Sfântul Cuvios Mucenic Sava s-a născut la Stághira pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Din dragoste pentru viața monahală s-a retras la Mănăstirea Constamonitou din Sfântul Munte, unde s-a nevoit ca monah. A ales această mănăstire, pentru că părinții obștii aveau strânse legături cu satul Stághira și în general cu regiunea Halkidikί.
În această mănăstire care este închinată cinstirii Sfântului Întâi-Mucenic și Arhidiacon Ștefan, și-a închinat viața și Sfântul Sava și pe măsură ce trecea timpul se îmbogățea în virtute și bună cinstire de Dumnezeu, pregătindu-se astfel să primească și cununa martiriului.
În vremea revoluției din 1821, care izbucnise deja în Halkidikί, Sfântul Sava a fost chemat să urmeze calea martiriului. Unicul izvor istoric despre martiriul său este scrierea Monahului Dosithei, un constamonit din insula Lésvos, care relatează martiriul a cinci cuvioși mucenici de la Mănăstirea Constamonitou într-o carte cu titlul ”Nou memoriu despre nou-arătații sfințiți mucenici și cuvioși mucenici, cei care au strălucit din rândul cuvioșilor Părinți aghioriți, fiind omorâți de otomani în timpul revoluției de eliberare a Greciei”.
*
*
*
Într-o vreme, fiind prigonire contra credincioşilor şi mulţi dintre ei fiind ucişi cu diferite feluri de munci pentru credinţa în Hristos, după multe zile s-a prins şi s-a adus la Fist, nemilostivul ighemon, o fecioară creştină, cu numele Antonina, de neam din cetatea ce se numea Crodamna. Ea, petrecîndu-şi viaţa sa în dreapta credinţă şi în fapte bune, Domnul a învrednicit-o de nevoinţa mucenicească, pentru ca astfel să ruşineze şi să biruiască pe îndrăzneţul şi potrivnicul diavol.
Deci, această fecioară, fiind adusă înaintea lui Fist, cumplitul ighemon, a început a o amăgi cu cuvinte viclene, zicîndu-i: „Doamnă Antonino, fiindcă eşti fecioară cinstită şi înţeleaptă de tot, voiesc să te pun preoteasă zeiţei Artemida, să-ţi dau daruri şi cinste şi să fii mai mare în casa mea”.
Ea a tăcut multă vreme, apoi a răspuns: „O, Fiste, pentru ce-mi făgăduieşti daruri deşarte? Mai bine, fă-te şi tu părtaş al bogăţiilor mele, încît, crezînd în Domnul meu Iisus Hristos, să cîştigi vrednicia şi visteria veşnicilor bunătăţi”. Fist a zis: „Să nu fie aceea ce zici tu şi să mă ferească zeii ca să cred într-un Dumnezeu ca Acela Care zici că a fost om şi Care a fost pironit şi spînzurat pe cruce”. Antonina a grăit: „Nu tăgăduiesc nici eu că Domnul nostru Iisus Hristos a fost pironit pe cruce şi pus în mormînt, dar şi aceasta o mărturisesc despre Dînsul; că a treia zi a înviat din morţi şi acum şade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, precum este scris în cărţile noastre: Zis-a Domnul Domnului meu, şezi de-a dreapta mea, pînă ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale„. Continuă să citești
Bătrânul Dionisie cel Nou, Stavrovuniotul
Acest preacuvios Gheronda Dionisie era întru totul asemenea Cuviosului Dionisie, cel care a înnoit Mănăstirea Stavrovoúni (Cipru) și de la care a moștenit și numele.
Gheronda Dionise cel Nou de la Stavrovounio
De copil a rămas fără tată, iar mama sa, o femeie cu suflet mare, i-a dat o educație desăvârșită, ca și fratelui său, Ștefan, pe care mai târziu, Bătrânul Dionisie l-a adus de asemenea în stadionul nevoințelor călugărești. Avea o instruire superioară, fiind învățător, lucru foarte important în epocă.
Când a venit la Părintele său duhovnicesc ca să-l primească în călugărie, nu își terminase încă studiile, dar acela, cu mult discernământ, l-a trimis să și le termine cu rasa pe el. În afara lucrării subțiri a vieții monahale, Dionisie cel nou a fost învățat de Părintele său duhovnicesc, care avea harisma înainte-vederii, și zugrăvirea icoanelor, știind că va deveni un important și ales iconar.
Ce să spunem însă despre acest luptător neobosit și următor al Tradiției noastre patristice, care a acoperit cu vălul tainic al tăcerii și al lucrării ascunse întreaga sa viață și ale cărui lucrări duhovnicești, toate, erau pecetluite de cea mai înaltă dintre virtuți, de încununarea tuturor virtuților, de smerenie?
A învățat și a respectat cu sfințenie principiul Tradiției noastre, anume ”lucrarea în taină”. Iar noi, netrebnicii, ne-am dat seama cât de mult îi plăcea studiul ”ascuns” și lucrarea neștiută de nimeni a binelui și virtuții.
Când anume l-a adus la mănăstire pe fratele său după trup, pe Ștefan, nu îmi mai aduc aminte, dar era vădit că veghea asupra învățării lui în ale îndatoririlor monahale, căci îl avea totdeauna lângă sine. Bunăvoința, evlavia, tăcerea, îngăduința, smerenia și duhul liturgic, care îl caracterizau pe ieromonahul Ștefan dau mărturie despre grija părintească pe care i-a purtat-o Preacuviosul Gheronda Dionisie.
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH CHIRIL, ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEI
Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, glasul al 8-lea:
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curaţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Chiril, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea l, glasul al 4-lea
Irmosul: Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-1 Israel cel de demult cu mâinile lui Moise în chipul crucii puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul ce te-ai arătat luminător luminat prin raze cuvântătoare, ne străluceşti nouă de la Dumnezeu harul Duhului cel dătător de lumină, ca după vrednicie să lăudăm pomenirea ta, Sfinte Părinte Chirile.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Umplutu-te-ai de luminarea dumnezeiescului Duh, Sfinte Chirile, ca un păzitor al poruncilor lui Hristos şi fiind curăţit de patimi, te-ai făcut cu adevărat locaş Treimii Celei preaîndumnezeite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un plin de râvnă şi de îndrăzneală, mărite Chirile, fără de minciună ai stricat toate bârfelile cele împotriva lui Dumnezeu, ale eresurilor celor cu credinţă rea, fiind părtinitor Ortodoxiei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca Ceea ce ai născut pe Făcătorul a toate, pe Mântuitorul şi Domnul, ai tămăduit zdrobirea omenirii, care era sfărâmată de căderea strămoşilor, Preacurată Mireasă a lui Dumnezeu. Continuă să citești
Din familie de viţă nobilă, Sfântul Columba (zis şi Collum Cille) s-a născut în anul 521 în comitatul Donegal din Irlanda. La început, de educația sa s-a ocupat Sfântul Finnian de Movilla (+ 589, prăznuit pe 10 septembrie), care l-a hirotonit diacon. Apoi a petrecut o vreme alături de bardul încreștinat Gema. Și-a desăvârșit studiile la Mănăstirea Sfântului Finnian de Clonard (+ 549, prăznuit pe 12 decembrie), studiind în adânc Sfânta Scriptură, fără să lase deoparte arta poetică, în care excela. Aici s-a împrietenit cu monahi sfinți, hotărându-se să se ducă să trăiască alături de aceștia, undeva în apropierea Dublinului, într-o comunitate de pustnici. Îndată după ce a fost hirotonit preot, a început o activitate pastorală care a durat 15 ani, străbătând întreaga Irlandă și zidind mănăstiri care aveau să devină apoi foarte cunoscute. Dintre toate aceste sfinte locașuri, cel mai iubit de către Sfântul Columba era la Derry, loc pe care-l cântă, zicând: «pe fiece frunză de stejar văd că șade un înger al cerului; toate respiră pace, toate sunt bucurie».
*
*
*
Pomenirea celui dintre sfinţi Părintelui nostru Chiril, patriarh al Alexandriei.
Marele între dascăli, Sfîntul Chiril, era din Alexandria, născut din părinţi dreptcredincioşi şi de neam bun, nepot de soră al lui Teofil, patriarhul Alexandriei. Fiind crescut cu îngrijire, s-a făcut foarte iscusit în filosofie şi în fapte bune. El era desăvîrşit învăţat şi deprins cu cărţile bisericeşti, elineşti şi latineşti, atît în înţelepciunea cea dinafară, cît şi în cea dinăuntru. El se îndeletnicea totdeauna cu citirea şi cugetarea dumnezeieştilor Scripturi.
Pentru aceea şi Teofil, unchiul lui, văzînd în el atîta înţelepciune şi fapte bune, l-a numărat în rîndul clericilor Bisericii, hirotonindu-l arhidiacon. Sfîntul Chiril era sădit în grădina Bisericii lui Hristos, întocmai ca un crin binemirositor şi frumos, care înflorea cu curăţia şi cu faptele bune, şi care umplea pe credincioşi cu mirosul dumnezeieştii lui înţelepciuni. Continuă să citești
Voi incerca sa atentionez asupra a ceea ce ne lipseste, asupra acelei „cumintenii” pe care nu o vom avea, oricate haine am pune pe noi, oricat de modern sau de in pas cu moda am dori sa fim.
Omul este singura fiinta care isi poate intelege frumusetea si care poate dori in mod constient sa fie si mai frumos. De fapt, fiinta aceasta numita „om” este singura cu adevarat frumoasa. Nimic nu ii lipseste si nimic nu ii mai trebuie adaugat.
Orice schimbare, fie ea cat de mica, il transforma, il ridica sau il coboara intr-o ordine care nu ii mai apartine. Frumusetea nu se cumpara, nu se negociaza: pur si simplu o ai sau nu. Orice incercare de a o imita incepe sa semene cu o simpla caricatura pe care o aduci propriului tau chip. A-ti modifica chipul incepe sa semene cu acel bal mascat la care iti pui o masca de circumstanta, cu care iesi in lume fara a fi tu insuti, fara a vrea sa fii tu insuti. Caci a te ascunde in spatele unei masti asezate dimineata de dimineata pe chipul tau, obligatoriu te va invata sa folosesti si acea dubla personalitate care caracterizeaza pe prea multi dintre noi. Fardul este un nou chip cu care vrei sa te prezinti in fata lumii; este o incercare de a fi „altfel”, de a schimba raportul tau cu ceilalti. Adica o stare de minciuna… Continuă să citești
*
din “Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”
Sfantul Teofan Zavoratul
[Fapte 16, 16-34; In. 9, 1-38]. Se confruntă simplitatea credinţei cu necredinţa vicleană. Credinţa, venind la orbul ce îşi recăpătase vederea, i-a luminat şi ochii minţii, iar el vede limpede adevărul. Priviţi cât de logic este la el totul, îl întreabă: „Tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii ?”. „Prooroc este”, a răspuns el, adică trimis al lui Dumnezeu, îmbrăcat cu puterea facerii de minuni. Corectitudinea concluziei este de netăgăduit!
Dar cărturarii „culţi” nu vor să vadă acest lucru şi caută să evite consecinţele lui; dar întrucât nu reuşesc, se întorc către simplitatea necărturărească îndemnând-o astfel: „Dă slavă lui Dumnezeu; noi ştim că Omul Acesta este păcătos”.
Simplitatea credinţei nu poate să facă legătura între păcătoşenie şi săvârşirea de minuni, spunând asta pe faţă: „Dacă este păcătos, nu ştiu; un lucru ştiu: că eram orb, iar acum văd”.
Ce se mai poate spune împotriva unui asemenea raţionament? Continuă să citești
Sfântul Inochentie, în lume Ioan Alexeevici Borosov, s-a născut pe 15 decembrie 1800, în satul Eleţ, din eparhia Orel a Rusiei, şi se trăgea dintr-o familie de preoţi. Părinţii lui se numeau Alexie şi Achilina şi l-au crescut pe micuţul Ioan în frica şi certarea Domnului. În 1819, şi-a încheiat cu succes studiile la Seminarul din Orel şi a intrat la Academia Teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1823. Continuă să citești
25 mai
În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea celei de a treia aflări a cinstitului cap al sfântului, măritului 
prooroc şi Înaintemergător şi botezător Ioan.
Acest cinstit şi sfânt cap fiind ascuns multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului, ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt, în vas de argint. Şi fiind vestit acest lucru de un preot şi fiind adus din Comane, a fost primit de strălucita cetate a cetăţilor, împreună cu credinciosul împărat şi credinciosul popor, cu toată bucuria. Şi cu credinţă închinându-se cinstitului şi sfântului cap, acesta a fost pus la loc sfânt. Continuă să citești
CANONIZAREA NOILOR MUCENICI DIN POLONIA – 8 IUNIE 2003
ACTUL SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE POLONEZE REFERITOR LA AŞEZAREA ÎN CEATA SFINŢILOR A MARTIRILOR DIN SECOLUL XX DIN EPARHIA DE HELM ŞI PONTLASKIA:
“ÎN NUMELE TATĂLUI ŞI AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH.
La începuturile celui de-al treilea mileniu al bunătăţii Domnului, Biserica Ortodoxă din Polonia seceră roadele seminţei celei dumnezeieşti, roade care s-ai copt prin mărturisirea credinţei ortodoxe şi sfârşitul mucenicesc al poporului credincios din Eparhia de Helm şi Pontlaskia.
Regiunea Helm şi Pontlaskia (actualmente în Polonia sud-estică), care cu mai bine de 1000 de ani în urmă a primit credinţa ortodoxă, a suferit de multe ori grele încercări şi prigoane din partea celor de alte credinţe. Cu toate acestea, întotdeauna a păzit ataşamentul faţă de Hristos şi faţă de Sfânta Biserică, prin mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, care a dăruit eparhiei de Helm icoana ei făcătoare de minuni. Continuă să citești
Acesta s-a născut la 15 decembrie 1800, în privincia Orel, orașul Eltz. Tatăl său a fost preotul Alexei Borisov care a slujit la Biserica Adormirii Maicii Domnului.
În 1819 absolvi cu rezultate excepționale seminarul și intră la Academia Teologică din Kiev. Acolo se dărui studiului cu atâta râvnă, încât adesea își petrecea nopțile cufundat în cărțile sale. Urmând unei chemări lăuntrice, acordă mai multă vreme omileticii, adică alcătuirii și desăvârșirii predicilor, mai mult decât oricărei alte materii.
ACATISTUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
Preotul dă obişnuita binecuvântare şi strana zice:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşuieşte întru noi, şi ne curăţeste pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Continuă să citești
DIN CANONUL CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:
Cântarea 1, glasul al 4-lea
DIN CANONUL CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:
Cântarea a 3-a, glasul al 4-lea
DIN UTRENIA CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:
Sedealna I, glasul 1; Sedealna II, glasul al 4-lea
DIN UTRENIA CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:
Sedealna III, glasul al 3-lea
STIHIRI LA VECERNIA SFÂNTULUI IOACHIM DIN ITHACA, glas1
STIHIRA VECERNIEI, glasul al 2-lea