Arhive categorii: Cuvinte de folos

Profeţii ale stareţului Ambrozie din Mănăstirea Dadiou, Partea a II – a

Profeţii ale stareţului Ambrozie din Mănăstirea Dadiou

Partea a II – a

6. Pentru că vin zile foarte grele pentru omenire, Dumnezeu a ales unii oameni de i-a făcut ofiţeri. (p. 210)
7. Lucrurile se vor derula foarte repede. Diavolul va stăpâni. Pe toţi aceia care se vor apropia de el îi va zdrobi. El nu are prieteni. (p. 210)
8. Să luaţi aminte, pentru că cel rău întinde curse. Nu râdeţi! Este lângă noi şi voi nu puteţi să-l vedeţi. Ascultaţi ce vă zic. Nu încetaţi să vă rugaţi!
Diavolul pune pe oameni să păcătuiască şi după păcat îi înfricoşează şi îi face să se ruşineze să se mărturisească.
Am fost un sfert de oră în iad şi am crezut că am fost trei ore. (p. 210) Continuă să citești →

Părintele Arsenie Boca: „CE SĂ CEREM DE LA DUMNEZEU?”

Părintele Arsenie Boca:

„Ce să cerem de la Dumnezeu?”

„E semnificativ ce cerem lui Dumnezeu. Zice cineva că pe om îl poți cunoaște mai bine după întrebările pe care le pune, decât după răspunsurile pe care le dă. Cuvântul se poate construi și mai restrâns din punct de vedere religios.

Adâncimea lui Dumnezeu într-un om sau superficialitatea (cât de la suprafață este Dumnezeu în om) o poți cunoaște din lucrurile pe care le cere, mai bine decât din cuvintele pe care le spune.

Unii nu-I cer nimic; Alții Îi cer nimicuri; Unii Îi  cer socoteală; Alții, să facă El ce vor ei! Iar alții, să nu existe în fața lor; Și pomelnicul s-ar putea lungi. Continuă să citești →

Arhim. Serafim Alexiev: Când am ajuns la duhovnic

Arhim. Serafim Alexiev: Când am ajuns la duhovnic

1. Să ne amintim că am venit la bolniţa lui Hristos, unde doctorul văzut este preotul, iar cel nevăzut — însuşi Hristos.

2. Să ne spovedim păcatele noastre fără de amăgitoare ruşine.

3. Să nu ne dezvinovăţim.

4. Să nu ascundem voit nici unul dintre ele.

5. Să nu ne spovedim cu pălă­vrăgeli fără de nici o însemnătate.

6. Să vorbim pe scurt, dar pre­cis despre fiecare dintre păcatele noastre. Continuă să citești →

Cuvinte din înțelepciunea sfinților

Cuvinte din înțelepciunea sfinților

De se va întâmpla o bucurie, să presupunem că mâhnirea nu e departe de noi; iar dacă a sosit necazul, să aşteptăm bucuria. Să luăm pildă de la cei ce înoată pe mare. Când asupra lor se ridică un vânt puternic şi e furtună, ei nu-şi pierd nădejdea în mântuirea lor, ci se împotrivesc valurilor, aşteptând o vreme liniştită. Iar când vine liniştea, ei aşteaptă furtuna; şi de aceea sunt întotdeauna veghetori, pentru ca vântul ce se ridică pe neaşteptate să nu-i prindă nepregătiţi şi să nu-i arunce în mare. Sfântul Efrem Sirul

Oare meşterul care face lucruri de aur, aruncând preţiosul metal în foc, îl uită acolo? Nu, el îl păzeşte şi îl preţuieşte foarte mult. El stă în aşteptare la gura cuptorului, observă cu băgare de seamă metalul şi, de îndată ce vede că chipul său se răsfrânge în aurul topit, el trage încheierea că treaba este terminată şi stinge focul. Aşa întocmai şi Mântuitorul veghează asupra cuptorului nenorocirii, în care creştinii trebuie să fie curăţaţi, neîngăduind nici cea mai mică suferinţă de prisos şi aşteptând numai ca chipul Lui să se răsfrângă în inimile lor. Şi copiii Lui ies de acolo ca aurul curăţit de şapte ori. Sfântul Filaret, Mitropolitul Moscovei

Nimic nu apleacă sufletul atât de mult spre iubirea de înţelepciune ca necazul. Sfântul Ioan Gură de Aur

Continuă să citești →

Pr. Arsenie Boca: Când se înmulțesc cei ce ne prigonesc

Pr. Arsenie Boca: Când se înmulțesc cei ce ne prigonesc

Cu lumina cunoştinţei fiind, în necazuri bucuraţi-vă! Căci celui lămurit în căile lui Dumnezeu tot ce i se întâmplă spre mai multă lumină i se face, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta.

Grija noastră să fie: de-a nu strica ce tocmeşte Dumnezeu.

„Gândeşte-te la sfârşitul oricărui necaz venit fără voie şi vei afla în el pieirea păcatului. De-ai fost păgubit, sau ocărât, sau prigonit de cineva, nu lua în seamă cele de acum, ci aşteaptă cele viitoare. Aşa vei afla că omul acela ţi-a fost pricină de multe bunătăţi, nu numai în vremea de aici, ci şi în veacul viitor.”  Continuă să citești →

Pr. Arsenie Boca: Sunteţi nemulţumiţi de preoţi? Dar oare ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi?

Pr. Arsenie Boca: Sunteţi nemulţumiţi de preoţi? Dar oare ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi?

Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii; eşti nemulţumit de preot;  iar de care-ai fi mulţumit ţi-e frică. La unul nu te lasă păcatele lui, la altul nu te lasă păcatele tale.

Orice duhovnic – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină, sau chiar şi sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu, şi credincioşii n-au nici un motiv de a-l ocoli. Darul acesta e în atârnare de Dumnezeu nu în atârnare de omul care-l poartă.

Prin glasul slugii Sale Dumnezeu te iartă, Lui te mărturiseşti în faţa altarului. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de-a te îndrepta. Continuă să citești →

Sf. Ecaterina – exemplu pentru mărturisirea prin viaţă şi martiriul credinţei în Hristos

Cuvânt al Înaltpreasfinţitului Pantelimon,  Mitropolit de Antinoe (Patriarhia Alexandriei şi a toată Africa)

La Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina,  25 noiembrie 

Hagia-Katerina-Full
 
Între datoriilor noastre de ucenici ai Întâiului Martir şi Arhipăstor Hristos este şi mărturisirea prin viaţă şi martiriul credinţei noastre în Hristos. Domnul nostru Iisus Hristos a confirmat aceasta prin următoarele cuvinte: Dacă lumea vă prigoneşte, dacă vă aruncă în temniţă, dacă vă supune la înfricoşătoare şi groaznice chinuri, ca să vă lepădaţi de numele Meu, atunci să ştiţi că mai înainte de a vă prigoni pe voi, M-a prigonit mai înainte de toţi pe Mine.
Domnul îi cheamă pe toţi cei care vor să-L urmeze să păşească pe calea cea strâmtă şi cu necazuri, care, în ciuda greutăţilor şi contradicţiilor ei, duce la viaţa veşnică şi în Împărăţia Cerească a lui Dumnezeu.
Lumea şi în mod deosebit omul lumesc, omul păcatului, cel care rămâne nepocăit în faţa dumnezeieştii chemări la pocăinţă şi la mântuire, este vrăjmaş faţă de Dumnezeu, faţă de Biserica Lui şi faţă de acei creştini binecinstitori care se luptă în viaţa lor de zi cu zi să trăiască voia lui Dumnezeu. Lumea păcatului îi iubeşte doar pe acei oameni care sunt asemănători ei.Pe omul moral, virtuos şi sfânt îl respinge şi îl urăşte, pentru că viaţa sfinţilor este o mustrare foarte înţepătoare pentru ei. Din acest motiv sfinţitul psalmist îl prezintă foarte semnificativ pe păcătos că se adună cu alţi oameni fără de lege şi le propune să ridice de pe faţa pământului pe cel drept, să-l îngroape în cele mai dinăuntru ale pământului până ce-l va şterge din amintirea oamenilor. Continuă să citești →

ÎNCEPE POSTUL NAŞTERII DOMNULUI ÎN BETHLEEMUL INIMII! ÎMBRĂŢIŞAŢI-L ŞI FACEŢI-VĂ DIN SUFLET IESLE!

Postul Naşterii lui Hristos în Betleemul inimii 

Fiecare posteşte cât se iubeşte. Căci cine se iubeşte cu o iubire nepătimaşă şi fără egoism ştie din cercare că postul este maica sănătăţii sufleteşti şi trupeşti.
Canoanele şi sfintele rânduieli de post ale Bisericii noastre nu sunt „bariere ruginite” cum susţin unii, dar nici scopuri în sine şi nici obiecte ale adorării idolatre, cum înţeleg alţii. Sfintele Canoane şi sfintele rânduieli de asceză respiră de o integrală şi autentică „libertate a Duhului”. Tocmai de aceea, cartea bisericească de căpătâi care le însumează se numeşte „Pidalion” sau „Cârmă”. Continuă să citești →

Decalogul tâlcuit de Sfântul Grigorie Palama

Decalogul tâlcuit de Sfântul Grigorie Palama

Al celui întru sfinţi, Părintelui nostru

Grigorie Palama, Decalogul poruncilor după Hristos[1]

1. Domnul Dumnezeul tău Unul Domn este [Dt 6, 4]

Domnul Dumnezeul tău Unul Domn este [Dt 6, 4] , cunoscut în Tatăl si în Fiul si în Duhul Sfânt: în Tatăl-nenăscut, în Fiul-născut, fără de început, fără de timp si fără patimă, Cuvântul cel întrupat, Care prin însuşi trupul Lui a uns ceea ce a luat de la noi, de unde şi numele de Hristos — adică Cel Uns; şi în Duhul Sfânt — Acelaşi Care de la Tatăl purcede, nu prin naştere, ci prin purcedere. Numai şi numai Acest Dumnezeu este adevărat — Cel în Treimea ipostasurilor, Unul Domn fiind şi neîmpărţit: prin fiinţă, voinţă, slavă, putere şi lucrare şi prin toate cele prin care cunoaştem dumnezeirea. Pe Acesta singur îl vei iubi şi Acestuia Unuia I te vei închina din tot cugetul tău, din toată inima ta şi cu toată puterea ta, şi vor fi cuvintele Lui şi aşezămintele Lui întru inima ta, pentru ca să le faci pe ele. Să cugeţi şi să vorbeşti despre ele când stai sau când mergi, dormind sau treaz fiind [Dt 6, 5-7]. Şi îţi vei aminti pururea de Domnul Dumnezeul tău [Dt 8, 18] şi de El singur te vei teme [Dt 6, 13] şi nu îl vei uita pe El, nici poruncile Lui; în acest chip, îţi va da ţie putere ca să faci voia Lui. Căci nimic altceva nu cere de la tine decât să te temi de El şi să-L iubeşti şi să mergi în toate căile Lui [Dt 10, 12]. Aceasta este slava ta [Dt 10, 21] şi Acesta este Dumnezeul tău.

Continuă să citești →

Calea spre lumina dumnezeiască la Sfântul Grigorie Palama

 Calea spre lumina dumnezeiască la Sfântul Grigorie Palama

images_2013-03_sf.-grigore-palama_1000_569_100

Grigorie Palama s-a născut, cum rezultă din indicaţiile patriarhului Constantinopolului, Filotei, ucenicul lui Palama, ca primul copil al unei familii distinse, stabilită la Constantinopol. Tatăl său, cu numele Constantin, unul dintre înalţii demnitari ai curţii împărăteşti, se tunse de timpuriu în monahism, dar nu supravieţui mult acestui eveniment, ci muri, lăsând în urma sa o soţie cu câţiva copilaşi, dintre care cel mai mare, Grigorie, de-abia număra 7 ani. Era cât pe aci să intre şi mama copiilor în monahism, de n-ar fi îndemnat-o sfătuitorii ei duhovniceşti să rămână lângă copiii ce trebuiau crescuţi.

Grigorie a fost dat să studieze deprinderile oratoriei şi cultura laică, remarcându-se curând ca unul dintre cei mai dotaţi copii. În gramatică, retorică, fizică şi în toate studiile aristotelice se vădea îndemânatic, ager, priceput în scris şi cuvântare, încât însuşi Aristotel de ar fi fost prezent l-ar fi lăudat nu puţin. Împăratul îşi făcea planuri mari cu el, dar tânărul acesta era dominat de exemplul şi de sfaturile unui tată, al cărui chip idealizat de amintirile de copil şi de povestirile unei mame în doliu continuu, i se prezenta în imaginaţie luminat de bunătatea, de înţelepciunea şi de autoritatea unei fiinţe supralumeşti. Scrierile religioase şi ascetice, literatura Sfinţilor Părinţi, graiul profetic subliniat de ameninţări şi frânt de emoţii misterioase al pustnicilor coborâtori trecător (temporar) din Athos, îl furau uşor de la silogismele logicii sau de la canoanele gramaticii, plămădind în el hotărârea să părăsească o viaţă zgomotoasă de suprafaţă, să-şi ia crucea şi să se retragă în Muntele Sfânt, în sine şi în Dumnezeu. Deocamdată îşi schimbă subit felul de trai, manifestat în îmbrăcăminte, hrană şi somn, adoptând o asceză aşa de aspră, încât cei ce-l cunoşteau credeau că a înnebunit. Trecând peste adolescenţă, părăsi cu ceilalţi doi fraţi ai săi Constantinopolul şi se stabili în mănăstirea Vatopedului din Athos, făcându-se discipol în ale ascezei lui Nicodim „bărbat minunat în vieţuire şi contemplare“. În post, rugăciune şi veghe continuă cerea de la Dumnezeu neîncetat: „Luminează-mi întunericul, Doamne, luminează-mi întunericul“. După trei ani de supunere lui Nicodim, acesta muri, iar tânărul Grigorie trecu la Lavra lui Atanasie, petrecând şi acolo trei ani. Puterea lui de înfrânare se intensifică în timpul acesta aşa de mult, încât nu mai domina numai pasiunile şi poftele iraţionale, ci şi trebuinţele naturale şi necesare: câte trei luni de zile nu mai dormea nopţile, ci numai puţin după prânz, „ca şi când s-ar fi luptat cu trupul să se elibereze de el“. Continuă să citești →

Sf. Grigorie Palama: NEÎNCETAT STRIGAŢI CĂTRE DOMNUL

Sf. Grigorie Palama:

NEÎNCETAT STRIGAŢI CĂTRE DOMNUL

Sfântul Grigorie Palama. Icoană bizantină, 1370-1380

Fiți așadar totdeauna liberi și stăruiți la Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va sălășlui în voi. Și nu cereți nimic altceva, decât numai mila de la Domnul slavei. Iar cerând mila cereți-o cu inimă smerită și înfrântă și strigați de dimineața până seara, și de e cu putință toată noapte: Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluește-ne pe noi. Și siliți-vă mintea voastră la acest lucru până la moarte. Căci multă silință cere lucrul acesta… Vă îndemn deci să nu vă despărțiți inimile voastre de Dumnezeu, ci stăruiți și păziți-o pe ea cu gîndul la Domnul nostru Iisus Hristos totdeauna, până ce se va sădi numele Domnului în lăuntru în inimă. Și nu cugetați nimic altceva decât să se mărească Hristos în voi. Vă îndemn deci să nu părăsiți niciodată canonul acestei rugăciuni, ci fie că mâncați, fie că beți, fie că sunteți la drum, fie că faceți altceva neîncetat să strigați: Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluește-ne pe noi. Ca această amintire a numelui Domnului nostru Iisus Hristos să vă trezească la combaterea dușmanilor… Gândul la Domnul nostru Iisus Hristos clatină toată puterea dușmanului în inimă, el o învinge și o dezrădăcinează pe rând. Coborându-se partea numelui Domnului nostru Iisus Hristos în adâncul inimii pe balaurul care stăpânește întinderile inimii îl frânge iar sufletul îl mântuiește și face viu.  

Harul pe care-l avea ți-l transmitea fără cuvinte – File de pateric. Parintele Proclu ( 13 nov 1928 – 28 ian 2017)

Harul pe care-l avea ți-l transmitea fără cuvinte

„Să nu ai nimic cu nimeni, să nu stai în supărare, în neiertare sau în mâhnire cu cel de lângă tine. Totdeauna să încerci să ai pace cu aproapele, să ierţi şi să nu te cerţi.”

Părintele Proclu Nicau s-a născut pe 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Balan, județul Neamț. A intrat în obstea Mănăstirii Sihastria Neamț la vârsta de 12 ani. A ucenicit   lângă părintele Cleopa Ilie și ieroschimonahul Paisie Olaru. Cu binecuvântarea duhovnicului său, părintele Proclu a ales viața de liniște. Mulți ani a trăit în simplitate, la marginea satului Mitocu Bălan. Părintele Proclu a trecut la cele veșnice pe 28 ianuarie 2017. A fost înmormantat la Sihastria Putnei.

L-am cunoscut pe părintele Proclu la începutul călugăriei mele. Îmi spunea că pentru a dobândi pacea şi rugăciunea, trebuie să stau cât mai la distanţă de lume şi să-mi fac ascultarea cu rugăciune, cu foarte multă seriozitate şi implicare. Îmi mai spunea că odată dobândită pacea interioară, poţi dobândi şi rugăciunea. Mă învăţa că este nevoie de simplitate în ascultare, de smerenie, pentru că astfel poţi dobândi mult mai uşor rugăciunea şi pacea, acestea două fiind sfinte pentru un călugăr.

Continuă să citești →

Sfântul Teodor Studitul despre cuminecarea cu Sfintele Taine

Sfântul Teodor Studitul despre cuminecarea cu Sfintele Taine

Sfânta Euharistie: realitate şi adevăr, nu simbol

sf-teodor-studitul1

Controversa iconoclastă a constituit una dintre încercările majore prin care a trecut Biserica în decursul istoriei sale îndelungate. Sfinţi precum Nichifor al Constantinopolului, Ioan Damaschin sau Teodor Studitul au fost cei care au luat atitudine împotriva acestui flagel. Sfântul Teodor Studitul ne-a lăsat şi fragmente importante în care ne vorbeşte despre împărtăşirea cu Sfintele Taine – ce erau considerate de iconoclaştii vremii drept o simplă „icoană“ a lui Hristos -, termen trist având în vedere presupunerea greşită aflată la baza sa. Continuă să citești →

Sfântul Cuvios Teodor Studitul – Cuvinte duhovniceşti- Alegerile înțelepte pentru viața aceasta le facem atunci când privim mereu spre viața veșnică

Alegerile înțelepte pentru viața aceasta le facem atunci când privim mereu spre viața veșnică

Pentru ce socotim ca vrednică de îmbrățișat această viață vremelnică? Pentru ce suntem pironiți de relația cu ea? Pentru ce ne vine greu să ne smulgem din ea la ieșirea din ea? Căci al celor fără de minte este să nu vrei să te întorci acasă din surghiun, nici să revii din război, la pace.

Despre pomenirea morții și despre faptul de a urî lumea și cele ale lumii

Frați și părinți, cât de bună este cateheza, cât de folositor îndemnul, pregătindu-ne pe noi să ne trezvim și să priveghem pentru făptuirea celor datorate! Și niciodată să nu ne împuținăm a face aceasta, nici să încetăm din gândul la Dumnezeu, nici din dragostea către El, nici din gândul despărțirii de trupul nostru. Căci negreșit ne vom despărți de el puțin după aceea și vom muri, precum toți părinții noștri, și ne vom muta în altă lume, la altă petrecere, nesfârșită și fără capăt. Aici este o viață care trece ca umbra și ca visul, în puțini ani încheindu-se. Să nu privim distanța temporală de la întemeierea lumii și până la sfârșitul veacului, ci viața fiecăruia, că se întinde până la limitele davidicești [1], și aceasta rar se întâmplă, iar mai departe nu înaintează. Cugetând astfel, au trăit toți sfinții, toți aceștia, cum mărturisește Apostolul, au murit întru credință, fără să primească făgăduințele, ci văzându-le de departe și iubindu-le cu dor și mărturisind că pe pământ ei sunt străini și călători. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei își caută lor patrie. Într-adevăr dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieșiseră, aveau vreme să se întoarcă. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu Se rușinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate[2]. Aceasta este cetatea noastră, aceasta este patria. Aici sunt părinții și frații noștri, cei după trup și cei după duh.

Continuă să citești →

Sfântul Cuvios Teodor Studitul -Cuvinte duhovniceşti – O viață avem, o viață să luptăm pentru curățirea de patimi și unirea cu Hristos!

O viață avem, o viață să luptăm pentru curățirea de patimi și unirea cu Hristos!

Gândurile rele mușcă precum niște șerpi, vărsând venin în suflet, pe care trebuie să îl scoatem afară cu toată sârguința, atunci când se întâmplă, pentru ca nu cumva amânarea să facă mai cumplită rana. Să privim cu măsură, așadar, la hrană, la băutură, la somn sau la orice altceva, dar nu ca să asuprim sufletul, ci să purtăm biruința asupra trupului. Dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului, nu vom lua cununa biruinței.

Despre faptul că trebuie să ne petrecem întreaga noastră viață în nevoință

Frați și părinți, fiindcă am fost învredniciți, cu harul lui Hriqstos, să săvârșim Sfintele Paști, iarăși ne întoarcem la lucrările noastre, când muncind, când amintindu-ne de Patimile cele de viață făcătoare ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dar că Paștele a trecut nu înseamnă că a trecut de la noi și amintirea lui, ci noi să avem pururea sub priviri mântuitoarele Patimi, răstignirea, îngroparea, învierea, pentru ca, prin ocuparea cu acestea, să nu fim cheltuiți de patimi. Iar dacă vreodată, din nebăgare de seamă, suntem prinși, repede să privim din nou la Răstignitul Iisus, Domnul slavei, și îndată va răsări tămăduire sufletelor noastre. Fiindcă și odinioară Israel, când era mușcat de șerpi, privind la șarpele de aramă, se tămăduia. Căci știți că gândurile rele mușcă precum niște șerpi, vărsând venin în suflet, pe care trebuie să îl scoatem afară cu toată sârguința, atunci când se întâmplă, pentru ca nu cumva amânarea să facă mai cumplită rana. Vedeți că primăvara este producătoare/ ațâțătoare de sânge: Trupul poftește împotriva duhului, și duhul împotriva trupului, și sporirea unuia devine pierzania celuilalt. Să privim cu măsură, așadar, la hrană, la băutură, la somn sau la orice altceva, dar nu ca să asuprim sufletul, ci să purtăm biruința asupra trupului. Căci cel ce aleargă în stadion nu este proclamat biruitor dacă aleargă o cursă sau două, ci dacă săvârșește cele două îndoite curse. Și noi, așadar, să nu ne mulțumim că ne-am nevoit în Postul Mare sau la Cincizecime, ci dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului, nu vom lua cununa biruinței.

Continuă să citești →