28 iulie: TROPARUL ŞI VIAŢA CUV. IRINA DIN HRISOVALANT (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA CUV. IRINA DIN HRISOVALANT

28 iulie

TROPAR AUDIO

 Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Irina, care era din Capadocia si se afla în Manastirea lui Hrisovalant.

IrinaSfânta Irina traia in Capadocia, in sânul unei familii instarite si de neam ales, in vremea de dupa moartea imparatului iconoclast Teofil (842). Teodora, asigurând regenta, cauta in intreaga Imparatie o sotie pentru fiul sau, imparatul Mihail al III lea (842-867). Remarcata de trimisii Curtii pentru frumusetea sa si pentru nobletea deprinderilor sale, Irina fu trimisa la Constantinopol impreuna cu sora sa, care s-a casatorit mai târziu cu imparatul Bardas, fratele Teodorei. Fiind in trecere pe lânga Muntele Olimp din Bitinia, facu o vizita sfântului Ioanichie  cel Mare (cf. 4 noiembrie) care o saluta prezicându-i ca avea sa devina Stareta a Manastirii lui Hrisovalant. Providenta impiedicase casatoria ei cu imparatul si cu inima usurata si plina de bucurie ea isi imparti averea si se retrase la manastirea lui Hrisovalant, ctitorita de patriciul Nicetas (Nicolae), in apropierea rezervorului de apa ce poarta numele lui Aspar, intr-un loc placut, departe de pietele publice si de locurile zgomotoase. Cu ocazia consacrarii in monahism, preafericita taie, odata cu podoaba parului sau, orice legatura care o mai tinea legata de lume si se deda cu sârguinta lucrarii ascezei, stiind ca in masura in care trupul este slabit, omul interior se reînnoieste si se apropie de Dumnezeu. Invesmântata cu o singura tunica, pe care o schimba o data pe an, hranindu-se doar  cu pîine si apa,  se supunea de bunavoie, cu bucurie, la tot ce i se oferea, fara sa se împotriveasca sau sa cârteasca.  Cainta ei neincetata ii umplea inima de bucurie si facea sa-i straluceasca fata ; asemeni unui pamânt fertil, ea rodea fructele imbelsugate ale sfintelor virtuti. Le privea pe toate maicutele ca pe niste regine si se considera slujitoarea lor, dedându-se celor mai grele munci pentru a le ajuta. Continuă să citești →

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: …Lucru rar să vedeţi doi preoţi plini de iubire, doi episcopi plini de iubire…

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a 7 – a după Rusalii (fragment)

… – Soția mea nu mă înţelege, zice bărbatul, nu găsesc înţelegere… Un mare basm și aceasta. Aici nu a găsit înţelegere Hristos. Ce zice astăzi Evanghelia? A dat lumină orbilor, a scos demonul şi surdomutul a vorbit şi în timp ce oamenii Îl slăveau pe Dumnezeu, fariseii Îl numeau  arhi-diavol, căpetenia diavolilor: „cu domnul demonilor”, zice, „scoate pe demoni” (Matei 9, 34).

Una singură este calea cea binecuvântată care duce la iubire şi la bună înţelegere; aceasta, pe care a trasat-o Sfântul Duh prin cuvintele „Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi”. Astfel, iubiţii mei, ajungem la realizarea marii aspiraţii. Şi marea aspiraţie este buna înţelegere; pentru că spre aceasta duce cuvântul acesta, la un scop înalt care se numeşte bună înţelegere, concordie sau armonie.

Dar pe cât de înalt bun este buna înţelegere, pe atât este de rar. Mai uşor este să găseşti diamante decât să găseşti bună înţelegere în lume. Rar lucru să găseşti o familie plină de iubire, părinţi legaţi de copii. Rar lucru să găseşti un sat plin de iubire – întrebaţi-mă pe mine care am cutreierat mii de sate din Elada. Rar lucru să găseşti un oraş plin de iubire, un neam plin de iubire. În trei mii de ani, de când există neamul nostru, doar de patru – cinci ori s-a aflat unit, ne-am răbdat cu toții unul pe altul şi atunci a ajuns până la stelele cerului. De cele mai multe ori am fost despărţiţi, dezbinaţi şi am ajuns până în tartarul iadului. Mare lucru este buna înţelegere, concordia, armonia.

Şi nu numai în societate, dar şi în biserică, fraţii mei – nu am urcat aici să vă spun minciuni. Lucru rar să vedeţi o parohie plină de iubire; lucru rar să vedeţi doi preoţi plini de iubire, doi episcopi plini de iubire, doi predicatori plini de iubire; lucru rar să vedeţi două asociaţii – asociaţii religioase, vă rog – pline de iubire.  Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN LA POMENIREA SF. M. MC. PANTELIMON (27 iulie)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN LA

POMENIREA SF. M. MC. PANTELIMON

 – 27 iulie –

Legături:

 

A FOST PRIGONIT DIN INVIDIE

„Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.” (Matei 27,18)

Şi iarăşi, iubiţii mei, cinstim sfânta pomenire a Marelui Mucenic Pantelimon. Tema noastră va fi întrebarea: Care este pricina prigoanei Sfântului Pantelimon? La aceasta vom da un scurt răspuns.

***

Sfântul Pantelimon a trăit şi s-a nevoit în epoca prigoanelor, când la Roma era împărat Diocleţian. S-a născut în Nicomidia, din Asia Mică. Tatăl său era idolatru, iar mama lui era dintre femeile care sădeau adânc în inima copiilor lor credinţa în Hristos. Aşadar, Sfântul Pantelimon a fost învăţat adevărurile credinţei de mama lui.

Era inteligent, binecrescut. Avea înclinaţie spre studiu. A studiat medicina lângă distinşi oameni de ştiinţă. S-a dovedit un medic excepţional. Mulţi medici existau atunci, după cum există şi astăzi. Însă rar se întâmplă să găseşti un medic creştin. Majoritatea sunt necredincioşi, materialişti. Şi măcar de-ar fi valoroşi?… Dumnezeu să vă păzească să nu ajungeţi pe mâinile lor. Sfântul Pantelimon era diferit. Prin ce era diferit? Era diferit în trei puncte.

 Mai întâi, în ceea ce priveşte banul. Ceilalţi erau iubitori de arginţi. Profitau de pe urma bolnavilor şi adunau comori. Sfântul Pantelimon era dezinteresat, ideolog. El îşi exercita ştiinţa ca pe o misiune. Îl vedeau noaptea, vizitând colibele ca un înger. Dacă ceilalţi mergeau doar la casele celor mari, el mergea în cartierele sărace şi îi slujea pe cei bolnavi. Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC ŞI TĂMĂDUITOR PANTELIMON (27 iulie)

pantelejmon

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC ŞI TĂMĂDUITOR PANTELIMON (27 iulie)

Troparul Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimon, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea

Irmosul:

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntrarmată; iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prearău Domnul Cel Preaslăvit, căci cu slavă S-a preamărit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice şi Tămăduitor Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apropiindu-te de Hristos de bunăvoie, mai înainte de sfârşitul tău cel întru Hristos, ai înviat un mort oarecând; şi acum, preafericite şi pe mine cel omorât cu muşcarea păcatului, mă înviază cu rugăciunile tale, Sfinte Pantelimon.

Stih: Sfinte Mare Mucenice şi Tămăduitor Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răsărit-ai ca o stea purtând în tinereţe minte de bătrân şi de Dumnezeu gânditoare; iar prin frumuseţea trupului podoabă sufletească agonisindu-ţi, Cuvântului Celui Preaslăvit te-ai arătat preafrumos.

Stih: Sfinte Mare Mucenice şi Tămăduitor Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-te pentru lume şi întru Hristos îmbrăcându-te, preafericite, prin baia Botezului, te-ai făcut organ de Dumnezeu purtător şi vas lucrării Duhului, pe toţi vindecând şi bolile tuturor tămăduind.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înţelepciunea prietenă ţie câştigându-ţi şi părtaş vieţii aducându-te, de la dânsa te-ai cinstit şi cu cununa darurilor te-ai împodobit, cu luminarea dumnezeieştilor raze, fericite, strălucind.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu binecuvântări, Preacurată Cinstită, ai încununat firea cea blestemată de Făcătorul pentru neascultare, Ceea ce ai născut pe Hristos şi din stricăciune ai slobozit-o. Pentru aceasta, bucurându-ne, toţi credincioşii pe tine te fericim. Continuă să citești →

ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC ŞI TĂMĂDUITOR PANTELIMON (27 iulie)

Св.Пантелејмон

ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC ŞI TĂMĂDUITOR PANTELIMON (27 iulie)

Troparul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane! Continuă să citești →

27 iulie: Sfântul Nou Mucenic Hristodul din Valta, Kassandra, Grecia

Sfântul Nou Mucenic Hristodul din Valta, Kassandra, Grecia

(27 iulie)

Sf Nou Mc Hristodul din Valta, Kassandra (1777) 1.1

(Sursă: http://proskynitis.blogspot.ro)

Acesta era de obârșie din satul Valta care se afla în ținutul Kassandra, Grecia. Copil fiind încă, se duse la Tesalonic unde ajunse ucenic la un croitor care lucra cu lână. Fiind în Tesalonic, sfântul Hristodul făcea adesea călătorii împreună cu ceilalți croitori. Într-una din călătorii în insula Chios, aduse o cruce mare pe care o dărui bisericii Sfântului Atanasie din Tesalonic, fiindcă era prieten cu paraclisierul bisericii.

Continuă să citești →

Preasfinţitul Sebastian: PREDICĂ LA DUMINCA A VII-A DUPĂ RUSALII: DESPRE ,,DISCREŢIA’’DOMNULUI

PREASFINŢITUL SEBASTIAN:

PREDICĂ LA DUMINCA A VII-A DUPĂ RUSALII


 Vindecarea a doi orbi şi un mut-Mt. 9,27-35

  * * * 

 DESPRE ,,DISCREŢIA’’DOMNULUI

Alte predici:

       Dreptmăritori creştini,

Evanghelia de astăzi ne propune spre meditaţie alte două vindecări săvârşite de Mântuitorul Hristos, după ce, acum trei duminici ne-a fost prezentată vindecarea slugii sutaşului din Capernaum(Mt. 8,5-15), acum două duminici vindecarea celor doi demonizaţi dinGadara (Mt. 8,28-34 şi 9,1), iar duminica trecută vindecarea slăbănogului din Capernaum (Mt. 9,1-8). De data aceasta doi orbi, cerându-I cu credinţă izbăvire lui Iisus, au fost vindecaţi, iar unui mut, care avea demon, la insistenţele celor apropiaţi lui, Domnul i-a dezlegat graiul, şi acesta a putut vorbi. Continuă să citești →

27 iulie: Sfântul Clement Făcătorul de Minuni, Arhiepiscopul Ohridei, cel Întocmai cu Apostolii

Sfântul Clement Făcătorul de Minuni, Arhiepiscopul Ohridei, cel Întocmai cu Apostolii

722px-Saint_Clement_of_Ohrid_(icon,_13th-14th_century)

Sfântul Clement al Ohridei (icoană din sec. XIII-XIV)

Urmaş vrednic al celor doi sfinţi întocmai cu Apostolii, Chiril şi Metodiu, „luminătorii slavilor”, a fost Sfântul Clement, făcătorul de minuni, arhiepiscopul Ohridei, păstor prealuminat şi învăţător al dreptei credinţe pe întreg cuprinsul provinciei Moesia[1], a cărui pomenire o săvârşesc toate popoarele din Balcani, în ziua de 25 noiembrie.

Urmând cu sfinţenie calea învăţătorilor săi, s-a asemănat acestora, având ca model viaţa lor cea aleasă, dar şi a celorlalţi vrednici urmaşi ai lor, de aceea, cu mulţime de daruri a fost slăvit de Dumnezeu şi asemenea îngerilor s-a arătat, iar numele său se află scris în cartea Lui Dumnezeu, în ceruri, aşa după cum menţionează biograful său.

Continuă să citești →

27 iulie: SFÂNTUL NICOLAE KONCIANOV CEL NEBUN PENTRU HRISTOS DIN NOVGOROD, RUSIA

 SFÂNTUL NICOLAE KONCIANOV CEL NEBUN PENTRU HRISTOS DIN NOVGOROD, RUSIA 

27 iulie

Acesta s-a născut într-o familie aleasă din Novgorod. Din anii tinereţii îndrăgea toate cele ale evlaviei, era nelipsit de la Biserică şi se îndeletnicea cu postul şi rugăciunea. Văzându-i buna petrecere şi buna cuviinţă, oamenii începură să îl laude, iar sfântul Nicolae dorind a fugi de slava cea deşartă a lumii acesteia, luă pe umeri greaua cruce a nebuniei pentru Hristos. Astfel, cutreiera oraşul îmbrăcat în zdrenţe, îndurând bătăi, ocări şi batjocuri, iar el, asemeni sfântului Teodor cel nebun pentru Hristos (pomenit la 19 ianuarie), spunea fără înconjur locuitorilor Novgorodului despre meandrele primejdioase ale vieţii acesteia în care fiecare dintrei ei se lăsa prins.

Odată, merse de-a lungul Volkovului ca pe un pământ tare şi aruncă cu un capăt de varză către sfântul Teodor, de unde numele de Koncianov („capăt de varză”).

Sfântul Nicolae primi de la Dumnezeu darul străvederii şi al facerii de minuni.

Altădată, fiind izgonit de la o sărbătoare unde fusese chemat, plecă. Îndată însă, vinul din butoi dispăru. Nedumeriţi, oamenii îşi dădură în cele din urmă seama că pentru izgonirea sfântului Nicolae se întâmplase aceasta. Numai după întoarcerea şi rugăciunea sa, vinul reapăru după cum era. Continuă să citești →

27 iulie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. M. MC. PANTELIMON (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Παντελεήμονος – 27 ΙΟΥΛΙΟΥ

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. M. MC. PANTELIMON

27 iulie

 

Pantelimon

Pe vremea împărăţiei păgînului Maximian, cumplitul muncitor al creştinilor, toată lumea era acoperită cu întunericul păgînătăţii închinării la idoli. Atunci s-a făcut mare prigonire pretutindeni celor ce credeau în Hristos. Deci, mulţi mărturisitori ai preasfîntului nume al lui Iisus Hristos au fost ucişi. Între aceştia a pătimit pentru Hristos şi Sfîntul Mare Mucenic Pantelimon, din cetatea Nicomidiei, care se află în părţile Bitiniei. Acest slăvit între mucenici şi răbdător de chinuri al lui Hristos, s-a născut în cetatea Nicomidiei, din tată de neam bun, cinstit şi bogat, cu numele Evstroghie şi din maica sa, Euvula.

Tatăl său era cu credinţa păgîn, sîrguindu-se cu căldură la închinarea idolilor, iar maica sa era creştină. Ea a învăţat de la strămoşii săi sfînta credinţă, slujind cu osîrdie lui Hristos. Deci, fiind însoţiţi cu trupurile, erau însă despărţiţi cu duhul, el jertfind mincinoşilor zei, iar ea aducînd jertfe de laudă adevăratului Dumnezeu. Născînd ea acest prunc, despre care ne este cuvîntul, l-a numit pe el Pantoleon, care se tîlcuieşte „cu totul leu”, ca cel ce avea să fie cu bărbăţia asemenea cu leul, însă mai pe urmă a fost numit Pantelimon, adică „întru tot milostiv”, pentru că tuturor s-a arătat că este milostiv. El tămăduia pe cei bolnavi fără de plată, iar pe cei săraci îi miluia, împărţind averile părinteşti celor ce aveau trebuinţă. Continuă să citești →

27 iulie: Manastirea Sfantul Pantelimon – Sfantul Munte Athos

Manastirea Sfantul Pantelimon – Sfantul Munte Athos

Manastirea Sfantul Pantelimon - Sfantul Munte Athos

Manastirea Sfantul Pantelimon, cunoscuta si sub denumirea de „Russikon”, este marea lavra a rusilor din Sfantul Munte Athos. „Russikon” este de fapt numele vechii asezari monahale rusesti, aflata mai sus, pe munte, in dreptul noii manastiri.

Manastirea ruseasca Sfantul Pantelimon este construita in partea de sud-vest a peninsulei athonite, intre Manastirea Xenofont si Manastirea Xiropotamu. Imbinand stilul local, cu cel tipic rusesc, ansamblul monahal condus de rusi este unul dintre cele mai vii si colorate din intregul Sfant Munte.

Continuă să citești →

PREDICĂ LA SFÂNTA MUCENIŢĂ PARASCHEVI

Predica Mitropolitului Augustin de Florina

la pomenirea Sfintei Muceniţe Paraschevi


– 26 iulie –

CINSTITĂ MISIONARĂ AVÂND CA ARMĂ SFÂNTA SCRIPTURĂ

Sărbătoare. Sărbătorim astăzi, iubiţii mei, sărbătoarea marii muceniţe Sfânta Paraschevi. Dar cum sărbătorim? Aici e marea problemă. Pentru că spune undeva în Scriptură Dumnezeu: „Urăsc sărbătorile şi prăznuirile voastre” (vezi Amos 5, 21; Isaia 1, 14). De ce? Pentru că există două moduri de sărbătorire: cel uşor şi cel greu. Cel uşor este să venim şi să ne aprindem lumânarea şi să ne închinăm la icoană. Nimeni nu le condamnă pe acestea; nu suntem protestanţi şi iehovişti. Nu trebuie însă să ne limităm la această sărbătorire uşoară. Cealaltă, sărbătorirea grea, care e? De ce Sfânta noastră Biserică îi sărbătoreşte pe sfinţi? Îi prezintă înaintea noastră ca modele, ca prototipuri. Pentru că sfinţii au demonstrat că cele pe care le învaţă Hristos nu sunt teorie, nu sunt utopie, nu sunt de neîndeplinit. „Şi cine le face?!…”, auzim de obicei. Sfinţii contrazic această poziţie; pentru că au dovedit prin viaţa lor, prin predica lor şi prin sângele lor că acestea pot să fie împlinite. Au demonstrat că Hristos viază şi împărăţeşte în vecii vecilor în persoana sfinţilor şi a martirilor.
Şi nu doar în timpurile de demult. Şi astăzi există sfinţi, în veacul acesta, ca de pildă Sfântul Nectarie, care a trăit în zilele noastre, şi sfinţii din ţările unde există ateism. Nu există epocă care să nu-i aibă pe sfinţii şi martirii ei.
Nu sunt unul şi doi. Sunt nenumăraţi, un constelaţie. O stea în această constelaţie, o stea de primă mărime este şi Sfânta Paraschevi.
Nu voi istorisi viaţa ei. Vă voi oferi în linii scurte o icoană a ei. Continuă să citești →

26 iulie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. PARASCHEVI DIN ROMA (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. PARASCHEVA DIN ROMA

26 iulie 

TROPAR  AUDIO

Parascheva din Roma

Sfînta Parascheva, cuvioasa muceniţă a lui Hristos, s-a născut într-un sat din cele ce erau în hotarele Romei celei vechi, din părinţi creştini cu numele Agaton şi Politeia. Aceştia păzeau poruncile Domnului fără pregetare, dar n-aveau copii. Ei se rugau cu dinadinsul lui Dumnezeu ca să le dea copii. Ziditorul şi Milostivul Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El, ascultîndu-le rugăciunea, le-a dăruit pe această fiică, care s-a născut în ziua a şasea a săptămînii, numind-o în Sfîntul Botez, Parascheva, după numele zilei în care se născuse, fiindcă ziua a şasea la greci se numeşte Parascheva, adică Vineri. După ce a fost înţărcată din tînără vîrstă, a fost dăruită lui Dumnezeu. Sfînta Parascheva a fost învăţată de maica sa toate tainele credinţei creştineşti şi ea se îndeletnicea de-a pururea şi necontenit cu rugăciunea în biserică şi, învăţînd Sfintele Scripturi, citea totdeauna sfintele cărţi.

După moartea părinţilor ei, a împărţit la săraci toate averile ce-i rămăseseră. Apoi, tunzîndu-se şi îmbrăcîndu-se în schima monahală, a ieşit, propovăduind numele adevăratului Dumnezeu şi al Domnului nostru Iisus Hristos, întorcînd pe mulţi din elini la cunoştinţa lui Dumnezeu. În vremile acelea, împărăţind în Roma Antonin, nişte iudei au pîrît-o către dînsul, zicînd: „Împărate, o femeie oarecare, cu numele Parascheva, propovăduieşte pe Iisus, Fiul Mariei, pe care părinţii noştri L-au pironit pe cruce”. Continuă să citești →

26 iulie: SF. CUVIOS IOANICHIE DE LA MUSCEL ( VIAŢA, SLUJBA, ACATISTUL)

Sf. Cuvios Ioanichie de la Muscel

(26 Iulie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Troparul Cuviosului Ioanichie, Schimonahul din Sihăstria Valea Chiliilor, Mănăstirea Negru Vodă (glasul 1).

Locuitor în sihăstrie şi înger trupesc, de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Ioanichie; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Condacul Cuviosului Ioanichie, Schimonahul din Sihăstria Valea Chiliilor, Mănăstirea Negru Vodă (glasul 8).

Ca o floare de primăvară s-a deschis peştera din Valea Chiliilor ca să dea rodul înmiresmat al moaştelor tale, Sfinte Cuvioase Ioanichie. Pentru aceea mulţumim lui Dumnezeu pentru darul dobândit, iar ţie îţi cântăm: Bucură-te, Părinte Cuvioase, podoaba sihaştrilor şi tămăduitorul bolnavilor!

Rugăciune către Sfântul Ioanichie. Continuă să citești →

25 iulie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. ANA (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. ANA 

25 iulie

TROPAR AUDIO

Ana

Sfînta Ana, care a fost bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, se trăgea din seminţia lui Levi. Ea era fiica Mariei şi a preotului Mathan, care a preoţit pe timpul împărăţiei Cleopatrei şi a lui Sapor, împăratul perşilor, mai înainte de împărăţia lui Irod Antipa. Preotul Mathan a avut trei fete: Maria, Sovia şi Ana. Pe cea dintîi a măritat-o în Betleem şi a născut pe bunica Salomeea; pe cea de-a doua a măritat-o tot în Betleem şi a născut pe Elisabeta, soţia preotului Zaharia şi mama Înaintemergătorului; iar pe cea de a treia, adică pe Sfînta Ana, a măritat-o în pămîntul Galileei şi a născut pe Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea bunica Salomeea, Elisabeta şi Sfînta Maria, sînt fete de trei surori.

Sfînta Ana, după ce a născut pe izbăvitoarea a toată lumea, după ce a înţărcat-o şi după ce a dăruit-o Bisericii, ca pe un dar fără de prihană lui Dumnezeu Atotţiitorul, vieţuind cealaltă vreme a vieţii sale în post, rugăciuni şi faceri de bine către cei lipsiţi, s-a dus în pace către Domnul.

Continuă să citești →