EVANGHELIA din DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ (a Izgonirii lui Adam din Rai)

EVANGHELIA din DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

(A IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI)

Matei 6, 14-21

Zis-a Domnul: „De veti ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc; dar de nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru nu va ierta gresalele voastre.

Iar cand postiti, nu fiti posomorati ca fatarnicii; ca ei isi manjesc fetele ca sa le arate oamenilor ca tin post; adevar va graiesc, isi iau plata lor. Tu insa, cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata, pentru ca nu oamenilor sa te arati ca postesti, ci Tatalui tau Care este intru ascuns; si Tatal, Care vede intru ascuns, iti va rasplati la aratare.

Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura; ci adunati-va comori in cer, unde nici molia si nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura; ca unde-ti este comoara, acolo-ti va fi si inima!”

ÎPS NICOLAE, MITROPOLIT DE MESOGAIAS ŞI LAVREOTIKIS: DESPRE IERTARE

DESPRE IERTARE

Predica din cadrul Vecerniei Iertării (Duminica lăsatului sec de brânză), despre virtuțile sufletului: iertarea, cedarea, îngăduința, lărgirea inimii, anahoreza, deschiderea minții, perihoreza dumnezeiască

IPS Nicolae, Mitropolit de Mesogaias şi Lavreotikis

ÎPS Nicolae, Mitropolit de Mesogaias şi Lavreotikis

Iubiții mei frați,

Cântări de slavă, laudă și binecuvântare pentru numele Preasfântului Dumnezeu ies din gurile și sufletele noastre în aceste zile, în care ni se oferă din nou această ocazie unică și binecuvântată de a păși în perioada Postului Mare. Într-o asemenea zi ne adunăm cu toții ca să pornim împreună, ca un singur trup, în această binecuvântată călătorie, în acest binecuvântat traseu pe drumurile și cărările sfântului post, cu scopul de a ajunge încă de astăzi, așa cum ne anunță frumoasele tropare pe care le-am auzit, la bucuria, binecuvântarea și slava Învierii. Cu toții descoperim în adâncul sufletului nostru dorința arzătoare de a trăi bucuria acestei mari sărbători a Paștelui, pentru a ajunge fiecare din noi la Învierea sa personală. Rătăcind prin această lume, în ciuda greutăților, a necazurilor, a conflictelor lăuntrice și exterioare, încercăm și noi să ne atingem scopul, să ajungem încet-încet și cu răbdare la destinația noastră, să ne așezăm un pic sub umbra copacilor, pentru a ne răcori puțin sufletul și a ne lumina mintea și astfel, întăriți, să ne continuăm drumul. Continuă să citești →

Sf. Ierarh Luca al Crimeei: Predica la Duminica Lăsatului sec de brânză

Sf. Ierarh Luca al Crimeei: Predică la Duminica Lăsatului sec de brânză

Cuvinte în Duminica Lăsatului sec de brânză
Despre post

Mâine începe Postul Mare. Ei bine, ce este postul? Pentru ce a fost el rânduit? Domnul nostru Iisus Hristos a vorbit nu o dată despre post. În timpul vieţii Lui pământeşti, ucenicii Lui n-au postit, iar când cărturarii şi fariseii au început să-i mustre pentru asta pe ei şi pe însuşi Domnul Iisus Hristos, El le-a răspuns: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească cât timp Mirele este cu ei? (Lc. 5, 34). Cât timp a fost cu apostolii însuşi Domnul Iisus Hristos, Dumnezeiescul Mire al Bisericii Sale, bucuria le umplea inima şi, bineînţeles, n-aveau nevoie să postească. Domnul a adăugat însă că vor veni zile când Mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti. Astfel, El le-a poruncit să postească în anumite zile. În pericopa evanghelică de astăzi aţi auzit cuvintele Domnului privitoare la faptul că trebuie să postim. El ne-a prevenit ca nu cumva să postim ca fariseii şi cărturarii, pentru care era important numai să pară postitori, drept care făceau o faţă mohorâtă şi îmbrăcau haine de doliu. Continuă să citești →

17 martie: SINAXARUL SF. PATRICK, LUMINĂTORUL IRLANDEI

Pomenirea Sfântului Patrick, Episcopul şi Iluminătorul Irlandei (383-461)

17 martie

Sfântul Patrick, Iluminătorul Irlandei s-a născut în jurul anului 385, fiul lui Calpurnius, un colector de taxe roman. El a trăit în satul Bannavem Taberniae, undeva la gura râului Severn din Wales. Când Patrick avea 16 ani, ţinutul a fost atacat de piraţi şi el a fost unul din captivi. El a fost dus în Irlanda unde a fost vândut ca sclav şi pus să lucreze ca îngrijitor de porci pe un munte, numit Slemish în Antrim County. În perioada cât a fost sclav Patrick a învăţat limba irlandeză care i-a fost de folos mai târziu în misiunea lui viitoare. Continuă să citești →

17 martie: Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, Italia

Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, Italia

(17 martie)

La cumpăna dintre veacurile III-IV, în Roma, trăia un bărbat dreptcredincios pe nume Eufimian, mai mare între boieri şi foarte bogat, căci avea 3000 de slugi, iar avuţia lui era mare. Însă, spre marea sa mâhnire, femeia sa Aglaia era neroditoare. Eufimian păzea poruncile lui Dumnezeu, postea în toate zilele până la amiază şi punea trei mese pe zi celor sărmani, văduvelor şi bolnavilor, iar dacă se întâmpla să nu poată da milostenie după obişnuinţă, zicea:

– Nu sunt vrednic să umblu pe pământul Dumnezeului meu!

Iar Aglaia şi ea nu înceta a se ruga pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze pântecele ei cel sterp. Însă Domnul nu lăsă ruga lor până în sfârşit şi le dăruiră un fiu, pe care plini de veselie îl botezară Alexie. La vârsta de 6 ani, pruncul Alexie fu dat să înveţe gramatica, retorica şi cărţile bisericeşti. Pătrunzând astfel în tainele Scripturii, adună de acolo întreaga înţelepciune. Cu timpul, sfântul Alexie dispreţuind cele lumeşti, îşi puse în gând să lepede bunătăţile cele lumeşti şi începu a-şi osteni trupul purtând în taină o haină aspră pe trupul său.

La plinirea vârstei cuvenite, părinţii îl căsătoriră cu o fecioară de neam împărătesc. Însă intrând ei în cămara de nuntă, sfântul Alexie îşi scoase inelul şi brâul cel scump, le înveli într-o basma de porfiră şi i le dădu miresei, spunându-i:

– Păzeşte-le pe acestea şi Dumnezeu să fie cu noi, până ce darul Lui va face ceva nou.

Şi ducându-se de la dânsa, dezbrăcă hainele cele scumpe şi punând pe dânsul unele proaste, ieşi în taină din cetate, rugându-se: Continuă să citești →

16 martie: Sfântul Pimen de Salosi, Luminătorul Daghestanului şi al poporului din Caucazul de Nord şi Cuviosul Antonie Meskhi, Mustrătorul regilor

Sfântul Pimen de Salosi,
Luminătorul Daghestanului şi al poporului din Caucazul de Nord
şi Cuviosul Antonie Meskhi, Mustrătorul regilor

– pomeniţi pe 16 martie –

Sfinţii Pimen cel nebun pentru Hristos şi Antonie Meskhi (din Meskheti, din Georgia de sud) au trăit în secolul al XIII-lea, când mongolii năvăleau adesea Georgia. Întreaga ţară şi Biserica, îndeosebi, gemea sub jugul asupririi mongole. Georgienii aveau a face încă o dată cu o alegere grea: să-şi cruţe trupurile lor omeneşti vremelnice sau să dobândească mântuirea sufletelor lor. Cei mai mulţi nu au cedat ispitei vrăjmaşului şi au ales să moară ca martiri pentru Hristos. Continuă să citești →

16 martie: Sfântul Mucenic Papa din Licaonia, Turcia

Sfântul Mucenic Papa din Licaonia, Turcia

(16 martie)

Frescă săvârșită în veacul al XIV-lea și aflată în Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

Acest sfânt, văzând că lumea se găseşte în primejdia de a se cufunda în idolatrie, înfăţişându-se înaintea stăpânitorului locului unde trăia, îl ruşină pe acesta, cu îndrăzneala lui cea multă în Hristos.

Continuă să citești →

16 martie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI HRISTODUL DIN PATMOS (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI HRISTODUL DIN PATMOS

16 MARTIE

Pomenirea preacuviosului părintelui nostru Hristodul (1020-1093), făcătorul de minuni, întemeietorul Mănăstirii Sfântului Ioan Teologul din Patmos.

Sfântul Hristodul, care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creştini binecredincioşi, Teodor şi Ana, şi a primit la botez numele de Ioan.
A luat schima monahală de tânăr, primind numele de Hristodul („robul lui Hristos” în greceşte). A dus mai întâi viaţă călugărească în mai multe locuri, pentru ca mai apoi să primească acordul şi ajutorul material al împăratului Alexie I Comneanul (care a domnit în 1081-1118), şi aşa a zidit în insula Patmos o biserică şi o mănăstire în cinstea sfântului Ioan Evanghelistul. Aceste clădiri au rămas până astăzi. Când însă arabii musulmani au atacat Patmosul, sfântul a trebuit să se refugieze, împreună cu ucenicii săi, în Evia (Epir), unde a şi murit, către sfârşitul secolului al XII-lea (+1093), într-o zi de 16 martie. Mai târziu, ucenicii săi au aflat moaştele sale întregi, şi le-au adus în mănăstirea ctitorită de el în Patmos, unde se găsesc până astăzi, şi sunt izvor de multe vindecări şi minuni pentru cei care cer mijlocirea sfântului cu credinţă. Continuă să citești →

15 martie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI AGAPIE (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Αγαπίου

TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI AGAPIE

15 martie

Aceşti sfinţi mucenici, multpătimitori, au fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305); Agapie era din cetatea Gazei, Timolau din Pontul Euxinului, cei doi Dionisie din Tripoli – Fenicia, Romil din Diospole, unde era ipodiacon la biserică, iar Plisie şi cei doi Alexandri erau din Egipt. Şi au pătimit în Cezareea Palestinei, de la ighemonul Urban, întru al doilea an al prigonirii de atunci.

Dîndu-se păgînă poruncă împărătească prin toate ţările şi cetăţile, ca toţi creştinii să fie siliţi la închinarea la idoli şi la necuratele lor jertfe, atunci, săvîrşindu-se un oarecare praznic de Dumnezeu urît în cetatea Cezareei şi popor fără număr adunîndu-se din satele cele de primprejur, s-a pregătit priveliştea la care creştinii cei ţinuţi în legături aveau să fie munciţi. Tot poporul elinesc cel fără de număr s-a adunat la acea privelişte, unde mai întîi Sfîntul Mucenic Timotei – care se prăznuieşte în nouăsprezece zile ale lunii august -, a fost ars, după multe munci. Continuă să citești →

15 martie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF.MC. AGAPIE ŞI A CELOR DIMPREUNĂ CU DÂNSUL (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Αγαπίου – 15 ΜΑΡΤΙΟΥ

14 martie: SF. BENEDICT DE NURSIA (Viaţa, Canonul, Acatistul)

Troparul şi Viaţa Sf. Benedict de Nursia

Sfîntul Benedict era cu viaţa foarte evlavios şi dreptcredincios şi împodobit cu darul lui Dumnezeu. Din copilărie strălucea prin nevinovăţia inimii şi se împodobea cu înfrînarea trupului, neplecînd sufletul la nici o voie trupească căci, încă tînăr fiind, a urît pornirea şi înfierbîntarea trupului, dezmierdările şi poftele lumii şi socotea ca pe un copac uscat lumea aceasta cu floarea ei.

Acest sfînt a răsărit ca luceafărul de dimineaţă, din Nursia, cetatea romanilor. Apoi a fost dat la şcoală de părinţi să înveţe carte, dar el, văzînd că mulţi mergeau mai mult în poftele lor, ca un înţelept, s-a retras şi n-a mai mers la şcoală, ca să nu cadă şi el într-o prăpastie ca aceea pierzătoare de suflet. Continuă să citești →

Sfântul Cuvios Benedict de Nursia, Italia (14 martie)

Sfântul Cuvios Benedict de Nursia, Italia

(14 martie)

Acest cuvios părinte s-a născut din părinţi credincioşi şi bogaţi, în provincia Nursia. Pe când era tânăr, mânat de dor fierbinte pentru cele dumnezeieşti, părăsi casa, părinţii şi toată averea părintească, şi plecă într-un loc pustiu pentru a se apropia de Dumnezeu prin nevoinţă şi rugăciune necurmată. Acolo se sălăşlui într-o peşteră săpată în stâncă deasupra unui lac format din izvoarele ce ieşeau din munţi, iar monahul Roman, cel care îi arătase acel loc şi îl îmbrăcase în haine monahiceşti, îi aducea din vreme în vreme pâine.

Cu timpul, Dumnezeu a binevoit să îl descopere unui preot, iar mai apoi unor ciobani şi astfel vestea despre el se răspândi în toată împrejurimea, mulţi venind la dânsul pentru cuvânt de mântuire. Înduplecat de rugăminţile ucenicilor, primi să fie îndrumătorul unei mănăstirii în locul stareţului plecat la cele veşnice. Însă pentru asprimea rânduielii puse de dânsul monahilor deprinşi până atunci să trăiască liber, aceştia încercară să îl otrăvească, însă cuviosul Benedict mai înainte ştiind uneltirea însemnă cu semnul sfintei cruci vasul din care urma să bea, iar acesta se sparse. Atunci cuviosul părinte părăsi mănăstirea şi se sălăşlui iară în locul liniştit mult iubit de dânsul. Continuă să citești →

13 martie/ 29 mai: CAPUL SFINTEI IPOMONI

Ajungând odată, împreună cu un părinte, la Atena, unde aveam ceva treburi, ne-am dus și până la Mănăstirea Sfântului Patapie, unde se află moaștele sfântului. Mănăstirea se află mai sus de Lutraki. Ajungând spre seară, am fost primiți să rămânem acolo peste noapte. Ducându-ne să ne închinăm în biserică, maica de acolo ne-a zis: „Închinați-vă și la capul fintei Ipomoni, să vedem dacă simțiți ceva”. Continuă să citești →

Chipul Sfântului Nou Mucenic Mihail Okolovici, protopop, Rusia (13 martie)

Chipul Sfântului Nou Mucenic Mihail Okolovici, protopop, Rusia

(13 martie)

În anul 1917

Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI TEOFAN MĂRTURISITORUL (12 martie): EXILAT ÎN SAMOTRACIA

EXILAT ÎN SAMOTRACIA

Biserica, iubiţilor, Biserica este ca şi cerul. Cerul este plin de stele. Unele sunt mici, altele sunt mari. Toate strălucesc noaptea. Ziua străluceşte cea mai mare stea, care se numeşte soare. Aşa este şi Biserica: un cer, un cer duhovnicesc. Soare este Hristos. Stele sunt sfinţii. Sfinţii strălucesc pe tăria duhovnicească a Bisericii. Strălucesc prin învăţătura lor, prin viaţa lor, prin minunile pe care le fac. Stelele se deosebesc una de cealaltă. Şi sfinţii se deosebesc unul de altul în cinste şi-n slavă. Fiecare din sfinţi are propria strălucire şi propriile harisme. Nenumărate sunt stelele. Nenumăraţi sunt şi sfinţii.

Continuă să citești →