16 iunie: CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU TIHON DIN LUHA

*

16 IUNIE: CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU TIHON DIN LUHA

Acest slăvit părinte era de loc din Lituania şi era militar de meserie, în Rusia Mică. Nu suportă însă presiunile catolicilor şi se duse de se aşeză în Moscova, unde trăia cu evlavie. A împărţit apoi avuţiile sale săracilor, s-a făcut monah şi a întemeiat un schit, lângă râul Luha, în regiunea Kostroma. Curând a primit câţiva ucenici, cu care ducea o viaţă de asceză şi rugăciune, departe de orice grijă lumească. A construit o biserică închinată Sfântului Nicolae şi o mănăstire închinată Înălţării Cinstitei Cruci. Refuzând din smerită cugetare să fie hirotonit preot, cuviosul se ocupa cu copierea sfintelor cărţi atunci când nu era cufundat în rugăciune. Cunoscându-şi mai dinainte mutarea sa la Dumnezeu, a dat ucenicilor săi sfaturi spre folosul sufletului lor şi a adormit în pace pe 16 iunie 1503. În anul 1569, s-au găsit cinstitele lui moaşte nestricate şi au început să se săvârşească multe minuni.

TRAD. FRĂŢIA ORTODOXĂ MISIONARĂ „SFINŢII TREI NOI IERARHI”

16 iunie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. TIHON, EPISCOPUL AMATUNDEI (Gr, Ro, En)

Troparul şi Viaţa Sf. Tihon

16 iunie

*

Sfantul Ierarh Tihon

Sfîntul Tihon se trăgea din oraşul Amatunda, cetate în insula Cipru, din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Hristos. El a învăţat din tinereţe a cunoaşte pe Hristos Dumnezeu şi sfintele Lui Scripturi. El s-a numărat în clerul Bisericii şi s-a rînduit ca să citească poporului dumnezeieştile cuvinte în biserică. Apoi, pentru curăţia vieţii lui, a fost hirotonisit diacon de Sfîntul Memnon, episcop al aceleiaşi cetăţi Amatunda. Episcopul Memnon, ducîndu-se către Domnul, prin alegere, a fost ridicat la scaunul episcopal Sfîntul Tihon şi a fost sfinţit arhiereu de marele Epifanie, arhiepiscopul Ciprului.

 

În acea vreme era încă în insula Cipru, mulţime de popor necredincios, care se ţinea de rătăcirea închinării la idoli. Deci, multă osteneală a suferit Tihon, arhiereul lui Hristos, întorcînd la credinţă pe oamenii care piereau în păgînătatea elinească, aducîndu-i de la înşelăciunea idolească la Hristos Dumnezeu. Domnul i-a ajutat în ostenelile lui, căci, scoţînd turma cea cuvîntătoare din dinţii lupilor răpitori şi drăceşti, a adus-o în ograda Bisericii celei soborniceşti şi din capre a făcut oi ale lui Hristos. El a sfărîmat toţi idolii care erau împrejurul Amatundei şi drăceştile locuinţe, iar capiştile lor le-a stricat. Continuă să citești →

15 iunie: ÎNCHINARE NOILOR MUCENICI DIN SERBIA. ORTODOXIA ESTE ÎN ESENŢA EI MARTIRICĂ

ORTODOXIA ESTE IN ESENTA EI MARTIRICA

Ortodoxia nu este nici o religie între alte religii, nici o confesiune între alte confesiuni. Ortodoxia este pur şi simplu BISERICA; unica Biserică despre care a vorbit Dumnezeul-Om Hristos – Întemeietorul şi Capul ei, şi despre care ne-a asigurat că nici “porţile iadului (adică “gurile ereticilor”) nu o vor birui” (Matei 16:18). Continuă să citești →

15 IUNIE – Fericitul Augustin

Fericitul Augustin

Fericitul Augustin este sarbatorit pe 15 iunie. Fericitul Augustin s-a născut la 13 noiembrie 354, în Tagaste, orăşel din provincia africană Numidia. Tatăl său nu era creştin şi s-a botezat numai pe patul de moarte, dar în schimb, mama sa, Monica, era o fierbinte credincioasă. Augustin a învăţat mai întâi în Tagaste, apoi în Madaura şi Cartagina. Fiind foarte înzestrat, a deschis o şcoală de retorică la Cartagina, ca după aceea să meargă la Roma şi Milano.

În tinereţea lui a cunoscut şi o viaţă de destrăbălare şi abateri de la dreapta credinţă. La Milano a început să se apropie mai mult de Dumnezeu. Acolo a cunoscut pe dumnezeiescul episcop Ambrozie şi a fost încântat de cuvântările acestuia. Mama sa, Sfânta Monica, plângea necontenit, rugându-se lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui. Ca s-o îmbărbăteze, Sfântul Ambrozie i-a spus: „Fiul unor astfel de lacrimi, nu poate să piară”.

Continuă să citești →

15 IUNIE – Sfântul Mucenic Isihie

Sfântul Mucenic Isihie

15 IUNIE: Sf. Mucenic Isihie

 Sf. Mucenic Isihie

 

(15 Iunie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

 

Sfântul Isihie era ostaş creştin şi făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staţionată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior, în timpul împăraţilor Diocleţian şi a ginerelui său, Maximian Galeriu.

Biruinţa repurtată împotriva perşilor în anul 297 a dat prilej celui din urmă să persecute pe creştini. Încă de mai înainte, el îi socotea că sunt nişte cetăţeni nefolositori societăţii, de vreme ce cred într-un Dumnezeu Atotputernic, nevăzut, iubitor de oameni şi de pace pe pământ. Împăratul amintit arunca chiar cauza slăbirii Imperiului Roman asupra lor. De aceea a poruncit să fie îndepărtaţi din armată. Continuă să citești →

Despre Chinonic

Despre Kinonik/Chinonic

 

Această cântare însoțește celebrarea euharistică, este solemnă și poate fi comparată cu alte două cântări importante ale Liturghiei: trisaghionul șiheruvicul. În limba greacă imnul Împărtășaniei se numește “koinonikon“, în limba slavonă- “prichasteni” iar în limba română îl găsim în ambele forme “chinonic” și “priceasă”.

În Liturghia din Biserica primară, cântarea Împărtășaniei consta dintr-o cântare responsorială a unui întreg psalm. Unul din cele mai vechi refrene de acest tip este: “Gustați și vedeți că bun este Domnul, aliluia”– Ps.33,9- psalm care va deveni mai târziu chinonicul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite din cadrul slujbei bizantine.

 CONTINUARE

.

Sursa:  http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS ONUFRIE CEL MARE (12 iunie)

Sf Onufrie_12_06

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS ONUFRIE CEL MARE

Troparul Sfântului Cuvios Onufrie cel Mare, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

 Cântarea 1, glasul al 2-lea

Irmosul: Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia Egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Continuă să citești →

12 iunie: CONDACUL ŞI VIAŢA SF. PETRU ATHONITUL

CONDACUL ŞI VIAŢA SF. PETRU ATHONITUL

*

Cuviosul Petru a fost de neam grec, cu rînduiala ostaş şi voievod. El a venit la călugărie în acest chip: Ca voievod, fiind trimis cu multe oşti la război în Siria, s-a întîmplat ca oştile greceşti să fie biruite de potrivnici; deci, a fost dus în robie cu mulţi alţi ostaşi în cetatea Samara din ţinutul Arabiei, care era lîngă rîul Eufratului. Acolo a fost aruncat în temniţă cu lanţuri grele de fier. Petru, şezînd în lanţuri, îşi cerceta ştiinţa sa, şi şi-a adus aminte că de multe ori se gîndea să se facă monah. Deci, a cunoscut că, de aceea a dat Dumnezeu asupra lui acea pătimire şi robie, deoarece nu s-a sîrguit ca scopul său cel bun să-l aducă degrabă la îndeplinire. De aceea plîngea şi se tînguia mult, blestemîndu-şi lenevirea sa şi ocărîndu-se singur că pătimeşte unele ca acestea după vrednicie.

Deci, şezînd mult timp în temniţă şi neavînd nici o nădejde de scăpare din lanţuri, a început a se ruga cu căldură spre Atotputernicul Dumnezeu, Cel ce poate, cu judecăţile Sale cele neştiute, să-l elibereze pe el din legături, precum a scos pe Adam din iad şi pe Apostolul Petru din temniţa lui Irod, chemînd întru ajutor şi mijlocirea cea mult puternică spre Dumnezeu, a marelui făcător de minuni, Sfîntului Ierarh Nicolae, grabnicul ajutător al celor ce sînt în primejdii. El avea de mult spre dînsul mare credinţă şi dragoste, adeseori se ruga lui cu nădejde, punînd în rugăciune tare făgăduinţă că, de se va izbăvi de legături, nu se va mai întoarce în lume, nici nu va mai merge la casa sa; ci îndată se va duce acolo unde Dumnezeu îl va povăţui spre nevoinţa monahicească. El mai gîndea şi aceasta: că de l-ar scăpa pe el Dumnezeu, apoi s-ar duce la Roma şi acolo la mormîntul Sfîntului şi marelui Apostol Petru şi-ar fi lepădat perii săi împreună cu lepădarea de lume. Continuă să citești →

12 iunie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. ONUFRIE (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο Αγ. Ονουφρίου, Πέτρου – 12 ΙΟΥΝΙΟΥ

*

*

Împăratul Persiei, numit de istorici Narsita, a trăit pe vremea cînd în Roma împărăţea prea păgînul împărat Diocleţian. Acesta se cunoaşte din fapte, că ori era cu totul creştin, ori că nu era departe de creştinătate. Însă se ştie din istorie că au fost în acest fel unii din împăraţii Persiei. Acest împărat, trăind cu împărăteasa multă vreme şi neavînd copii de parte bărbătească, dorea foarte mult şi se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu să le dăruiască un fiu. Dumnezeu, ascultîndu-i rugăciunea, după mulţi ani împărăteasa a zămislit pe acest mare plăcut al lui Dumnezeu şi mare vieţuitor de pustie, pe prea fericitul Onufrie.

Iar diavolul, care urăşte neamul omenesc, prevăzînd binele ce avea să fie după oarecare semne şi voind a face împiedicare, s-a închipuit în felul unui om străin; şi, venind la împărat, i-a zis: „Împărate, să ştii că pruncul ce s-a zămislit în pîntecele împărătesei tale nu este de la tine, ci de la unul din supuşii tăi. Dacă voieşti să cunoşti adevărul, să faci ceea ce-ţi voi spune, adică: Cînd se va naşte pruncul, să porunceşti să se facă un foc mare şi să arunci pe prunc într-însul, şi de nu va arde, acesta va fi semnul că fiul este al tău cu adevărat; iar de va arde, atunci să fii încredinţat că este născut din desfrînare”.

Împăratul, încredinţîndu-se foarte mult acestor cuvinte diavoleşti, s-a mîniat pe împărăteasa sa, însă ascundea în sine şi se ţinea ca să nu se cunoască pînă la vremea ce se cădea. Deci, împlinindu-se vremea naşterii împărătesei şi născînd un prunc de parte bărbătească, tatăl, în loc să se bucure de naşterea fiului său celui dăruit de Dumnezeu, s-a umplut de mîhnire şi de întristare, a aprins un foc mare şi a aruncat pe prunc în foc. Continuă să citești →

DIN MINUNILE SFANTULUI LUCA AL CRIMEEI, IERARHUL DOCTOR FARA DE ARGINTI (11 iunie)

DIN MINUNILE SFANTULUI LUCA AL CRIMEEI, IERARHUL DOCTOR FARA DE ARGINTI (11 iunie)

„Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă a călugărilor şi a mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”. (Troparul Sfantului)

“Inainte sa incepem sa povestim despre minunile Sfantului Luca Doctorul Arhiepiscopul Simferopolului ar fi potrivit sa precizam un amanunt foarte important despre acest “fenomen”-  minunile in Biserica Ortodoxa. Consideram minune orice interventie miraculoasa si in acelasi timp folositoare a lui Dumnezeu in viata noastra care are drept rezultat izbavirea de o anumita problema sau ispita ce ne apasa. Insa minunea nu se opreste la aceasta caracteristica minimalista. O minune este intreaga noastra viata, creatia ce ne inconjoara, intregul univers. Continuă să citești →

SLUJBA SFÂNTULUI IERARH LUCA MĂRTURISITORUL, ARHIEPISCOPUL SIMFEROPOLULUI (11 iunie)

SLUJBA

SFÂNTULUI IERARH  LUCA MĂRTURISITORUL,

 ARHIEPISCOPUL CRIMEII

(11 iunie)
(tradusă din limba rusă)

La Vecernia Mare

La Doamne strigat-am, stihirile pe 8, glasul al 4-lea:

Sfinte Ierarhe Luca, lauda pământului Crimeii, întărirea Bisericii Ortodoxe, jertfă sfântă a credinţei, podoaba cinstită şi purtătoare de sfinţenie a mărturisitorilor, doctor blând şi milostiv, roagă-te să ne izbăvim noi cei ce cinstim sfânta pomenirea ta de boli şi de nevoi. (de două ori)

Propovăduitor sfinţit şi ierarh bineplăcut ai fost, Sfinte Luca, arhipăstor adevărat al turmei din Crimeea, temei al buneicuviinţe, stâlp şi întărire a Bisericii, a ierarhilor blândeţe şi izvor de tămăduiri. Pentru aceasta, te fericim cu cântări duhovniceşti şi slăvim dumnezeiasca ta pomenire. Continuă să citești →

ACATISTUL SFANTULUI LUCA AL CRIMEEI (11 iunie) (AUDIO)

11 iunie: SFÂNTUL LUCA AL CRIMEEI: Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!

Sfântul Luca al Crimeei

 

Alte articole despre Sfântul Luca, Doctorul Fără de Arginţi

*

„Calea lui Dumnezeu este o cruce de zi cu zi. Nimeni, dar, nu s-a suit la cer fără osteneală”. (Cuviosul Isaac Sirul)

„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”

Troparul Sf. Ierarh Luca, glasul al 3-lea

Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă călugărilor şi mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

„Cuvinte ale vieţii veşnice” rostite de Sfântul Luca

„Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”.

„De pe Crucea lui Hristos se revarsă nemăsuratul şuvoi al dragostei dumnezeieşti, dragoste minunată, ce nimiceşte în chip tainic răutatea şi vrăjmăşia, ce vindecă durerea şi tulburarea inimii, ce întăreşte puterile noastre trupeşti şi sufleteşti…”

„Niciodată nu vor afla mângâiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mângâiere în necazuri? Despre aceasta Sfântul Proroc David spune: «De la Domnul e mântuirea mea» (Ps. 61:1). Fericiţi cei ce află mângâiere adâncă în rugăciunea fierbinte, care ţâşneşte din inimă, în împărtăşirea duhovnicească cu Dumnezeu!”

Cele din urmă cuvinte ale Sfântului Luca

Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi, luaţi putere din numele lui Iisus!

Pe 11 iunie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi Simferopolului, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia.

Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-Iaseneţki, în Kesţ, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, şi a primit din botez numele Valentin. Credinţa sa a fost înrâurită de apropierea Lavrei Peşterilor (familia se mutase în Kiev), precum şi de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului. Avea un mare talent artistic, precum şi dorinţa de a şi-l cultiva, însă asupra acestuia a predominat dorinţa sa de a-i ajuta pe ţăranii săraci din jur, aşa că s-a înscris la cursurile şcolii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903. Continuă să citești →

11 iunie 2015, Simferopol: ACATISTUL SFANTULUI LUCA AL CRIMEEI (VIDEO)