Arhive etichete: Vlădica Gherasim Putneanul

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (XI)

Miercuri, 21 aprilie 1993 r

 

            A trecut şi Sf. Paşti cu bine. A fost în Săptămîna Patimilor ploaie, zăpadă, frig dar în ziua de Paşti s-a mai luminat. Anul acesta am fost rînduit să fac Sf. Paşti la M-rea Putna, fiindcă trebuia să vină o delegaţie de la UNESCO, dar n-a mai ajuns. După 16 ani am reuşit să mai slujesc de Sf. Paşti la mormîntul Sf. Ştefan. Aşa a fost voia lui Dumnezeu. Învierea a II-a am făcut-o la Catedrala din Rădăuţi, slujind aici şi a doua zi de Paşti. A III-a zi am slujit la M-rea Slatina cu păr. Exarh Tudor şi protop. Pr. Gh. Brădăţanu din Fălticeni. Venind spre casă am poposit şi la parohia Solca, unde am săvîrşit Vecernia şi apoi ne-am întreţinut după tradiţie la Casa parohială, în care ni s-au adus la cunoştinţă diferite aspecte din punct de vedere gospodăresc şi duhovnicesc. Din cele discutate am constatat că se  depune mult efort pentru restaurarea acestui locaş domnesc zidit de Ştefan Tomşa. Cea mai grea problemă este ca să intre în posesia beciurilor mănăstirii din incintă. Au trecut şi sărbătorile ce-au fost mult aşteptate şi acum parcă ne e greu să ne pornim la treabă. Este foarte greu să fii împovărat cu păcate.

[…]

Marţi, 26 aprilie 1994 r

            Ne găsim în Săptămâna Patimilor, timp pt. noi creştinii ortodocşi de rugăciune, de post şi mai ales de mărturisire şi împărtăşire. Deniile din această săptămână sunt atât de duioase şi mai ales cântările ,,Iată Mirele” sau ,,Cămara Ta, Mântuitorul meu”. Cum să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate acestea! Nu sunt cuvinte de exprimat sentimentele, simţirile sufleteşti din aceste preacurate zile de rugăciune. În primele trei zile se citesc stâlpii, adică cele trei Evanghelii (Matei, Marcu şi Luca). Iată, pentru a doua oară mă găsesc aici la Rădăuţi. Voi mai ajunge oare şi la anul?  Toţi se pregătesc care mai de care de Învierea Domnului, cu tot ce au mai bun şi sfânt în casă. Anul acesta şi noi ne pregătim cu veşminte arhiereşti noi. De ne va ajuta Dumnezeu voi sluji pentru Slava lui Dumnezeu şi mângâierea credincioşilor din Rădăuţi. Anul trecut am slujit la M-rea Putna c-aşa a fost rânduiala de sus. Iar celălalt an am slujit la Arhiepiscopie la Suceava că Î.P.S. Pimen a trebuit să slujească la M-rea Putna, fiindcă venise Regele Mihai cu regina şi nepotul Nicolae, de 7 ani.

Marţi, 10 mai 1994 r

            Vai, cum am uitat să mai consemnez câte ceva şi câte momente de trăire duhovnicească n-au fost în aceste zile de lumină a Învierii? În Joia Mare din Săptămâna Patimilor am avut mângâierea de a oficia la M-rea Putna slujba spălării picioarelor. Deşi la Mănăstirea Putna nu mai mergeam decât atunci când eram trimis de Î.P.S. Pimen, acum, fiind Postul Mare, am crezut că este bine să merg şi să arăt că este nevoie de iertare şi smerenie. Deci după săvârşirea Sf. Liturghii am ieşit după rânduială în Pronaos, unde 12 vieţuitori erau aşezaţi ca Apostolii pe 12 scaune şi am început slujba sub reflectoarele T.V. Olandeze şi din Suceava. A fost o atmosferă de retrăire a momentului când Mântuitorul a spălat picioarele cu adevărat. În Vinerea Mare, cât şi la cele 12 Evanghelii am slujit la Mănăstirea Bogdana şi slujba Prohodului am săvârşit-o la Catedrală. Învierea şi Sf. Liturghie precum şi Învierea a doua le-am făcut tot la Catedrală, după cuviinţă. A doua zi am slujit Sf. Liturghie la Mănăstirea Suceviţa, iar Vecernia la Mănăstirea Bogdana. A treia zi, am săvârşit Sf. Liturghie la M-rea Râşca şi Vecernia la Parohia Solca. Vineri la Sadoiu şi  în Duminica Tomii la M-rea Probota – instalat Stareţa.

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004)

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (II)

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (III)

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (IV) Continuă să citești →

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (X)

Sâmbătă, 2 aprilie 1994

            Mă mir singur de mine că am uitat de a mai consemna câte ceva în caiet. Au trecut două săptămâni de când n-am mai notat nimic. În acest timp am fost şi la Sf. Sinod când am ales doi Episcopi vicari: pe Teodosie Petrescu la Arhiepiscopia Bucureştilor şi pe Iustin la Maramureş. Apoi am mai discutat la Sf. Sinod şi alte probleme. S-a aprobat înfiinţarea Episcopiei la Harghita – Covasna şi un Vicariat la Braşov. Urmează alegerile de titulari cât de curând. În altă ordine de idei, am reuşit să tipăresc catalogarea Mss de la Mănăstirea Secu în 4 200 exemplare. S-au strecurat şi greşeli şi am întocmit o erată care va rezolva ceva. Am înmânat câte un exemplar membrilor Sf. Sinod. Restul trebuie să le pun în vânzare, dar cele mai multe trebuie să le fac donaţie pe la bisericile şi catedralele ce sunt în construcţie, ca cele de la Suceava, Fălticeni, Vatra Dornei şi la bisericile din Rădăuţi, Gălăneşti etc. Slavă Domnului că m-a ajutat s-o văd tipărită. Este prima mea carte tipărită. Mai doresc să mai scot una conform propunerii Î.P.S. Pimen în legătură cu tradiţia veche din mănăstiri.

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (IX)

                                                     

Joi, 1 aprilie 1993

 

            Nu ştiu cum s-a făcut c-am uitat de a mai consemna cîte ceva aici, cum mi-am propus. Se văd efectele bătrîneţii. În acest timp am căutat să mă mîngîi cu gîndul că totul merge bine. Adică ne căutăm de treaba noastră. În realitate, nu-i chiar aşa. Ne momesc gîndurile, firea ne tulbură în fel şi chip. Dacă ne gîndim la petrecerea părinţilor din trecut, ne speriem de ce facem astăzi. În mănăstire parcă nu mai este acea căutare a mîntuirii prin ascultare. Foarte uşor se uită de ceea ce n-ar trebui uitat. Pe bietul călugăr îl ispiteşte diavolul cum doreşte: prin neascultare, prin lenevire, mîncare cît mai bună şi de cîteva ori pe zi, graba la hirotonie şi cîte alte neajunsuri. Apoi nestatornicia, uşurătatea, petrecerea cu prietenii, procurări de lucruri, care mai tare te încurcă în chilie şi altele, că doresc să fie numai bine în viaţă fără prea multă muncă şi dacă se poate cît mai multe distracţii ce le redă radioul sau televizorul. Doamne! Cînd ne vei aduce la calea cea dreaptă şi sfîntă?!

 

Sîmbătă, 10 aprilie 1993

 

   Ce repede se deapănă timpul mai ales atunci cînd eşti ocupat peste măsură. Poate-i bine aşa pt. călugări. Preocupările zilnice nu-ţi dau răgaz de meditaţie şi te vezi parcă înstrăinat de ai tăi. Este mereu actual ca preoţii din toată lumea ortodoxă să cunoască bine Ortodoxia şi, în special, slujbele după tipic, fără să mai adauge ceva în plus. Este greu, că nu-s oameni care să ştie şi ca ei să conducă o strană, o gospodărie, parcă-s căzuţi din lună unii şi chiar dacă doreşti să faci un bine să-i înveţi ceva, nu pot sau nu vor. Mă uit la aceşti 2-3 tineri, pe care-i avem aici, dacă nu le spui să facă ceva nu fac. Se uită la tine şi nici nu le pasă de nimic. Nu ştiu ce să zic: o fi zilele de pe urmă sau nu mai înţeleg eu nimic. Am crezut că voi reuşi să pun pe picioare această mănăstire [Bogdana – Rădăuţi – n.n.], care a fost desfiinţată de atîta timp. Uneori parcă mă şi întristez că nu pot să fac ceva. Mă bate gîndul s-o facem de maici, fiindcă ele sînt mai răzbătătoare, cu toate că-s neputincioase. Totuşi trebuie să răbdăm. Să mulţumim lui Dumnezeu de ceea ce am reuşit să facem pînă acum. Poate ne pune la încercare Bunul Dumnezeu cel Sfînt.

 

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (VIII)

Marţi, 7 martie 1995

            Cu ajutorul lui Dumnezeu suntem în a doua zi a Postului Mare. Săptămâna trecută a fost o săptămână deosebită, fiindcă am avut Sinod Mitropolitan la M-rea Neamţ, la care am participat 6 ierarhi din cele 3 eparhii. Pentru mine a fost lucrul cel mai îmbucurător că mi s-a dat sarcina ca să merg la Mănăstirea Moldoviţa pentru a face pace în sobor, fiindcă o parte din maici a căutat să o scoată pe stareţă din stăreţie pe motiv că a scos pe rasofora Tatiana din ascultarea de ghid, că nu colaborează cu obştea şi că a fost pricina plecării preotului Grigore – duhovnicul lor. Din mila lui Dumnezeu  am putut face pace, adică am lămurit soborul ca maica stareţă să rămână, rasofora Tatiana să fie reîncadrată, preotul să fie lăsat la mănăstire ca duhovnic. Tot în săptămâna trecută a trebuit să sfinţesc biserica de la Mănăstirea Orata şi acolo am dat de două demonizate. După Sf. Liturghie am citit moliftele Sf. Vasile, bolnavele s-au zbătut, diavolii din ele strigau de ce-i trimit înainte de vreme, să am milă de ei că vor căuta la vreme, când mă voi duce la cele veşnice, mă vor ajuta şi să trec mai uşor vămile…

Miercuri, 22 martie 1995 

            Am sărit peste o săptămână şi n-am mai notat nimic. Regret că nu-s la zi cu treburile. Până la 50-55 de ani nu simţeam oboseala şi făceam tot ce-mi puneam în gând. De la această vârstă doresc să fac ca şi atunci, dar puterile fizice, intelectuale nu mă mai ajută. Rămân de multe ori cu treburile întârziate sau nu le mai pot face de tot. În 16 martie, pentru prima dată în viaţa mea am ţinut o Conferinţă la Universitatea din Suceava. Subiectul a fost ,,Păzirea legilor dumnezeieşti”. Sala era plină, dar n-am reuşit cum aş fi dorit. Nu sunt meşter la aşa ceva. Continuă să citești →

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (VI)

episcopul-gherasim-putneanul-756x1024

Luni, 7 martie 1994

            Săptămâna trecută a fost o săptămână bogată în evenimente şi, din întâmplare, a fost şi ziua Sf. Gherasim de la Iordan, al cărui nume cu smerenie îl port. De când mă ştiu – iată că am 70 de ani, dar acestei zile niciodată nu i s-a dat atâta cinste ca în anul acesta. Au venit toţi consilierii de la Centrul Eparhial, şeful cont. şi alţii de la protopopiatul nostru şi m-au felicitat. Am luat prânzul împreună şi ne-am bucurat cu toţii duhovniceşte. Iar în 5 martie – sâmbătă, o altă surpriză plăcută, că am fost invitaţi la unitatea militară de grăniceri şi am făcut aghiazmă şi am sfinţit drapelul, asistând şi la depunerea jurământului militar a promoţiei din acest an (200 militari). În această săptămână am aflat cu tristeţe că un profesor de la Facultatea de Teologie – Burcă – a murit asfixiat în cameră cu o studentă. Ca profesor de drept nu se cuvenea să fie cu o studentă în timpul nopţii, fiind şi teolog. Dar Dumnezeu va judeca. Iată un exemplu pentru toţi care-l cunosc. Era un om liniştit, dar tainic. Dumnezeu să-l ierte!

Luni, 14 martie 1994

            Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns în Sfântul şi Marele Post al Paştelui. Ne-am bucurat duhovniceşte toţi, ca să putem să-l parcurgem cu dragoste şi rugăciune. Se obişnuieşte acum, în această săptămână, ca toţi vieţuitorii mănăstirii să participe la biserică la cele şapte Laude şi îndeosebi la Canonul cel Mare în prima săptămână, în cele 4 zile (Luni, Marţi, Miercuri şi Joi). Este rânduiala ca în această săptămână, în primele 2 zile, să nu se mănânce nimic. Iar a treia zi –Miercuri, să se săvârşească Liturghia Darurilor mai–înainte sfinţite şi după Liturghie să se dea mâncare caldă – fără ulei. După tipic, Joi nu se mănâncă şi Vineri iarăşi se face Liturghia Darurilor mai–înainte sfinţite şi se mănâncă după Liturghie. Trebuie de ştiut că după Pavecerniţa Mare nu se mănâncă. Din cele spuse, eu nevrednicul n-am putut ţine post negru Joi, ci am mâncat. În unii ani, cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să ţin post în primele 2 zile din săptămâna întâi şi miercuri după Liturghia Darurilor mai–înainte sfinţite am mâncat mâncare caldă pînă la săturare (supă de zarzavat, compot, pâine).

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (III)

 

Marţi, 7 aprilie 1992  

            Duminica trecută (5 aprilie), am avut bucuria să tîrnosesc o bisericuţă din filia parohiei Amaru, care a fost ridicată de preotul Ioan Ionescu încă prin 1978 şi pe atunci nu era îngăduit zidiri de biserici. Preotul ctitor a răposat. După revoluţia din dec. 1989 lucrurile s-au schimbat. Am fost mai întîi şi am văzut bisericuţa şi apoi am delegat pe Preotul  I. Dumitran, misionar, să facă slujbă pentru ridicarea unui sfînt locaş şi să înfigă Crucea la Prestol.

            După aceasta s-a făcut tîrnosire după rînduială, pe cît s-a putut. Spun aceasta, fiindcă în ultima vreme preoţii, şi chiar de la Centrul Eparhial, mai puţin cunosc rînduială, că atunci cînd este a se tîrnosi (sfinţi) o biserică, în ajun se face Vecernia mare cu Litie, punîndu-se slujba hramului şi a sfinţirii (înnoirii bisericii) – slujba se găseşte în cartea de sfinţire. Dimineaţa se face Utrenia tot a hramului şi a sfinţirii bisericii. Practic nu s-a făcut aşa, ci la Vecernie a pus cea din Duminica a IV-a. Utrenia nici n-a făcut-o, aşa cum am aranjat. În chilie, în cadrul pravilei, eu le-am făcut      

Luni, 13 aprilie 1992  

            Săptămâna trecută, am făcut în eparhie vizite administrative la cîteva şantiere cu biserici în construcţie: Smeeni, Pogoanele II, Padina-Satul Nou şi Spătaru. Am rămas descumpănit cu totul cînd am aflat că la casa preotului de la Smeeni, Isbăşoiu, s-a deschis un fel de prăvălie cu băuturi şi ţigări, bineînţeles şi alte articole. Am discutat şi cu P.S. Episcop Epifanie şi am rămas amîndoi consternaţi de aşa ceva. S-a dispus trimiterea părintelui misionar să constate la faţa locului ce-i acolo. Şi, verbal, ne-a comunicat că n-a găsit pe preot acasă, fiind plecat cu preoteasa după marfă şi vindea fiica preotului. A văzut în prăvălie pe lîngă alte obiecte, băuturi şi ţigări străine; misionarul I. Dumitran era însoţit şi de arhid. Gabriel Sibiescu, care s-a mirat şi el de cele constatate. Aşa ca o concluzie: Ce putem zice de aceşti preoţi care şi-au pierdut cu totul măsura? Conf. canoanelor, aceşti preoţi trebuie să fie depuşi din treaptă, caterisiţi.

SURSA: JURNAL III

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (II)

                                  

 Joi, 26 martie 1992    

 

            Cu ajutorul lui Dumnezeu am împlinit 46 de ani de călugărie în seara zilei de 23 martie. Era într-o sîmbătă în 1946. Aşa de împrăştiat am fost cu mintea că în ziua de 23 martie a.c. nu mi-am amintit de această zi însemnată pentru mine. Aş dori să mai trăiesc acele clipe. Mă simţeam înger în trup cu adevărat. Tot aşa m-am simţit şi cînd am fost hirotonit diacon şi preot, slujind 40 zile după fiecare hirotonie. Zilele trec pe neobservate şi nu ştiu în ce măsură pot să-mi îndeplinesc ascultarea ce mi-a încredinţat-o Biserica. Numai Dumnezeu ne poate ajuta, ca să ieşim la liman. Multe nereguli am făcut în viaţă, adică n-am ţinut după pravilă posturile şi apoi, trăind în altă atmosferă decât cea de mănăstire, m-am înstrăinat cu totul. Este mare lucru să fii călugăr cu adevărat, să îndeplineşti cele trei voturi: ascultarea, sărăcia şi fecioria. Chiar dacă aparent aş fi făcut cît de cît ceva, ca să nu fiu de sminteală, practic n-am făcut nimic.

 

Luni, 30 martie 1992

            O zi de primăvară răcoroasă şi cu puţin soare. Sîntem în a patra săptămînă a Postului Mare, zile de nevoinţă şi de meditaţie duhovnicească. Iată c-am ajuns la o vîrstă cînd îmi dau seama mai mult ca la tinereţe de toate necazurile şi ispitele călugăreşti. Sînt covîrşit de bunătatea lui Dumnezeu, care m-a miluit în viaţă. Nu sînt vrednic să mulţumesc lui Dumnezeu pentru alegerea ce mi-a făcut-o de m-a chemat să-I slujesc sf. altar. Toată viaţa am observat mîna lui Dumnezeu asupra mea. Ceea ce este mai interesant este că în viaţă am fost de multe ori victima unor căderi şi de n-ar fi fost darul lui Dumnezeu să mă oprească mă prăbuşeam cu totul. Îmi amintesc din armată cum eram asaltat de diferite persoane uşoare, dar tocmai cînd eram în primejdie Dumnezeu mă scotea, fie că-mi dădea boală sau neputinţă şi ruşine-timiditate şi aşa m-a ocrotit. Am mai văzut că ori de cîte ori m-am înălţat cu gîndul că aş fi mai bun ca alţii, Dumnezeu mi-a luat puterea şi m-a lăsat să cad într-un fel oarecare, ca să mă smeresc şi nu de puţine ori mi s-a întîmplat aceasta în viaţa mea de ascultător.

                                                          

 Joi, 2 aprilie 1992  

 

            În 31 martie (marţi), cu părintele director al Seminarului Teologic Buzău, am făcut o vizită la o nouă aşezare în Pucioasa, Arhiepiscopia Tîrgovişte. Scopul vizitei a fost ca să constat la faţa locului ce se întîmplă acolo, întrucît se aud atîtea zvonuri bune şi rele în legătură cu aceasta, fiind implicat şi un ierarh al Sf. Sinod, care a dat binecuvîntare de a se zidi acolo un locaş bisericesc. Deci conform îndemnului Părintelui Patriarh Teoctist de a cerceta situaţia creată am purces la treabă. Continuă să citești →

EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL: „Iată că nu se poate şi lucrurile merg mai departe ca şi până acum” (fragm. din Jurnalul manuscris)

„MIERCURI, 12 IULIE 1995:

A trecut o săptămână mai grea, căci în acest timp am fost Preşedinte de Comisie pentru candidaţii ce au dat admiterea la Seminarul Teologic – Suceava. Au fost înscrişi 90, din care 14 au fost respinşi la muzică şi cunoştinţe religioase. Şi la teze au fost 76, din care 31 de candidaţi au căzut, având note sub 5 şi au intrat 35 de elevi, iar restul au reuşit fără loc. La acest examen mi-am dat seama cât mai corect de tot ce se întâmplă că unii profesori – cei de la română şi matematică, fac favoruri unor elevi în sensul că sunt foarte darnici pentru cei protejaţi şi zgârciţi cu ceilalţi şi asta o fac, (pentru) că Continuă să citești →

EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL: „…Mă mir că nu a putut să înţeleagă dragostea… Cel ce va citi aceste însemnări se va mira…”

EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL:
„…Mă mir că nu a putut să înţeleagă dragostea… Cel ce va citi aceste însemnări se va mira…”
„1998:

Încep însemnările cu durere în suflet că la începutul acestui an în ţară nu-i linişte, pace şi chiar în Eparhia noastră a Sucevei şi Rădăuţilor. În ţară, vechiul regim comunist prin oamenii săi îşi arată colţii, iar în Eparhia noastră haosul la Centul Eparhial s-a instaurat aproape de la început, fiindcă ÎPS Pimen nu a ştiut să-şi aleagă oamenii potriviţi. Mă refer la Secretarul Eparhial dl. Anton Hrib, care cu tupeul său predomină totul şi ÎPS Sa îl tolerează. Am adus la Sfântul Sinod acest fenomen negativ cu 3-4 ani în urmă, dar Continuă să citești →

UN EPISCOP ASCET: PREASFINŢITUL GHERASIM PUTNEANUL- „Este nevoie de blagoslovenie în tot ce faci. Tocmai asta lipseşte”.

UN EPISCOP ASCET:
PREASFINŢITUL GHERASIM PUTNEANUL-
„Este nevoie de blagoslovenie în tot ce faci. Tocmai asta lipseşte”.

„Sâmbătă, 8 ianuarie 1994

Cu ajutorul lui Dumnezeu am păşit în anul 1994 şi în al 70-lea an al vieţii mele. Îmi este greu să încep a aşterne pe hârtie cele ce simt la vârsta asta şi început de Nou An. Mai întâi ţin să mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat în viaţă până acum. Nu sunt vrednic să-I mulţumesc. Nu ştiu câte zile oi mai avea, dar vrând-nevrând trebuie să mă pregătesc pentru călătoria cea mare, cea de pe urmă. Au trecut sărbătorile toate, am slujit în fiecare sărbătoare, fie în oraş sau la parohii. În suflet mă simt apăsat că la Mănăstirea Putna Continuă să citești →

EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL: „Am protestat că nu e canonic, nu sunt motive, dar n-am fost ascultat. Am consemnat aici, ca să se ştie de urmaşi” (PAGINI DE JURNAL)

EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL:

 „Am protestat că nu e canonic, nu sunt motive, dar n-am fost ascultat. Am consemnat aici, ca să se ştie de urmaşi” 

– PAGINI DE JURNAL.

„Luni, 15 decembrie 1997:

Nu ştiu cum s-a întâmplat de n-am mai notat nimic de două săptămâni. A, da, în lunea trecută eram în drum spre Bucureşti pentru a participa la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În afară de Sfântul Sinod Plenar, a mai fost o şedinţă a Comisiei pentru Canonizarea Sfinţilor Români. Şedinţa a avut loc la Mânăstirea Antim şi s-a lecturat Slujba Sfinţilor Români din Duminică şi Slujba Sfântului Niceta de Remesiana, cât şi Acatistul Sfintei Chiriachi-Huşi. La şedinţa Sfântului Sinod s-a ales Arhiepiscop pentru Franţa. Din punct de vedere canonic nu trebuia să numească sau să aleagă pentru Paris Arhiepiscop, pentru că titularul n-a decedat şi nici n-a fost judecat, ca postul să fie rămas vacant. Să se ştie că Patriarhul Teoctist cu Sinodul Permanent a luat această măsură din neştiinţă sau rea voinţă. Titular este Arhiepiscopul Adrian Hriţcu, care a fost chemat în ţară fără să se ţină cont de canoane. Va rămâne pentru viitorul Bisericii noastre Româneşti o pată neagră. Personal, în Sinod, când s-a pus problema Arhiepiscopului Adrian să vină în ţară, am protestat că nu e canonic, nu sunt motive, dar n-am fost ascultat. Am consemnat aici, ca să se ştie de urmaşi”.