Arhive categorii: Mari duhovnici

Pr. Arsenie Boca: Când se înmulțesc cei ce ne prigonesc

Pr. Arsenie Boca: Când se înmulțesc cei ce ne prigonesc

Cu lumina cunoştinţei fiind, în necazuri bucuraţi-vă! Căci celui lămurit în căile lui Dumnezeu tot ce i se întâmplă spre mai multă lumină i se face, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta.

Grija noastră să fie: de-a nu strica ce tocmeşte Dumnezeu.

„Gândeşte-te la sfârşitul oricărui necaz venit fără voie şi vei afla în el pieirea păcatului. De-ai fost păgubit, sau ocărât, sau prigonit de cineva, nu lua în seamă cele de acum, ci aşteaptă cele viitoare. Aşa vei afla că omul acela ţi-a fost pricină de multe bunătăţi, nu numai în vremea de aici, ci şi în veacul viitor.”  Continuă să citești →

Fericitul stareț Iacov Țalikis: În timpul heruvicului, în altar, când preotul citește rugăciunea, îngerii urcă și coboară nevăzut

Fericitul stareț Iacov Țalikis: În timpul heruvicului, în altar, când preotul citește rugăciunea, îngerii urcă și coboară nevăzut 

fericitul-iacov

 

În vremea heruvicului, fericitul liturghisitor de multe ori nu se afla singur în altar, ci era înconjurat de îngeri care slavosloveau pe Dumnezeu, înveseleau atmosfera şi participau şi ei la Sfânta Liturghie. Stăteau atât de aproape de el, încât îl atingeau cu aripile, iar el privea la chipurile lor tinereşti.

Continuă să citești →

ÎN AMINTIREA PĂRINTELUI IOANICHIE BĂLAN († 22 noiembrie 2007)

ÎN AMINTIREA PĂRINTELUI IOANICHIE BĂLAN

(† 22 noiembrie 2007)

 (Interviu preluat din arhiva revistei „FORMULA AS”)

 paul_mecet_26Protosinghelul Ioanichie Bălan, portret realizat de Paul Mecet, Manastirea Sihăstria, pictura pe lemn în ulei 1999, 35 x 60 cm.

Alte articole:
O viata pentru Hristos Barbat din stirpea aleasa a „soldatilor” lui Hristos, Parintele Ioanichie respira prin toti porii forta duhovniceasca si blandete. Chipul sau, parca cioplit in piatra, si cuvantul sau hotarat si transant, te intimidau daca nu-l cunosteai. Dar, pe masura ce patrundeai intelesul adanc al vorbelor sale, te invaluia o blandete asemeni unei seri de vara tarzie. Parintele era un moldovean sfatos, pe care stiinta inalta de carte nu-l clintise o iota din plamada sa de taran. N-a facut niciodata figura de profesor pedant ci, mai ales in ultimii ani, parea un bunic care ti-l aducea aievea de mana pe Hristos, langa tine. Impreuna cu Parintele Cleopa era stalp de foc al Bisericii, in creierul Muntilor Neamtului. A fost iubit si cautat de mii de romani, care luau drumul Sihastriei, daca nu sa i se spovedeasca, macar sa-l vada si sa-i ceara cuvant de folos. In ultimul timp, Avva Ioanichie nu i-a mai putut primi. Il lovise o boala grea, Dumnezeu facand din sfintia sa vasul in care a mai ars din pacatele noastre, ale tuturor.
S-a nascut la 10 februarie 1930, in Stanita, judetul Neamt, primind la Botez numele de Ioan. Parintii s-au gandit sa-l formeze intr-o meserie banoasa si l-au trimis la Liceul Comercial din Roman, pe care l-a absolvit in anul 1949. Dar tanarul Ioan era cuprins de dorul pentru Imparatul vietii vesnice, caruia ascultandu-I indemnul: „Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24), I s-a dedicat, intrand in manastirea Sihastria la varsta de 19 ani. A fost tuns in monahism si a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucuresti (1971 – 1975), apoi a fost hirotonit ieromonah (1979), opt ani mai tarziu protosinghel, iar in anul 1992 a devenit arhimandrit. Si-a inmultit talantii daruiti de la Domnul, impletind armonios slujirea in altar cu lucrarea scriitoriceasca. A scris carti fundamentale pentru ortodoxie, care au fost traduse in mai multe limbi: „Patericul romanesc” (Bucuresti, 1980), „Vetre de sihastrie romaneasca” (Bucuresti, 1981), „Convorbiri duhovnicesti” (vol. I, Ed. Episcopiei Romanului, 1984; vol. II, aceeasi editura, 1988), „Marturii romanesti la locurile Sfinte” (Ed. Episcopiei Romanului, 1986), „Calauza ortodoxa in biserica” (Iasi, 1992), „Calauza ortodoxa in familie” (Iasi, 1993), „Randuiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei Impartasanii” (Iasi, 1993), „Parintele Paisie duhovnicul” (Iasi, 1993), „Parintele Cleopa duhovnicul” (Iasi, 1994), „Convorbiri cu teologi ortodocsi straini” (Iasi, 1994). Continuă să citești →

Sfântul Iustin Popovici: Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie

Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie

Iată sfântul și marele praznic al Intrării în biserică a Maicii Domnului. Atunci când a implinit trei ani, parinții, după făgăduința dată, au condus-o în sfântul templu din Ierusalim. Au călătorit de la Nazaret împreună cu rudele și în mod solemn au intrat în biserica lui Dumnezeu ca să-și împlinească făgăduința. Și Sfântul Arhiereu Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Înaintemergătorul, a primit-o și a condus-o în sfântul templu pe Preasfânta Fecioară, a condus-o în partea cea mai sfântă a templului, în Sfânta Sfintelor, iar în acea parte nimeni nu putea să intre în afară de arhiereu, și acesta numai o dată pe an (Evrei 9, 3,7). Așa era în Vechiul Legământ. Dar Sfăntul Zaharia, fiind plin de Duh Sfânt, și prin rânduială dumnezeiască, a condus-o pe Sfânta Fecioară în partea cea mai sfântă a templului, în Sfânta Sfintelor. Si Sfânta Fecioara a petrecut și a trăit noua ani în templul din Ierusalim.

Continuă să citești →

ÎN AMINTIREA PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA (†21 noiembrie 2006)

MĂRTURISITORI – PR. GHEORGHE CALCIU DUMITREASA

trecut la Domnul în data de 21 noiembrie 2006

pr-_gheorghe_calciu

 

 Citiţi şi:

Ii asculti vorba hotarata si stii ca in fata ta se afla un luptator. Si nu orisicare, ci unul care a trait vreme indelungata in apa rece ce se scurgea ca o imensa cascada de lacrimi pe peretii din piatra ai inchisorilor. Un om care zeci de ani a simtit in spatele sau ochiul dusmanos al Securitatii. Un slujitor al lui Dumnezeu: parintele Gheorghe Calciu.

Pe chipul duios al parintelui nu prea vezi urme de riduri. Si nici intristare. Are 80 de ani. Dar cine sa observe noianul de ani ce s-au tot adunat? Poate doar parul alb si barba lunga ca de bunic sa ne aminteasca de timpul ce s-a scurs de cand copilul Gheorghe de odinioara se nastea intr-o familie cu 11 copii, fericiti si zburdalnici, in localitatea Mahmudia, Tulcea. Numai sa-i fi vazut pe toti adunati in jurul mesei scunde, cu tot felul de merinde pregatite de mama, incaltati in opinci din piele de vaca si ciorapi de lana impletiti de bunica si nu ti-ai fi imaginat vreodata chinul ce avea sa-l infrunte, inca de cand era pe bancile facultatii, cel mai mic membru al familiei. Continuă să citești →

17 noiembrie: POMENIREA CUVIOSULUI MUCENIC DANIIL (SANDU TUDOR), CARE ÎN TEMNIŢA AIUDULUI S-A SĂVÂRŞIT

MITROPOLITUL  ANDREI  ANDREICUŢ DESPRE PĂRINTELE DANIIL TUDOR

S-a scris mult despre Miscarea „Rugul Aprins” si despre mentorul ei, Parintele Daniil Tudor. Inalt Prea Sfintitul Dr. Antonie, Mitropolitul Transilvaniei, i-a consacrat o carte intreaga.

Eu voi veni cu cateva note din dosarul Parintelui Daniil, note ce ne intaresc convingerea ca elita duhovniceasca a Bisericii Ortodoxe a avut de suferit in perioada comunista. Cuvantul Mantuitorului s-a implinit: „Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi.”(Ioan 15, 20).

Daniil Sandu Tudor s-a nascut in 1896 si se numea, in mirenie, Alexandru Teodorescu. Pseudonimul literar era Sandu Tudor. Barbat frumos si elegant, casatorit de trei ori, cu o personalitate puternica, era atras de substratul tainic al lucrurilor. Cult si imprastiat, orientat inspre literatura patristica si mistica vietii calugaresti, ii placea sa se invarta printre oamenii Bisericii.

Prieten cu o elita de oameni invatati, de exemplu cu Alexandru Mironescu, ii va determina pe acestia la o viata religioasa profunda. El insusi avea studii universitare, dar neispravite, si era pasionat de publicistica. A colaborat la Revista „Gandirea”, iar mai apoi, prin anii 1930, scoate doua reviste: „Credinta” si „Floarea de foc „. La aceste reviste ii va avea colaboratori principali pe Zaharia Stancu, Al. C. Constantinescu, Cicerone Teodorescu, Eugen Jebeleanu si altii. Continuă să citești →

PREDICĂ LA PRĂZNUIREA SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA A VLĂDICĂI AUGUSTIN DE FLORINA: „PACE VOUĂ…”

agios-gregorios-palamas-485
ORNAM1

ORNAM1

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

PRĂZNUIREA SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA:

„PACE VOUĂ…”

În a doua Duminică din Post (din Postul Mare), este sărbătoarea Sfântului Grigorie Palama. Dar, în afară de această zi cu dată schimbătoare, Sfântul Grigorie este prăznuit şi la o dată fixă, pe 15 noiembrie (în calendarul Bisericii Ortodoxe Române pe 14 noiembrie – n. tr.).

Cine este Sfântul Grigorie Palama? S-au scris despre el cărţi întregi, dar noi să spunem câteva cuvinte. 

* * *

Ne aflăm în anul 1335 d.Hr. În Biserica Ortodoxă era pace. Pace! Există altceva mai dulce decât pacea? Pace în case, pace în societate, pace între popoare, pace în Biserică. Şi pentru că pacea este un bun foarte preţios şi cu totul necesar, de aceea şi Biserica noastră se roagă continuu ,,pentru pacea a toată lumea”.

Aşadar, era pace atunci în Biserica lui Hristos. Dar deodată Biserica s-a tulburat. Aşa cum, atunci când un vânt puternic suflă în larg, marea se tulbură şi ridică valuri sălbatice, tot aşa atunci când apare o erezie Biserica lui Hristos e tulburată, iar valurile spumegânde ale ereticilor lovesc corabia dumnezeiască şi caută să o scufunde. Erezia este una din cauzele care tulbură Biserica. Ereticii fac o mare stricăciune în Biserică. Îi despart pe creştini, pricinuiesc un război intern. Continuă să citești →

ARHIMANDRITUL EFREM VATOPEDINUL: CALEA SPRE SFINŢIRE A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA [1]

CALEA SPRE SFINŢIRE A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA[1]

de Arhimandritul Efrem, Egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi

 Prea Sfinţite, iubiţi fraţi în Hristos, 

În seara aceasta, în această sinaxă latreutică ni se prilejul să comentăm anumite întâmplări, după cum sunt relatate de Sfântul Filotei Kokkinos, Patriarhul Constantinopolului, care a scris Viaţa acestui mare Părinte al Bisericii noastre Ortodoxe, Sfântul Grigorie Palama, să le comparăm cu realitatea contemporană spre problematizare şi să identificăm elementele cele mai importante care au făcut posibilă calea spre sfinţire a lui Palama. Continuă să citești →

Harul pe care-l avea ți-l transmitea fără cuvinte – File de pateric. Parintele Proclu ( 13 nov 1928 – 28 ian 2017)

Harul pe care-l avea ți-l transmitea fără cuvinte

„Să nu ai nimic cu nimeni, să nu stai în supărare, în neiertare sau în mâhnire cu cel de lângă tine. Totdeauna să încerci să ai pace cu aproapele, să ierţi şi să nu te cerţi.”

Părintele Proclu Nicau s-a născut pe 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Balan, județul Neamț. A intrat în obstea Mănăstirii Sihastria Neamț la vârsta de 12 ani. A ucenicit   lângă părintele Cleopa Ilie și ieroschimonahul Paisie Olaru. Cu binecuvântarea duhovnicului său, părintele Proclu a ales viața de liniște. Mulți ani a trăit în simplitate, la marginea satului Mitocu Bălan. Părintele Proclu a trecut la cele veșnice pe 28 ianuarie 2017. A fost înmormantat la Sihastria Putnei.

L-am cunoscut pe părintele Proclu la începutul călugăriei mele. Îmi spunea că pentru a dobândi pacea şi rugăciunea, trebuie să stau cât mai la distanţă de lume şi să-mi fac ascultarea cu rugăciune, cu foarte multă seriozitate şi implicare. Îmi mai spunea că odată dobândită pacea interioară, poţi dobândi şi rugăciunea. Mă învăţa că este nevoie de simplitate în ascultare, de smerenie, pentru că astfel poţi dobândi mult mai uşor rugăciunea şi pacea, acestea două fiind sfinte pentru un călugăr.

Continuă să citești →

ÎPS Ierotheos Vlachos: SFÂNTUL NECTARIE, EMIGRANTUL

SFÂNTUL NECTARIE, EMIGRANTUL

 Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie 

_DSC5114

Vrednicul de pomenire părinte Theoclit Dionisiatul, în foarte însemnata sa carte ”Sfântul Nectarie făcătorul de minuni”, scria: ”Sfântul vedea că se apropie de plecarea către adevărata lui patrie, în care îşi avea «vieţuirea» încă din curata sa tinereţe ca unul ce era «împreună-vorbitor cu Sfinţii şi casnicii lui Dumnezeu». De aceea şi-a petrecut viaţa cea de-Duh-purtătoare ca un emigrant, ca străin în această lume de care era înstrăinat. Nu era prieten al acestei lumi, nu era prieten al celor ce sunt prieteni cu lumea aceasta «care zace sub puterea celui viclean» (1 Ioan 5, 19). De aceea, cei care au fost ai lumii acesteia s-au luptat împotriva lui, l-au persecutat, l-au calomniat. Pentru că trecerea lui prin lume a fost trecere de Sfânt şi «căile lui sunt schimbate» (Înţelepciunea lui Solomon, 2, 15), căi de străin şi de pribeag”.

Sfântul Nectarie a trăit ca un emigrant, din două puncte de vedere. Mai întâi, a trăit şi a murit departe de locul său natal şi, în al doilea rând, se simţea străin şi pribeag, departe de adevărata lui patrie, de patria cea cerească. Continuă să citești →

PREDICĂ LA BOGATUL NEMILOSTIV ŞI SĂRACUL LAZĂR (DUMINICA A XXII-A DUPĂ RUSALII) – Mitropolitul Augustin de Florina

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:

PREDICĂ LA BOGATUL NEMILOSTIV ŞI SĂRACUL LAZĂR

(DUMINICA A XXII-A DUPĂ RUSALII)

Ce este Iadul?

“…. ca să nu vină şi ei în acest loc de chin” (Luca 16,28)

Alte articole:

* * *

EXISTĂ O ALTĂ LUME? Iată, iubiţii mei, uriaşa întrebare pe care o pune astăzi Sfânta Evanghelie.

M-am dus odată într-un sat şi acolo m-au întrebat: Cine a venit din lumea cealaltă? Oare a înviat cineva, ca să ne spună ce se întâmplă dincolo?... Dar ce credeţi, cei care cer să vadă un mort înviind, şi dacă acesta va învia, îl vor crede? Mă îndoiesc. Nu neg faptul că nu este o mică dovadă învierea unui mort. Dar există alta şi mai puternică. Şi mii de morţi să învieze din mormânt, nu sunt dovezi care să-ţi închidă gura. Pentru că sunt oameni. Eu o singură dovadă o consider de necombătut. Pe cea amintită astăzi de Evanghelie şi mai presus de orice altă dovadă şi argument şi document. Şi aceasta este Sfânta Scriptură.

Sfânta Scriptură nu a spus niciodată vreo minciună; nu s-a găsit în paginile ei vreo greşeală. Cuprinde cuvintele lui Dumnezeu. A spus-o Hristos: Continuă să citești →

SFÂNTUL GAVRIIL GEORGIANUL DESPRE ZILELE DE PE URMĂ (NEW)

GAVRIIIL

ZILELE DE PE URMĂ

„Acum sunt zilele de pe urmă. Şi după cum mâncarea pregătită are nevoie doar de puţin timp, ca s-o încălzeşti, aşa şi acestea, sunt atât de aproape. Antihrist este ca un nou-născut, care creşte şi căruia unii i se vor închina. Şi ce nu am făcut, dar cu nimic nu am putut afla numele lui. Cu ajutorul lui Dumnezeu mi s-a arătat îngerul Domnului şi mi-a comunicat: „Niciun om nu poate să rezolve această taină. Vino, Gavriil, să-ţi scriu eu numele lui”. Şi astfel mi l-a descoperit. Însă aceasta nu vă priveşte. Pentru oameni rămâne încă ascuns.

Vine pentru cei care-l aşteaptă. Ca să primească un număr nu va fi nevoie să fie folosite forţele. Toate se vor face de bună voie. Şi Spovedania nu va ajuta. Fiţi atenţi. Vin zile în care veţi mânca pământ. Luptele sfinţilor profeţi Enoh şi Ilie cu Antihrist se vor transmite la televizor. Din cauza păcatelor noastre vor fi cutremure înfricoşătoare. În Georgia vor intra mai întâi tancurile ruşilor, ca să ne trezească. Vor fi vândute şi se vor pierde regiuni din Georgia. Maica Domnului nu va ierta asta. Toţi vor fi pedepsiţi.

Deasupra oraşului Tbilisi am văzut umblând de jur împrejur două păsări cenuşii. Nu vă apropiaţi de Bulevardul Central (Bulevardul Rustaveli). Va fi un mare dezastru. Pe colina Funiculior în restaurant au fost folosite pietre luate din biserică; acolo unde acum se află clădirea Parlamentului. Dacă  nu se vor întoarce aceste pietre la locul lor, lucrurile nu se vor linişti, şi vor fi întotdeauna tulburări și evenimente neplăcute. Celor care vor fi surprinși în acest haos de război le va fi spre bine. Îşi vor mântui sufletele.

Nu vă neliniştiţi! Dumnezeu este pretutindeni. Să vă curăţiţi inimile voastre şi să vă rugaţi. Domnul vă va ocroti. Pe cei slabi însă îi va lua devreme. Pe cei puternici îi va lăsa, ca să lupte în zilele de pe urmă cu cursele lui Antihrist. Şi când vor spune că Georgia nu mai există, atunci Maica Domnului va milui ţara noastră şi se va întâmpla o minune atât de mare, încât foarte repede Georgia se va extinde de la Nikopsia până la Daruband. Iar Maica Domnului va părăsi Sfântul Munte Athos, vor bate clopotele. Gavriil va învia. Bisericile se vor înclina, ca să salute icoana Maicii Domnului. Se vor închina Împărătesei cerului şi a pământului. Şi toate acestea se vor transmite la televizor. Aceasta va fi mila lui Dumnezeu pentru sufletele, care trebuie să se mântuiască şi să vină în Georgia!” 

Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa: fragment din cartea – Μαλχάζι Τζινόρια “Ο Άγιος Γαβριήλ ο διά Χριστόν σαλός και Ομολογητής!”
Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ https://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea https://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.

Zece citate celebre ale IPS Arhiepiscop Iustinian Chira

01

  1. Rugăciunea are darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înalţă spre Cer glas de rugăciune este asemenea unei case pustii, plină de păienjeniş, locuită numai de păsările întunericului. Un suflet care nu se ştie ruga, nu va şti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogăţiile pământului. Rugăciunea adevărată este trudă sfântă.
  1. Când ești mâhnit, când ești necăjit, când ai ispite, nu te tulbura. Du-te la fratele tău și intră în vorbă cu el: „Ce faci, frate?”. Fără să-i spui că ai venit fiindcă ești tare neliniștit. Discută banalități. Tristețea se poate risipi și primești putere din puterea lui.
  1. Trebuie să ne păstrăm și să ne cultivăm dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinți. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufletește, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu.
  1. Când un om reușește să iubească, în adevăratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dumnezeu.
  1. Prin răbdare ajungi să‑l iubești pe fratele tău, să‑l ierți pe fratele tău, să‑l respecți pe fratele tău, să vezi că‑i mai bun decât tine, să vezi că‑i mai frumos decât tine, să vezi că‑i mai harnic decât tine. Prin răbdare le vezi pe toate acestea. Abia atunci te ridici.
  1. Cea mai puternică rugăciune este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Cu răbdare și practică, rugăciunea lui Iisus ajunge să facă parte din viața noastră, la fel ca aerul pe care-l respirăm.
  1. Când Iisus este cunoscut şi ascultat cu adevărat, atunci se face pace şi în suflet, şi în familie, şi în ţară, şi în lume.
  1. Omul, abuzând de libertatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi şi, din stăpân a devenit rob, rob al instinctelor; toate s-au întunecat înlăuntrul lui, iar odată cu căderea lui s-a tulburat toată creaţia.
  1. Stresul se creează din grija exagerată. Din grijă şi iar din grijă. Toate relele vin din această exagerată grijă…
  1. Voi sta la poarta Raiului şi voi aştepta să sosiţi cu toţii acolo!

Continuă să citești →

DIN PREDICA LA SF. DIMITRIE A MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU (25 octombrie 2011, la vecernie)

DIN PREDICA LA SF. DIMITRIE

A MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

(25 octombrie 2011, la vecernie)

  „Fără dragostea lui Dumnezeu nu există viaţă, ci numai supravieţuire!…”

„…Şi astăzi, în anul 2011, [Sfântul Dimitrie] vine înaintea noastră în acest oraş tulburat şi în această vreme confuză şi priveşte în sufletele noastre să vadă: Noi, copiii eroilor şi ai martirilor credinţei, avem aceeaşi putere morală? Avem aceeaşi privire de acvilă înaintea planurilor atât de întunecate şi de josnice ale vrăjmaşului diavol? Sau ne-am înecat cu cele pe care ni le oferă ca ademeniri, ca să ne moleşească şi să ne slăbească libertatea? Sfântul Dimitrie se face astăzi îndrumătorul nostru duhovnicesc, indicator de drum către valorile vieţii; nu către cele mincinoase, nu către cele de suprafaţă, nu către cele pe care sistemul – demonicul sistem – le promovează înaintea noastră, ca să ne înăbuşe dimensiunea noastră dumnezeiască şi nădejdea interioară. Şi se face [Sfântul Dimitrie] duhovnicescul nostru tăinuitor şi îndrumător, ca să răspundem atacului pângăritor, pe care-l suportăm toţi prin planificarea vicleană şi prin intenţia tâlhărească ale naivilor şi neghiobilor acestui pământ, care şi-au construit împărăţia pe lucrurile trecătoare, care pe nimeni nu însoţesc dincolo de mormânt. Aşadar, acestor naivi, instabili şi neghiobi, care însă în mod grosolan, prin tragica lor aviditate, calcă în picioare conştiinţele lumii întregi, Sfântul Dimitrie le stă înainte şi ne arată preţioasele valori care alcătuiesc viaţa umană şi care constituie veşnica şi neînfrânta aspiraţie a oricărui om cu chip dumnezeiesc şi îndumnezeit.
Fraţi şi surori, nu deznădăjduiţi şi nu vă clătinaţi din cauza acestui întreg scenariu de înşelare care se joacă în jurul nostru. Rămâneţi statornici în capodopera lui Dumnezeu, care este sufletul nostru. Nu acceptaţi nici măcar pentru o clipă să predaţi veşnicia noastră, dimensiunea adevărului nostru oricărei broaşte entuziaste ce orăcăie în apele infecte şi pe digurile putrede ale păcatului. Lumea aceasta trece. Nu e în vizorul celor puternici ai zilei cât de uşor se întoarce roata; şi cei slăviţi de astăzi devin mâine necunoscuţi şi în mare dezonoare îşi petrec cealaltă parte a vieţii lor; huiduiţi şi batjocoriţi de către toţi. Nici slava, nici lucrurile materiale, nici lucrurile vieţii trupeşti nu pot să-i ofere omului propria măreţie. Dimpotrivă, îi anulează aspiraţia duhovnicească şi îl fac prizonierul unei vieţi lipsite de iubire şi de pietate duhovnicească; pentru că fără dragostea lui Dumnezeu nu există viaţă, ci numai supravieţuire, numai un parcurs pământesc prin patimi şi prin lucrurile mici ale acestei lumi. Aşadar, Sfântul Dimitrie ne inspiră astăzi şi ne conduce viaţa pentru că încă o dată, iar prin mucenicia sa şi prin mărturia lui ne cheamă la priveghere, la trezire, la o campanie duhovnicească împotriva sinelui nostru rău, împotriva patimilor noastre, împotriva păcatului, a stricăciunii şi a morţii, deoarece cauza responsabilă pentru toată această dramă universală este apostazia de la adevăr şi de la dragostea Dumnezeului celui Viu.
Doresc din inimă ca pomenirea praznicală, pomenirea cea purtătoare de lumină a marelui ocrotitor, apărător şi patron al acestei parohii cu renume, al patriei noastre, al lumii în general, a Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni, să inspire în sufletele voastre putere, curaj, speranţă, lumină şi dispoziţie duhovnicească de luptă împotriva oricărui lucru întunecat, fals şi măsluit, ce constituie modul actual de viaţă. Amin. Fie. „

(sursa: „DREPT ÎNVĂŢÂND CUVÂNTUL ADEVĂRULUI”)

PREDICĂ LA DUMINICA A 20 – A DUPĂ RUSALII a Mitropolitului Augustin de Florina

aaa

PREDICĂ  LA DUMINICA A 20 – A DUPĂ RUSALII  

Luca 7, 11 – 16: 

“11. În vremea aceea, S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.
12. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.
13. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
14. Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.
15. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.
16. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”

LACRIMI 

„Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge” 

(Luca 7, 13)

Iubiţii mei, în ciclul pericopelor evanghelice ale anului, duminica de astăzi este a treia a lui Luca. Evanghelia pe care aţi auzit-o este cunoscută. Istoriseşte una din cele mai mari minuni ale lui Hristos, minune care confirmă faptul că cel care a făcut-o este Dumnezeu, Care ţine în mâinile Sale cheile vieţii şi ale morţii (vezi Apocalipsă 1, 18).

Minunea de astăzi nu este doar o vindecare de boală, ci este o înviere de mort, a unui mort pe care-l însoţeau de acum spre ultimul lui locaş. Un mort, un sicriu, o înmormântare, doliu, lacrimi… Şi totuşi, acolo unde nimeni nu putea să dea mângâiere, se arată Marele Mângâietor, Domnul nostru, iar lacrimile încetează şi doliului îi urmează bucurie şi veselie.

Asupra acestei minuni s-ar putea insista ore întregi. Trec cu vederea însă alte momente şi rog dragostea voastră, ca să fiţi atenţi la un detaliu.

* * *

Spune Evanghelia că în spatele sicriului venea poporul. Dar din mulţime o persoană concentrează toată compătimirea Domnului nostru Iisus Hristos. Era o femeie: mama. Aceasta plângea şi era sfâşiată de durere. Strigătele ei făceau să se frângă toate inimile. Copilul ei mort era unicul. Şi nu este prima oară când plânge. A plâns şi când de tânără şi-a pierdut tovarăşul de viaţă şi l-a dus pe soţul ei mort la groapa. Acum, în acelaşi mormânt, îl conduce pe copilul ei, iar doliul ei este îndoit.

Continuă să citești →