12 martie: Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, Sigriana, Turcia (Viaţa, Canonul)

Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, Sigriana, Turcia

(12 martie)

Acesta este numit şi Teofan Sigrianul, căci Sigriana (în Turcia) este locul naşterii sale. A trăit la sfârşitul veacului al VII-lea şi începutul veacului al VIII-lea.

Fiind rudenie cu împăratul Leon Isaurul şi cu fiul său, Copronim, avu parte de mare bogăţie şi strălucire. În timp ce tatăl său, Isac, era mai mare peste ţinutul eghepelaghiţilor. Pe când avea 12 ani fu logodit cu o copilă, cu care trăi laolaltă timp de 8 ani. Şi el şi logodnica sa aveau multă avere. Auzind de la unul din slujitorii să vorbindu-i de viaţa monahală, se umplu de dor pentru această viaţă. După plecare la cele veşnice  a mamei sale, tatăl logodnicei sale îl sili să se căsătorească.

Venind ziua nunţii, li se pregăti cămara de nuntă şi toate cele cuvenite. Rămas singur cu soţia sa, îi mărturisi acesteia gândurile lui tainice  şi se învoi cu dânsa să trăiască în feciorie. Auzind deplina încuviinţare a logodnicei sale, dădu slavă lui Dumnezeu, iar de atunci mai departe îşi săvârşeau împreună rugăciunile de zi şi de noapte. Continuă să citești →

12 martie: Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia

Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia

(12 martie)

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 1

Frescă din anul 1547 aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sfântul Grigorie Dialogul, numit astfel pentru vorbele sale frumoase, s-a născut în Roma cea veche din părinți de neam bun, senatori cinstiți și bogați. Din neamul său ales se numărau fericitul Felix, episcop al Romei, care îi era moș,  și sfânta Tarsila care se învrednici a vedea la sfârșitul său pe Domnul venind la dânsa și care îi fusese moașă. Însă și Silvia, mama sa, era cinstită cu sfinții de la Roma.

Pe un neam sfânt ca acesta îl împodobi sfântul Grigorie și mai mult cu sfințenia sa. Din pruncie încă se îndeletnici cu învățătura cărții, iar mai târziu pentru înțelepciunea sa fu ales în dregătoria divanului. Însă nu la cele lumești, ci la cele dumnezeiești avea gândul întotdeauna râvnind să ajungă monah, însă amânând câtă vreme părinții săi erau încă în viață. Continuă să citești →

12 martie: SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG (Viaţa, Acatistul)

Pomenirea cuviosului părintelui nostru Simeon Noul Teolog care în pace s-a săvârşit.

Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog | Doxologia

Sf. Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galteea (Paflagonia) şi a studiat în Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură şi pentru o scurtă perioada tânărul a ocupat o poziţie înalta la curtea imperială. La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe renumitul părinte Simeon Piosul la mănăstirea Studion, care avea să-i marcheze adânc dezvoltarea spirituală. Tânărul a rămas în lume pentru mai mulţi ani, pregătindu-se pentru viaţa monahală sub ascultarea părintelui, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.

Sf. Simeon Piosul i-a recomandat tânărului să citească scrierile Sf. Marcu Ascetul (prăznuit în 5 martie) pe lângă alţi scriitori spirituali. El a citit acele cărţi cu atenţie şi punea în practică ceea ce citea. În mod deosebit l-au impresionat trei puncte din cartea Sf. Marcu „Despre legea duhovnicească” (vezi Vol. I din Filocalie). În primul rând, trebuie să-ţi asculţi conştiinţa şi să faci ce-ţi spune ea, dacă doreşti să-ţi vindeci sufletul. În al doilea rând, numai prin îndeplinirea poruncilor poţi atrage asupra ta harul Sfântului Duh. În al treilea rând, cel ce se roagă numai trupeşte fără cunoştinţa spirituală este ca şi orbul care a strigat, „Fiul lui David, ai milă de mine (Luca 18:38). Când orbul şi-a recăpătat vederea, atunci L-a numit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 9:38).

Sf. Simeon s-a rănit cu dragostea pentru frumuseţea duhovnicească şi a încercat să o dobândească. Pe lângă pravila dată de părintele său, conştiinţa îi spunea să mai adauge câţiva psalmi şi metanii, repetând constant „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” Bineînţeles că şi-a ascultat conştiinţa. Continuă să citești →

MIERCURI ŞI VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA ALBĂ: SĂ PĂŞIM ÎN PRONAOSUL POSTULUI MARE PRIN NEVOINŢĂ!

CUVÂNT LA VECERNIA DIN MIERCUREA ALBĂ DIN

SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

MIERCURI ŞI VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA ALBĂ:

SĂ PĂŞIM ÎN PRONAOSUL POSTULUI MARE  PRIN  NEVOINŢĂ!

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!

Iubiţi credincioşi, adie a Postul Mare! Suntem în „Miercurea Brânzei”, în miercurea „Săptămânii Albe”. Şi Sfânta noastră Biserică, ca o adevărată mamă – care naşte nu numai pentru lumea aceasta, ci naşte şi pentru lume cealaltă, pentru Împărăţia cerurilor, pentru Veşnicie, pentru prea-frumosul Rai, ne pregăteşte din timp pentru nevoinţa postului.

Să nu credeţi că în miercurea şi în vinerea din Săptămâna Albă nu este post! Scrie Harţi în calendar, dar Harţi este abia după slujba Vecerniei. Miercuri şi vineri în Săptămâna Albă este post aspru. Se anticipează deja rânduielile de rugăciune pentru Laudele Bisericii în Postul Mare. De aceea astăzi, în Miercurea Albă – pentru că am săvârşit deja slujba Vecerniei şi am intrat în ziua de miercuri, aţi văzut că sfârşitul Vecerniei a fost altul decât la majoritatea vecerniilor din cursul Anului bisericesc. Am cântat troparele vecerniilor din Postul Mare: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară…”, „Botezătorule a lui Hristos…”, apoi „Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor Apostoli…”, am citit „Sub milostivirea Ta…”, „Doamne miluieşte…” (de 40 de ori), „Ceea ce eşti mai cinstită…”, o binecuvântare, rugăciunea „Împărate Ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întăreşte…” şi celelalte, şi rugăciunea de pocăinţă a Sfântului Efrem Sirul: „Doamne şi Stăpânul vieţii mele…” Şi mâine dimineaţă, rânduiala Utreniei este iarăşi cea pentru utreniile Postului Mare, iarăşi cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Continuă să citești →

În pridvorul Postului Mare: Săptămâna albă în Biserica Ortodoxă

În pridvorul Postului Mare :

Săptămâna albă în Biserica Ortodoxă

Gheorghe-Cristian Popa
187658input_file0111914_w747_h800_q100

Începând de astazi am intrat în ultima săptămână care precedă Postul Mare, numită şi Săptămâna albă sau a brânzei. În această săptămână nu se mai consumă carne, iar în zilele de miercuri şi vineri se face dezlegare la ouă, lapte, brânză şi peşte. Programul liturgic începe să dobândească elemente specifice postului. Vom vedea în cele ce urmează semnificaţiile simbolico-mistice ale acestei săptămâni, dar şi implicaţiile practice.

Pentru creştinul care, pe lângă faptul că nu consumă carne, şi participă „cu luare aminte” la sfintele slujbe, Săptămâna albă devine o călătorie duhovnicească uşoară, menită să-l pregătească mai bine pentru intrarea în post sau mai degrabă pentru o călătorie mai grea, de 40 de zile, un drum al pocăinţei adânci, care va culmina în bucuria Învierii. Sensul acestei săptămâni este unul profund pedagogic: pe de o parte, de a-l pregăti duhovniceşte pe credincios pentru post, prin intermediul slujbelor care se săvârşesc, iar pe de altă parte, de a-l deprinde cu practica postirii, prin abţinerea de la carne. „Semnificaţia duhovnicească a Săptămânii Lăsatului sec de carne sau a Săptămânii brânzei, cum mai este numită, este o pregătire pedagogică a credincioşilor pentru post. Continuă să citești →

SĂPTĂMÂNA ALBĂ

Saptamana Alba

123749_rastignirea

Incepand cu 11 martie, ortodocsii intra in „Saptamana Alba sau a branzei”. In aceasta saptamana nu se mai consuma carne, iar in zilele de miercuri si vineri se face dezlegare la oua, lapte, branza si peste. In calendarele bisericesti, pentru aceste zile apare mentiunea „harti”, un termen popular care desemneaza zilele de dezlegare a postului.

Miercuri, se rosteste pentru prima data in perioada Triodului, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul – „Doamne si Stapanul vietii mele”, rugaciune care inceteaza in miercurea din Saptamana Mare. Continuă să citești →

Sfânta Teodora din Arta (11 martie)

Sfânta Teodora din Árta – 11 martie

Regina despotatului Ípiros – Regina orașului Árta 
 

Una dintre figurile emblematice ale Ártei este considerată a fi Teodora, regina despotatului de Epir, care mai apoi a devenit sfântă și protectoare a orașului Árta. Cu toate că avea multe virtuți și dragoste față de Dumnezeu, viața sa a fost plină de tulburări, mai ales din cauza implicării sale într-o căsătorie care i-a scandalizat pe evlavioșii locuitori ai Artei din secolul al XIII-lea.

Teodora descindea din vesitita familie Petralífas, care, conform anumitor surse, avea origini italiene, provenind din orașul Alife, de lângă Caserta (Sudul Italiei). Strămoșul său, Petru di Alife, este menționat printre cavalerii care au participat la prima Cruciadă (sec. XI). Tatăl său, Ioánnis Petralífas, un om foarte respectabil, era guvernatorul Thesaliei și al Macedoniei, iar mama sa, Eléni, descindea dintr-o familie aristocrată din Constantinopol. Continuă să citești →

11 martie: SFÂNTUL ALEXIE DE LA GOLOSEEV, AFLAT SPRE ÎNCHINARE LA FRUMOASA

Sfântul Alexie de la Goloseev, aflat spre închinare la Frumoasa

Maria Burlă
sfantul_alexie_de_la_goloseev

 

 În anul 1840, într-o familie din Kiev se năștea al nouălea copil. Părinții l-au numit Vladimir. Acesta urma să devină Sfântul Cuvios Alexie. Băiatul n-a vorbit nimic până la 12 ani când, la slujba Sfintei Învieri, mitropolitul de atunci, Filaret Amfiteatru, trecut și el în rândul sfinților, i-a spus: „Vladimir, Hristos a Înviat!”. A treia oară, copilul a răspuns: „Adevărat c-a Înviat!” Continuă să citești →

11 martie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE

11 martie

 

Sf. Sofronie, patriarhul Ierusalimului

Sfîntul Sofronie, cel numit cu numele întregii înţelepciuni, s-a născut în Damasc, din părinţi dreptcredincioşi şi deplin înţelepţi, ale căror nume au fost Plintos şi Mira, şi erau cetăţeni vestiţi. Din tinereţile sale fericitul Sofronie şi-a cîştigat viaţa potrivit cu numele său, iubind înţelepciunea cea duhovnicească şi cea dinafară, păzindu-şi fecioreasca sa curăţenie, întreagă şi neprihănită din pîntecele maicii sale. Căci amîndouă acestea, adică înţelepciunea duhovnicească şi fecioreasca curăţie, se numesc întreaga înţelepciune, mai ales după cuvîntul Sfîntului Ioan Scărarul, care zice: „Întreaga înţelepciune este o numire de obşte a tuturor faptelor bune”. Pe acestea şi pe toate faptele bune le-a cîştigat pe deplin înţeleptul Sofronie. Continuă să citești →

11 martie: Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului, Israel (Viaţa, Canonul)

Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului, Israel

(11 martie)

sf_sofronie_ierusalim

Acesta se născu în Damasc din părinți slăviți. Dobândind înțelepciunea lumii, nu se mulțumi cu aceasta, ci porni să afle și să dobândească înțelepciunea cea duhovnicească. În mănăstirea sfântului Teodosie petrecu împreună cu un monah, pe numele său Ioan Moshu, pe care și-l alese dascăl.

Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI: CE ESTE IADUL?

Sursa: „Ne vorbeşte părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”, vol. 2

coperta_final_vol2

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI: 

CE ESTE IADUL?

„Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui”(Matei 25, 41)

Când va veni acea zi din urmă, se va face despărţire! Precum ciobanul în fiecare seară, când îşi întoarce turma, – am văzut lucrul ăsta cu ochii mei – pune într-o parte oile şi într-alta caprele, aşa ne va despărţi şi pe noi, oamenii, Hristos. Va lua o sită şi ne va cerne; şi tot ce este netrebuincios va merge în foc, tot ce este grâu va merge în hambar. Va despărţi omenirea în două mari tabere: una va fi a drepţilor, iar alta, a păcătoşilor. Şi păcătoşilor, care vor merge în stânga Lui, Hristos le va spune cuvinte înfricoşătoare: „Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41).

Κυριακή-Απόκρεω
 Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SFINŢII 40 DE MUCENICI


ORNAM1

ORNAM1

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

SFINŢII 40 DE MUCENICI

Despre cei 40 de Mucenici pe care-i prăznuim vom vorbi astăzi. Voi încerca să ofer pomenirii lor câteva flori.

***

Cine au fost aceşti sfinţi? Au fost soldaţi. Erau în floarea vârstei. Erau corpul cel mai ales al Armatei Romane. Aveau înălţime, prezenţă, aveau experienţă în război. Aveau şi bărbăţie, aveau şi supunere, desăvârşită ascultare faţă de superiorii lor. Erau exemple militare.

Odată, însă, cei 40 de mucenici s-au răsculat. De ce? S-au răsculat împotriva împăratului Liciniu, care îi prigonea pe creştini. Dispoziţia spunea: Cine va fi prins că vorbeşte despre Hristos va fi arestat şi va fi supus la pedepse mari şi va fi condamnat până şi la moarte. Continuă să citești →

COMENTARII PATRISTICE LA EVANGHELIA DESPRE JUDECATA UNIVERSALĂ

infricosatoarea-judecata

ORNAM1

DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI (Matei 25, 31-46)

 (Mt. 25, 31) Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare.

Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă așezat pe scaunul slavei.

Și pomenește fără încetare despre slavă deoarece crucea Sa era aproape, un lucru care părea a fi unul de ocară. De aceea, îi duce pe ascultătorii Săi la o cunoștință înaltă, aducându-le înaintea ochilor scaunul de judecată, cu toată lumea adunată în jurul său.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 79.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

Continuă să citești →

10 martie: SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LEON

SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LEON
Sfântul Mucenic Leon se trăgea din familia Korompţuk din regiunea Helm, dar s-a născut  departe de distinsa patrie a strămoşilor săi, în 1919, în judeţul Iaroslav din Rusia, pentru că părinţii lui, după Primul Război Mondial, se mutaseră în acele părţi.
Repede însă s-au întors în regiunea Helm, unde tatăl său, prea evlaviosul preot Gavriil, a devenit paroh în satul Kulno. Tânărul Leon a studiat la Înalta Şcoala din oraşul Psemisl şi la Lvov, iar apoi, între anii 1936-1939, a terminat Şcoala Ieropsaltică din Mănăstirea Sfântului Onufrie (Ghiableţna).

Continuă să citești →

10 martie: Sfântul Mucenic Codrat din Corint și cei cu dânsul, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent, Grecia

Sfântul Mucenic Codrat din Corint și cei cu dânsul, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent, Grecia 

Sfântul Mucenic Codrat

Sf Mc Codrat din Corint, Grecia 1.1

Miniatură dintr-un Minei pe tot anul din prima jumătate a veacului al XVI-lea aflată la Muzeul Recklinghausen, Germania

 

În vremea unei persecuţii împotriva creştinilor, în veacul al III-lea, o creştină evlavioasă cu numele Rufina fugi din Corint să se ascundă în munţi, ca să scape de urmăritori. Acolo născu un fiu, Codrat, după care ea își dădu sufletul în mâinile Domnului. Prin putarea de grijă a Domnului, copilul fu ţinut în viaţă, fiind hrănit în mod miraculos: un nor apărea deasupra lui şi îi picura rouă dulce în guriţă.

Sfântul Codrat îşi trăi copilăria şi tinereţea în sălbăticie. În adolescenţă el cunoscu nişte creştini de la care învăţă despre adevărata credinţă. Codrat studie gramatica şi arta medicinii, având mare succes. Dar, cel mai mult timp şi-l petrecea în singurătate, prin munţi, în rugăciune şi gândul la Dumnezeu. Anii treceau şi mulţi prieteni şi ucenici îl căutau pentru un cuvânt de învăţătură. Printre aceştia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent şi mulţi alţii.

Din porunca păgânului împărat Decius (249-251), prefectul militar Iason sosi la Corint ca să tortureze şi să ucidă pe creştini. Fiind cel mai în vârstă dintre ei, sfântul Codrat vorbi în numele tuturor, apărând cu demnitate credinţa în Hristos Mântuitorul, după care fu supus torturii. În ciuda suferinţelor inumane, el îi încuraja pe alţii, spunându-le să nu le fie frică şi să-şi apere cu tărie credinţa.

Iason, văzând că nu-i poate convinge pe nici unul să se lepede de Hristos, îi aruncă pe toţi la fiarele sălbatice să fie sfâşiaţi de vii. Însă fiarele nu se atinseră de ei. Continuă să citești →