Arhive categorii: ORTODOXIE

Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, arhiepiscopul Alexandriei, Egipt (12 noiembrie)

Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, arhiepiscopul Alexandriei, Egipt

(12 noiembrie)

Acesta era de neam din Cipru, tatăl său fiind Epifanie ighemonul. Ioan fu crescut întru toată rânduiala şi evlavia credinţei creştine din fragedă pruncie. La stăruinţa părinţilor, se căsători şi avu copii. Însă din rânduiala de nepătruns a Domnului, prunci,i iar mai apoi soţia, plecară după o vreme la cele veşnice.

Slobod de legăturile cele lumeşti, sfântul Ioan începu a se dărui cu mai multă sârguinţă rugăciunii şi faptelor celor bune, covârşind pe toţi cu blândeţea şi fiind milostiv către toţi cei ce sufereau de nevoi şi sărăcie.

Pentru acestea, fu ridicat de popor cu o inimă şi cu o gură în scaunul de patriarh al Alexandriei sub domnia împăratului Heraclius. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI TEODOR STUDITUL – ESTE NEVOIE DE MUSTRARE (11 noiembrie)

11-11-sf-teodor-studitul

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA

SFÂNTULUI TEODOR STUDITUL

– 11 noiembrie –

ESTE NEVOIE DE MUSTRARE

În anii de demult, iubiţii mei, era în floare monahismul. Existau multe mănăstiri şi toate aveau călugări. În Eparhia noastră, de pildă, au fost multe mănăstiri: în Kladorrahi – Mănăstirea Maicii Domnului, în regiunea Kaimaktsalan – Mănăstirea Sfântului Haralambie, pe înălţimea istorică a Florinei, la 1033 m – Mănăstirea Sfântului Marcu, în Pisoderi – Mănăstirea Sfintei Treimi, în mica insulă a Sfântului Ahilie două-trei mănăstiri, pe malurile prăpăstioase ale Prespei celei Mari – peşteri-mănăstiri. Şi în toate aceste mănăstiri existau călugări.

Continuă să citești →

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS TEODOR STUDITUL (11 noiembrie)

Άγιος Θεόδωρος ο Στουδίτης_Dionysiou

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS TEODOR STUDITUL

 Troparul Sfântului Cuvios Teodor Studitul, glasul al 8-lea:
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Teodore înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Pe păstorul Bisericii, cel înfrumuseţat cu virtuţi dumnezeieşti, care cu tăria dragostei cereşti s-a împreunat şi prin ea a izvorât lumii apa vie a teologiei, să-l lăudăm după vrednicie. Căci ca un fiu al Luminii pentru slava Sfintei Treimi şi tainele mântuirii s-a nevoit muceniceşte, iar acum dăruieşte luminare şi har de la Hristos celor ce cântă cu credinţă: Bucură-te, Sfinte Teodor, mărturisitorule cel mare al icoanei Iubirii dumnezeieşti! Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI MARE MUCENIC MINA – Trebuie să aşteptăm multe răutăţi. Să avem ca armă atotputernică rugăciunea!

CUVÂNT AL MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA

SFÂNTULUI MARE MUCENIC MINA

sf_mina

Dacă veţi deschide Mineiele, cărţile bisericii, veţi vedea că astăzi, 11 noiembrie, este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Mina.

Sfântul Mina s-a născut în Egipt, aproape de Nil, marele fluviu al Africii. S-a născut în timpul împăraţilor romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (sec. III-IV), într-o epocă de multe şi mari prigoane împotriva creştinilor. S-a născut într-o ţară închinătoare la idoli, unde aproape toţi erau idolatri. Idolatri erau şi părinţii săi. Dar după ce a crescut, a auzit o predică, înflăcărata predică a unui pustnic şi aceasta l-a cucerit. A crezut în Hristos, s-a pocăit pentru trecutul său idolatru, s-a botezat şi a devenit creştin. Continuă să citești →

Sfântul Teodor Studitul despre cuminecarea cu Sfintele Taine

Sfântul Teodor Studitul despre cuminecarea cu Sfintele Taine

Sfânta Euharistie: realitate şi adevăr, nu simbol

sf-teodor-studitul1

Controversa iconoclastă a constituit una dintre încercările majore prin care a trecut Biserica în decursul istoriei sale îndelungate. Sfinţi precum Nichifor al Constantinopolului, Ioan Damaschin sau Teodor Studitul au fost cei care au luat atitudine împotriva acestui flagel. Sfântul Teodor Studitul ne-a lăsat şi fragmente importante în care ne vorbeşte despre împărtăşirea cu Sfintele Taine – ce erau considerate de iconoclaştii vremii drept o simplă „icoană“ a lui Hristos -, termen trist având în vedere presupunerea greşită aflată la baza sa. Continuă să citești →

Sfântul Cuvios Teodor Studitul – Cuvinte duhovniceşti- Alegerile înțelepte pentru viața aceasta le facem atunci când privim mereu spre viața veșnică

Alegerile înțelepte pentru viața aceasta le facem atunci când privim mereu spre viața veșnică

Pentru ce socotim ca vrednică de îmbrățișat această viață vremelnică? Pentru ce suntem pironiți de relația cu ea? Pentru ce ne vine greu să ne smulgem din ea la ieșirea din ea? Căci al celor fără de minte este să nu vrei să te întorci acasă din surghiun, nici să revii din război, la pace.

Despre pomenirea morții și despre faptul de a urî lumea și cele ale lumii

Frați și părinți, cât de bună este cateheza, cât de folositor îndemnul, pregătindu-ne pe noi să ne trezvim și să priveghem pentru făptuirea celor datorate! Și niciodată să nu ne împuținăm a face aceasta, nici să încetăm din gândul la Dumnezeu, nici din dragostea către El, nici din gândul despărțirii de trupul nostru. Căci negreșit ne vom despărți de el puțin după aceea și vom muri, precum toți părinții noștri, și ne vom muta în altă lume, la altă petrecere, nesfârșită și fără capăt. Aici este o viață care trece ca umbra și ca visul, în puțini ani încheindu-se. Să nu privim distanța temporală de la întemeierea lumii și până la sfârșitul veacului, ci viața fiecăruia, că se întinde până la limitele davidicești [1], și aceasta rar se întâmplă, iar mai departe nu înaintează. Cugetând astfel, au trăit toți sfinții, toți aceștia, cum mărturisește Apostolul, au murit întru credință, fără să primească făgăduințele, ci văzându-le de departe și iubindu-le cu dor și mărturisind că pe pământ ei sunt străini și călători. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei își caută lor patrie. Într-adevăr dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieșiseră, aveau vreme să se întoarcă. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu Se rușinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate[2]. Aceasta este cetatea noastră, aceasta este patria. Aici sunt părinții și frații noștri, cei după trup și cei după duh.

Continuă să citești →

Sfântul Cuvios Teodor Studitul -Cuvinte duhovniceşti – O viață avem, o viață să luptăm pentru curățirea de patimi și unirea cu Hristos!

O viață avem, o viață să luptăm pentru curățirea de patimi și unirea cu Hristos!

Gândurile rele mușcă precum niște șerpi, vărsând venin în suflet, pe care trebuie să îl scoatem afară cu toată sârguința, atunci când se întâmplă, pentru ca nu cumva amânarea să facă mai cumplită rana. Să privim cu măsură, așadar, la hrană, la băutură, la somn sau la orice altceva, dar nu ca să asuprim sufletul, ci să purtăm biruința asupra trupului. Dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului, nu vom lua cununa biruinței.

Despre faptul că trebuie să ne petrecem întreaga noastră viață în nevoință

Frați și părinți, fiindcă am fost învredniciți, cu harul lui Hriqstos, să săvârșim Sfintele Paști, iarăși ne întoarcem la lucrările noastre, când muncind, când amintindu-ne de Patimile cele de viață făcătoare ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dar că Paștele a trecut nu înseamnă că a trecut de la noi și amintirea lui, ci noi să avem pururea sub priviri mântuitoarele Patimi, răstignirea, îngroparea, învierea, pentru ca, prin ocuparea cu acestea, să nu fim cheltuiți de patimi. Iar dacă vreodată, din nebăgare de seamă, suntem prinși, repede să privim din nou la Răstignitul Iisus, Domnul slavei, și îndată va răsări tămăduire sufletelor noastre. Fiindcă și odinioară Israel, când era mușcat de șerpi, privind la șarpele de aramă, se tămăduia. Căci știți că gândurile rele mușcă precum niște șerpi, vărsând venin în suflet, pe care trebuie să îl scoatem afară cu toată sârguința, atunci când se întâmplă, pentru ca nu cumva amânarea să facă mai cumplită rana. Vedeți că primăvara este producătoare/ ațâțătoare de sânge: Trupul poftește împotriva duhului, și duhul împotriva trupului, și sporirea unuia devine pierzania celuilalt. Să privim cu măsură, așadar, la hrană, la băutură, la somn sau la orice altceva, dar nu ca să asuprim sufletul, ci să purtăm biruința asupra trupului. Căci cel ce aleargă în stadion nu este proclamat biruitor dacă aleargă o cursă sau două, ci dacă săvârșește cele două îndoite curse. Și noi, așadar, să nu ne mulțumim că ne-am nevoit în Postul Mare sau la Cincizecime, ci dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului, nu vom lua cununa biruinței.

Continuă să citești →

11 noiembrie: SFÂNTUL MARE MUCENIC MINA, EGIPT

11 noimebrie: SFÂNTUL MARE MUCENIC MINA, EGIPT

 

Acesta era de neam egiptean şi slujea în oaste.

Fiind creştin plin de evlavie, sfântul Mina nu răbdă să vadă cum se aduc idolilor necuratele jertfe şi pentru aceea lăsă oastea, cetatea, poporul şi toate cele deşarte ale lumii acesteia şi se duse într-un munte pustiu, pentru că mai lesne dorea a vieţui laolaltă cu fiarele decât cu păgânii.

Într-o zi, sfântul văzu cu duhul un praznic păgânesc ce se săvârşea în cetatea Cotienus. Aprins de dumnezeiască râvnă, veni degrabă în cetate şi mărturisi credinţa sa în Adevăratul Dumnezeu, orcărând minciuna şi întunericul păgânătăţii, precum şi închinarea la idoli. Atunci, Pirus, ighemonul cetăţii, îl întrebă cine este şi din ce loc vine. Dânsul îi răspunse: Continuă să citești →

VIAȚA SFINTEI OLGA DIN ALASKA (9 noiembrie)

Sfânta Olga (Arrsamquq) s-a născut la 3 februarie 1916, în satul Kwethluk din Alaska, într-o familie de eschimoși din tribul Yup’ik sau Yupiak. Dar cum în comunitate trăiau și ruși, credința lor s-a răspândit printre indigeni și mulți s-au convertit la Ortodoxie. Printre primii a fost și Arrsamquq, care a primit numele de botez Olga. Olga l-a iubit pe Dumnezeu de mică și, tot de atunci, a început să se roage nu doar pentru familia ei, ci și pentru toți din satul său aflat pe malul râului Kuskokwim.

Când a venit vremea, s-a căsătorit cu un consătean ales de părinți. Bărbatul era foarte întreprinzător: a deschis în Kwethluk un magazin cu de toate și primul oficiu poștal din istoria localității. Nu era însă apropiat de Biserică, iar relațiile cu soția sa erau foarte încordate. Olga nu s-a descurajat. S-a rugat mult, iar soțul ei a devenit ortodox, s-a botezat cu numele Nicolai, a făcut studii teologice și, din 1963, a ajuns preot în satul lor.

Avea în grijă și alte 12 sate împrăștiate în pustietatea polară, de-a lungul râului Kuskokwim. Îi lua mult să ajungă la ele fie cu barca, fie cu mașina, fie cu sania trasă de câini. În acest timp, Olga ținea casa, își îngrijea copiii, țesea veșminte preoțești, făcea prescuri, îi ajuta pe cei din comunitate, dar și pe cei din satele în care slujea părintele Nicolai.

Sfânta Olga a născut 13 copii, dintre care au supraviețuit opt. Grija creșterii lor cădea îndeosebi pe umerii ei. Îi hrănea, le făcea haine și cizme, dar lucra și pentru cei din parohie. Într-un fel, toți erau copiii ei. Le împletea ciorapi sau haine groase și le dăruia; îi ajuta la treburile casnice: „Aproape că nu exista prieten sau vecin care să nu aibă ceva făcut de preoteasa Olga special pentru el”, își amintește un localnic. Dar nu se limita la a-i ocroti doar pe cei din sat. Ajuta cu haine sau cu donații și parohiile aflate la sute de mile distanță.

Pe multe femei le-a ajutat să nască, în calitate de moașă; pe altele, să se vindece de traumele cauzate de abuzuri (domestice sau sexuale) sau să treacă peste unele cumpene.

În cele din urmă, preoteasa Olga a făcut cancer și boala i-a fost descoperită în stadiu terminal. Și-a purtat suferința cu demnitate, refuzând să zacă. Muncea pe lângă casă, așa cum făcuse dintotdeauna și, cu toate că era slăbită, căra găleți pline cu apă de la fântâna din sat…

A plecat din această lume în ziua de 8 noiembrie 1979, după ce s-a rugat, s-a spovedit și s-a împărtășit.

Pe 9 noiembrie 2023, Biserica Ortodoxă a Americii (OCA) a canonizat-o pe Sfânta Olga (Arrsamquq) Michael, aceasta fiind prima femeie sfântă a Americii.

10 noiembrie: Viața Sfântului Arsenie Capadocianul (2)

Viața Sfântului Arsenie Capadocianul

Ceea ce l-a determinat să intre în mânăstire este legat de o întâmplare care a avut loc în copilăria lui. Ducându-se cu fratele său, Vlasie, spre ogorul părinţilor, a căzut în apă şi era să se înece. Fratele său a început să se roage la Sfântul Mucenic Gheorghe, a cărei biserică se afla în apropiere. Atunci l-a văzut pe Teodor lângă el, care i-a povestit că un călugăr l-a luat din apă, l-a pus pe calul său şi l-a scos afară.

Rămas orfan de ambii părinţi, după terminarea studiilor a intrat în mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din oraşul Flaviana, la 15 kilometri de Cezareea. La vârsta de 26 ani a fost călugărit şi apoi hirotonit ierodiacon.

Ceea ce l-a determinat să intre în mânăstire este legat de o întâmplare care a avut loc în copilăria lui. Ducându-se cu fratele său, Vlasie, spre ogorul părinţilor, a căzut în apă şi era să se înece. Fratele său a început să se roage la Sfântul Mucenic Gheorghe, a cărei biserică se afla în apropiere. Atunci l-a văzut pe Teodor lângă el, care i-a povestit că un călugăr l-a luat din apă, l-a pus pe calul său şi l-a scos afară.

Continuă să citești →

10 noiembrie: SFÂNTUL ARSENIE CAPADOCIANUL (Viaţa, Minunile)

VIATA SI MINUNILE SFANTULUI ARSENIE CAPADOCIANUL
ISTORISITE DE PARINTELE PAISIE AGHIORITUL

„Unul dintre sfintii secolului 20 este Sfantul Arsenie Capadocianul, originar din Farasa Capadociei. Din varsta frageda s-a inrolat in ceata monahilor din Sfanta Manastire a Cinstitului Inaintemergator din Cesareia (Zinzi-Dere) si a primit acolo harul preotiei. Apoi cu inima smerita, ascultand de glasul Bisericii ce l-a chemat, si-a jertfit viata sa de liniste si a venit la Farasa, unde, pentru o perioada de mai bine de 50 de ani a sfintit, a invatat si a intarit in credinta si evlavia strabuna pe poporul ortodox din acea provincie indepartata. Care popor, pe cand avea mai bine de 80 de ani, l-a urmat si in plecarea din patria sa. A adormit in Domnul in Kerkira in anul 1924, noiembrie 10.” (Din hotararea Patriarhala si Sinodala a Patriarhiei Ecumenice de oranduire in ceata Sfintilor a Ieromonahului Arsenie Capadocianul)

Avand in vedere ostenelile cele mai presus de fire ale Cuviosului Parinte si toata dragostea sa, ce a avut-o pentru lume, pe care a ajutat-o omeneste si dumnezeieste (prin minuni), am considerat, ca datorie obligatorie, sa scriu unele din minunile lui cunoscute spre slava lui Dumnezeu si din evlavie fata de Sfantul Parinte, ca sa micsorez putin nerecunostinta mea. (Parintele Paisie Aghioritul, care a fost botezat de catre Sfantul Arsenie Capadocianul dupa numele sau) Continuă să citești →

Cuvântul Înaltpreasfinţitului Mitropolit Panteleimon de Antinoe la pomenirea SFÂNTULUI NECTARIE DE EGHINA

Cuvântul Înaltpreasfinţitului Mitropolit Panteleimon de Antinoe

(Patriarhia Alexandriei şi a toată Africa) la pomenirea

SFÂNTULUI NECTARIE DE EGHINA


– 9 noiembrie –

Alte articole:

Sfânta Biserică Ortodoxă a lui Hristos este spaţiul în care omul îşi află destinaţia, scopul existenţei şi în sfârşit izvorul tuturor puterilor pentru a urca la înălţimile virtuţilor şi astfel, prin harul dumnezeiesc, să poată să se transfigureze din persoană izolată în persoană sfinţită şi îndumnezeită. Biserica Ortodoxă este atelierul duhovnicesc în care se formează şi ia chip icoana lui Hristos în caracterul omului, iar omul devine icoană vie a lui Dumnezeu. Prin viaţa personală a fiecărui credincios se mărturiseşte viaţa lui Hristos. Continuă să citești →

ÎPS Ierotheos Vlachos: SFÂNTUL NECTARIE, EMIGRANTUL

SFÂNTUL NECTARIE, EMIGRANTUL

 Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie 

_DSC5114

Vrednicul de pomenire părinte Theoclit Dionisiatul, în foarte însemnata sa carte ”Sfântul Nectarie făcătorul de minuni”, scria: ”Sfântul vedea că se apropie de plecarea către adevărata lui patrie, în care îşi avea «vieţuirea» încă din curata sa tinereţe ca unul ce era «împreună-vorbitor cu Sfinţii şi casnicii lui Dumnezeu». De aceea şi-a petrecut viaţa cea de-Duh-purtătoare ca un emigrant, ca străin în această lume de care era înstrăinat. Nu era prieten al acestei lumi, nu era prieten al celor ce sunt prieteni cu lumea aceasta «care zace sub puterea celui viclean» (1 Ioan 5, 19). De aceea, cei care au fost ai lumii acesteia s-au luptat împotriva lui, l-au persecutat, l-au calomniat. Pentru că trecerea lui prin lume a fost trecere de Sfânt şi «căile lui sunt schimbate» (Înţelepciunea lui Solomon, 2, 15), căi de străin şi de pribeag”.

Sfântul Nectarie a trăit ca un emigrant, din două puncte de vedere. Mai întâi, a trăit şi a murit departe de locul său natal şi, în al doilea rând, se simţea străin şi pribeag, departe de adevărata lui patrie, de patria cea cerească. Continuă să citești →

SLUJBA SF. NECTARIE DE EGHINA (VECERNIA ŞI UTRENIA – TEXT)

POMENIREA CELUI INTRE SFINTI

PARINTELE NOSTRU NECTARIE DE EGHINA,
EPISCOPUL PENTAPOLEI,
FACATORUL DE MINUNI

LA VECERNIA MICA

Punem stihuri pe 4 si cântam urmatoarele stihiri:
Glas 4 “Ca pe un ales intre mucenici…”

Pe urmele Cuviosilor in anii cei mai de urma ai umblat, Ierarhe Nectarie, cu vietuirea ta cea curata si cu obiceiurile cele alese si cu priceperea cea adevarata si cu darurile dragostei; pentru aceasta, sfintindu-te pe tine Stapânul tuturor, in chip vadit te-a numarat cu ceata sfintilor.

Ca acela ce, find numit cu numele nectar, nectarul harului l-ai prirnit in inima ta, Sfinte Nectarie, cu dulceata cuvintelor tale veselesti in Duhul sufletele celor evlaviosi, ca un intelept si de Dumnezeu insuflat, si cu razele minunilor tale pururi luminezi Biserica lui Hristos, cea care straluceste de slava ta. Continuă să citești →

Despre bunurile care izvorăsc din necazuri – Sfântul Nectarie din Eghina

Despre bunurile care izvorăsc din necazuri

„Necazul întăreşte vigoarea sufletului şi arată râvna în nevoinţe ca fiind mai mare şi pregăteşte multa desfătare pe care o va culege ca rod în viitor. Aceasta este natura necazului; atunci când cuprinde un suflet tânăr şi curajos, lucrează aceste [bunuri]. Şi, aşa cum focul face aurul mai curat, atunci când se uneşte unul cu celălalt, tot aşa şi atunci când tristeţea cuprinde sufletele de aur, le face mai curate şi mai încercate” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Apostolul Pavel spune: „Suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea, încercare, şi încercarea, nădejde, iar nădejdea nu ruşinează.”1

Sfântul Vasile cel Mare zice: „Necazurile nu sunt trimise fără un scop asupra robilor lui Dumnezeu de către Domnul, Care veghează asupra tuturor, ci spre încercarea dragostei adevărate faţă de Dumnezeu, Ziditorul nostru; căci, aşa cum efortul antrenamentelor aduce atleţilor cununile de laudă, la fel şi creştinilor încercarea în ispite le aduce desăvârşirea, dacă vom primi cu răbdarea cuvenită şi cu toată recunoştinţa pe toate cele rânduite de Domnul pentru noi.” Şi iarăşi: „Pentru cei cu adevărat pregătiţi, necazurile sunt hrană şi antrenament, care îl conduc pe atlet la slava Tatălui.”

Continuă să citești →