Troparul Sfântului Cuthbert, glasul I:

Întrecându-ți frații cu postul, cu privegherea și cu rugăciunea, vrednic ai fost găsit să primești un înger călător. Și ca o făclie strălucitoare, cu smerenie luminând în înălțime, ai primit darul facerilor de minuni. Și acum, locuind în Împărăția cea cerească, drepte părinte Cuthbert, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cuthbert s-a născut în jurul anului 635 lângă Melrose pe râul Tweed, în Scoția, din părinți simpli. Copil fiind, mergea cu oile pe dealurile din apropiere. Într-o noapte din anul 651, pe când se afla cu oile, a avut o vedenie. Sfântul Beda, în scrierea sa, Viața și minunile Sfântului Cuthbert, Episcopul de Lindisfarne, descrie această vedenie a lui Cuthbert: Continuă să citești →

Aceasta a fost ultima descendentă a vestitei familii de prinţi de Sluţk şi Kopil, care la rândul lor erau urmaşi ai marelui prinţ Alherd din neamul Rurick. Dintre mlădiţele acestui neam au fost mari prinţi ai Kievului, iar alţii guvernatori ai Novgorodului.

Sfânta Sofia se născu la 1 mai 1585. În anul naşterii sale, mama sa se mută la cele veşnice, iar un an mai târziu, la 6 mai, o urmă şi tatăl său. Micuţa orfană fu încredinţată rudelor îndepărtate, care datorită averii mari moştenite de Sofia, putură să îşi stingă datoriile şi să îşi sporească averile: mai întâi fu crescută de Iuri Ciodkiewicz, guvernator al Zhmudului, care o luă cu sine în Vilna (sau Vilnius), iar mai apoi de Ieronim Ciodkiewicz, castelan al Vilnei. Tot pentru pentru această pricină, fu semnată o înţelegere prin care urma ca la vârsta cuvenită Sofia să se căsătorească cu Ianusz Radzivil, prinţ de Nesvij (clic aici).

Astfel, prinţului Ianusz i se îngădui să o vadă pe prinţesa de numai 11 ani, care locuia pe atunci pe moşia guvernatorului Iuri Ciodkiewicz din Vilna.

La puţină vreme, Radzivilii puseră interdicţie pe proprietăţile lui Ciodkiewicz din micul orăşel Kopil, în apropiere de Orşa. Datornicii mâniaţi, interziseră îndată întânirile dintre prinţul Ianusz şi prinţesa Sofia. Nici unii dintre ei nu se gândeau să renunţe la mânia lor, cu toţii se pregăteau de luptă. Astfel, Radzivilii adunară 6000 de ostaşi şi îşi întăriră palatul cu turnuri, iar  Ciodkiewiczii, la rândul lor, adunară 24 de tunuri şi 2000 de ostaşi dintre slujitorii lor. O sângeroară luptă era pe cale să se dezlănţuie în centrul oraşului, însă din mila lui Dumnezeu trimişii împăratului izbutiră să împiedice izbucnirea luptei, aducând pace între cele două familii.

Se încheie un nou acord prin care despăgubirile cerute de Radzivili să fie şterse, iar Ciodkiewiczii primiră certificat de bună administrare a avuţiilor prinţesei Sofia.

Când Sofia împlini vârsta cuvenită, prinţul Ianusz ceru la 20 iulie 1600 binecuvântarea papei de a lua de soţie pe prinţesa Sofia de Sluţk care era neclintită în  a rămâne ortodoxă şi a-şi boteza copiii în credinţa sa ortodoxă. Continuă să citești →

Sf Mc Trofim

Aceştia au trăit în vremea împăratului Maximian, pe când prigoana creştinilor era în toi, iar ei se aflau în oaste, fiind puternici la trup şi neînfricaţi.

Din pricină că încă nu ajunseseră să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, prigoneau cu multă înverşunare pe creştini: îi prindeau, îi băgau la închisori şi având toată puterea împotriva lor, pe care voiau îi chinuiau, iar pe alţii îi ocoleau.

Odată, mergând să prindă pe unii dintre creştini, văzură un foc mare, care cobora asupra lor din cer, întocmai ca un nor. Şi auziră şi un glas, care ieşea din acest foc şi care zicea:

– Pentru ce vă grăbiţi să aduceţi nenorocire asupra robilor Mei? Să nu vă înşelaţi: nimeni nu va putea să înfrângă pe cei ce au crezut în Mine. Mai degrabă alăturaţi-vă lor şi veţi dobândi împărăţia cerurilor.

Auzind acel glas, Trofim şi Evcarpion, cei care mai înainte erau plini de cruzime şi de îndrăzneală şi care se îngâmfau împotriva creştinilor, căzură la pământ, nemaiputând nici privi şi nici auzi glasul acela care tuna din nor. Şi de jos de unde se găseau, numai acest lucru grăiau:

– Cu adevărat, mare este Dumnezeu, Cel ce s-a arătat nouă astăzi! Şi fericiţi suntem şi noi, dacă ne vom face slujitori ai Lui.

Iar după ce ziseră acestea plini de frică, norul cel de foc se despărţi în două şi iarăşi se auzi un glas din el zicând:

– Ridicaţi-vă şi pocăindu-vă, iată, vi se vor ierta păcatele! Continuă să citești →

Sfânta nouă muceniţă Natalia (în centru)

Aceasta a fost condamnată la 8 ani de lagăr în anul 1937, însă curând după deportarea în lagărul de muncă Siblag, se îmbolnăvi şi pătimind o vreme, trecu la cele veşnice, în anul 1938, învrednicindu-se a primi cununa muceniciei şi fiind numărată cu sfinţii în vremurile din urmă de Biserica Ortodoxă Rusă.

Continuă să citești →