă să citești
Înaltpreasfinţitul Mitropolit Vladimir a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Ciuflea
Înaltpreasfinţitul Mitropolit Vladimir a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Ciuflea
În ziua pomenirii Sfintelor Femei Mironosiţe, Înaltpreasfinţitul MItropolit Vladimir, dimpreună cu Episcopii din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Moldova, a oficiat un serviciu divin praznical la Sfânta Mănăstire Ciuflea din Chişinău. Alături de Arhiereii Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove, slujitori şi enoriaşi, au venit să împărtăşească bucuria sărbătorii şi aleşi oaspeţi din Grecia, în persoanele Înaltpreasfinţitului Mitropolit Pantelimon de Veria, Naousa şi Kampania şi a Înaltpreasfinţitului Mitropolit Pavel de Servia şi Kozani.
Slujba a început cu închinarea la Icoana Maicii Domnului Triherusa şi moaştele Sfinţilor Mari Mucenici Gheorghe şi Dimitrie, aduse de la Muntele Athos în seara zilei de ieri şi depuse spre cinstirea credincioşilor la Mănăstirea Sf. M. Mc. Teodor Tiron. În continuare, Vlădica Vladimir s-a rugat dimpreună cu confraţii arhipăstori şi zecile de credincioşi prezenţi în sfântul lăcaş, pentru mila şi îndurarea Domnului pentru turma Sa cea binecredincioasă. Această zi a fost una deosebită pentru Preasfinţitul Anatolie, Episcop de Cahul şi Comrat, care a celebrat patru decenii de slujire la Altarul lui Hristos. Cu acest binecuvântat prilej, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Vladimir i-a adresat Preasfinţiei Sale alese cuvinte de felicitare, urându-i să slujească încă mulţi ani la rând pentru propăşirea credinţei, a poporului şi a Bisericii Ortodoxe din Moldova. Continuă să citești
Vizita PF Kirill al Moscovei și Întregii Rusii la Soci (Jocurile Olimpice de Iarnă, 2014) (FOTO, Ru)
Vizita PF Kirill al Moscovei și Întregii Rusii la Soci
(Jocurile Olimpice de Iarnă, 2014)
(FOTO, Ru)
4 февраля 2014 года Святейший Патриарх Московский и всея Руси Кирилл посетил ряд спортивных объектов горного кластера Зимней Олимпиады в Сочи.
Фото: О. Варов
Sursa: http://www.patriarchia.ru/db/text/3556104.html
PSALTICHIE PENTRU ÎNCEPĂTORI
PSALTICHIE PENTRU ÎNCEPĂTORI
Pentru cei ce doresc să învețe muzică psaltică punem la dispoziție pe această pagină exercițiile de paralaghie din Cursul de Muzică Psaltică al lui Nicolae Severeanu în interpretarea protopsaltului Dimitrie Voicescu.
N. Severeanu – Curs de Muzica Bisericeasca 1900– descarca prin click.
.
.
.
Mare putere are epitrahilul
Mare putere are epitrahilul
Când liturghisești să ai în vedere că ești mijlocitor. Preiei de la lume durerea, lacrimile, neputințele, rugămințile și le aduci înaintea tronului dumnezeirii. Și pe urmă transmiți lumii mângâierile, vindecările, tot ceea ce are nevoie fiecare. De mare vrednicie te-a învrednicit Dumnezeu, fiul meu. Să o cultivi. Urechea lui Dumnezeu este la gura preotului. Mare putere are epitrahilul. Epitrahilul este împăciuitorul omului căzut cu Tatăl, cu Creatorul lui. De aceea, atât cât poți, să pomenești cât mai multe nume. Cât de multe poți.
Părintele Efrem Katounakiotul – Despre preoție
Când liturghisești să ai în vedere că ești mijlocitor. Preiei de la lume durerea, lacrimile, neputințele, rugămințile și le aduci înaintea tronului dumnezeirii. Și pe urmă transmiți lumii mângâierile, vindecările, tot ceea ce are nevoie fiecare. De mare vrednicie te-a învrednicit Dumnezeu, fiul meu. Să o cultivi. Urechea lui Dumnezeu este la gura preotului. Mare putere are epitrahilul. Epitrahilul este împăciuitorul omului căzut cu Tatăl, cu Creatorul lui. De aceea, atât cât poți, să pomenești cât mai multe nume. Cât de multe poți. În timpul turcocrației s-au întors mulți părinți, dar un părinte s-a întors și aduna nume și le pomenea la Liturghie. Și a zis caimacamul, polițaiul turc: „Bre, acesta scoală lumea la răzmeriță”. L-au prins și l-au băgat la închisoare. Și noaptea i-au apărut turcului în vis toți cei pe care-i pomenea părintele și ziceau: „Auzi, să-l scoți afară pe părintele nostru, fiindcă acest părinte ne pomenește pe noi și ne aduce mare mângâiere, sau dacă nu, îți vom lua pe fiul tău cel întâi născut”. Și turcul s-a înspăimântat. Asta se întâmpla în timpul turcocrației. „Haide, părinte, mergi cu bine, zice, du-te, voi pierde eu pe fiul meu?” Mare putere are epitrahilul, fiule, mare putere. Cât de multe nume poți, atâtea să pomenești. Da, mie mi-a dat părintele Arsenie, fratele de nevoință al lui gheron Iosif, ceva nume de când a plecat din Rusia și a venit în Grecia. Și eu le pomeneam. Și apoi mi-a spus: Știi, gheronda, ce-am văzut?
Am văzut în vis că m-am dus într-o casă, la aceste nume pe care ți le-am dat. Zic, cum petreci aici? Continuă să citești
Muzica bizantină ca ” Artă a Muzicii si Artă a Terapiei „
Muzica bizantină ca ” Artă a Muzicii si Artă a Terapiei „
De Stylianos Gerasimos , Teolog – Muzician
Muzica bizantină este o artă a rugăciunii, o artă a spiritualității, deoarece este o componentă a cultului Bisericii și astfel un element spiritual în viața unui creștin, un mod prin care dăm slavă Lui Dumnezeu.
Pentru a cinsti începerea Triodului , ar fi bine să fie subliniată importanța muzicii bizantine ca mijloc de terapie pentru oamenii atât obișnuiți cu această perioadă, cât și pentru cei care o consideră una specială.
” Carnavalul ” este, de asemenea, un obicei în care omul dă frâu liber distracției, gândindu-ne că muzica și cântecele îl ajută să-și curețe sufletul de problemele care-l apasă. Și , ca să fie clar , nu mă refer la muzica tradițională care face parte din cult , având în vedere că după fiecare sărbătoare bisericească , urmează o sărbătoare cu muzică tradițională și dansuri tradiționale ce exprimă într-o mare măsură evlavia poporului , ci mă refer la acele cântece și dansuri care îi îndepărtează pe oameni de Biserică și cultură.
” Cântarea bisericească dă strălucire sărbătorilor, prin ea se întipăresc învăţăturile mai bine în sufletele oamenilor.” (Sf.Vasile cel Mare)
Această problemă este abordată caracteristic de către Sfântul Vasile cel Mare în predica sa pentru tineri , unde spune :
„ Pentru a vorbi la modul general și totodată pe măsura nevoilor voastre, puritatea sufletului face referire la aceste lucruri : disprețuirea plăcerilor senzuale , refuzul de a bucura ochii cu lucruri ce îndeamnă la pasiune și plăcere a simțurilor și astuparea urechilor în cazul melodiilor care alterează gândirea. Patimile, ce înrobesc și umilesc sufletul, sunt produsul acestui tip de muzică din urmă.
Trebuie să ne folosim de muzica ce este mai bună în sine și care ne îndeamnă la lucruri mai bune, precum cea a psalmistului David.
Se spune că atunci când Pitagora s-a aflat pe lângă niște petrecăreți beți, a poruncit celui ce cânta la flaut să schimbe tonul și să ia un aer mai Doric, care până la urmă i-a dezmeticit și i-a făcut (pe unii dintre ei )să se întoarcă rușinați acasă. Alții au devenit furioși și revoltați. Cât de mare poate fi diferenta între o muzică sănătoasă urechilor și una vicioasă. ” (Cuvântare adresată tinerilor referitor la folosirea corectă a literaturii grecești)
În pasajul de mai sus, Sf.Vasile cel Mare subliniază importanța muzicii bizantine, considerând -o ca un mijloc prin care sufletul omului poate fi purificat și prin care poate primi tratament . Aceasta muzică, care a fost cântată de David, calmează pe om și-l conduce către starea sa naturală, care este nimeni alta decât relația lui cu Dumnezeu .
În ceea ce privește valoarea psiho-educațională și terapeutică a acestui tip de muzică, punctul de vedere al Sf. Vasile cel Mare se bazează pe faptul că fiecare mod al muzicii bizantine are anumite caracteristici și efecte asupra psihicului uman. Fiecare mod creează un sentiment diferit – uneori doxologie , uneori bucurie – tristețe , uneori devotament , uneori implorare și uneori doliu . În acest fel, omul comunică într-un mod natural, sănătos cu Dumnezeu , deoarece rugăciunea nu este o condiție mecanică , ci se exprimă diferit . Această varietate de sentimente este creată de muzica bizantină , asigurând practic pacea sufletului , precum și purificarea .
Primul mod creează în om un sentiment de doxologie . Acesta este modul care definește muzica drept artă, așa cum Ioan Damaschin spune : ” Dintre toate ( modurile ), aveți în primul victoria „. Primul mod insuflă în om speranța pentru mântuirea sa , deoarece creează un sentiment de vigilență și evlavie .
Al doilea mod creează în om un sentiment de mulțumire , deoarece ” muzica înmoaie oasele și place inimii ca cea mai dulce miere . ” Ascultând acest mod, omul devine blând și calm, o componentă-cheie de comunicare naturală cu Dumnezeu și cu creația .
Al treilea mod este caracterizat ca fiind ” lipsit de eleganță , simplu și bărbătesc . ” Acesta este motivul pentru care creează în om o bucurie de nedescris și speranța secretă . Acesta este un mod de marș .
Al patrulea mod este unul de ” sărbătoare și dans ” . Muzica creează în om sentimentul de sărbătoare . Nu este o coincidență faptul că în cele două mari sărbători ale anului bisericesc , Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) și în Duminică cinstirii Sfintei Cruci ( Postul Mare ) , care sunt zile pur festive, Doxologia este cântată în modul patru. De Buna Vestire ( 25 martie ) și Intrarea Maicii Domnului în Ierusalim (23 noiembrie) a noua cântare este cântată, de asemenea, în al patrulea mod .
Modul plagal al întâiului este caracterizat ca un mod de îndurerare . Se creează în om o stare de doliu cu bucurie și un sentiment de rugăciune către Dumnezeu . Atunci când o persoană aude acest mod simte puternic în inimă sentimentul de bucurie – durere , precum și o ”înviere” personală . Acesta este motivul pentru care nu doar imnul ” Hristos a înviat ” , ci și imnele din Duminica Paștilor sunt cântate în modul plagal al întâiului, pentru a sublinia trecerea de la Cruce la Înviere , de la doliu la bucurie .
Modul plagal al celui de-al doilea ” aduce o doză dublă de plăcere . ” Acest mod se caracterizează prin dulceața speranței . Este un mod mistagogic . Se creează în om sentimentul de iubire pentru Dumnezeu . Acesta este un mod care umilește și îndulcește inima și regenerează spiritual pe om .
Modul grav este simplu. Intervalele diatonic e îl caracterizează drept ” grav ” sau ” greu ” . Se creează în om starea de luptă pe calea spirituală . Acesta este motivul pentru care Ioan Damaschin îl caracterizează ca ” o melodie ce amintește de un convoi militar . „
Modul plagal al celui de-al patrulea este , de asemenea, un mod festiv și de marș .
Observăm, astfel, caracterul mântuitor al artei bisericești cunoscută sub numele de muzică bizantină . Aceasta muzică acoperă toate aspectele vieții umane . Și, desigur, aceasta reprezintă bogăția artei religioase, care are întotdeauna ca obiectiv principal regenerarea și restabilirea omului . Dumnezeu ne-a lăsat această moștenire pentru a umple inimile noastre , pentru a ne simți în siguranță și nu trebuie să alegem alte forme muzicale ce duc la degradarea spirituală .
Source: Ekklesiastiki Paremvasi, „Η ΒΥΖΑΝΤΙΝΗ ΜΟΥΣΙΚΗ ΩΣ ‘ΤΕΧΝΗ ΜΕΛΟΥΡΓΟΣ ΚΑΙ ΤΕΧΝΗ ΘΕΡΑΠΕΥΤΙΚΗ'”, February 2005.
English translation by John Sanidopoulos – http://www.johnsanidopoulos.com/
–
Traducere: ACVILA30
–
Emanuil și Ioan Zmeu – protopsalți și dascăli de psaltichie
Emanuil și Ioan Zmeu – protopsalți și dascăli de psaltichie
Membru al unei cunoscute familii de slujitori ai altarului şi ai stranei româneşti, Emanuil era fiul preotului Gheorghe Zmeu, de la biserica Uspenia din Botoşani, coleg cu Dimitrie Suceveanu la Şcoala de cântăreţi bisericeşti a psaltului Gheorghe Paraschiadis. Fiul său, Ioan, va deveni peste ani unul dintre cei mai importanţi protopsalţi şi profesori de psaltichie români.
Manolache, cum i se mai spunea, s-a născut în anul 1822, la Iaşi. Deja în 1840 era la perfecţionare în Grecia, revenind în ţară pe postul de cântăreţ bisericesc la Paraclisul domnesc din Iaşi al Domnitorului Mihalache Sturdza (1840-1852), cu slujba în limba greacă. Devine apoi protopsalt la biserica tatălui său, unde rămâne până la moarte, survenită în 1907.
A fost dascăl de psaltichie la Şcoala de cântăreţi de pe lângă biserica Uspenia din Botoşani peste 50 de ani, cei mai cunoscuţi elevi ai săi fiind marii protopsalţi Ioan Zmeu, fiul său, S. Volcinski – cântăreţ la biserica Vovidenia din Botoşani, şi Neculai Săvescu, de la Catedrala din Dorohoi.
A fost un compozitor talentat, unele din piesele sale fiind tipărite de Ierom. Amfilohie Iordănescu (Apărătoare Doamnă, gl. VIII, în Buchet de muzică, Bucureşti, 1934, p. 146) şi de Ioan Zmeu (Treimnul de duminică dimineaţă, glas. II, în Anastasimatar practic, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1903, p. 281; Fericit bărbatul, Prochimene săptămânale, Prochimenele din Săptamâna Luminată, Polilee, Cântările Acatistului, Catavasiile Praznicelor Împărăteşti, Doxologia agem sirian, Cântările Pavecerniţei mari, Câţi în Hristos, Heruvice în glasul VI şi VII, Axioane în glas IV, V şi VI, Pre Stăpânul,Doamne, femeia ceea ce căzuse, în Utrenier şi Liturgier, Buzău, Tipografia Alessandru Georgescu, 1892)
Ioan Zmeu, cântăreţ bisericesc, profesor de muzica religioasă şi compozitor (30.1. 1860, Botoşani —28. IV. 1922, Curtea de Argeş). A studiat cu tatăl său, Emanoil Zmeu, la Şcoala de muzica bisericeasca din Botoşani. S-a perfectionat la Constantinopol, Atena şi Ierusalim. Protopsalt şi profesor de muzica vocală la Şcoala de cintăreţi bisericeşti din Rimnicu Vilcea (1882-1886), la Curtea de Argeş (1886-1894) şi la Mitropolia din Bucureşti (din 1894). In 1901, revine la Curtea de Argeş.
Originar din Botoşani, născut pe la 1860. De mic a fost crescut într-un mediu muzical prielnic carierei sale. Influenţat de desăvârşita muzicalitate a tatălui său, Manolache Zmău, îşi însuşeşte temeinic cultura musichiei, după care e angajat ca protopsalt la biserica familiei boiereşti Balş din Dumbrăvenii – Botoşanilor.
De aci, în 1881, trece la episcopia din Râmnicu-Vâlcea ca protopsalt şi profesor la seminar şi unde, pe la 1884, e compozitorul unei serii de imne religioase.
In anul 1888 trece la episcopia Curţii de Argeş, ca unul ce era apreciat de episcopul Ghenadie Petrescu. Acesta devenind mitropolit Primat, îl ia cu sine ca psalt al Mitropoliei. Cuvântul dat, însă, întru întemeierea unei familii, îl recheamă la Curtea de Argeş, unde căsătorindu-se cu o fiică de preot din Argeş, rămâne ca protopsalt, profesor la şcoala de cântăreţi, şi la seminar până la sfârşitul vieţii sale, întâmplată în 1922.
Compozitor de monodie psaltică de merit. După cum afirmă în Catavasierul-musical din 1907, e autorul a 5 volume de psaltichie tipărite, în afară de manuscrisele aflate în posesiunea familiei sale din Argeş. Aci, apreciat fiind, ajunge titular al stranei drepte şi director al şcoalei de cântăreţi unde funcţionează între anii 1894 şi 1902.
–
–
Sursa: Psalții Catedralei Patriarhale
Maica Siluana: Dacă vom fugi de durere doar vom spori răul
Dacă vom fugi de durere doar vom spori răul
„Îmi vine să-mi iau câmpii” spune de multe ori omul copleşit de necazuri. Ar vrea să fugă undeva unde să fie pace, linişte şi bine, fără să facă binele şi să dobândească pacea de la Dumnezeu! Iată cum începe omul să aleagă calea cea largă, largă cât zarea, cât „câmpii”!
Această pornire rebelă în faţa greutăţilor vieţii este neauzirea şi neascultarea milostivirii lui Dumnezeu ascunsă în durerea noastră! El a pus în noi durerea ca, ascultând-o, să mergem pe firul ei care duce direct în inima noastră. Acolo vom descoperi izvoarele răului, pentru că acolo e „robia Babilonului” în care ne-am lăsat târâţi de frica morţii şi acolo să-L chemăm pe Domnul, Izvorul Binelui şi Biruitorul răului. Continuă să citești
Arhimandrit Emilianos Simonopetritul – Despre rugăciune
Vedeți cât de departe de noi este inima noastră!
Arhimandrit Emilianos Simonopetritul – Despre rugăciune
Când se va întâmpla aceasta, [că Îl vom aștepta pe Dumnezeu], atunci înlăuntrul acestei tăceri duhovnicești va începe să sufle și mai mult Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este ceea ce mă unește mai mult cu Dumnezeu, ceea ce mă aduce la unirea cu energiile necreate și încep cumva să conștientizez. Atunci Duhul Sfânt, care este lumină, cînd intră în mine îmi descoperă adâncurile inimii mele.
Dar mai întâi trebuia să înțeleg cumva ce este cerul, ca să înțeleg acum ce sunt eu. Trebuia mai întâi să mă apropii de taina Sfintei Treimi și, mai cu seamă, de prezența Duhului, ca să înțeleg ceea ce este atât de mult al meu.
Vedeți cât de departe de noi este inima noastră! Ce spațiu inaccesibil! Pe toate le știm. Dar ceea ce este în inima noastră, ce mocirlă, ce patimi, ce putreziciune, ce negreală, pe acestea nu le știm. Fiecare dintre noi crede că este o personalitate, că este un sfânt! Un „Cine știe cine”, cineva care poate să stea cu Dumnezeu și să-I spună: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Ți-am dat asta, Ți-am închinat asta, Ți-am făcut, Ți-am dres…”.
Ce-am făcut? Nu am înțeles nimic. Dar când se va apropia Duhul, îmi va descoperi, iubiții mei, negreala dinlăuntrul meu, păcatul meu, și atunci încep să am o cunoaștere de sine. Vedeți că mustrarea de sine, osândirea de sine, este o lucrare a tăcerii. O lucrare a tăcerii în tăcerea care așteaptă pe Duhul lui Dumnezeu. Și vine Duhul Care, ca un reflector, îmi luminează inima. În ceasul în care eu Îl aștept, El îmi luminează inima. Fiindcă aici este piedica, aici este arena. Aici se va lupta trupul și duhul, ca să biruiască duhul și să fie scufundat trupul. Îmi descoperă, așadar, și atunci înțeleg două lucruri. Primul, că arena este aici, în inimă. Va trebui ca Dumnezeu să vină aici, ca să ne apropiem, ca să ne cunoaștem, să discutăm și în final, să ne unim. Continuă să citești
Părintele Efrem Athonitul – Puterea rugăciunii lui Iisus
Părintele Efrem Athonitul – Puterea rugăciunii lui Iisus
Prin citire, prin convorbiri duhovnicești, îl lovești pe vrăjmaș în cap, peste picioare, peste mâini. Prin rugăciunea minții îl lovești în inimă, de aceea și reacționează atât de cumplit.
* Trebuie să avem luare-aminte si rugăciune. Una ajută pe cealaltă, precum se ajută mâinile una pe alta; luarea-aminte aduce rugăciunea și rugăciunea aduce luarea-aminte.
* Rugăciunea să fie spusă încontinuu, fie grăită, fie în minte; să nu se oprească niciodată; întreruperea rugăciunii si trândăvia sunt ca și când cineva ar purta arma sa pe umăr, în vreme ce dușmanul îl ucide; pe când, dacă își ține mereu degetul pe trăgaci, îndată ce apare dușmanul el trage primul și îl omoară.
* Diavolul tremură la numele lui Iisus Hristos și când rugăciunea se face astfel încât cineva să înțeleagă ce a cerut, adică să fie conștient, atunci frica diavolului este mult mai mare.
* Spuneți rugăciunea; aceasta sfințeste gura, sfințeste aerul, sfințeste locul în care a fost rostită.
* Prin citire, prin convorbiri duhovnicești, îl lovești pe vrăjmaș în cap, peste picioare, peste mâini. Prin rugăciunea minții îl lovești în inimă, de aceea și reacționează atât de cumplit.
* Rugăciunea să fie spusă într-una, zi și noapte, din gură, din minte, din suflet. Să nu lăsăm mintea fără ocupație, ci să lucreze la rugăciune sau la contemplare, pentru că altfel vine semănătorul cel rău și seamănă tulburare în suflet. Monahul care nu zice rugăciunea este monah doar pe dinafară.
* Numele lui Iisus sfințește gura, mintea și inima; diavolul se străduiește să oprească rugăciunea prin diferite griji, treburi și nevoi; după ce a fost legat, ca să zicem așa, stăpânul casei, lesne este după aceea să-și facă treaba; de aceea trebuie izgonită imediat din minte orice închipuire, orice lucru. În vremea rugăciunii, nimic să nu preocupe mintea, să nu existe nici un lucru pământesc de care mintea să se îngrijească. Spune: „da, diavole, mâine, când îmi voi termina rugăciunea, le voi face pe toate; dar acum exist doar eu și Dumnezeu, nimic altceva“.
* Diavolul ia mintea și o duce unde vrea el; când mintea se întoarce, aduce în suflet toată mizeria și provoacă maladii și boală în suflet. Leacul, terapia, arma împotriva risipirii minții este trezvia. Diavolul își macină toate puterile lui ca să distrugă trezvia.
* Vindecarea definitivă de patimi se face prin oprirea nălucirilor, adică a risipirii minții. Păcatul nu se poate face dacă nu se primește mai întâi gândul păcatului. Mai întâi se predă omul cel lăuntric, prin nălucire, și apoi urmează păcatul din afară.
* Dacă mintea nu se curățește de năluciri, Dumnezeu nu scrie pe lespedea minții cuvintele Sale.
* Diavolii pun o mulțime de piedici pentru ca omul să nu se roage, deoarece toate cursele, toate capcanele diavolilor, sunt distruse prin rugăciune.
* Rugăciunea este o armă atotputernică care nu lasă păcatul să se apropie. Diavolii tremură la rostirea numelui lui Iisus Hristos.
* Lucrarea trezviei este meșteșugul meșteșugurilor și știința științelor; e nevoie de un învățător potrivit, care să cunoască bine meșteșugul. Dar e nevoie și de ascultare deplină, întrucât, dacă pentru a învăța un meșteșug ori știință trebuie să faci ascultare către învățător, cât de multă ascultare trebuie să faci aici, în știința duhovnicească, unde diavolul încearcă să strice, să împiedice toată lucrarea: e ca și când, de pildă, maistrul ar încerca să-l învețe pe ucenic o meserie, iar un alt maistru, de alături, se străduiește încontinuu să deformeze învățăturile primului și se silește să-l convingă pe ucenic că altfel stau lucrurile. Așadar, gândește-te acum dacă e posibil ca ucenicul să învețe vreodată meseria ascultându-l pe diavol, pe cel rătăcit, fără să-l asculte întru totul pe adevăratul maistru și dascăl duhovnicesc și fără să nesocotească sfaturile diavolului.
* Deoarece lucrarea minții noastre nu este desăvârșită, de aceea nu primim mângâiere duhovnicească și căutăm mângâiere prin vorba lungă, râs și întoarcere către cele din afară.
* O cugetare diavolească te chinuie și, dacă nu te spovedești sau nu te rogi, ca să fugă cugetarea, aceasta devine tortură; cât de înfricoșător este să fii cu diavolii!
* Sfinții Părinți foloseau aducerea aminte de moarte ca pe o cale de trezvie și plângeau într-una, rugându-se să nu păcătuiască. Cât trebuie să ne rugăm noi, cei bolnavi!
(Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 16)
Sursa: DOXOLOGIA.ro
PREAFERICITUL IERONIM, ARHIEPISCOPUL ATENEI ŞI AL ÎNTREGII ELADE A SLUJIT ÎN LEFKADA (PHOTO)
PREAFERICITUL IERONIM, ARHIEPISCOPUL ATENEI ŞI AL ÎNTREGII ELADE A SLUJIT ÎN LEFKADA (PHOTO)
Lefkada, Iorgos Ferdis| Romfea.gr
Ocrotitoarea Lefkadei a fost cinstită astăzi, luni, 24 iunie 2013, în Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – „Faneromeni” din Lefkada.
Dimineaţa a fost oficiată o fastuoasă coliturghisire condusă de Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade, kyr Ieronim.
Au co-liturghisit şi Mitropoliţii Teofil de Lefkada, Hrisostom de Preveza şi Episcopii Procopie de Hristianopole şi Gavriil de Diavlia.
În predica sa, Arhiepiscopul a vorbit despre cum trebuie să fie oamenii pentru a avea un contact cu Dumnezeu.
„Relaţia cu Dumnezeu ne dă curaj, iar atunci când chipul omenesc se uneşte cu cel ceresc avem omul harismatic, plin de har”, a spus kyr Ieronim.
În alt punct a subliniat: „Noi însă rămânem la cele din afară şi le ignorăm pe cele lăuntrice”.
Referindu-se la praznicul Sfântului Duh, a spus: „Ca Persoană a Sfintei Treimi îl luminează pe om”.
„Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne fie călăuză în viaţă”, a spus în încheiere Întâistătătorul Bisericii Eladei.
Imediat după aceea a urmat o procesiune cu Icoana Maicii Domnului – „Faneromeni” în prezenţa unei mulţimi de credincioşi şi a sfinţitului cler de pe insulă.
Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr
Copyright Continuă să citești
ZECE MII DE CREDINCIOŞI AU PARTICIPAT LA ÎNMORMÂNTAREA PĂRINTELUI IUSTIN PÂRVU (VIDEO)
FOTOGRAFII DIN COMUNITATEA ORTODOXĂ „SFÂNTUL NICOLAE” DIN PAPUA DE VEST (INDONEZIA)
Prin harul lui Hristos, Dătătorul de daruri, continuă lucrarea evanghelizării oamenilor în Papua de Vest. Comunitatea ortodoxă creşte numeric prin noile botezuri ale catehumenilor, pe care le oficiază părintele Hrisostom Gaspersz într-un râu din zonă.
Biserica provizorie a Sfântului Nicolae a fost finalizată şi deja se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie în fiecare duminică.
Publicăm mai jos fotografii noi cu lucrarea misionară a părintelui Hrisostom.
Ne rugăm ca harul lui Hristos Cel Înviat să-i întărească pe nou-luminaţii membri şi să binecuvânteze lucrarea lor.
