Deniile din Postul Mare

Deniile din Postul Mare

dsc_8141

Deniile sunt slujbe specifice Postului Mare. Cuvântul Denie provine din cuvântul vdenia şi înseamnă slujba Utreniei săvârşită seara, fără a fi însă unită cu Vecernia şi cu Litia, ca în cazulPrivegherii din ajunul duminicilor, a sărbătorilor împărăteşti şi a sfinţilor cu priveghere. Denia, ca slujbă de dimineaţă săvârşită seara, are ca scop transformarea întunericului serii în lumină liturgică, ca simbol al trecerii sufletului, prin rugăciune, pocăinţă şi postire, de la întunericul păcatului la lumina vieţuirii sfinte potrivit Evangheliei lui Hristos. Deniile sunt (…) o formă de priveghere prelungită a zilei, ca umplere a serii cu lumina duhovnicească a rugăciunii şi a cântării. Cu alte cuvinte, denia face ca seara să fie ziuă şi lumină de priveghere. […] Ele conţin multă lumină şi multă hrană duhovnicească pentru urcuşul interior al sufletului spre marea şi sfânta sărbătoare a Învierii Domnului. 

Continuă să citești →

Sf. Nicolae Velimirovici: INIMA ÎN MARELE POST (A cincea săptămână)

A cincea săptămână

 *

„Au trimis Dumnezeu pre Duhul Fiului său în inimile
voastre, carele strigă: Avva Părinte.” /Gal. 4:6/

1. De ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine obârşia noastră. Ca să ne amintim că nu sântem doar rodul pământului, ci al cerurilor – mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem aminte că sântem neam ales, şi că Tatăl nostru e însuşi Împăratul cerurilor şi pământului.

2. De ce Maica noastră Biserica Pravoslavnică ne-a rânduit un astfel de post aspru? Fără îndoială, pentru ca să ne întoarcem mintea de la toate măruntele griji zilnice şi să cugetăm la ceea ce e de căpătâi şi cu adevărat contează. Ca să ne amintim obârşia noastră şi adevărata noastră cale şi adevărata noastră patrie.

Continuă să citești →

CATEHEZĂ DESPRE A CINCEA SĂPTĂMÂNĂ DIN POST (I)

SC

Cateheza a IX-a

A aceluiași despre a cincea săptămână din post și despre cele cinci simțuri ale trupului și mărturii din Sfânta Scriptură și îndemnuri folositoare

Binecuvintează, părinte,

1. Frați și părinți, încheind deja săptămâna crucii și cea de-a patra din post și ajungând, deja cu harul lui Dumnezeu, ziua de Duminică, har Celui ce are putere asupra vieții și stăpânește asupra morții și Care mântuiește din necaz și izbăvește „de tot răul”[1], cum arată Înțelepciunea. Urmând să intrăm în a cincea săptămână cea de același număr cu cele cinci simțuri, cred că este drept să vorbesc puțin dragostei voastre despre cele cinci simțuri, adică, văzul, mirosul, auzul, gustul, și pipăitul pentru care este nevoie de multă sârguință, multă trezvie, multă priveghere celor ce vor să se mântuiască ca nu cumva „moartea”, cum este scris, „să intre prin porțile noastre” – dar numesc porți cele cinci simțuri de care am vorbit mai înainte – căci așa cum neamurile barbare intră prin porțile cetății și pun stăpânire pe ea sau își țintesc săgețile prin porți și îi nimicesc pe mulți, la fel și barbarii demoni, prin porți, adică prin simțurile noastre își țintesc săgețile poftelor rușinoase, rănesc și omoară sufletele noastre. Căci trimite vicleanul săgeți în inimă, uneori prin vedere, prin faptul de a vedea rău și a se răni de „pofta frumuseții”, alteori prin miros, prin faptul de a mirosi cu patimă ceva, alteori prin auz, prin faptul că auzim cele vătămătoare, alteori prin gust, printr-un regim de viață bogat în alimente și desfătător, și alteori prin pipăit, prin faptul că punem mâna rău pe ceva sau furăm sau ne lăcomim și răpim cele străine sau lovim cu nedreptate și fără milă. Continuă să citești →

Sfintele Mucenițe Vasilisa și Anastasia din Roma, Italia (15 aprilie)

Sfintele Mucenițe Vasilisa și Anastasia din Roma, Italia

(15 aprilie)

Sfânta Muceniță Vasilisa din Roma

Sf Mc Vasilisa din Roma (68) 1.1

Sfânta Muceniță Anastasia din Roma

Continuă să citești →

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 28-A A POSTULUI MARE!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 28-A A POSTULUI MARE!

Sf Ioan Scararul1

ORNAM1

C A N O N U L Triodului

Cântarea 1, glasul al 5-lea

Asemănatu-m-am, Hristoase, celui ce a căzut în mâinile tâlharilor, şi am rămas mai mult mort din loviturile lor; aşa şi eu, Mântuitorule, sunt rănit de păcatele mele.

Nu mă trece cu vederea pe mine, cel foarte neputincios, strigat-a tânguindu-se, Mântuitorule, cel ce a cheltuit bogăţia ta cu tâlharii; aşa şi eu mă rog, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.

Tămăduindu-mă pe mine, cel ucis la minte, cu biciuirile păcatelor, de tâlharii cei nedrepţi şi de gândurile cele viclene, Hristoase Mântuitorule, mântuieşte-mă ca un mult-Îndurat.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Preacurată, Maica lui Hristos, roagă neîncetat pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, şi din sânurile Născătorului nu S-a depărtat, să mântuiască din toată nenorocirea pe cei ce i-a zidit. Continuă să citești →

ALILUIA… IATĂ, MIRELE VINE

ALILUIA… IATĂ, MIRELE VINE

 

Grupul Psaltic TRONOS al Catedralei Patriarhale

 

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE TOMAIDA (14 aprilie)

03_thomais

ORNAM1

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE TOMAIDA 

Troparul Sfintei Mucenițe Tomaida, glasul al 4-lea:

Mielușeaua Ta, Iisuse, Tomaida, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele Meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul 1

Multe flori a odrăslit dreapta credință și toate de taină, dar ca Tomaida, nevasta cea întocmai cu monahiile, apărătoarea cea preatânără a fecioriei, păstrătoarea de aur curățit a întregii înțelepciuni, pomul sub care ne răcorim cei aprinși de arșița desfrânării, baia în care sângele muceniței ne spală pe toți înainte de a merge la Nunta Mielului, nu poți afla. Pentru aceea să cântăm plini de nădejde și iubire dumnezeiască: Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!

Icosul 1

Egiptul, țara pedepsiților, dar și a celor izbăviți din gheara satanei, pustiul cel roditor de viață sfântă, a crescut în Alexandria trupul tău de taină, hotar și piatră de poticnire pentru tot necredinciosul și groapă fără de fund spre pierzarea duhurilor desfrânării:
Bucură-te, copilă a unor dreptcredincioși creștini alexandrini;
Bucură-te, ascunzătoare a chipului de mucenicie;
Bucură-te, polată a minților îndumnezeite;
Bucură-te, floare din care ne vom hrăni tainic noi, albinele următoare lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta a rămas Biserică neprihănită a chipului Mântuitorului;
Bucură-te, că însoțindu-te cu bărbat, ai rămas neatinsă de stricăciunea patimii desfrânării;
Bucură-te, lumină din Lumina Hristos;
Bucură-te, strălucire fără de umbră sau schimbare;
Bucură-te, candelă plină de untdelemnul poruncilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, corăbioară în care aflăm salvare cei înecați în oceanul păcatelor;
Bucură-te, tămăduitoarea celor pe care lepra desfrânării i-a lăsat fără de chipul cel adevărat;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești! Continuă să citești →

15 februarie/14 aprilie: Icoana Maicii Domnului din Vilna sau Vilnius

Icoana Maicii Domnului din Vilna sau Vilnius

(15 februarie/14 aprilie)

Tradiţia spune că aceasta a fost pictată de sfântul apostol Luca.  Ea a aparţinut vreme îndelungată familiei împăraţilor greci ai Constantinopolului. În anul 1472, nepoata ultimul împărat bizantin Constantin al XI-lea Paleologul, Zoe, primi Sfântul Botez cu numele Sofia şi se căsători cu marele cneaz al Moscovei Ivan al III-lea sau cel Tânăr. Cneaghina Sofia (clic aici) aduse cu ea o bibliotecă bogată, care mai târziu fu rânduită, din porunca fiului ei, Vasile al III-lea (clic aici), de sfântul cuvios Maxim Grecul (clic aici, pomenit la 21 ianuarie). Odată cu vasta bibliotecă, aduse la Moscova şi această icoană a Maicii Domnului.

În 1495, marele cneaz dărui această icoană ca binecuvântare fiicei sale Elena  înaintea căsătoriei cu împăratul Lituaniei Alexandru. Biserica pomeneşte mutarea acestei icoane la Vilnius, în Lituania, săvârşită la 15 februarie. Continuă să citești →

Sfantul Nicodim Aghioritul: Deasa împărtăşire cu Preacuratele lui Hristos Taine (Partea I: ÎMPĂRTĂŞIREA DEASA ESTE DE MARE FOLOS, Capitolul 1)

PARTEA I

ÎMPĂRTĂŞIREA DEASA ESTE DE MARE FOLOS

 

CAPITOLUL 1

Binecredincioşii creştini trebue să se împărtăşească des cu Dumnezeescul Trup şi Sânge al Domnului.

Toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des. Acest lucru îl poruncesc: 1) Stăpâneştile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos, 2) Faptele şi Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfintelor Sinoade şi mărturiile locale ale Sfinţilor Părinţi, 3) Cuvintele, rânduiala şi sfinţita lucrare a Sfintei Liturghii şi 4) însăşi rânduiala Sfintei împărtăşiri.

1. Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de a ne preda Taina Sfintei împărtăşiri, a zis: „Pâinea pe care Eu o dau este Trupul Meu, pe care Eu îl dau pentru viaţa lumii” (Ioan 6,51). ceea ce însemnează că dumnezeeasca împărtăşire este pentru credincioşi absolut trebuitoare pentru viaţa duhovnicească în Hristos. Si pentru ca viaţa duhovnicească în Hristos nu trebue să se împuţineze nici să înceteze, precum zice Apostolul: „Duhul să nu-l stingeţi” (I Tes. 5,19), ci să fie neîntreruptă, pentruca cei vii, după acelaşi Apostol, să nu mai trăiască viaţa lor trupească, ci viaţa lui Hristos, Care a murit şi a înviat pentru ei, este de trebuinţă ca să fie deasă şi întrebuinţarea Sfintei împărtăşiri. Continuă să citești →

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 27-A A POSTULUI MARE!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 27-A A POSTULUI MARE!


P A T R U C Â N T A R E A

Cântarea a 6-a, glasul al 4-lea

Trecut-aţi, Mucenicilor, hotarele trupului, suferind cu multă răbdare chinuri şi dureri; pentru aceasta uşuraţi toată durerea şi necazul celor ce vă laudă pe voi.

Oastea Sfinţilor Mucenici s-a împreunat cu mare mulţime de îngeri, şi se roagă  Preasfântului Dumnezeu, ca să ne scape pe noi de mare mulţime de păcate.

Omorât fiind şi adormind în mormânt, Hristoase, ai înviat morţi, şi celor ce au adormit întru credinţă, le dai bogăţie de bunătate, Hristoase, odihna cea cu toţi sfinţii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, căutând să îndumnezeiască pe om, S-a întrupat din tine, Preacurată,  şi se vede om; pe Acesta roagă-L neîncetat să aflăm noi milă în vremea apărării.

Altă Patrucântare

Necruţând trupul şi sângele, sfinţilor, la toată tortura aţi stat fără temere, netăgăduind pe Hristos. Pentru aceasta Hristos v-a trimis vouă cununi din cer. Continuă să citești →

13 aprilie: SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC ARTEMON, PREOTUL DIN LAODICEEA

artemon-preotul_1

Viaţa Sfântului Mucenic Artemon 

În timpul împărăţiei lui Diocleţian a fost mare prigoană împotriva creştinilor; de vreme ce au fost trimişi muncitori prin toate cetăţile şi ţările stăpânirii romanilor, ca să aducă jertfe zeilor şi să silească pe creştini la închinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor pleca, să-i schingiuiască şi să-i ucidă. Deci, a mers în părţile Capadochiei un comit cu numele Patrichie, care săvârşea porunca împăratului. Continuă să citești →

ÎN AMINTIREA STAREŢULUI TADEI DE LA VITOVNIŢA († 13 aprilie 2003)

ÎN AMINTIREA STAREŢULUI TADEI DE LA VITOVNIŢA

(† 13 aprilie 2003)

staretul_tadei_1

Între părinţii îmbunătăţiţi duhovniceşte ai secolului trecut, istoria Bisericii din Serbia consemnează numele unui ieromonah român, puţin cunoscut în stânga Dunării, însă cu mare faimă în răsăritul Serbiei. Este părintele Tadei, născut în 1914 în satul Vitovniţa, care vine să dovedească, dacă mai era nevoie, prezenţa populaţiei româneşti situată în zona Timocului şi mărturia unei conştiinţe ortodoxe curate, deschise, binevoitoare faţă de fraţii sârbi sau ruşi, ultimii retraşi aici în urma Revoluţiei din 1917.

Continuă să citești →

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 26-A A POSTULUI MARE!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 26-A A POSTULUI MARE!

3

SEDELNE

Preacinstita Cruce, care sfinţeşte vremea postului, se vede; căreia închinându-ne astăzi, să strigăm: Stăpâne, Iubitorule de oameni, dă-ne nouă prin ajutorul ei să trecem şi cealaltă vreme a postului cu umilinţă, şi să vedem şi dătătoarele de viaţă Patimi, prin care ne-am mântuit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Pe Tine, Cel ce Te-ai născut din Tatăl cel fără de început, dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit, cea care Te-a născut mai pe urmă, Hristoase, a strigat: Vai mie, preaiubite Iisuse! Cum eşti răstignit de bunăvoie acum, Fiule, de oamenii cei fără de lege? Cel ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu, Te laud pe Tine, îndelung-Răbdătorule.

Lumina sufletelor noastre văzând-o acum, Hristoase, adică preacurată Crucea Ta, şi închinându-ne ei cu bucurie, strigăm luminat: Slavă Ţie, Celui ce ai voit a Te înălţa pe ea; Slavă Ţie, Celui ce ai luminat prin ea toată făptura; prin care neîncetat cu cântări să o slăvim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce Maica Ta, care nu ştie de mire, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o maică plângând, a zis: Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum, Cel ce eşti viaţa tuturor, Te împreunezi cu moartea, vrând să înviezi pe cei ce au murit, ca un milostiv? Continuă să citești →

12 APRILIE: VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFÂNTULUI MUCENIC SAVA DE LA BUZĂU

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SF. MC. SAVA DE LA BUZĂU

(12 Aprilie)

sf_sava_buzau

Legături:

Sfântul Sava de la Buzău este cunoscut şi sub numele de Sava Gotul. I s-a spus şi Gotul, pentru că în actul său martiric se arată că el era socotit «got de neam» (1), întrucât şi-a petrecut viaţa în Dacia stăpânită în acel timp de goţii migratori. Se ştie că scriitorii antici, referindu-se la populaţia autohtonă dacoromană, aveau obiceiul să menţioneze îndeosebi popoarele care deţineau puterea militară şi politică, şi nu pe băştinaşii supuşi. De aceea Dacia este «denumită uneori Gothia…, după populaţia migratoare dominantă» (2).

Sfântul Sava s-a născut pe la anul 334 ; cei ce l-au cunoscut spuneau că «încă din copilărie, spre nimic altceva nu s-a arătat râvnitor, decât numai spre evlavie faţă de Mântuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos» (3). De aici se poate înţelege că părinţii lui erau creştini şi i-au insuflat acestuia credinţa cea adevărată. El trăia într-un sat din părţile Buzăului, nu departe de râul Mousaios (4).

În actul său martiric, alcătuit de un reprezentant al Bisericii din Gothia, din care făcea şi el parte, se arată că era «drept în credinţă, cucernic, gata spre toată ascultarea cea în dreptate, blând, simplu la cuvânt, dar nu în cunoştinţă, vorbind tuturor în chip paşnic despre adevăr, făcând să tacă pe idololatri, nesemeţindu-se, ci purtându-se cum se cuvine celor smeriţi, liniştiţi şi negrăbit la cuvânt şi foarte râvnitor la tot lucrul bun» (5). Continuă să citești →

12 aprilie: TROPARUL SF. VASILE, EPISCOPUL PARIEI (Gr, Ro)

Απολυτίκιο Αγ. Βασιλείου Επ. Παρίου – 12 ΑΠΡΙΛΙΟΥ

TROPARUL SF. VASILE, EPISCOPUL PARIEI

 12 APRILIE

Paria, cetatea cea veche a Misiei celei mici, după ce a primit credinţa în Hristos, a fost cinstită cu rînduiala scaunului episcopiei, ce era rînduită sub mitropolitul Cizicului Într-acea cetate a fost pus episcop Cuviosul Părintele nostru, Vasile, pentru covîrşitoarea faptă bună a lui şi pentru viaţa cea plăcută lui Dumnezeu. Apoi, după ce s-a pornit eresul luptării de icoane pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul, Sfîntul Vasile s-a arătat mărturisitor al lui Hristos. Pentru că nu se unea cu ereticii, nici nu se învoia cu ei şi nici nu voia să iscălească pentru lepădarea sfintelor icoane, deşi era silit. De aceea, fiind prigonit şi chinuit de dînşii, şi-a petrecut viaţa ca Sfîntul Apostol Pavel, în necazuri, în primejdii şi în strîmtorări, mutîndu-se din loc în loc, dar păzind neschimbate părinteştile dogme, iubind dreapta credinţă, iar adunările celor răucredincioşi urîndu-le. Şi plăcînd lui Dumnezeu în toate, a adormit cu pace întru Domnul.