Zaheu vameşul este cel ce vămuieşte zidirea lui Dumnezeu pentru propria plăcere.
Dar aude Cuvântul Care trece pe acolo şi se urcă într-un sicomor, când se naşte în el cuvântul pocăinţei. Atunci îl convinge să urce mai presus de cugetul trupului, căci aceasta înseamnă sicomorul.
De acolo va privi nestingherit Cuvântul şi îl va auzi pe El zicându-i: „Coboară-te repede”, Continuă să citești
(Lc. 19, 1) Şi intrând, trecea prin Ierihon.
Și iată un bărbat cu numele Zaheu. Zaheu în sicomor; orbul lângă drum (Lc. 18, 35). Domnul așteaptă pe cel către care să-și reverse mila și onorează pe celălalt cu strălucirea șederii în casa sa. Pe unul îl întreabă înainte de a-l vindeca și intră ca un oaspete nepoftit în casa celuilalt. Hristos știa că plata gazdei sale avea să fie una din belșug. Deși Hristos încă nu auzise pe Zaheu invitându-L, auzise voința sa cea bună.
(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 8.82, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
de BARTOLOMEU ANANIA
Muncind încă de mic, împreună cu toţi membrii familiei sale, tânărul Luca a avut o viaţă destul de grea; copil fiind, din pricina unei căzături la joacă, el va şchiopăta toată viaţă cu un picior. Rămas orfan de tată încă de mic, iar mama lui căzând la pat, lui Luca i-au revenit mai toate sarcinile casei, ceilalţi fraţi muncind afară.
Părintele Theoklit s-a născut în Náfpaktos, dar a fost renăscut şi crescut duhovniceşte la Sfânta Mare Mănăstire Dionisíou, fiind lauda tuturor monahilor din Athos. A fost absolvent de studii superioare. La doar 25 de ani, după ce, mai întâi, conform legilor în vigoare şi-a satisfăcut stagiul militar, mai apoi, ascultând de glasul conştiinţei și din dragoste faţă de ţară, s-a înrolat din nou pentru a lua parte la cumplitul război din anii ’40, unde, cu mult curaj şi bărbăţie, a luptat în prima linie. Până atunci, nu simţise chemare pentru viaţa monahală. Însă, Preabunul Dumnezeu, după ce l-a ales din pântecele maicii sale şi în mod minunat i-a salvat viaţa, în acelaşi timp, i-a aprins dorinţa de a-şi afierosi viaţa Lui. Făgăduieşte, aşadar, că va urma calea monahală. Odată cu ocuparea ţării de către armatele lui Hitler, tânărul soldat este eliberat de obligaţiile sale militare. În plin război, tânărul ostaş, precum un cerb însetat, îşi îndreaptă paşii spre Grădina Maicii Domnului. Odată ajuns acolo, i se descoperă că locul petrecerii sale va fi Sfânta Mare Mănăstire Dionisíou, iar părinte duhovnicesc îi va fi părintele Gavriil, cunoscut de către toţi ca om foarte învăţat.
Acest înţelept şi de-Dumnezeu-luminat Gheronda [Gavriil], a simţit imediat că tânărul ucenic Theódoros va fi vas ales, luminător, povăţuitor şi sprijin duhovnicesc al părinţilor şi fraţilor din mănăstire, al Sfântului Munte şi al Bisericii, în general. De aceea, fără prea multă întârziere, la doar 27 de ani, l-a tuns schimonah. A îndeplinit diferite slujiri la mănăstire: la bucătărie, la arhondaric, ca reprezentant la mănăstirii, la metocul Monoxilítis ş.a., însă, nu a întârziat să-şi descopere şi talentul său literar. În privinţa aceasta, l-a avut alături pe Gheronda Gavriil, intelectual de marcă şi monah îmbunătăţit, care l-a ajutat să-şi cultive talantul şi talentul de scriitor. Continuă să citești
MONAHUL DAMIAN ŢÂRU
Mănăstirea Secu – Neamţ (1892-1964)
a. Viaţa
Monahul Damian Ţâru a fost un mare nevoitor, un neîntrecut isihast al zilelor noastre.
S-a născut la Târgu Ocna – Bacău, dintr-o familie de ţărani credincioşi. După terminarea şcolii primare este dat ca ucenic la un atelier de tâmplărie din localitate. Însă, fiind ales de Duhul Sfânt, în anul 1915 intră în viaţa monahală. Mai întâi se duce la Mănăstirea Frăsinei, pentru a fi cât mai înstrăinat de lume. După zece ani de ascultare, aceeaşi dorinţă de linişte îl trimite la Mănăstirea Turnu. Aici nu stă decât patru ani.
În anul 1930, călăuzit de pronia lui Dumnezeu, se reîntoarce în Moldova şi se stabileşte la Schitul Ţibucani – Neamţ. Între timp şi sora sa după trup intră în viaţa monahală. În anul 1935 este călugărit cu numele de Damian, iar în anul 1940 se retrage la Mănăstirea Secu unde rămâne până la moarte. Aici părintele Damian Ţâru ajunge la o mare sporire duhovnicească, întrecând pe toţi ceilalţi din mănăstire cu ascultarea, cu rugăciunea şi cu smerenia.
La 20 ianuarie 1964, se mută din viaţa aceasta şi este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Secu
b. Fapte şi cuvinte de învăţătură
Părintele Damian dorea din copilărie să slujească lui Hristos. Spunea ucenicului său că, pe când era mic, se furişa din casa părintească şi se încuia singur în biserica satului. Acolo petrecea toată noaptea, rugându-se şi citind sfintele cărţi cu lumânarea în mână, iar când se lumina de ziuă, se întorcea din nou acasă. Mama lui, nu o dată, îl bătea să-i spună unde doarme noaptea. Dar el răbda toate pentru dragostea lui Hristos. Continuă să citești
PATRIARH DE TÂRNOVO, BULGARIA
Acesta se născu în cetatea Târnovo din părinţi de neam bun. Din tinereţe, dorind să îşi închine viaţa Domnului, merse la sfântul Teodosie (pomenit la 27 noiembrie, al cărui chip poate fi aflat aici, clic) care întemeiase mănăstirea din pustia Kelifareno, în apropierea cetăţii Târnovo, unde adunase mulţime de monahi.
Tânărul monah petrecea în desăvârştă ascultare, izgonitoarea înşelăciunii şi maica sporirii duhovniceşti, întreaga noapte stătea la rugăciune ca o stană de piatră, niciodată nu dormea pe coastele sale, ci doar şezând pe un scaun dădea puţină odihnă trupului său şi îşi înfrâna pântecele cu desăvârşită înţelepciune.
Pentru vieţuirea sa aleasă, cuviosul Teodosie îi încredinţă păstorirea obştii, el retrăgându-se în adâcul pustiei pădurii, pentru deplină liniştire. Iar după cum cuviosul Teodosie primise de la sfântul Grigorie Sinaintul (pomenit la 6 aprilie, al cărui chip se poate afla aici, clic) pravila de viaţă duhovnicească, tot astfel sfântul Eftimise deveni următor al lui Teodosie. Continuă să citești
Cuviosul Eftimie cel Mare
Sfântul Eftimie cel Mare, Bizanţ, 950-960, ilustraţie de evanghelie
Sfântul Eftimie cel Mare era de loc din cetatea Melitene a Armeniei (n.tr. actualul oraș Malatya din Anatolia de Est a Turciei), pe lângă care curge fluviul Eufrat. Părinții săi, Pavel și Dionisia, erau creștini cinstitori de Dumnezeu de spiță aleasă. Trecuseră mulți ani de căsătorie și ei tot nu aveau nici un copil – cuprinși de tristețe își îndreptară rugile fierbinți către Dumnezeu spre a fi binecuvântați cu un prunc. In cele din urmă, avură o vedenie în care li se spunea: „Veseliți-vă! Dumnezeu vă va binecuvânta cu un fiu ce va aduce mare bucurie la toată Biserica.” Copilul primi, așadar, numele Eftimie ( „voie bună”).
20 ianuarie: Troparul Sf. Eftimie –
Απολυτίκιο του Αγ. Ευθυμίου – 20 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ
20 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ
( Απολυτίκιο – Ευθύμιος ο Μέγας)
Ψάλλει ο αρχ. π. Νικόδημος Καβαρνός – Kabarnos
ισοκρατούν π. Ιωάννης Μπούτσης, π. Λάμπρος Κεφαλληνός, Γεώργιος Σάββας, Γρηγόρης Χατζηλυμπέρης, Νικόλαος Καββαδίας, Κωνσταντίνος Σκαρμούτσος, Θωμάς Καραγεώργος, Καβαρνός Εμμανουήλ.
μονταζ – επεξεργασία: Θωμάς Καραγεώργος. Continuă să citești
Sfântul Marcu, Mitropolitul Efesului, Evghenicul. Se numeşte aşa pentru că este altul decât Sfântul Marcu Evanghelistul. Vom spune câteva cuvinte despre Sfântul Marcu al Efesului.
***
Acest mare sfânt şi mărturisitor al Credinţei noastre Ortodoxe s-a născut în 1392. Unde s-a născut, în ce cetate? O, cetatea care l-a născut! Nu este elin şi nu este creştin ortodox cel care aude numele acestei cetăţi şi nu se emoţionează. S-a născut în cetatea visurilor noastre, în Constantinopol!
S-a născut din părinţi binecinstitori şi bogaţi, care şi-au dorit realizarea copilului lor. Inteligent şi studios cum era, a studiat la diferite şcoli şi a audiat mulţi profesori. În felul acesta, a dobândit o aleasă educaţie. Îl ştia pe Homer pe de rost! Acum, dacă vei întreba vreun copil de elin, nu ştie nici măcar un vers din Homer. Păcat de banii pe care îi cheltuieşte statul cu şcolile. Englezii îl ştiu pe Homer, germanii îl ştiu pe Homer. Noi? Nimic. O, patrie, unde ai ajuns cu politicienii care se laudă în Parlamentul elinilor că au „îngropat” – ei, groparii – frumoasa limbă elină!…
Aşadar, Marcu Evghenicul a studiat operele antice. Însă, înainte de toate, citea zi şi noapte şi avea sub perna sa – ce carte? – Sfânta Scriptură. A învăţat foarte bine Scriptura şi a devenit unul din cei mai înţelepţi profesori din Constantinopol. Cu această zestre, a devenit apoi monah, diacon şi preot al Bisericii, iar, în cele din urmă, mitropolit al istoricei cetăţi Efes. Continuă să citești
CINSTITUL PARACLIS AL CELUI ÎNTRE SFINŢI
PĂRINTELUI NOSTRU MARCU EVGHENICUL,
MITROPOLITUL EFESULUI,
FĂCĂTORUL DE MINUNI
– 19 IANUARIE –
După obişnuitul început şi ‘‘Dumnezeu este Domnul…’’ cântăm următoarele tropare pe glasul al IV-lea, podobia: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…
La Cuviosul Dascăl şi iscusit Păstor, să alergăm acum în grabă cu dragoste şi să-l chemăm rugându-l să ne scape acum din toate ispitele şi eresuri cumplite, să tămăduiască-n dar şi cumplitele boale, că îndrăzneală la Domnul câştigând Ierarhul Marcu ajută pe toţi degrab (de 2 ori).
Slavă… Şi acum…a Născătoarei:
Nu vom tăcea de Dumnezeu Născătoare-n veac a spune pururi ale tale prea mari puteri, că de n-ai fi stătut tu să te rogi pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea primejdii sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? De tine, Doamnă, nu ne vom depărta, că tu ne izbăveşti din toate nevoile.
Psalmul 50 şi CANONUL
Cântarea I, glasul al VIII-LEA:
Irmos: Pe faraon cel ce se purta în car…
Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.
La prea viteazul voievod al taberei dreptmăritoare alerg, care înecat-a faraonicul eres, ce ridicat-a valuri mari împotriva Bisericii Israelului celui nou, a Ortodoxiei Părinţilor.
Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi.
Apărător Ortodoxiei, Dascăl şi Tâlcuitor luminat, Teolog prea mare şi sfinţit tăinuitor te-ai arătat Bisericii, alăută Cuvântului şi a Duhului trâmbiţă, Marcu, făcătorule de minuni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Urând vicleana uneltire foarte te-ai îmbărbătat oarecând a vădi eresul şi a-1 dezrădăcina şi-a apăra Biserica în Ferrara-Florenţa ca un ostaş nebiruit, Marcu, prea viteazule luptător.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
De negrăit este minunea naşterii dumnezeieştii Făclii cum n-a ars, Fecioară, preacurat mitrasul tău, ci mai vârtos l-a luminat spre a fi încăpere a Făcătorului tuturor? Căruia te roagă pentru noi toţi. Continuă să citești
LUNA IANUARIE
ÎN ACEASTĂ LUNĂ, ZIUA A NOUĂSPREZECEA:
POMENIREA
CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU
MARCU EVGHENICUL, MITROPOLITUL EFESULUI
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am…, se pun stihirile Sfântului Marcu pe 4, glasul 8:
Cu curgerile dogmelor Ortodoxiei ai stins văpăile cele papistăşeşti şi cu buna cuviinţă ţi-ai ridicat sufletul către locaşurile cele cereşti, pentru aceasta te fericim noi astăzi, părinte Marcu. Continuă să citești
LUNA IANUARIE
ÎN ACEASTĂ LUNĂ ZIUA A NOUĂSPREZECEA:
POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MARCU EVGHENICUL,
MITROPOLITUL EFESULUI
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul…, se cântă troparul Sfântului Marcu (de două ori), Slavă…, al Sfântului Macarie. Şi acum…, al Născătoarei-Învierii
După Catisma întâi, se cântă
SEDEALNA Sfântului Marcu, glasul I:
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…
Îndreptar tainic, tablă de Dumnezeu scrisă şi carte înţelegătoare, pe tine te propovăduim Sfinte Marcu, căci în ele noi, mulţimile ortodocşilor, cei ce pe tine te fericim, citim Crezul neschimbat şi adaosul latin îl lepădăm. Continuă să citești