Mitropolitul Augustin Kandiotis: OMILIE LA SFANTUL IOAN COLIBASUL (15 ianuarie)

MITROPOLITUL AUGUSTIN KANDIOTIS:

OMILIE LA SFÂNTUL IOAN COLIBAŞUL

sursa:
1

(15 ianuarie)

 

0115johnthekalevite

Iubiţii mei, cine este atent în biserică, se foloseşte din toate. Astăzi, 15 ianuarie, să învăţăm de la sfântul sărbătorit, de la Sfântul Ioan Colibaşul. Este cel mai bun dascăl; nu atât prin cuvintele lui, cât prin viaţa lui.

***

La începutul veacului al V – lea după Hristos, în Constantinopol, trăia o familie de viţă nobilă şi bogată, Eutropie şi Teodora. Soţul avea o mare dregătorie, era senator, iar Teodora era din primele femei ale Bizanţului. Aveau trei copii. Primii doi deveniseră ofiţeri. S-ar fi aşteptat ca şi cel mai mic, Ioan, să apuce un drum asemănător. Însă Dumnezeu a aprins foarte devreme în inima lui focul iubirii Sale. Ca dovadă, preferinţele pe care le avea; deoarece de mic, copilul arată care îi va fi drumul său. În fiecare duminică era primul la biserică, cu totul afierosit Marii Taine a Dumnezeieştii Liturghii. Şi din toate cărţile el iubea Evanghelia. Grăitor este şi următorul fapt. Continuă să citești →

15 ianuarie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. IOAN COLIBAŞUL (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο Αγ. Ιωάννου του Καλυβίτου

(15 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Colibaşul

Troparul Sfântului Cuvios Ioan Colibaşul, glasul al 4-lea:

Din pruncie iubind cu căldură pe Domnul, lumea şi cele frumoase ale lumii ai părăsit şi ai sihăstrit în chip desăvârşit; ţi-ai ridicat coliba înaintea porţilor părinţilor tăi; zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite; pentru aceasta pe tine, Preacuvioase Părinte Ioan, Hristos după vrednicie te-a preamărit.

Continuă să citești →

15 ianuarie – Pomenirea Cuviosului Părintele nostru Gherasim al II – lea (Pallada), Patriarhul Alexandriei

A SFINŢIT CU PAŞII SĂI PĂMÂNTUL ŢĂRII NOASTRE:

Cuviosul Părintele nostru Gherasim al II – lea (Pallada),

Patriarhul Alexandriei
(+ 1714)
– pomenit pe 15 ianuarie –

Cuviosul Părintele nostru Gherasim s-a născut în satul Skillos din Pediada Cretei din părinţi evlavioşi şi de viţă nobilă. Tatăl său, părintele Teodor, era preot misionar în satul Skillos. S-a păstrat o predică a sa pe care a rostit-o la pomenirea Sfinţilor 10 Mucenici din Creta în 1633. După ce a  învăţat primele litere de la tatăl său, Sfântul Gherasim a fost trimis să studieze în Kerkira şi la Veneţia. Fiind onest şi înzestrat cu o memorie foarte bună şi iubind învăţătura şi studiul, a întrecut cu ştiinţa pe mulţi din vremea sa. După ce şi-a terminat studiile, neputând să se întoarcă în patria sa, din pricina ocupaţiei Cretei de către turci (1669), vreme de câţiva ani a fost învăţător şi predicator în Peloponez,  Ioannina, Arta,  Paramithia şi Epir. În acel timp fost hirotonit episcop de Kastoria. Nu se cunoaşte data când a fost ales Mitropolit de Kastoria, nici unde a predicat, dând pilde de înţelepciune şi de sfinţenie.   Continuă să citești →

Cuvioşii Sava şi Simeon [Nemania] (14 ian/13 febr)

Cuvioşii Sava (14 ian) şi Simeon (13 febr) [Nemania]

Cuviosul Sava a fost fiul Sfântului Simeon, iar acesta din urmă fusese mare conducător al sârbilor (1165-1196) şi a fost, după cum scrie biograful său contemporan, Părintele Iustin Popovici, „apărător al Ortodoxiei şi luptător împotriva ereziilor, om însufleţit toată viaţa de multă credinţă, iubire şi râvnă evanghelică” [1] și a purtat în lume numele Ştefan Nemania. S-a născut în anul 1114 în oraşul Rimnitsa (Podgorita), regiunea Zeta, astăzi Muntenegru. A luptat cu curaj pentru apărarea Ortodoxiei şi a lucrat pentru consolidarea ei în mijlocul poporului, pe care l-a unificat într-un regat. A construit multe biserici, a convocat sinoade pentru înfruntarea ereziilor, a dezvoltat o bogată lucrare filantropică şi a contribuit la consolidarea economică a mănăstirilor şi locurilor de închinare. El şi evlavioasa sa soţie, Ana, fiica împăratului bizantin, o mare iubitoare şi susţinătoare a monahilor, au dobândit mulţi copii [2]. Spre sfârşitul vieţii a devenit şi aceasta monahie la Mănăstirea Studenița, primind numele Anastasia. Dintre copii, doi au primit cununa sfinţeniei: Sfântul Sava, primul arhiepiscop al sârbilor [3] şi Ştefan al II-lea, Cel Întâi Încoronat, care a fost tuns în monahism cu numele Simon [4].

Sfântul Sava, care a purtat în lume numele de Rastko, a fost rod al rugăciunii părinţilor săi. S-a născut în anul 1169 şi a crescut în frica lui Dumnezeu. De Dumnezeu cinstitorii săi părinţi îl pregăteau de însurătoare atunci când a ajuns la vârsta cuvenită, dar el luase hotărârea să-şi închine viaţa lui Dumnezeu. Dorea să plece în Sfântul Munte, despre care auzea istorii minunate cu nevoitori şi cuvioşi. Însoţit de un monah aghiorit rus, a fugit în Sfântul Munte la vârsta de şaisprezece ani, în ascuns, fără ştirea părinţilor săi, care au fost cuprinşi de mare mâhnire. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Sfântului Pantelimon-Vechiul Rusikón, primind numele Sava. Soldaţii trimişi de tatăl său au intrat în Sfântul Munte pentru a-l găsi şi a-l aduce înapoi, dar s-au întors aducând veşmintele sale princiare şi o scrisoare de mângâiere adresată părinţilor, care doreau să-l aibă lângă dânşii cât mai curând.

Continuă să citești →

14 ianuarie: Sfântul Cuvios Ștefan, ctitorul Mănăstirii Hinolacul, Turcia

Sfântul Cuvios Ștefan, ctitorul Mănăstirii Hinolacul, Turcia

(14 ianuarie)

Sf Cuv Sstefan, ctitorul Man Hinolacul 1.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

Acesta a trăit în veacul al VIII-lea, fiind din părţile Răsăritului și de neam bun.

Din tinereţe râvnind după viaţa sihăstrească, umblă prin mănăstirile de la Iordan şi din pustiu, a sfântului Eftimie cel Mare (pomenit la 20 ianuarie), a sfântului Sava cel Sfințit (pomenit la 5 decembrie) şi a sfântului Teodosie, începătorul vieții de obște (pomenit la 11 ianuarie). Iar după ce cunoscu bine viețuirea fiecăreia, veni la Constantinopol pe vremea împăratului Leon Isaurul şi fu primit de patriarhul Gherman pe lângă care, rămânând câtăva vreme, învăţă multe lucruri bune de la acesta,  ajungând apoi bun sfetnic al său.

Continuă să citești →

14 ianuarie: Sfântul Sava şi naşterea Bisericii sârbilor

Sfântul Sava şi naşterea Bisericii sârbilor 

Biserica sârbilor a jucat un rol important în ultima perioadă bizantină, începând să se afirme în contextul nou creat după cucerirea Constantinopolului de către cruciaţii latini la 1204. Biserica autocefală s-a născut în acelaşi timp cu statul medieval al Serbiei prin împreună-lucrarea unor personaje providenţiale, care au fost deosebit de inspirate în acţiunea lor dusă într-un moment istoric foarte dificil şi complex, pe care l-au întors în favoarea dobândirii independenţei şi totodată a salvării Ortodoxiei. Continuă să citești →

14 ianuarie: Sfânta Nina cea întocmai cu apostolii, luminătoarea Georgiei

Sfânta Nina cea întocmai cu apostolii, luminătoarea Georgiei

(14 ianuarie)

Sf Nina cea intocmai cu apostolii luminatoarea Georgiei 1.2

Născută în Capadocia, în vremea sfântului împărat Constantin cel Mare, sfânta Nina a fost singura fiică a generalului Zabulon, rudenie a sfântului mare mucenic Gheorghe (pomenit la 23 aprilie, 3 noiembrie și 26 decembrie)

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, unchiul sfintei Nina

Sf Mare Mc Gheorghe 1.1

Icoană din veacul al XVI-lea, aflată în Sfântul Munte Athos

Crescută în dragoste de Dumnezeu și în cunoașterea Sfintelor Scripturi, ea fu răpită de iviri (numiți de atunci georgieni) și dusă în robie în țara lor.

Acest popor păgân se închina idolilor și focului, însă acestea nu au împiedicat-o pe sfânta Nina să-și păstreze credința și nevoința și să propovăduiască fără frică Evanghelia.

Ajunsă la Mtskheta, către anul 324, capitala regatului Kartli (aflat în Georgia centrală), ea locui în grădina regelui, sub un cedru măreț, despre care se spune că fusese plantat deasupra mormântului unei evreice venite la Hristos, Sidonia, care fusese înmormântată ținând în brațe cămașa Domnului.

Într-o noapte, pe când sfânta Nina se ruga afară, văzu un nor de păsări negre zburând spre grădină. După ce se scăldară în râul de lângă cedru, deveniră dintr-o dată albe ca neasa și se așezară pe ramurile copacului, umplând grădina de cântecul lor duios. Era un semn al Domnului ce prevestea creștinarea păgânilor și ridicarea unei binerici în acel loc binecuvântat.

În acea vreme, pruncul unei femei nobile se îmbolnăvise grav. Neavând cine să o ajute, aceasta ceru ajutorul sclavei creștine, sfânta Nina. Atunci, sfânta aduse la ea pruncul, îl așeză pe locul unde dormea și de cum ridică mâinile spre cer pentru a cere mila Domnului, acesta se ridică sănătos, spre uimirea barbarilor. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA A 29-A DUPĂ RUSALII (Vindecarea celor 10 leproşi) – RECUNOSCĂTORI

PREDICA LADUMINICA A XXIX-A DUPĂ RUSALII A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA 

(Luca 17, 12-19)

Kiriakodromion-cop-1

Legături:

RECUNOSCĂTORI

„Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta de alt neam?” (Luca 17, 18)

„…Omul este cea mai desăvârşită făptură pe care a creat-o Dumnezeu pe pământ. Este coroana creaţiei lui Dumnezeu. Din acest motiv toată dragostea şi grija lui Dumnezeu se îndreaptă spre el. Pronia lui Dumnezeu asigură omului toate cele necesare vieţii: aerul, pe care-l respiră, apa, pe care o bea, lumina, care-l luminează, copacii şi plantele, care-l hrănesc, păsările, care-i cântă, marea, care-l răcoreşte, uscatul, unde trăieşte şi propăşeşte. Închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla (să presupunem!), dacă ar lipsi aceste bunuri zilnice, pe care Dumnezeu le oferă gratuit şi celui mai sărac om. Dacă, de pildă, s-ar fi stins soarele, cum s-a stins în ziua răstignirii lui Hristos; atunci, întreaga D.E.I. să funcţioneze, n-ar putea înlocui nici pentru puţin timp lumina naturală. Gândiţi-vă iarăşi: Ce s-ar întâmpla, dacă râurile şi izvoarele ar seca? Omul ar suferi după un pahar de apă.
Spun unii că astronautul american, care a ajuns şi a călcat primul pe lună, a însetat şi, pentru că acolo nu există nici măcar o picătură de apă, astronautul a spus: „Ah, Dumnezeul meu, când mă voi întoarce pe pământ să deschid robinetul casei mele să beau!… Putem să spunem că înotăm la propriu în marea nesfârşitelor binefaceri ale lui Dumnezeu. Continuă să citești →

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: "Hristoase, iartă-ne! Curăţeşte-ne de lepra nemulţumirii. Dă-ne o inimă care să Te iubească şi să-Ţi fie veşnic recunoscătoare."

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:

„Hristoase, iartă-ne! Curăţeşte-ne de lepra nemulţumirii. Dă-ne o inimă care să Te iubească şi să-Ţi fie veşnic recunoscătoare.”

Kiriakodromion-cop-1

„…Aşadar, zece de astfel leproşi, care trăiau izolaţi şi deznădăjduiţi, când L-au văzut de departe pe Hristos trecând pe drumul public şi mergând într-un sat, imediat, toţi împreună au început să strige şi să-I ceară ajutor. Strigau: „Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!” (Luca 17, 13). Strigau aceste cuvinte cu credinţă. Credeau că Hristos, aşa cum a vindecat mii de bolnavi, care pătimeau de diferite boli, doar El ar putea să-i facă şi pe ei bine. Şi Hristos i-a făcut bine doar prin cuvântul Său cel atotputernic. Într-o secundă, trupul lor s-a curăţat. N-a rămas asupra lor niciun semn al groaznicei boli. O, Hristoase, cât de mare este puterea Ta! Continuă să citești →

SFÂNTUL TEOFAN, EGUMEN AL SFINTEI MĂNĂSTIRI VATOPEDI DESPRE CUVIOSUL MAXIM KAVSOKALIVITUL (13 ianuarie)

fresca-kyriakonul-schitului-kavsokalivia_1820_sf-maxim-kavsokalivitul-si-ucenicul-sf-teofan

Sfântul Theofan (dreapta, sus), martor al minunii săvârșite de Cuviosul Maxim Kavsokalivitul – frescă din Kyriakonul Schitului Kavsokalivia, 1820

Sfântul Theofan a fost egumen al Sfintei Mănăstiri Vatopedi, fiind ucenicul Cuviosului Maxim Kavsokalivítul (+ 1365), a cărui viaţă a și scris-o.

În această minunată biografie, redată în greacă nouă de Cuviosul Nicodim Aghioritul, Sfântul Theofan scrie în acest sens: „Şi eu însumi, martor în Domnul, nu vreau să ascund cele văzute la Cuviosul fiindcă m-am cunoscut şi eu cu acesta şi am avut legături strânse şi într-o zi, pornind de la Mănăstirea Vatopedi împreună cu încă cineva, şi mergând către coliba cuviosului şi negăsindu-l mă mâhneam şi mă uitam în jur ca să-l văd pe cel pe care-l căutam.

Şi urcând puţin în spatele colibei sale şi privind către drumul lui kir Isaia, iată că-l şi văd la balta lui Aghelarios, la o distanţă de două mile, drumul acesta fiind stâncos şi greu de străbătut şi drum mai lin nu este.

Şi, o minune! Îl văd pe sfânt înălţându-se de la pământ sus în aer şi asemenea unui vultur înaripat zburând deasupra pădurii şi deasupra stâncilor şi venind acolo unde mă găseam eu. Şi pe când îl priveam zburând în acest chip, m-am înspăimântat şi am strigat „Mare eşti Doamne!” şi de teamă m-am tras puţin îndărăt şi într-o clipită a sosit şi sfântul acolo unde stăteam psalmodiind. Şi ce cânta? De uimire nu am înţeles. Însă, întâmpinându-l am căzut la picioarele sale. Continuă să citești →

13 ianuarie: VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL (Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped)

sf-maxim-kavsokalivitul_1

VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL

Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped

Cuviosul părinte Maxim, care a trăit la anul 1320, era din Lampsac, din părinţi de neam bun, binecredincioşi şi îmbunătăţiţi, care fiindcă erau lipsiţi de fii, rugau totdeauna pe Dumnezeu cu lacrimi ca să le dea un fiu; şi, ascultîndu-le Dumnezeu rugămintea lor, le-a dat pe fericitul Maxim, pe care din Sfîntul Botez l-au numit Manuil.

Apoi, socotindu-l părinţii lui ca pe un dar al lui Dumnezeu, cum era cu adevărat, îl creşteau cu multă dragoste şi sîrguinţă, şi-l învăţau sfintele cărţi. Cînd a ajuns copilul în vîrstă, l-au adus şi l-au băgat în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Rămînînd Manuil în biserica aceasta, cînta cu dulce glas şi cu dor dumnezeiesc, rugînd pe Născătoarea de Dumnezeu cu multă umilinţă pentru mîntuirea lui. Continuă să citești →

CUVÂNT AL PĂRINTELUI VASILIOS KALLIAKMANIS LA PRĂZNUIREA SFÂNTULUI MAXIM KAVSOKALIVITUL(13 ianuarie): POLITICA SFINŢILOR

agipol2

ORNAM1

Πανηγυρικός από τον π. Βασίλειο Καλλιακμάνη,,Toți cei care doresc să influențeze alți oameni fac politică, iar unii ca aceștia sunt oameni politici. A face politică înseamnă a încerca să organizezi și să administrezi orașul[i] așa cum crezi de cuviință. Iar sfinții sunt oameni care fac politică. Niciodată nu am crezut că sfinții ar putea separa credința de rațiune”. Asta spunea în 1994 bizantinologul englez Steven Runciman (1903-2000), într-un interviu acordat jurnaliștilor Hrisa Arapoglou și Lambriní Thomás pentru postul ET3, interviu în care ilustrului profesor i s-a cerul să comenteze faptul că, în Bizanț, foarte mulți sfinți se implicau în disputele politice.

În continuare, Runciman pune în balanță caracterul tainic al Bisericii Ortodoxe, față de Romano – Catolicism și Protestantism, care vor să clasifice totul din punct de vedere juridic și să explice totul logic. El spune: ,,Din moment ce încerci să explici totul, nu faci decât să distrugi efectiv ceea ce ar fi trebuit să constituie intuiția omenească, cea care pune în legătură intelectul cu sfinții și cu perceperea lui Dumnezeu”. Continuă să citești →

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: VIAŢA ICONIZATĂ A SFÂNTULUI MAXIM KAVSOKALIVITUL (13 ianuarie)

13-ian_viata-sf-maxim-kavsokalivitul-iconizata

Sfântul Maximos Cavsocalivitul (Μαξίμους ο Καυσοκαλυβίτης), Preadumnezeiescul Părinte al Bisericii, e pomenit pe 13 ianuarie şi a trăit 95 de ani. Şi am ales această Sfântă Icoană, care îi povesteşte viaţa pe scurt, pentru a sublinia fiecare secţiune în parte a icoanei.

Prima secțiune ne vorbește despre rugăciunea sa în fața Icoanei Maicii Domnului. Adică despre relația sa de mare profunzime cu Maica lui Dumnezeu. Pe care a rugat-o să-i dea harul rugăciunii minții[30]. Și a simțit în inima sa „o căldură și o flacără ce venea din Sfânta Icoană” și astfel a început să spună rugăciunea lui Iisus în mod tainic. Minune pe care i-a mărturisit-o Sfântului Grigorie Sinaitul[31]. Continuă să citești →

13 ianuarie: VIAŢA ŞI SLUJBA SFINŢILOR MUCENICI ERMIL ŞI STRATONIC

Sf. Mucenici Ermil şi Stratonic

(13 Ianuarie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Ajuns de curând la conducerea treburilor obşteşti ale împărăţiei romane din ţinutul Iliricului şi al Dunării de Mijloc, crudul împărat Liciniu şi-a închipuit că «aduce slavă lui Dumnezeu» prigonind şi prinzând pe creştini, socotind în chip nelegiuit că, dacă nu vor să aducă zeilor păgâni jertfe sângeroase, creştinii primejduiesc ordinea şi predaniile stăpânirii. Drept aceea el a cerut slujitorilor de sub ascultarea sa ca oriunde vor auzi că s-ar afla vreun închinător al «legii lui Hristos» să fie adus înaintea scaunului său de judecată. Pentru această lucrare de trădare ruşinoasă, împăratul nu s-a dat înapoi să plătească chiar cu bani şi cu răsplătiri bogate pe cei care l-ar ajuta în planurile lui. Continuă să citești →

13 ianuarie: SFÂNTUL CUVIOS IRINARH ZĂVORÂTUL DIN ROSTOV, RUSIA

SFÂNTUL CUVIOS IRINARH ZĂVORÂTUL DIN ROSTOV, RUSIA

(13 ianuarie)

Acesta se născu în familie de plugari din părţile Rostovului primind la botez numele sfântului prooroc Ilie.

Încă din fragedă copilărie înclina către o viaţă evlavioasă, spunând părinţilor şi preotului satului că el are să fie călugăr. După moartea tatălui său, se ocupă împreună cu mama şi cu un frate al său de negoţ până la vârsta de 30 de ani când părăsi lumea şi merse la Mănătirea Sfinţii Boris şi Gleb, de pe Ustia, unde primi îngerescul chip cu numele Irinarh, slujind în primii ani ca paraclisier.

Cu timpul ascultările deveniră tot mai grele, însă şi râvna pentru nevoinţă a Sfântului creştea. Dând hainele şi încălţămintea săracilor, umbla desculţ şi în zdrenţe.

Din neînţelegerea monahilor şi a stareţului faţă de nevoinţa lui era mustrat aspru şi chiar pedepsit, sfântul Irinarh primindu-le pe toate cu seninătate. Continuă să citești →