Sfinte lăcaşuri cu părticele din cinstitele moaşte ale Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie :

Biserici şi paraclise care sunt azi în sărbătoare

Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie este ocrotitorul a numeroase lăcaşuri de cult din ţară. Pentru evlavia credincioşilor faţă de acest sfinţit mucenic, în mai multe biserici se păstrează părticele din cinstitele sale moaşte. Vindecător al ciumei, Sfântul Haralambie este prăznuit şi la biserica spitalului leprozeriei din Tichileşti, Tulcea.

Credincioşii constănţeni au prilejul să se închine moaştelor Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, aduse din Grecia, ale Sfântului Apostol Andrei, aduse de la Mănăstirea „Sfântul Apostol Andrei”, şi ale Sfântului Sfinţit Haralambie. Cinstitele moaşte au fost aduse ieri la Biserica „Sfântul Sfinţit Haralambie” din Constanţa (foto) cu ocazia hramului. Programul liturgic a început de aseară, când un sobor de preoţi a săvârşit Vecernia şi Taina Sfântului Maslu. Astăzi, Sfânta Liturghie este oficiată de Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, potrivit Biroului de comunicare al eparhiei. Sfintele moaşte vor rămâne în Biserica „Sfântul Sfinţit Haralambie” din Constanţa până mâine. De asemenea, părticele din moaştele Sfântului Mucenic Haralambie sunt aduse astăzi spre închinare la biserica Parohiei Greci, cu hramul „Sfântul Haralambie”, din Protoieria Niculiţel, construită în anul 1877. Preasfinţitul Visarion, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, săvârşeşte Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Tot Preasfinţia Sa a adus şi racla cu cinstitele moaşte de la biserica Parohiei „Buna Vestire” din municipiul Tulcea. Continuă să citești →

Suflete, ce se întâmplă cu tine de nu te poți bucura de Învierea lui Hristos?

Pe cât de miraculoase şi impresionante au fost pentru mine sărbătorile Învierii în primii ani de revenire la Dumnezeu, pe atât de apăsătoare şi grea a fost noaptea sau poate chiar şi întreaga perioadă a Învierii în unul din anii care au urmat. Atât la slujba de Înviere, cât şi mai apoi de sărbătorile de Paști, nu am simţit nici o bucurie lăuntrică, nici o trăire adevărată a acestei Sfinte Sărbătoti. O senzație de anxietate, de tristeţe… Continuă să citești →

24 IANUARIE 1859 – ZIUA DE NAŞTERE A STATULUI ROMÂN 

Stereotip şi formal, de când mă ştiu, sărbătoarea naţională de la 24 ianuarie este omagiată drept Unirea cea Mică sau Ziua Unirii. Am crescut cu imaginile lui Cuza şi moş Ion Roată şi voi îmbătrâni tot cu hora Unirii şi rememorarea pas cu pas a evenimentului. Uităm, voit sau nu, că Unirea a fost doar o etapă a unui proces istoric care s-a concretizat prin formarea primului stat al românilor şi care poate fi numit naţional. Deci, noi serbăm amorul, în loc să ne bucurăm de copil.  Continuă să citești →

Căderea Constantinopolului

Bogdan Mateciuc

Legături:

• 29 MAI 2012: 559 DE ANI DE LA CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI (2 documentare VIDEO)
• 29 MAI 2012: 559 DE ANI DE LA CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI

* * *

În cei aproape 1100 de ani de existentă ai Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori. A fost cucerit numai de două ori, în timpul Cruciadei a patra din 1204 şi atunci când bizantinii l-au recucerit câteva decenii mai târziu, în 1261. În următoarele două secole, imperiul a fost redus treptat de către o nouă ameninţare, Imperiul Otoman.

Imperiul în vremea lui Iustinian, veacul al şaselea

După ce împăratul Iustinian reuşise, în veacul al şaselea, să recucerească teritorii pierdute şi să facă din nou din Mediterana, pentru ultima oară, un lac roman,  în 1453 „imperiul” nu era altceva decât cetatea Constantinopolului şi o porţiune din Peloponez (cu centrul în cetatea Mistra). Constantinopolul era deja înconjurat din toate părţile de otomani. Decimat de Cruciada a patra, de războiul civil din 1341-1347 urmat de ciuma bubonică, imperiul consta acum din mai multe sate înconjurate cu ziduri, separate de câmpii vaste, toate înconjurate de zidurile ridicate de împăratul Theodosius în veacul al patrulea. Administraţia provinciilor era nefuncţională, Thracia fiind controlată de nişte feudali care, în ciuda avuţiilor lor, nu-şi plăteau dările către centru.

  Continuă să citești →

Nevinovata grijă pentru lucruri uneori chiar foarte mărunte poate zădărnici cea mai importantă coordonată a duhovniciei, care este rugăciunea

Nicușor Deciu

„Am atâtea lucruri de făcut, atâtea probleme de rezolvat pentru ziua de mâine; copiii, serviciul, telefoane de dat, de făcut aprovizionarea casei etc., simt că-mi plesneşte capul!“ De câte ori nu am auzit şi nu am rostit aceste cuvinte, aproape fără a conştientiza că acest lucru este de fapt o nesocotire a îndemnului Mântuitorului de a nu ne îngriji de ziua de mâine (cf. Matei 6, 34). Cu toată consimţirea asupra valabilităţii poruncii dumnezeieşti, sunt absolut sigur că oricine, cel puţin într-o anumită perioadă a vieţii, face teribila experienţă a grijilor, a îngrozitoarei presiuni pe care acestea le exercită asupra sufletului omenesc. Dar socotesc că fie şi numai o singură şi neînsemnată grijă este în stare să dărâme un suflet necăjit sau neputincios, care nu sesizează pericolul ascuns în spatele strategiei grijii. Aceasta pentru că totdeauna grija te propulsează prin aspectul ei activ în viitor. Grija ne scoate din momentul prezent şi ne secătuieşte de energie prin amplificarea de necontrolat a gândurilor şi a planurilor pentru ceea ce vom face cândva, lipsindu-ne de trăirea deplină aici şi acum. De aceea şi Mântuitorul nu învaţă să nu ne îngrijim de anumite lucruri necesare, complicate sau de mare importanţă, ci de nimic din cele ale lumii, dându-ne în acest fel soluţia pentru felul cum poate fi retezat din rădăcină tot stresul cotidian. Şi înclin să cred că la fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte atitudinea faţă de proiectele pe termen lung care vizează afaceri sau persoane. Continuă să citești →

Dragi femei, n-aveţi ce sărbători pe 8 martie!

Sătul să explic în privat de ce nu serbez pe nimeni de 8 martie, după ce am publicat mai multe texte pe subiect şi în ROST, reiau aici o foarte bună desluşire făcută de prietenul Răzvan Codrescu:

„Toată lumea s-ar cădea să cunoască adevărata poveste a zilei de 8 martie (demagogic numită “internaţională”, căci n-au sărbătorit-o oficial, după modelul Sovietelor, decît ţările din fostul “lagăr socialist”, iar în restul lumii numai anumite cercuri de stînga, marxiste sau marxizante). Continuă să citești →

Numai anumiți preoți aveau voie să intre în templul propriu-zis, adică în sanctuar, iar în Sfânta Sfintelor, doar arhiereul intra, o singură dată pe an, în ziua ispășirii.

De fapt, există o singură scenă în Noul Testament care se petrece în interiorul templului: întâlnirea cu îngerul a preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care fusese desemnat, prin tragere la sorți, să intre în templu și să ardă tămâie pe altarul de aur (Luca 1, 9).

În imaginea de mai jos, se poate observa cum era împărțit sanctuarul.

În prima încăpere, numită Sfânta, intra preotul ca să tămâieze și aici se aflau candelabrul cu șapte brațe, masa punerii pâinilor și altarul tămâierii. Cea de-a doua încăpere, numită Sfânta Sfintelor, era despărțită de Sfânta printr-o catapeteasmă realizată din materiale textile, pe care erau brodate chipuri de heruvimi. Din păcate, aici nu se mai afla chivotul legii, ca în templul lui Solomon, ci era o cameră goală.

Prin „templu” nu se înțelegea doar sanctuarul.

Dar, prin denumirea de „templu”, evreul nu înțelegea doar sanctuarul, ci și toate celelalte dependințe ale templului. De pildă, în ziua de astăzi, când spunem „mănăstire”, nu ne referim doar la biserica mănăstirii, ci la întregul complex monahal. Așa și templul: în jurul sanctuarului era un întreg complex de construcții, care erau destinate cultului divin public.

Continuă să citești →