POMENIREA SFÂNTULUI INOCHENTIE, EPISCOP DE PENZA
(A FOST RECUNOSCUT OFICIAL CA SFÂNT DE CĂTRE BISERICA RUSĂ ÎN AUGUST 2000)
Sfântul Inochentie Smirnov (1784 -1819) este cinstit de mulţi ani de poporul rus pentru viaţa lui ascetică şi minunile care s-au săvârşit prin rugăciunile lui. A fost şi scriitor de opere duhovniceşti care au avut un mare răsunet.
Sfântul Cuvios Mucenic Dionísie. Icoană contemporană
31 iulie /10 octombrie
Cuvioşii Mucenici Neofit, Ambrozie, Macarie şi Dionisie au fost monahi în Sfânta Mănăstire Vatopedi.
În 1820, ieromonahii Neofit şi Ambrozie, ierodiaconul Parthenie şi monahii Dionisie şi Dorótheos, iar mai târziu Macarie, au fost trimişi în Creta ducând cu sine sfinte moaşte, în urma rugăminţii pe care au primit-o din partea locuitorilor insulei, care sperau că se vor izbăvi astfel de ciumă, înspăimântătoarea molimă care care-i chinuia de multă vreme[1]. Sfintele obiecte şi moaşte pe care le-au dus cu ei monahii vatopedini erau următoarele: o parte din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului[2] dăruit mănăstirii Vatopedi de împăratul Ioan Cantacuzino, o bucată din Cinstitul Lemn şi capul Sfântului Andrei din Creta.
Cuviosul Iov a fost fiul unei familii evlavioase din Pocuţia Galiţiei. De mic copil a arătat o mare râvnă pentru faptele bunei-cinstiri. La vârsta de 9 ani şi-a părăsit vatra părintească şi a intrat în Mânăstirea Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Ugornişka, în Carpaţi.
În această mânăstire, copilaşul a arătat o deosebită smerită cugetare şi o desăvârşită tăiere a propriei voi. Tot timpul liber pe care-l avea îl închina rugăciunii şi citirii scrierilor folositoare de suflet. Faima despre asprimea luptei lui ascetice şi despre râvna cu care se ruga, s-a întins în toată Rusia Apuseană. În acea epocă, apărătorul Ortodoxiei Constantin Constantinovici, Principe de Ostrog, a întemeiat o mânăstire la Duben, Continuă să citești
10 octombrie
A trăi înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţii să fii respectuos. Pentru mireni (creştinii din lume), rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări – iubirea de sine.
Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.
Neliniştea sufletească este simptomul mândriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului. Înţelepciunea duhovnicească se câştigă prin smerenie, frica de Dumnezeu, menţinerea conştiinţei curate şi a răbdării în necazuri. Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia. Când în casă nu se găseşte hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creştini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi, prin boli şi gânduri.
Cuvântul nu e ca vrabia: zboară, dar nu poţi să-l prinzi. Foarte des, din cauza cuvintelor nesocotite, se întâmplă mai multe necazuri decât din cauza faptelor. De aceea este numit omul cuvântător, ca să pronunţe numai cuvintele gândite şi chibzuite.
„Fiţi dar înţelepţi ca şerpii” (Matei 10, 16). Şarpele când trebuie să-şi schimbe vechea piele cu cea nouă, caută un loc îngust şi ferit de ochii lumii, care i se pare potrivit şi astfel îşi lasă pielea dinainte. Aşa şi omul care doreşte să-şi scoată şubrezeala (omul vechi) trebuie să meargă pe calea îngustă a împlinirii poruncilor Evangheliei.
Mantuirea noastra, dupa cuvantul Sfantului Petru Damaschin se afla intre frica si nadejde, ca sa nu avem incredere prea mare in sine si sa nu deznadajduim, ci cu buna nadejde si incredere in mila si ajutorul lui Dumnezeu sa ne straduim sa ne petrecem viata in implinirea poruncilor lui Dumnezeu.
Nu analiza faptele oamenilor, nu judeca şi nu spune: „De ce e aşa, pentru ce e aceasta?“ Mai bine spune în sinea ta: „Dar ce treabă am eu cu ei? Nu eu trebuie să răspund pentru ei la Înfricoşătoarea Judecată a Lui Dumnezeu“. Îndepărtează-ţi fiecare gând de la judecarea faptelor oamenilor şi roagă-te cu sârguinţă Lui Dumnezeu, ca El singur să te ajute în acest lucru. Deoarece fără ajutorul Lui Dumnezeu, noi nu putem face nimic bun, după cum Domnul Însuşi ne spune: „Fără de Mine nu puteţi face nimic“. Păzeşte-te de neîncredere ca de foc, pentru că vrăjmaşul aşa îi prinde pe oameni în plasa lui şi se străduieşte să prezinte totul în chip denaturat: ce e alb în negru şi ce e negru în alb, aşa cum a procedat şi cu strămoşii Adam şi Eva în rai.
Părintele Ambrozie s-a născut la 21 noiembrie 1812, în judeţul Lipeţk, din gubernia Tambov, în familia numeroasă a unui paracliser de la sat. În acea zi se sărbătorea hramul bisericii din sat şi în jurul casei în care s-a născut băieţelul erau adunaţi o mulţime de ţărani veniţi la sărbătoare. Părintele Ambrozie spunea: “Precum m-am născut în mijlocul poporului, astfel şi vieţuiesc în mijlocul lui” . Continuă să citești
Aflarea Cinstitului Brâu al Maicii Domnului în Thíra (Santorini) – 10 octombrie 1830
După cum menționează numeroase mărturii scrise aflate în biblioteca Sfintei Mari Mănăstiri Vatopedi, precum și un document din Thíra, datat 1830, în luna iunie a anului 1820 au fost trimise în Creta spre păstrare, în timpul epidemiei de ciumă, sfinte moaște și relicve, printre care se aflau și Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, o bucată din Cinstita Cruce și Capul Sfântului Andrei Cretanul. Toate acestea erau însoțite de către ieromonahii Neofit și Ambrozie, ierodiaconul Partenie și monahii Dionisie și Dorotei.
Din pricina măcelului la care s-au dedat turcii în acea perioadă, cei doi ieromonahi, împreună cu monahul Dionisie au fost omorâți, iar ierodiaconul Partenie, împreună cu monahul Dorotei, în încercarea de a salva sfintele relicve, s-au refugiat la Consulatul Englez. Însă, chiar și acolo, nimeni nu le garanta siguranța. Așadar, Cinstitul Brâu, împreună cu celelalte relicve au fost așezate într-un depozit al consulatului, împreună cu celelalte lucruri de mare preț ale creștinilor, iar la adăpostul nopții, pe un geam al clădirii consulatului, au fost coborâte în portul din Iraklio, unde le aștepta un vapor pregătit ca să le ducă la Sfântul Munte.
Nepot al Sfântului cneaz şi mucenic Lazăr (pomenit pe 15 iunie), Sfântul Ştefan cel Nou s-a născut în jurul anului 1417. Otomanii l-au luat ostatec împreună cu fratele lui mai mic, Grigorie, iar în ziua de Paşti din anul 1441 i-au orbit. Câţiva ani mai târziu, cei doi principi orbiţi au fost răscumpăraţi de către tatăl lor. Continuă să citești
Troparul Sfântului Cuvios Andronic, glasul 1:
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Andronic. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Troparul Sfintei Cuvioase Anastasia, glasul al 8-lea:
Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Anastasia, duhul tău. Continuă să citești
Însuși numele acestei icoane este o rugăciune către Maica Domnului pentru izbăvirea de mai multe boli și întristări, trupești și duhovnicești. Această icoană minunată a fost descoperită în Moscova, în Biserica Sfântul Nicolae din cartierul Pupişevo, unde a fost adusă de către cazaci în anul 1640.
Dintre numeroasele minuni săvârșite în vechime de această Sfântă Icoană, s-a păstrat amintirea unei vindecări minunate, săvârșită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
O femeie de origine nobilă, care trăia departe de Moscova, a suferit pentru o lungă perioadă de timp de paralizia întregului corp. Deși avea numeroase avantaje materiale, ea nu avea ceea ce este mai important – sănătatea. A consultat mulți medici, dar nu a primit ajutor de la niciunul dintre ei, astfel încât ea își pierduse orice speranță că se va face bine. În acest moment dificil, Născătoarea de Dumnezeu i s-a arătat în vis, spunându-i: „Porunceşte să te ducă la Moscova. Acolo, în biserica Sfântului Nicolae, se află icoana Maicii Domnului cu inscripţia: „Potoleşte întristările noastre”. Roagă-te înaintea ei şi vei primi vindecare.” În timpul arătării, femeia a văzut icoana Preasfintei. Continuă să citești
Icoana Maicii Domnului din Korsun este prăznuită pe 9 octombrie.
Icoana Maicii Domnului din Korsun este considerată ca fiind una dintre icoanele pictate de Sfântul Evanghelist Luca. Această icoană a fost păstrată în Efes cu mare cinste. Pe 9 octombrie 988, o copie a acestei icoane a fost mutată de la Korsun la Kiev de către Sfântul și Marele Cneaz Vladimir (prăznuit pe 15 iulie), fiind cunoscută sun numele de „Icoana Maicii Domnului din Korsun”. Mai târziu această icoană a fost mutată la Novgorod, și de acolo la Moscova, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin.
O altă copie a Icoanei Maicii Domnului din Korsun a fost adusă din Grecia în Rusia de Sfânta Eufrosina de Poloțk (prăznuită pe 23 mai) în 1162. Continuă să citești
(9 octombrie)
(Sursă: http://pravicon.com/)
Aceasta a trăit pe vremea pagânului Iulian, măritată fiind mai înainte și născând roadă vrednică lui Dumnezeu, pe preotul Ioan care fu purtător de grijă pentru orânduiala Bisericii, pururea fugind de vrednicia episcopiei, pentru multa lui smerenie.
Acest sfânt este prăznuit şi împreună cu Sfântul Eftimie şi Sfântul Acachie pe 1 mai.
Sfântul Ignatie s-a născut în Eparhia Târnovei din Bulgaria la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Numele lui de botez a fost Ioan şi evlavioşii lui părinţi l-au învăţat din copilărie să studieze Sfânta Scriptură şi limba slavonă; şi pentru că iubea petrecerea întocmai cu a îngerilor a monahilor, l-au lăsat să se ducă la mănăstirea Rila. Continuă să citești
PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA
LA DUMINICA A XIX-A DUPĂ RUSALII (Luca 6, 31-36)
Legături:
,,Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6, 31)
Arhim. Ioil Konstantaros: Predică la Duminica a XIX-a după Rusalii
Arhim. IOIL Konstantaros,
Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:
Cuvânt la Duminica a II-a a lui Luca
(sau a XIX-a după Rusalii)
Dacă într-adevăr oamenii ar vrea să studieze şi să aplice Sfânta Evanghlie, atunci nu doar societatea noastră ar fi deosebită şi cu adevărat umană, ci ne-am fi apropiat şi de virtuţile pe care le are Însuşi Părintele nostru cel Ceresc.
Exact acest adevăr ne învaţă şi pericopa evanghelică pe care o vom auzi duminică în sfintele noastre biserici. Prin deosebita sa harismă literară şi prin darul excepţional al dumnezeieştii insuflări de care a dispus, Sfântul Evanghelist Luca descrie cuvintele pe care Domnul nostru Iisus Hristos le dezvăluie în Predica de pe Munte.
Fără doar şi poate nu trebuie să existe credincios care să ignore aceste cuvinte din „Predica de pe Munte”, care rezumă Revelaţia evanghelică şi-l povăţuiesc pe om în a deveni copil adevărat al lui Dumnezeu.
Duminica a 19-a după Rusalii (Predica de pe munte – Iubirea vrăjmaşilor)
(Luca 6, 31-36)
Iubirea desăvârşită este aceea care este în stare să meargă până la moarte şi să treacă prin ea pentru cei iubiţi. Astfel, iubirea adevărată este bărbăţie, este eroism, şi nu simplă moliciune şi petrecere în stări de satisfacţie egoistă. Iar eroismul din iubire este mult superior oricărui alt fel de eroism, cum ar fi de pildă cel din dorinţa de slavă deşartă, din disperare sau din alte motive.
Iubirea care merge până la a se lăsa răstignită pe cruce este ceea ce dă jertfei nobleţea supremă, sublimul.
Învăţătura dogmatică a Bisericii ne spune că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi a murit pe cruce pentru a împlini rânduiala dreptăţii şi mânat de iubirea divină pentru om. În cadrul acestei scheme a dogmei, se cuprinde însă atâta adâncime şi bogăţie de sensuri, încât nu poate fi epuizată de nici o viziune şi de nici o descriere omenească şi nici de toate la un loc.
Explicaţia dogmatică a acestor minunate fapte divine din mijlocul istoriei omeneşti nu se mistuie prin unul sau două-trei motive pe care mintea noastră este în stare să le domine deplin cu înţelegerea. Cine poate înţelege deplin sfatul lui Dumnezeu? Trebuie să stea la baza întrupării şi jertfei Domnului o constelaţie plenară de motive, de toate nuanţele şi adâncimile, deşi mintea noastră simplificatoare este silită să le încadreze în cei doi termeni extrem de generali, dreptate şiiubire. Continuă să citești
Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
(Lc. 6, 32) Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei
Ni se interzice atât să iubim acea lume și, dacă înțelegem bine, ni se poruncește și să o iubim. Bineînțeles, ni se interzice atunci când ni se spune: Nu iubiți lumea (1 Ioan 2,15). Dar ni se poruncește să o facem atunci când ni se spune: Iubiți pe vrăjmașii voștri. Ei sunt lumea, care ne urăște. Astfel, ni se interzice să iubim în ea ce și ea iubește, și ni se poruncește să iubim în ea ceea ce lumea urăște și anume lucrarea lui Dumnezeu și alinările bunătății Sale. Ni se interzice să iubim slăbiciunile sale și ni se poruncește să iubim natura sa. Lumea își iubește slăbiciunile și își urăște natura. Astfel, iubiți-o și urâți-o pe drept, deși ea se iubește și se urăște singură.
(Fericitul Augustin,Tratat la Evanghelia lui Ioan 87, 4, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Lc. 6, 35) Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
Să-ți iubești prietenii este obiceiul tuturor oamenilor, dar să îți iubești dușmanii se obișnuiește doar la creștini.