MITROPOLITUL COSMA DE ETOLIA:

PREASFÂNTA NOASTRĂ ESTE MAICA ORTODOXIEI NOASTRE

Cu mirul Ei duhovnicesc se bine-înmiresmează nu doar Biserica noastră, ci şi întreaga noastră viaţă. Astăzi, la sărbătoarea adormirii Ei, a mutării Ei, prăznuieşte şi se bine-înmiresmează îndeosebi patria noastră cea iubitoare de Hristos, iar noi toţi, cântăreţii Ei, respirăm aroma dumnezeiescului har şi a virtuţilor Ei.

„Astăzi – cum scrie Sfântul Ioan Damaschin – Fecioara se urcă la cer. Astăzi, porumbiţa cea neîntinată zboară în lumea cea înţelegătoare. Astăzi, comoara vieţii şi adâncul harului se înalţă deasupra celor pământeşti”.
Când Domnul Iisus Hristos şi Dumnezeul nostru a vrut să o cheme pe Preasfânta Sa Maică alături de El, i-a arătat voia Sa cu trei zile înainte de adormirea Ei.

Preasfânta noastră a primit cu bucurie mesajul Fiului Ei, s-a rugat cu căldură, s-a pregătit, iar când Domnul a venit, şi-a încredinţat în Preacuratele Lui mâini Preasfântul şi Preaneprihănitul Ei suflet, care era lipsit de orice pată a răului.
Atunci, au venit de la marginile lumii, unde erau împrăştiaţi, Sfinţii Apostoli, Sfântul Dionisie Areopagitul, Apostolul Timotei, Apostolul Pavel. Continuă să citești →

OMILIA 37 A SF. GRIGORIE PALAMA LA

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Şi dacă „cinstită este moartea cuvioşilor şi pomenirea dreptului cu laudă” (Ps. 115:6) oare cu cât mai mult se cuvine să facem, cu cele mai înalte cuvinte de laudă, pomenirea Adormirii pururea Fecioarei şi Maicii Domnului, Sfânta Sfintelor, din care purcede toată sfinţirea către sfinţi?

1. Dorul şi datoria au alcătuit, pentru dragostea voastră, omilia noastră de astăzi. Dar nu este numai dorirea mea de a supune atenţiei voastre cuvântul mântuitor primit în auzul vostru cel iubitor de cuvântări dumnezeieşti şi de a vă hrăni de aici sufletele voastre şi nu numai fiindcă voiesc ca pentru dragostea voastră să îmi fac datoria, după sfintele rânduieli: ci şi fiindcă, mai mult decât oricare alt subiect, acesta este dintre cele mai pline de folos pentru mine însumi şi mai îndrăgit de mine, dacă voi rosti cu laude în Biserică minunile Pururea Fecioarei şi Maicii Domnului.

Iar cât priveşte dorul, care este, nu unul, ci îndoit, acela mă înalţă şi mă cheamă şi îndeamnă, iar datoria neabătut mă constrânge, căci singur cuvântul nu se poate apropia de cele ce sunt mai presus de cuvânt, precum nici ochiul nu poate privi neabătut la soare. Apoi, iarăşi, deşi nu se cade a grăi cele ce sunt mai presus de cuvânt, însă, pentru iubirea de oameni, ni se îngăduie totuşi să slăvim pe cele slăvite, şi deşi trebuie ca lucrurile ce sunt de neatins să rămână neatinse, putem, prin cuvinte, să ne plătim datoria şi să ne exprimăm acest dor către Maica Domnului, cântând-o după putere. Continuă să citești →

Pofta şi dragostea ce văd la această cinstită şi sfântă adunare mă îndeamnă şi, neştiind a vorbi, măcar că vorba mea nu este vrednică niciodată ca să îndulcească cu vreun mijloc auzirile ascultătorilor, iar încă Domnul Hristos, Carele a săturat cu 5 pâini 5.000 de suflete şi a îndreptat sărăcia şi neputinţa ucenicilor lui cu bogăţia darului Său, Acelaşi şi înaintea dragostei voastre, prin mijlocul vorbelor mele cele neritoricite, vă întinde masă duhovnicească.

De multe ori am stat şi am socotit, doară aş putea afla ceva nou să zic întru cinstea şi lauda preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea fecioarei Mariei, dar n-am putut afla nimic. Nu doar că nu sunt cuvinte multe şi de multe feluri a grăi întru lauda măririi ei, ci pentru că fiind mintea mea tulburataă de norul neştiinţei şi mai vârtos întunecată de socoteala dumnezeieştilor şi prealuminatelor ei daruri, îmi înfrunt şi-mi ticăloşesc nevrednicia şi neştiinţa învăţăturii mele. Că de vreme ce aceia învăţaţi şi pedepsiţi întru bunătăţi stau de se miră de mărirea ei, dar eu, cel neînvăţat şi departe de toate bunătăţile, ce voi face? Continuă să citești →

Predică la Adormirea Maicii Domnului

 

 

Sfantul Nicolae Velimirovici

Prăznuirea   Adormirii   Preasfintei    măritei   Stăpînei    noastre,   

de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria

 

Domnul, Cel Care pe Muntele Sinai a dat a Cincea Poruncă, Cinsteşte pre tatăl şi pre mama ta, a arătat cu exemplul vieţii Lui cum trebuie să îşi respecte omul părinţii lui cei trupeşti.

 

Spânzurat pe Cruce cu trupul fiind, şi întru cele mai cumplite chinuri aflîndu-Se, El Şi-a adus aminte de Maica Lui, şi arătînd către Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis: Femeie, iată fiul tău. După aceea, a privit către Ioan şi i-a zis: Iată maica ta. Şi aşa, după ce a dat-o pe Maica Lui în grija Ucenicului celui iubit, Mîntuitorul Şi-a dat sufletul Lui pe Cruce.

 

Ioan avea o casă pe Muntele Sion, în Ierusalim, în care a luat-o pe Maica Domnului şi a purtat grijă de ea pînă la sfîrşitul vieţii ei, căci întru acea casă a rămas Maica lui Dumnezeu pînă la suflarea ei cea mai de pe urmă.

  Continuă să citești →

Predică la Adormirea Maicii Domnului

Iubiţi credincioşi,

Toate praznicele de peste an din Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare, rânduite spre cinstirea sfinţilor, aduc mare bucurie duhovnicească binecredincioşilor creştini. Dar oricât de mare ar fi slavoslovia pe care o aducem sfinţilor, ea nu se poate asemăna cu aceea pe care trebuie să o aducem lui Dumnezeu, Ziditorul sfinţilor.

Astăzi nu este praznic de sfinţi, nici de îngeri. Astăzi Biserica lui Dumnezeu cea dreptmăritoare prăznuieşte şi sărbătoreşte pe Împărăteasa tuturor îngerilor şi a tuturor sfinţilor. Nu se poate asemăna cinstea robilor cu a împăraţilor. Astăzi este praznic împărătesc, pentru că Împărăteasa a toată făptura se mută astăzi de la noi.

Dar este bine să ştiţi cum s-au întâmplat lucrurile la Adormirea Maicii Domnului, cum s-a mutat Maica Vieţii de la noi la cer. Iată cum:
Mai înainte cu trei zile de Adormirea Maicii Domnului, Prea Sfântul şi Atotputernicul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a trimis din cer pe Arhanghelul Gavriil ca să binevestească Maicii Lui mutarea ei la cele fără de grijă. Acelaşi dumnezeiesc Arhanghel care fusese trimis de Dumnezeu când i-a binevestit ei că va naşte pe Hristos, Mântuitorul lumii, vine acum şi-i vesteşte mutarea din această viaţă pământească la odihna cea veşnică şi la slava şi cinstea cea negrăită pe care o are în cer (Prolog, luna august, în 15 zile). Continuă să citești →