Acesta fiind de 7 ani, își lăsă părinții și se duse la Ierusalim, apoi în Antiohia. Acolo, închizându-se într-un mormânt, petrecea în viață pustnicească, nemâncând nimic o zi întreagă, iar a doua zi, târziu, gusta puțină pâine și apă. Pentru aceasta se arătă făcător de minuni, tămăduind bolile și izgonind duhurile necurate din oameni.

Viața și minunile lui le scrie fericitul Teodorit, episcopul Cirului.

Pe maica fericitului Teodorit  de ori o tămădui cuviosul Petru: o dată de la orbirea ochilor, când o sfătui cu înțelepciune să nu se înfrumusețeze cu podoabele cele din afară; iar a doua oară, de durerile cele grele de după nașterea fiului ei, Teodorit, când, fiind aproape să moară, o întoarse cuviosul părinte din pragul morții.

Pe o fecioară oarecare, nevăzut o răpi din mâinile voievodului cetății, care voia s-o necinstească cu sila, iar pe acela îl orbi.

Apoi pe mulți îndrăciți îi izbăvi cu rugăciunea de duhuri viclene. Continuă să citești →

Această  sfântă muceniţă era din cetatea Cizicului, care este  aşezată în Helespont, Asia Mică, fiind fiica unui senator pe nume Anastasie şi a Socratiei, care era creştină.

Trifina a mărturisit pe  Hristos, nu fiind târâtă de alţii la judecată, ci  singură s-a înfăţişat, ocărând şi batjocorind  grozăviile cu care nebunilor şi nepricepuţilor li se părea că  cinstesc pe idolii lor. Totodată învăţa pe toţi să  părăsească deşertăciunile şi se ruga lui Dumnezeu să-i  întoarcă de la necredinţă.

Pentru aceasta, fu aruncată la chinuri de Chesarie dregătorul. Apoi, o aruncă la  fiare care nu se atinseră de ea; însă un taur, venind, o lovi cu  coarnele spintecând-o. Continuă să citești →

Aceasta s-a născut în Arzamas, iar pentru purtarea sa neobişnuită încă din copilărie a fost numită „nebună”. După dorinţa părinţilor săi s-a căsătorit, însă în urma întâlnirii cu sfântul cuvios Serafim de Sarov a început să-şi petreacă nopţile în rugăciune şi să pară a fi nebună, de parcă şi-ar fi pierdut minţile. A adus pe lume doi fii, însă curând aceştia trecut la cele veşnice. Sfânta Pelagia a primit cu răbdare aceste încercări, iar de atunci începu să hoinărească pe străzi, purtându-se ca o nebună şi fiind batjocorită şi luată în râs. Nopţile şi le petrecea în rugăciune în pragul bisericii.

Continuă să citești →

În veacul al XI-lea s-a iscat gâlceavă între creştini care socoteau a fi numai unul dintre cei trei ierarhi mai mare decât ceilalţi. Însă din purtarea de grijă a lui Dumnezeu sfântul Ioan, episcopul Evhaitelor (pomenit la 14 iunie), a avut o vedenie: mai întâi cei trei sfinţi i s-au înfăţişat pe rând fiecare în mare slavă şi negrăită frumuseţe, iar mai pe urmă i s-au arătat toţi trei împreună. Ei au grăit către dânsul:

– Precum vezi, în Dumnezeu noi suntem una şi nici o nepotrivire nu este între noi. Şi între noi nu este vreunul cel dintâi sau cel de-al doilea. Continuă să citești →

În seara dinaintea marelui praznic al Sfinţilor Trei Ierahi, Biserica a pus înainte credincioşilor chipul sfântului ierarh Ipolit, episcop al Romei, pomenit în ziua pomenirii Sfinţilor Trei Ierarhi. La slujba Pavecerniţei, în lumina smerită a apusului de soare şi a candelelor, în biserică se aude:

 Ca un sfinţit mucenic prealăudat, cu îndoită lumină ai luminat Biserica lui Hristos şi veseleşti inimile celor ce te laudă pe tine. Pentru aceasta, după vrednicie, toţi te fericim.

Izvorând Bisericii lui Hristos izvorul învăţăturilor, preafericite, aduci lui Hristos din sângiuirile tale cele muceniceşti curgeri îmbelşugate. Pentru aceasta după vrednicie toţi te fericim. Continuă să citești →