PREDICI AUDIO/VIDEO LA DUMINICA a XIX-a DUPĂ RUSALII
*
*
Arhive categorii: ORTODOXIE
23 septembrie: SFÂNTUL NOU MUCENIC NICOLAE KARPENISIOTUL
Sfantul Nou Mucenic Nicolae Karpenisiotul
Uneltire
Nicolae, slăvitul Neomartir al lui Hristos, s-a născut în jurul anului 1656, în oraşul Karpenisi (Grecia) din parinti credinciosi si iubitori de Hristos.
Cu toate ca erau saraci, l-au trimis la şcoală unde a învăţat Sfintele Scrieri.
Când a implint vârsta de 15 ani, tatăl său l-a luat in Constantinopol, unde lucra la o băcănie intr-un loc numint Tahta Kale. In fata bacaniei isi avea frizeria un turc prieten cu tatal lui Nicolae, care stia bine să scrie şi să citească în limba turcă ( în acea vreme majoritatea turcilor erau analfabeţi). La acest turc l-a trimis pe tânărul Nicolae tatăl său, ca să înveţe şi limba turca. Lucrul acesta era periculos pentru tanar deoarece putea fi intors de la credinţa în Hristos.
Cu Nicolae s-a întamplat tocmai contrariul. Au inceput lectiile. Cum Nicolae era foarte destept, invata asa de repede si usor incat l-a uimit pe dascalul sau care a inceput sa-l invidieze. Pentru acest motiv a hotarat sa-l turceasca, adica sa-l faca mahomedan. A mestesugit urmatoarea nelegiuire.
23 septembrie: Sfântul Nou Mucenic Ioan din Conița, Grecia
Sfântul Nou Mucenic Ioan din Conița, Grecia
(23 septembrie)
Acesta s-a născut din părinți musulmani de viță înaltă din târgul Conița (Konitsa, oraș aflat la hotarul Greciei cu Albania), eparhia Vellas, ce făcea parte din Mitropolia Ioaninei Epirului. Tatăl său era și derviș și șeic. La 20 de ani se alătură și el cinului dervișilor.
Mai târziu, se mută în orașul Ioanina, apoi în orașul Vrahori din ținutul Etoliei al cărui pașă era Haznatar Isufaravos, prieten al tatălui său. Iar pașa îl făcu pe sfântul Ioan dervișul său personal.
23 septembrie: SINAXARUL SFINTEI MUCENIŢE RAISA (IRAIDA)
SINAXARUL SFINTEI MUCENIŢE RAISA (IRAIDA)
– 23 septembrie –
Sfânta Muceniță Raisa a trăit în Alexandria. Odată, mergând ea să scoată apă de la o fântână, a văzut o corabie la mal. La bord era un număr mare de bărbați, femei, clerici și călugări, toți încătușați în lanțuri pentru mărturisirea dreptei credințe.
Lăsând la o parte urciorul cu apă (și fiind atinsă de o mare dorință de a suferi pentru Domnul), Sfânta s-a alăturat grupului de robi ai lui Hristos şi a fost încătușată laolaltă cu toți ceilalți. Odată ajunsă corabia în orașul egiptean Antipolis, Sfânta Raisa a fost prima care a fost supusă unor chinuri cumplite, în cele din urmă fiind decapitată cu sabia. După martiriul ei, toți ceilalți au plătit cu sângele mărturisirea credinței în Hristos.
Traducere: acvila30.ro
23 septembrie: Noul Mucenic Nicolae, băcanul
Noul Mucenic Nicolae, băcanul
Sfântul Noul Mucenic Nicolae, băcanul – pictură de Konstantinos Kougioumtzis
Astăzi se face pomenirea unui nou mucenic, a Sfântului Nicolae din Karpenísi. La vârsta de cincisprezece ani, acesta a plecat în Constantinopol să lucreze împreună cu tatăl său, care avea o mică băcănie în acest oraș. A început să învețe limba turcă cu un profesor experimentat și, inteligent cum era, făcea mari progrese. Într-o zi, profesorul i-a dat să citească, în fața multor ieniceri, o lecție al cărei conținut era de fapt mărturisirea de credință musulmană, ca citindu-o cu voce tare să nu mai poată nega că nu a mărturisit și nu a aderat la credința musulmană.
Apoi l-au dus în fața judecătorului, dar Nicolae, cu strigăte și împotriviri, își susținea nevinovăția. Răspunsul dat de el înaintea ispitirilor judecătorului este caracteristic: „Eu sunt creștin și cred în Hristos, adevăratul Dumnezeu. Nu am nevoie de cinstea și dregătoriile pe care mi le propuneți. Cred în Hristos și nu mă lepăd de credința mea. Pentru numele lui Hristos mor, dar turc nu mă fac”. Cuvinte simple, pline de credință. Și cine le spunea? Un tânăr de șaisprezece ani, Nicolae din Karpenísi.
PREDICĂ LA POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC FOCA (22 septembrie) – UN SFÂNT GRĂDINAR
PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA
LA POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC FOCA
– 22 SEPTEMBRIE –
UN SFÂNT GRĂDINAR
Iubiţii mei, la începutul omiliei mele vom vorbi despre Pont. Nu pentru că suntem originari din Pont, nici pentru că vrem să subestimăm alte regiuni, care toate au a prezenta o cultură remarcabilă, ci pentru că istoria Pontului, dată fiind poziţia lui geografică, se împleteşte cu mari evenimente ale Neamului.
În Pont au trăit şi au activat marii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii, precum Vasilie cel Mare, dar şi monahi şi asceţi. În Pont a înflorit o viaţă creştină. S-au construit biserici deosebite. În vremea persecuţiilor din primele veacuri martirii din Pont au fost nenumăraţi. Dar după încetarea persecuţiilor, în timpul lui Constantin cel Mare şi a urmaşilor lui, Pontul a fost organizat şi mai bine în mitropolii şi multe episcopii. Mai târziu, s-au zidit renumitele mănăstiri, precum cea a Maicii Domnului de la Sumela, a Sfântului Ioan Vazelonos şi a Sfântului Gheorghe Peristereota.
Dar au venit peste Pont vremuri foarte grele, anii stăpânirii turceşti. Turcii au împilat mult Pontul, ca să-şi schimbe credinţa. Câţiva şi-au schimbat credinţa. Dar atât de mare era influenţa, încât şi cei care-şi schimbaseră credinţa îşi păstrau limba, moravurile şi tradiţiile greceşti. Pontul, cu excepţia câtorva renegaţi, a rămas credincios şi afierosit închinării în faţa Celui Răstignit. În martirologiul Pontului s-au adăugat noi mucenici. Aşa a trăit Pontul până când a venit marea catastrofă din 1922, când întregul Pont a fost dezrădăcinat, iar martiricul său popor a fost împrăştiat în toate părţile patriei şi mai ales în Macedonia.
***
Un mucenic din Pont vom prezenta acum dragostei voastre. Să-l primim cu bucurie şi veselie, ca pe un frate al nostru mai mare, care a trăit în vremurile trecute. În groaznicii ani ai primelor persecuţii a mărturisit pe Hristos şi s-a învrednicit să primească cununa cea neveştejită a slavei. Este Sfântul Foca grădinarul, a cărui sfântă pomenire Biserica Ortodoxă o sărbătoreşte pe 22 septembrie.
Sfântul Foca s-a născut în una din cele mai minunate cetăţi ale Pontului, în Sinope, o cetate la mare, ale cărei ţărmuri se scaldă în valurile sălbatice ale Mării Negre. Era căsătorit. Avea femeie şi copii. Îndeletnicirea lui era de grădinar. Reuşise prin hărnicia sa să prefacă un loc sălbatic într-o grădină foarte frumoasă. O cultiva cu grijă, iar din roadele grădinii îşi întreţinea familia. Dar aşa cum el era iubitor de oameni, o parte din zarzavaturile grădinii o împărţea vecinilor săi săraci. Astfel, grădina lui Foca devenise un centru misionar. Sfântul Foca le spunea celor care îi vizitau grădina câte ceva despre Hristos. La umbra copacilor Foca învăţa. Şi, desigur, prilej de învăţătură lua de la apa cu care uda grădina, de la copacii fructiferi, de la florile multicolore, care răspândeau bună mireasmă. Dar Dumnezeiescul Învăţător, Iisus Hristos, nu lua şi El prilej din frumoasele Lui făpturi pentru a învăţa minunatele Sale parabole? Cele văzute sunt o icoană a lumii nevăzute. Dacă grădina cea materială este frumoasă, cu cât mai frumos va fi raiul, această grădină a lui Dumnezeu! Continuă să citești
COMPLETĂRI LA SINAXARUL DIN 22 SEPTEMBRIE: CUVIOŞII COSMA ŞI IONA
22 SEPTEMBRIE:
POMENIREA SFÂNTULUI CUVIOS COSMA ZOGRAFITUL,
CARE A PUSTNICIT ÎN SFÂNTUL MUNTE
Sfântul Cosma era originar dintr-o familie de viţă nobilă din Bulgaria. Părinţii lui l-au educat creştineşte şi l-au pus să înveţe carte elină şi slavonă. Dorinţa lor era să-l însoare. El însă, atras de dragostea lui Hristos, a plecat pe ascuns în Sfântul Munte şi a fost tuns monah în Mănăstirea bulgărească Zografu. Aflându-se odată la praznicul Buneivestiri în Mănăstirea Vatopedi, a văzut o femeie slujind în biserică şi în trapeză. Continuă să citești
22 septembrie: CEI 26 DE MUCENICI DE LA ZOGRAFU
VIAŢA, MĂRTURISIREA ŞI PĂTIMIRILE CELOR 26 DE CUVIOŞI MUCENICI DE LA ZOGRAFU, PE LARG, DIN „VIEŢILE SFINŢILOR BULGARI”.
22 septembrie
Pe când împărăţea (la Constantinopol) împăratul bizantin Alexios Duka Murzdufla latinii – cu mare oaste – au cuprins Constantinopolul şi alte multe oraşe şi sate din Bizanţ.Mulţi ani (1204-1261), Imperiul Bizantin a fost sub stăpânirea latinilor catolici şi se afla într-o stare jalnică[1]. Astfel era şi atunci când latinii catolici au fost alungaţi din Constantinopol în vremea împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282). Supărat şi văzând insistentele lor încercări de a ataca din nou imperiul, Mihail Paleologul a trimis o mare reprezentanţă către papa Romei cu scrisori secrete scrise de el însuşi, în care – printre altele – scria: „Pentru toate câte V-au făcut trufaşii sciţi (bulgarii) noi nu suntem vinovaţi, deoarece le-au făcut din propria lor iniţiativă. De aceea şi noi ne temem de ei. Noi însă, bine urmând şi mai înainte Bisericii Romane, nu am încetat să credem, să mărturisim şi să cugetăm ca şi Voi. Rugămu-Vă aşadar să ne ajutaţi ca unii ce suntem de aceeaşi credinţă cu Voi… Dacă nu veţi alerga a ne ajuta şi a ne apăra, atunci numele Nostru va dispărea de pe pământ, iar Voi veţi fi certaţi pentru aceasta de Dumnezeu Atotţiitorul”. Continuă să citești
22 septembrie: UITAT DE TOŢI, DAR SFINŢIND PĂMÂNTUL PE CARE-L CĂLCĂM: SFÂNTUL SOFRONIE DE VRACIA
22 septembrie:
UITAT DE TOŢI, DAR SFINŢIND PĂMÂNTUL PE CARE-L CĂLCĂM:
SFÂNTUL SOFRONIE DE VRACIA
Astăzi, 22 septembrie, facem pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Sofronie, Episcop de Vracia (Bulgaria)*, un sfânt de naţionalitate bulgară şi înscris în Aghiologhionul Bisericii de către Biserica soră de peste Dunăre în anul 1964.
Dacă foarte puţini români ştiu despre existenţa acestui sfânt, cert e că şi mai puţini ştiu că acest Sfânt Sofronie, în ultimii ani ai vieţii sale, a găsit ospitalitate avraamică pentru nevoinţele sale sihăstreşti şi pastoral-misionare în Ţara Rămânească de la început de veac XIX, adormind în cetatea Bucureştilor şi fiind îngropat în mănăstirea pe care a stăreţit-o… Continuă să citești
22 septembrie: PRINOS DE POMENIRE ŞI RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI ŞI CĂTRE SFINŢII MUCENICI DE LA ZOGRAFU
PRINOS DE POMENIRE ŞI RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI ŞI SFINŢII MUCENICI DE LA ZOGRAFU
22 septembrie: Pomenirea Sfinţilor 26 de Cuvioşi Mucenici Zografiţi
care în foc s-au săvârşit
În 1274, la Sinodul de la Lyon, Împăratul Mihail al VIII – lea Paleologul (1261 – 1282) a semnat unirea bisericilor (ortodoxă şi catolică – n.tr.), pentru a-şi asigura sprijinul politic al papei şi a putea să restaureze Imperiul Bizantin dezorganizat de stăpânirea latină (1204-1261).
În Constantinopol unirea a provocat o puternică furtună antiunionistă în toate straturile sociale. Majoritatea clerului şi poporului o respingea şi îl considera trădător al credinţei pe oricine se declara filounionist. În prima linie a opoziţiei se găseau monahii şi în special athoniţii, care întotdeauna au fost străjeri ai Ortodoxiei. Hotărât să impună unirea prin violenţă, Mihail al VIII – lea în colaborare cu Patriarhul Ioan al XI – lea Vekkos (1275-1282) s-a întors mai întâi împotriva acestora, deşi până atunci era entuziast susţinător al lor. Se menţionează că cei doi conducători latino-cugetători ai statului şi ai bisericii s-au dus în Sfântul Munte cu ajutor militar din partea papei pentru a-i constrânge pe athoniţi să accepte unirea. Continuă să citești
22 septembrie: SFÂNTUL SFINŢITUL MUCENIC TEODOSIE DE LA BRAZI, MITROPOLITUL MOLDOVEI (VIAŢA, SLUJBA, ACATISTUL)
Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi
(22 Septembrie)
VIAŢA ŞI NEVOINŢELE
Sfântul lerarh Teodosie s-a născut în Ţinutul Vrancei. În prima jumătate a veacului al XVII-lea, şi, iubind din tinereţe viaţa călugărească, s-a lepădat de lume şi a primit sfântul chip îngeresc al călugăriei. Cugetând ziua şi noaptea la Legea lui Dummnezeu şi deprinzând de la dascălii încercaţi din mănăstirile Ţării de Jos învăţăturile cele folositoare, a fost ales egumen al mănăstirii Bogdana (n.n. – azi, în judeţul Bacău), reconstruind, în vremea stăreţiei sale, acest sfânt locaş. Pentru vrednicia şi pentru bunele sale obiceiuri, a fost hirotonit episcop de Rădăuţi în anul 1670, iar peste un an a fost trimis să păstorească Epicopia Romanului. Iubind cu adevărat sfintele lui Dumnezeu Biserici, a cercetat şi a ajutat pe cât i-a stat în putinţă schiturile şi mănăstirile din eparhia sa, sprijinind, totodatã, şi pe binecredincioşii creştini aflaţi în felurite necazuri sau cuprinşi de sărăcie. Continuă să citești
Sfântul Mucenic Foca grădinarul, Turcia (22 septembrie)
Sfântul Mucenic Foca grădinarul, Turcia
(22 septembrie)
Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia
Acesta este diferit de sfântului sfințit mucenic Foca, pomenit tot în ziua de astăzi, episcopul cetății Sinopei în care avea să viețuiască peste mai bine de un veac sfântul Foca grădinarul.
Sfântul mucenic Foca își făcuse o grădină aproape de mare, în care sădind întruna felurite verdeţuri şi vânzând din acestea, avea hrana pentru sine şi ajuta pe cei săraci, iar alte verdeţuri din grădina sa le punea lângă drum ca să le ia cei ce treceau pe acolo.
Fiindcă era foarte iubitor de prieteni şi străini, făcea mai mare grădină duhovnicească în sufletul său, căci în ea se înmulţeau roadele cele duhovniceşti precum dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, milostivirea, credinţa, blândeţea și înfrânarea poftelor.
Însă auzind despre dânsul un oarecare stăpânitor al țării aceleia, trimise ostași ca să-l omoare.
Mergând deci slujitorii, sfântul Foca îi întâmpină întrebându-i:
– Pe cine căutați?
Aflând de la aceștia că pe dânsul îl caută, sfântul Foca le spuse:
– Întoarceţi-vă la mine, domnii mei, şi eu voi spune vouă despre dânsul.
Și îi primi în casa lui ospătându-i din destul, apoi le spuse:
– Rogu-mă vouă, stăpânii mei, îngăduiţi până mâine în casa mea mâncând şi bând şi dimineaţa eu îl voi da pe el vouă. Că nimeni nu-l ştie aşa precum îl ştiu eu şi locuieşte nu departe de mine. Acum s-a dus oareunde, dar va veni fără de zăbavă şi eu singur îl voi aduce în mâinile voastre
Iar el în acea vreme îşi găti mormânt în grădină şi își rîndui toate cele spre trebuinţa îngropării. Orice avea le împărţi săracilor şi apoi petrecu toată noaptea în rugăciune gătindu-se de moarte.
A doua zi, aflând slujitorii că el însuși este cel căutat, vrură să se ducă și să spună stăpânului că nu l-au găsit pe cel osândit. Însă sfântul Foca îi rugă să nu îl cruțe: Continuă să citești
Mitropolitul Augustin de Florina: Predică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci – „SĂ SE LEPEDE DE SINE”
MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:
PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
(Marcu 8, 34 – 9, 1)
„SĂ SE LEPEDE DE SINE”
„Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine…”
Legături:
- Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie 2013)
- Pr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (2010)
- PREDICA LA APOSTOLUL DIN DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (HRISTOS TRĂIEŞTE ŞI ÎMPĂRĂŢEŞTE)
- PREDICA PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
- PREDICA LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (CRUCEA LUI HRISTOS ŞI CRUCILE NOASTRE)
- Arhim. IOIL Konstantaros: CUVÂNT LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
- Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
- PREDICI AUDIO/VIDEO LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
- ARHIM. SOFIAN BOGHIU: DESPRE SFÂNTA CRUCE
* * *
Toţi, iubiţii mei, toţi ne numim creştini. Dar ne întrebăm: suntem într-adevăr creştini? Ca să fie cineva creştin, trebuie să asculte şi să facă tot ce zice Hristos. Desăvârşita ascultare faţă de Hristos, ascultare faţă de toate câte porunceşte, este semnul de recunoaştere a unui creştin adevărat. Şi ce porunceşte Hristos? O vedem în Evanghelia de astăzi. Zice Hristos: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!”.
Auziţi ce zice? Înţelesul cuvintelor Lui este: Vrei, omule, să-Mi urmezi, să vii după Mine, să fii omul Meu şi ucenicul Meu? Te chem lângă Mine, dar nu te forţez. Înaintea ta sunt două drumuri. Unul este drumul satanei, care la început pare uşor şi mulţumitor, dar la sfârşit este prăpastie, distrugere, iad.Celălalt drum este al Meu. Este drumul care pare îngust şi dificil. Drum anevoios şi obositor, drum presărat cu spini, cu multe piedici şi ispite, drum care seamănă cu drumul Golgotei. Dar acest drum, drumul credinţei şi al virtuţii, este binecuvântat, şi la sfârşitul drumului este viaţa veşnică. O, omule! Aceste două drumuri stau înaintea ta.Alege unul din două. Eşti liber. Dar din clipa în care vei alege şi te vei hotărî să urmezi drumul Meu – zice Hristos –, trebuie să împlineşti trei condiţii. Şi care sunt, Hristoase, condiţiile cu care Mă primeşti? Continuă să citești
PREDICA LA APOSTOLUL DIN DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (HRISTOS TRĂIEŞTE ŞI ÎMPĂRĂŢEŞTE)
PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA APOSTOLUL DIN
DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
(Galateni 2, 16-20)
HRISTOS TRĂIEŞTE ŞI ÎMPĂRĂŢEŞTE
„Mă răstignesc împreună cu Hristos; iar de-acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”
(Galateni 2, 20)
Trăim, iubiţii mei, trăim într-o epocă de groaznică neevlavie, necredinţă şi decădere morală. Vreţi dovezi?
Altădată, dacă într-un sat se ducea un străin şi înjura de cele dumnezeieşti, nici o casă nu-i deschidea uşa să-i ofere ospitalitate. Dar acum lucrurile s-au schimbat. Nu numai că străinii, care vizitează satele, înjură liber cele dumnezeieşti, dar şi cei care locuiesc la sate consideră că nu e nimic dacă înjură şi blasfemiază cele dumnezeieşti.
Şi nu este doar blasfemia singurul semn rău care arată neevlavia oamenilor faţă de Dumnezeul cel Preaînalt. Există şi alte semne, care arată că lumea nu este numai neevlavioasă, ci este şi atee şi nereligioasă.
Un tânăr, de pildă, care a plecat din satul său şi s-a dus la universitate şi a studiat, întorcându-se în sat, este foarte diferit. Când era mic se ducea la biserică, ţinea lumânarea şi cădelniţa şi-l ajuta pe preot şi pe cântăreţ. Atunci era un copil minunat, ce părea ca un înger. Dar acum s-a schimbat cu desăvârşire. S-a făcut necredincios. S-a făcut un diavol. Ceva mai rău decât un diavol. Pentru că diavolul, cu toată răutatea şi decăderea lui morală, crede că există Dumnezeu. Aşa cum zice Scriptura: „Şi demonii cred şi se cutremură” (Iacov 2, 19). Dar tânărul, care s-a dus la şcoli şi la universităţi şi a învăţat câteva lucruri din ştiinţă şi creierii lui au prins aere, stă acum la cafenea şi spune locuitorilor din sat, că ştiinţa a demonstrat că nu există Dumnezeu, nu există Hristos, nu există rai şi iad, ci există doar materia. Continuă să citești
PREDICA LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (CRUCEA LUI HRISTOS ŞI CRUCILE NOASTRE)
PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA
DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
CRUCEA LUI HRISTOS ŞI CRUCILE NOASTRE
„Cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”
(Marcu 8, 34)
Am sărbătorit, iubiţii mei, praznicul Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru care Biserica noastră a cântat ,,Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”. Pentru Cruce poeţii Bisericii au alcătuit imne, iar Sfinţii Părinţi, de la cei mai vechi până la cei mai noi, au împletit cuvinte de laudă.
Cinstita Cruce o iubea şi o cinstea şi Sfântul Cosma Etolianul, care a primit mucenicia în anii sclaviei. Atât de mult o avea la evlavie, încât oriunde mergea ridica o cruce mare de lemn şi sub umbra ei predica; şi împărţea pretutindeni cruciuliţe care fac minuni.
***
Iubiţii mei, despre cinstita Cruce vorbeşte şi Evanghelia de astăzi. Cum începe? ,,Cine voieşte să vină după mine…” (Marcu 8, 34). ,,Cine voieşte”, zice. Nu forţează pe nimeni Hristos, nu îl ia de ureche să-l bage în staul, ca pe o oaie – ca pe o căpriţă -, ci îl lasă liber pe om. Dacă vrei, crezi în Hristos, dar dacă nu vrei, nu crezi. Continuă să citești