Sfânta Proorociţă Ana (3 februarie)

Sfânta Proorociţă Ana

(3 februarie)

Aceasta era fiica lui Fanuil, din neamul lui Asir. După ce locui cu bărbatul ei vreme de 7 ani, acela săvârşindu-se prin moarte, ea rămase la Templu toată viaţa ei, petrecând în post şi rugăciune.

Ţinând acest fel de viaţă în chip neobosit, pe când avea 84 de ani, ea se învrednici a vedea pe Domnul, când fu adus la Templu, la 40 de zile de la naşterea Sa în trup, de preafânta Lui Maică şi dreptul Iosif.

Mulţumind lui Dumnezeu, Ana prooroci despre Dânsul către toţi cei care se aflau în Templu:

– Acesta este Hristos, despre Care au proorocit toţi proorocii.

Pomenirea ei se săvârşeşte pe 3 februarie şi 28 august. Continuă să citești →

SFÂNTUL ANSGAR, APOSTOLUL NORDULUI (3 februarie)

ansgar0

Între sfinţii care au marcat istoria Europei de Nord se numără şi Sfântul Ansgar (Oscar), pomenit în fiecare an la data de 3 februarie şi numit astăzi „apostolul” Nordului. Prin activitatea sa misionară, Sfântul Ansgar a contribuit la convertirea parţială a danezilor şi suedezilor la creştinism, fiind şi primul arhiepiscop de Hamburg, arhiepiscopie înfiinţată în anul 831 ca centru al misiunii pentru ţările nordice.

Numele de Ansgar sau Oscar înseamnă „suliţa lui Dumnezeu” şi reprezintă foarte bine personalitatea care a purtat acest nume. Informaţii despre viaţa Sfântului Ansgar ne oferă biografia (Vita Anskarii) redactată de către ucenicul său, Rimbert, între anii 865 şi 876, în timpul împăratului Ludovic Germanul (840-876). Conform acestor informaţii, Sfântul Ansgar s-a născut în jurul anului 801. La vârsta de 5 ani şi-a pierdut mama, iar la scurt timp tatăl său l-a dus la Mănăstirea Corbie de pe teritoriul Imperiului Franc. Continuă să citești →

Sfântul şi Dreptul Simeon (3 februarie)

Sfântul şi Dreptul Simeon

(3 februarie)

În vremea împăratului Egiptului Ptolemeu Filadelfus, sfântul Simeon fu ales să fie unul dintre cei 70 cărora li se încredinţă traducerea Bibliei (Vechiului Testament) din limba ebraică în cea grecească (alcătuirea Septuagintei). Simeon lucra cu râvnă, însă când ajunse la locul în care prorocul Isaia zice „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu” (Isaia 7, 14), se nedumerit şi a luă un cuţitaş pentru a răzui cuvântul Fecioara şi să îl înlocuiască cu tânăra, ca să-l traducă astfel în limba grecească. Însă îngerul lui Dumnezeu îl împiedică să facă aceasta, spunându-i că aceasta este prorocie adevărată; şi că el, Simeon, după voia lui Dumnezeu, nu va putea muri până când nu o va vedea cu ochii săi pe Cel născut din Fecioară. Dreptul Simeon se bucură şi Îi mulţumi lui Dumnezeu pentru că l-a învrednicit cu o asemenea cinste.

Când Pruncul Iisus fu adus la Templul din Ierusalim de Fecioara Maria, Duhul lui Dumnezeu îi porunci lui Simeon, care avea peste 300 de ani, să meargă la Templu în întîmpinarea Pruncului. Continuă să citești →

Sfântul Roman, cneaz de Uglici, Rusia (3 februarie)

Acesta era fiul cneazului Vladimir și al cneaghinei Fotinia din Uglici, și nepot al sfântului Vasile al Rostovului.

Sfântul Vasile, cneaz al Rostovului, pomenit la 4 martie

Venind pe lume la 1 octombrie 1235, încă din copilărie se arătă aplecat spre rugăciune, ascultare de părinți și citirea din Sfânta Scriptură.

După plecarea la cele veșnice a tatălui său, în 1248, și al fratelui său, în 1261, sfântul Roman, la vârsta de 26 de ani, luă pe umerii săi ocârmuirea ținutului Uglici. Arăta dragoste părintească față de toți supușii săi, căutând nu atât sporirea avuțiilor, cât ridicării de spitale, aziluri și așezăminte de binefacere. Cei sărmani și părăsiți, aflând de purtarea sa de grijă, veneau la dânsul de pretutindeni.

În cei 24 de ani ai domniei sale, ridică și dărui cu danii bogate 15 biserici.

Era nelipsit de la slujbele Bisericii și vorbea adesea cu părinți cuvioși iscusiți în viața duhovnicească.

După plecarea la cele de Sus a soției sale, cneaghina Alexandra, în 1280, se dărui mai cu osârdie postului, rugăciunii și și împlinirii faptelor bune.

Acesta ridică orașul Romanov (astăzi Tutaev) pe malul înalt al Volgăi.

Împodobit cu faptele bune, adormi în pace la 3 februarie 1285, fiind îngropat în Biserica Schimbării la Față din Uglici. Continuă să citești →

3 februarie: Sfântul Ignatie de Marioupolis (+1786)

Sfântul Ignatie de Marioupolis (+1786) – 3 februarie

Monahul Moise Aghioritul

Sfântul Ignatie de Marioupolis s-a născut la începutul secolului al 18-lea în insula Thérmi. Este vorba, probabil, despre insula Kýthnos din Ciclade, care purta şi numele Thermiá (Fierbinţi), pentru că pe insulă se găseau multe izvoare termale tămăduitoare[1]. Era fiul binecunoscutei şi evlavioasei familii Ghezedinoú.

A mers încă de tânăr în Sfântul Munte. La Mănăstirea Vatopedi vieţuia o rudă apropiată a sa. Iubind din tot sufletul viaţa mănăstirească, a părăsit orice deşertăciune lumească şi a fost tuns monah cu numele Ignatie. Mai târziu a fost hirotonit preot.

Pentru virtutea sa, a fost ales să păstorească o turmă aflată într-un loc îndepărtat, care se afla sub jugul tătarilor. În anul 1769 a fost hirotonit episcop de Gotféi şi Kefái, în Crimeea. S-a arătat ierarh plin de bunătate şi neobosit, câştigând iubirea şi respectul turmei sale. Pentru slujirea sa cea bună, patriarhul ecumenic de la Constantinopol i-a conferit titlul de arhiepiscop şi l-a făcut membru al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice.

Continuă să citești →

CÂNTĂRI LA PRAZNICUL ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI

Troparul

Axionul

Nu pricep Curată… Cåntarea a IX-a la Intåmpinarea Domnului (Legänusul)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (2 februarie): TOŢI LA BISERICĂ!

Sursa: „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 103 ani”

TOŢI LA BISERICĂ!

Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoarea Întâmpinării. Într-o asemenea zi, în Constantinopol, în biserica din Vlaherne (unde pentru prima dată am cântat „Apărătoare Doamnă…”) mergeau poporul şi împăratul şi se rugau lui Dumnezeu. Atunci, când oamenii credeau, sărbătoarea aceasta era deosebit de cinstită.

***

Ce sărbătorim astăzi? Într-un mic sat trăia o mamă foarte săracă. A născut pe unicul ei copil nu în casă, nici măcar într-o colibă, ci într-un staul. Hăinuţe să îl acopere nu avea; l-a aşezat pe paie. Deşi era frig, sobă nu aveau; animalele, boul şi măgăruşul, au venit aproape de copil şi prin respiraţia lor încălzeau trupuşorul lui.

Toţi înţelegeţi că acest copilaş a fost Domnul nostru Iisus Hristos, iar mama Lui Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Nimeni nu le-a dat atenţie. Ca şi până astăzi: oamenii sunt atenţi la cineva când acela are portofelul plin, când deţine avere. Unui om sărac nu-i dau o mare valoare sau importanţă. Aşadar, nimeni n-a luat aminte şi la această mamă săracă care ţinea în braţe pe pruncul ei. Însă mai apoi, după patruzeci de zile, s-a văzut cine era ea şi cine era acel Prunc.

Continuă să citești →

SĂ ÎNTÂMPINĂM "ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI" CU ÎNTÂMPINĂRILE OMILETICE ALE VLĂDICĂI IEROTEI DE NAVPAKTOS

Întâmpinarea Domnului

La patruzeci de zile de la Naşterea Sa după trup, Hristos a fost dus la templu, aşa cum cerea legea acelei vremi. Pentru că acolo, la templu, El a fost întâmpinat de oameni mişcaţi de Duhul Sfânt, dar mai ales pentru că Simeon L-a primit pe El în braţele sale, venirea lui Hristos la templu s-a numit Întâmpinare. Cuvântul ipapandi (întâmpinare) provine de la verbul ipandao, care înseamnă a veni în întâmpinarea cuiva.

Biserica a stabilit ca această mare sărbătoare a lui Hristos şi a Maicii Domnului să fie prăznuită pe 2 februarie, pentru că atunci se împlinesc patruzeci de zile de la 25 decembrie, când se sărbătoreşte Naşterea lui Hristos după trup.

Prin această repartizare a praznicelor împărăteşti, timpul anului este împărţit şi binecuvântat de etapele iconomiei dumnezeieşti. În paralel, această împărţire oferă omului posibilitatea de a se iniţia în marea taină a întrupării Fiului lui Dumnezeu Cuvântul.

Episodul ducerii lui Hristos la templu, în cea de-a patruzecea zi de la Naşterea Sa, este descris numai de către Sfântul Evanghelist Luca (Luca 2,22-39).

1. Porunca din Vechiul Testament pentru curăţire şi ceremonia închinării

Porunca curăţirii în cea de-a patruzecea zi a fost dată lui Moise de Însuşi Ziditorul, adică de Dumnezeu Cuvântul neîntrupat. Ea a fost rânduită pentru toţi israelitenii, fiind descoperită de Moise încă dinainte de fuga iudeilor din Egipt, adică înainte ca el să treacă prin Marea Roşie.

Porunca era următoarea: În vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise şi i-a zis: Să-Mi sfinţeşti de tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al meu! (Ieşirea 13,1-2). Această legiuire se referea şi la primii născuţi de parte bărbătească din rândul animalelor, care trebuiau să fie deosebiţi şi oferiţi lui Dumnezeu. Porunca lui Dumnezeu era clară: să osebeşti Domnului pe tot cel de parte bărbătească de la oameni, care se naşte întâi;şi pe tot cel de parte bărbătească, care se naşte întâi din turmele sau de la vitele ce vei avea, să-l închini Domnului (Ieşirea 13,12).

Această închinare era semn al recunoaşterii binefacerilor lui Dumnezeu şi dovadă a apartenenţei la poporul ales. Este cunoscut faptul că porunca închinării întâiului născut de parte bărbătească a fost dată iudeilor prin Moise, imediat după pedepsirea întâilor născuţi ai egiptenilor, după care Faraon a îngăduit ieşirea şi, desigur, înainte de trecerea Mării Roşii. Motivaţia acestei practici era semnificativă: căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt (Ieşirea 13,9). Continuă să citești →

ACATISTUL ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI (2 februarie)

ACATISTUL ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI

După obişnuitul început, se zic:

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Icosul 1

Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare: Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE LA PRAZNICUL ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI (2 februarie)

CANON DE RUGĂCIUNE LA PRAZNICUL ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.

Cântarea 1, glasul al 3-lea.

Irmosul:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să picure norii apă, că Soarele Hristos a venit pe Nor Uşor, ca un Prunc în Templu, fiind purtat de braţe preacurate. Pentru aceasta credincioşii să strigăm: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit. Continuă să citești →

Axionul Întâmpinării Domnului (2 februarie)

Axionul Întâmpinării Domnului

(2 februarie)

Grupul Psaltic „Sf. M. Mc. Dimitrie” (Craiova)

Sursa: Psaltii Catedralei Patriarhale

2 februarie: TROPARUL ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI (Gr, Ro)

Απολυτίκιο Υπαπαντής του Σωτήρος

02 ΦΕΒΡΟΥΑΡΙΟΥ

După Naşterea Domnului Iisus Hristos, trecînd patruzeci de zile şi împlinindu-se vremea curăţiei celei legiuite, Preacurata şi Preabinecuvîntata Fecioară Maică plecînd din Betleem cu Sfîntul Iosif, logodnicul, şi venind la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu, purtînd pe Hristos Pruncul cel de patruzeci de zile, au mers să împlinească Legea Domnului şi să se curăţească după naştere, prin aducerea jertfei celei cuviincioase lui Dumnezeu şi prin rugăciunea preotului. Apoi să pună înaintea Domnului pe Pruncul cel întîi născut şi să-L răscumpere cu preţul cel rînduit, precum s-a poruncit lui Moise de către Domnul, în Legea Veche şi cum se scrie despre aceea în legea curăţirii, şi anume: „Femeia care va zămisli şi va naşte parte bărbătească, necurată va fi şapte zile şi în ziua a opta să se taie pruncul împrejur, iar ea va şedea treizeci şi trei de zile sub acoperămîntul necurăţiei sale; de tot lucrul sfînt să nu se atingă şi în biserică să nu intre, pînă ce se vor sfîrşi cele patruzeci de zile ale curăţiei ei. Şi cînd se vor împlini zilele curăţirii, să aducă un miel de un an, fără de prihană, spre arderea cea de tot şi un pui de porumbel sau de turturea, pentru păcat; iar de nu va fi bogată ca să aducă miel, atunci să aducă două turturele sau doi pui de porumbel, unul spre arderea cea de tot şi altul pentru păcat; apoi se va ruga pentru dînsa preotul şi se va curăţi”. Continuă să citești →

RUGĂCIUNEA SFÂNTULUI MUCENIC TRIFON ROSTITĂ ÎNAINTEA MORŢII, PENTRU NOI

O, Doamne, Dumnezeule al dumnezeilor şi Împărate al împăraţilor, cel mai sfânt decât toţi sfinţii, mulţumescu-Ţi că m-ai învrednicit a-mi împlini fără şovăială ostenelile nevoinţei. Iar acum mă rog Ţie ca mâna nevăzutului diavol să nu se atingă de mine şi să mă tragă în adâncul pieirii, ci mai vârtos trimite-i pe sfinţii Tăi îngeri să mă călăuzească în sălaşul Tău preaminunat şi să mă facă moştenitor al Împărăţiei Tale celei preadorite.

Primeşte sufletul meu şi auzi rugăciunile tuturor celor ce Îţi vor aduce Ţie jertfe, întru pomenirea mea! Caută spre dânşii din locaşul Tău cel sfânt şi dăruieşte-le lor darurile Tale cele bogate şi nestricăcioase, că Tu esti Unul Bun şi Milostiv Dătător de bine în vecii vecilor. Amin!

ACATISTUL SFÂNTULUI MUCENIC TRIFON (1 februarie)

sf-mc-trifon-10

ACATISTUL SFÂNTULUI MUCENIC TRIFON

După obişnuitul început, se zic:

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Pe tine, cel ce ai îndrăzneală către Domnul, mijlocitor și rugător pentru sufletele noastre te avem noi, smeriții. Iar acum, în ziua praznicului tău, rugămu-te, cere-ne nouă de la Dumnezeu iertare de păcate și izbăvire din primejdii, ca să cântăm ție: Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Icosul 1

Sfinte, slăvite, Mare Mucenice Trifon, cu închinare și neîndoită credință îndrăznim a cere și așteptăm mijlocirile tale către dumnezeiasca milostivire, ca să ne aflăm părtași bucuriei tale noi, cei ce pătimim în multe feluri de boli, de patimi, de nevoi și de războiri cumplite. Pe tot sufletul cel necăjit și întristat, pe cei ce păzesc întru cunoștință legea lui Hristos Dumnezeu și cred întru Dânsul, pe toți care se sârguiesc a se închina sfintelor tale moaște și îți împodobesc ție această cântare de laudă, de cerere și mărire ajută-i cu darul de care te-ai învrednicit de la Hristos, Mântuitorul și Dumnezeul nostru. Auzi-ne pe noi, care grăim către tine unele ca acestea: Continuă să citești →

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC TRIFON (1 februarie)

O, Sfinte Mucenice Trifon, grabnic ajutătorule al tuturor celor ce la tine aleargă şi se roagă înaintea sfintei tale icoane, degrab ascultătorule şi mijlocitorule! Auzi-ne şi acum în tot ceasul rugăciunea noastră, a nevrednicilor robilor tăi, care cinstim sfântă pomenirea ta: că tu, bineplăcutule al lui Hristos, însuţi ai făgăduit mai înainte de ieşirea ta din viaţa aceasta stricăcioasă că te vei ruga Domnului pentru noi şi ai cerut de la Dânsul darul acesta: dacă cineva, în oricare nevoie şi întristare a sa, va prinde a chema sfânt numele tău, acela izbăvit va fi de toată năvălirea celui rău.

Şi precum oarecând pe fiica împăratului de la Roma, care de diavol se chinuia, o ai vindecat, aşijderea şi pe noi păzeşte-ne de cursele lui cumplite în toate zilele vieţii noastre şi mai vârtos în ziua cea înfricoşată a suflării noastre celei de pe urmă mijloceste pentru noi, când întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli ne vor împresura şi vor începe să ne înfricoşeze.

Fii nouă atunci ajutător şi grabnic izgonitor al viclenilor diavoli şi la Împărăţia Cerurilor călăuzitor, unde acum stai cu ceata sfinţilor înaintea Scaunului lui Dumnezeu; roagă pe Domnul să ne învrednicească şi pe noi a fi părtaşi ai veseliei şi bucuriei celei de-a pururea fiitoare, ca dimpreună cu tine să ne învrednicim a slăvi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Mângâietorul, în veci. Amin.