PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE (17 ianuarie): ÎNTÂMPLĂRI DIN VIAŢA SA

SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE: ÎNTÂMPLĂRI DIN VIAŢA SA

Sursa: 1

ORNAM1Astăzi Biserica noastră îl sărbătoreşte pe Antonie cel Mare. Vom spune câteva învăţături din viaţa lui.

***

Sfântul Antonie s-a născut în secolul al III – lea d.Hr., în epoca Marelui Constantin, în Alexandria. Avea părinţi evlavioşi, dar şi bogaţi, care murind l-au lăsat moştenitor al unei mari averi. N-a vrut însă să înveţe carte.

Încă de tânăr se ducea la biserică. Într-o duminică a auzit în Evanghelie că Hristos spune acelui om bogat care căuta desăvârşirea: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde ale tale şi dă-le săracilor” (Matei 19, 21), adică să îţi vinzi averile şi să le împarţi nevoiaşilor. Şi noi am auzit acest cuvânt de multe ori, dar nu ne impresionează prea mult. El a auzit acest cuvânt pentru prima oară şi nu a fost nevoie să-l mai audă o dată. Imediat a spus: „Acest cuvânt se referă la mine”. Şi imediat ce a ieşit din biserică, a luat eroica hotărâre şi a mers mai departe: a vândut toate cele moştenite – 300 de ţarini alese, a dat banii săracilor, iar după ce  s-a îngrijit de mica sa soră orfană, s-a dus şi a ieşit din cetate spre pustie. Acolo a trăit mulţi ani, peste 85. Cine poate să istorisească aspra sa luptă de acolo împotriva demonilor?

01_sf-antonie-cel-mare Continuă să citești →

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE (17 ianuarie)

 sf-antonie-4ORNAM1
ORNAM1 
ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:
Sărbătoarea Sfântului Antonie cel Mare

Binecuvântaţi fraţi, două mari figuri cinsteşte şi sărbătoreşte Biserica noastră duminică. Doi oameni care au trăit diferite moduri de viaţă, însă a căror dragoste faţă de Dumnezeu, pentru că s-au nevoit, le-a dăruit tot ce este mai înalt pentru om. Sfinţenia. Primul este Antonie cel Mare, iar al doilea Sfântul Nou Mucenic Gheorghe, care a mărturisit în Ioannina.

Să vedem pe scurt pe marele ascet al pustiei pentru a primi şi binecuvântarea sa.

Sfântul Antonie este un mare eremit, ascet şi cuvios, pentru care a fost numit şi dascăl al pustiei. De mic copil s-a lipit de Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, şi a învistierit în inima lui curată şi nevinovată cuvintele lui Dumnezeu, pe care le asculta în biserică. Şi era aşa de îmbunătăţit şi atâta râvnă arăta, încât, chiar dacă era analfabet, cunoştea pe de rost întreaga Sfântă Evanghelie şi întreaga Sfântă Scriptură. Şi acesta a fost motivul pentru care la vârsta de 20 de ani, adică la vârsta la care alţii gustă din plăceri şi ca nişte fără de minte îşi satisfac patimile, tânărul Antonie s-a lepădat de toate, a împărţit averile sale bogate săracilor şi a luat calea pustiei pentru a trăi viaţa cea aspră şi nevoitoare a ascezei. Ce a reuşit? Este suficient dacă cineva studiază viaţa şi petrecerea sa pe care ne-a lăsat-o ca pe o nepreţuită comoară ucenicul său, Atanasie cel Mare. Şi doar faptul că cel mai eroic dintre sfinţi şi cel mai sfânt dintre eroi, adică Atanasie, se sprijinea pe Marele Antonie, deoarece l-a avut drept stareţ, deci doar lucrul acesta ar fi de ajuns pentru a dovedi înălţimile cu anevoie de surprins ale virtuţii şi ale sfinţeniei cuviosului. Ce ar putea fi semnalat mai întâi şi ce ar putea fi lăsat ca secundar din minunata sa viaţă? Continuă să citești →

17 ianuarie: TROPARUL ŞI VIAŢA CUVIOSULUI ANTONIE CEL MARE (Gr, Ro)

Απολυτίκιο – Αντώνιος ο Μέγας

(17 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ) 

 


ORNAM1

Cuviosul părintele nostru Antonie era de neam egiptean, născut din părinţi de bun neam, care aveau avuţie multă; şi fiind ei creştini, creştineşte îl creşteau şi pe el. Pe cînd era mic, se afla la părinţii lui, necunoscînd pe altcineva mai mult, decît pe dînşii şi casa lor.

Dar după ce a crescut şi s-a făcut mare, sporind cu vîrsta, n-a voit a învăţa carte şi a fi cu ceilalţi copii; şi ca un adevărat creştin, mergea cu părinţii săi la biserică. El nu se lenevea ca un copil, nici după ce a sporit cu vîrsta, ci se supunea părinţilor şi luînd-aminte la citiri, gîndea la folosul lor. Dar avînd nenumărată bogăţie, nu supăra pe părinţi pentru hrana deosebită şi scumpă, nici plăcerile lumii nu le căuta; ci cu cele ce se aflau se îndestula şi nimic mai mult nu căuta. Continuă să citești →

17 ianuarie: SFÂNTUL CUVIOS ANTONIE, ÎNTEMEIETORUL MĂNĂSTIRII KRASNÎI-KHOLM, RUSIA

17 ianuarie:

SFÂNTUL CUVIOS ANTONIE, ÎNTEMEIETORUL MĂNĂSTIRII KRASNÎI-KHOLM, RUSIA

Acesta fiind iubitor al liniştii şi al rugăciunii nerăspândite către Dumnezeu se nevoi cu pustnicească petrecere în apropierea Lacului Alb.

Mai apoi, ieromonahul se sălăşlui în regiunea Tver, aşezându-se în apropiere de Krasnîi Kolm, pe malul râului Mologa, unde ridică un paraclis şi o chilie.

După aflarea minunată a unei icoane a Sfântului Nicolae, ridică o biserică de piatră, întemeindu-se apoi mănăstire al cărei egumen fu numit sfântul părinte Antonie care îşi povăţuia obştea cu multă purtare de grijă îndemnând prin cuvânt şi faptă. Continuă să citești →

ACATISTUL SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE (17 ianuarie)

antoniy

ACATISTUL SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE

Ziua prăznuirii: 17 ianuarie

Condaculul 1: 
Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţa veştejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pilda monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă: Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Icosul 1: 
Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngerii, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta grăim ţie: 
Bucură-te, odrasla cucernicului Părinte; 
Bucură-te, ramura credincioasei Maicii Sfinte; 
Bucură-te, vlăstarul cel neveştejit al Egiptului; 
Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului; 
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat; 
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat; 
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti; 
Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor; 
Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni al celor mulţi; 
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri; 
Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat; 
Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule! Continuă să citești →

17 ianuarie: Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Ioannina

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Ioannina

gheorghios-ioanninon-in-2

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe, ocrotitorul spiritual al Ioánninei, se trăgea după neam din satul ce se numea Tzoúrhli, din Grevená, purtând astăzi numele Sfântului Gheorghe. Acesta era un om sărac și neștiutor de carte, căci de la vârsta de opt ani rămâsese orfan de ambii părinți. Venind în vârstă, s-a angajat ca îngrijitor de cai la un comandant turc. Turcii, potrivit obiceiului, nu-l strigau pe numele său de creștin, ci îi spuneau Ghiaúr Hasán.

În anul 1836, comandantul căruia îi slujea Sfântul s-a stabilit în Ioánnina. Acolo, Sfântul a fost logodit cu o tânără pe nume Elena, orfană și ea de părinți, săracă material, însă bogată duhovnicește. Un oarecare hoge, care îl cunoștea pe Sfânt, s-a mirat de o astfel de logodnă și l-a acuzat că, deși este musulman, se căsătorește cu o creștină. În fața judecătorului, Sfântul a mărturisit că este creștin, însă acesta nu l-a crezut și l-a trimis la vizir, unde fiind întrebat, Sfântul și-a mărturisit din nou credința sa creștină. Vizirul, desigur, l-a chemat și pe stăpânul Sfântului, care a confirmat și el statutul de creștin, fapt ce a fost înregistat în codicele judecătorului. După această întâmplare, tânărul s-a căsătorit cu Elena.

După o vreme, stăpânul său fiind transferat cu slujba în Proúsa din Asia Mică, a trebuit să-l însoțească, dar mai târziu s-a întors în Ioánnina, unde s-a angajat tot ca îngrijitor de cai la un alt comandant. Când a plecat și acesta, Sfântul nu l-a mai urmat, ci a rămas cu familia sa, pentru că între timp soția îi născuse un fiu, pe care îl botezase cu numele Ioan.

Odată, însă, pe când Sfântul Gheorghe mergea în târg să caute de lucru, s-a întâlnit cu acel hoge, care îl acuzase. Cum l-a văzut, acela l-a prins de mână și l-a întrebat: Continuă să citești →

IMNE LA SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE (17 ianuarie)

IMNE LA SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE

(17 ianuarie)

17 ianuarie: TROPARUL SF. ANTONIE CEL MARE (ARABIAN)

Sfântul Antonie – 17 ianuarie

 

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL PETRU LA SĂRBĂTOAREA CINSTIRII LANŢULUI SFÂNTULUI APOSTOL PETRU (II) -16 ianuarie

Časne-verige-Sv.apostola-Petra

ORNAM1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL PETRU LA SĂRBĂTOAREA CINSTIRII LANŢULUI SFÂNTULUI APOSTOL PETRU (II)

Tropar la Sărbătoarea Cinstirii lanţului Sfântul Apostol Petru, glasul al 4-lea:

Roma nepărăsind, la noi ai venit prin cinstitele lanţuri ce ai purtat, întâistătătorule pe scaunul Apostolilor. Pe care cu credinţă cinstindu-le, te rugăm: cu ale tale rugăciuni către Dumnezeu, dăruieşte nouă mare milă.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmos: Cetele israeliteneşti…

Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prăznuieşte acum, dănţuind, toată Biserica lui Hristos, întru Duhul, lăudându-te pe tine cu credinţă şi sărutând cinstitul tău lanţ cu dragoste, Apostole, întâi şezător pe scaun, pe care l-ai purtat robit fiind, fericite, legând pe tiranul. Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL PETRU LA SĂRBĂTOAREA CINSTIRII LANŢULUI SFÂNTULUI APOSTOL PETRU (I) – 16 ianuarie

Lanturile-Sfantului-Petru1

ORNAM1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL PETRU LA SĂRBĂTOAREA CINSTIRII LANŢULUI SFÂNTULUI APOSTOL PETRU (I)

Tropar la Sărbătoarea Cinstirii lanţului Sfântul Apostol Petru, glasul al 4-lea:

Roma nepărăsind, la noi ai venit prin cinstitele lanţuri ce ai purtat, întâistătătorule pe scaunul Apostolilor. Pe care cu credinţă cinstindu-le, te rugăm: cu ale tale rugăciuni către Dumnezeu, dăruieşte nouă mare milă.
Continuă să citești →

16 ianuarie: Sfântul Mucenic Danact citețul

Sfântul Mucenic Danact citețul

(16 ianuarie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3

În ziua de 16 ianuarie, în biserici se aude făcându-se pomenirea sfântului mucenic Danact citețul.

Acest sfânt mucenic al Domnului a viețuit în veacul al II-lea, în Avlovna Iliricului, fiind citeț al bisericii de acolo.

Năvălind păgânii, el luă veșmintele bisericii pentru a le scăpa de pângărire și fugi cu ele, însă într-un sat fu prins de păgâni și silit să jertfească idolului Dionis. Și neplecându-se la aceasta, i se tăie capul cu sabia. 

Astfel primi cununa de bună mireasmă a muceniciei smeritul slujitor al Domnului cel plin de evlavie și râvnă. Continuă să citești →

16 ianuarie: Închinarea Cinstitelor Lanţuri ale Sfântului Apostol Petru

Închinarea Cinstitelor Lanţuri ale Sfântului Apostol Petru

(16 ianuarie)

  


Această pomenire se face pentru lanţurile cu care Sfântul Apostol Petru a fost legat de nelegiuitul Irod şi care la venirea îngerului în temniţă au căzut de pe dânsul. Lanţurile au fost păstrate atât pentru pomenirea Apostolului, cât şi pentru puterea lor tămăduitoare, căci mulţi bolnavi atingându-se de ele au aflat tămăduire.

Sfântul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului (pomenit la 2 iulie), a dăruit aceste lanţuri împărătesei Eudoxia, soţia lui Valentinian. Eudoxia a zidit Biserica Sfântului Petru şi a aşezat într-însa aceste lanţuri, împreună cu lanţurile cu care fusese legat Sfântul Petru înainte de moartea sa sub împăratul Nero.  Continuă să citești →

16 ianuarie: POMENIREA ÎNCHINĂRII CINSTITULUI LANŢ AL SF. AP. PETRU

Απολυτίκιο – Προσκύνηση της Τιμίας Αλύσεως του Αποστόλου Πέτρου

(16 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

ORNAM1

Cînd Sfîntul Apostol Petru a fost dus în temniţă de împăratul Irod şi era legat cu două lanţuri de fier, dormind el noaptea între doi ostaşi, a venit îngerul Domnului şi lovindu-l în coastă, l-a deşteptat şi l-a scos afară, căzînd de pe dînsul lanţurile cele de fier; despre aceasta se scrie în Faptele Apostolilor: Şi s-a auzit acea prea slăvită izbăvire din legături şi din temniţă a lui Petru, prin toată cetatea Ierusalimului. Atunci nişte credincioşi, în taină luînd lanţurile acelea, le-au păstrat la ei, avîndu-le înaintea ochilor, ca pe însuşi Sfîntul Apostol Petru; care nezăbovind după acea ieşire din temniţă, s-a dus în alte ţări, propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, şi nu s-a arătat în Ierusalim.

Deci, lanţurile acelea au luat putere tămăduitoare de la trupul apostolului. şi precum erau maramele şi basmalele lui Pavel, aşa şi lanţurile lui Petru, care au ros trupul lui, tămăduiau neputinţele şi goneau duhurile cele viclene. Drept aceea, se cinsteau cu cucernicie de cei credincioşi acele cinstite lanţuri, cărora li se închinau şi cu dinadinsul le păstrau, din neam, ca moştenire; pentru că părinţii le lăsau copiilor lor, iar copiii venind în locul tatălui, le încredinţau moştenitorilor lor. Şi astfel unul după altul primindu-le şi unul altuia spunînd de cine s-au atins lanţurile acelea şi de care trup s-au sfinţit.
 Continuă să citești →

16 ianuarie: Sfântul Maxim cel nebun pentru Hristos din Totma, Rusia

Sfântul Maxim cel nebun pentru Hristos din Totma, Rusia

(16 ianuarie)


Sfântul Maxim a trăit în veacul al XVII-lea în oraşul Totma, guberia Vologda. Acesta vreme de 45 de ani a luat pe umeri crucea nebuniei pentru Hristos, petrecând neîncetat în postiri, rugăciuni, goliciunea şi neîngrijirea de trup, pentru aceasta primi se la Dumnezeu darul facerii de minuni.

La adânci bătrâneţi, încununat de mulţimea anilor nevoinţelor sale, adormi cu pace în ziua de 16 ianuarie 1650, fiind înmormântat în biserica Învierii Domnului din satul Varniţa.

Cinstirea sa locală începu în anul 1715, în urma mulţimilor de minuni ce izvorau de la mormântul său.

Pomenirea sa se săvârşeşte în ziua adormirii sale, la 16 ianuarie.

+ * + * +

Glasul Apostolului Tău, Pavel, care zice: Noi nebuni pentru Hristos, auzind robul Tău Maxim, Hristoase Dumnezeule, nebun s-a făcut pe pământ. Pentru aceea săvârşind pomenirea lui, Ţie ne rugăm, Doamne, mântuieşte sufletele noastre. (Troparul Sfântului) Continuă să citești →

16 ianuarie: Sfântul Nou Mucenic Damaschin din Gabrovo, Bulgaria

Acesta se născu în oraşul Gabrovo, din Mitropolia Târnovei, Bulgaria. Dorind să fie călugăr, se duse în Sfântul Munte şi intră în Mănăstirea Hilandar, reîntemeiată de Ştefan Nemania şi de Sfântul Sava al Serbiei, fiul său.

Mai târziu, fu hirotonit diacon şi preot, fiind trimis de mănăstirea sa la felurite ascultări. Una din aceste ascultări îl duse în târgul Sfistovi din Bulgaria, unde se afla un metoc al Mănăstirii Hilandar. Continuă să citești →