Arhive categorii: Predici

Predică la pomenirea Sfintei Preacuvioasei noastre Maici Teodora de la Sihla a Părintelui Dorin Picioruş [7 august 2012]

Predică la pomenirea

Sfintei Preacuvioasei noastre Maici Teodora de la Sihla

[7 august 2012]

Iubiții mei,

Sfânta Teodora, darul lui Dumnezeu după numele ei, este cu adevărat o minune de om.

Pentru că a îmbinat căsătoria cu pustnicia și după o scurtă perioadă de viață împreună cu soțul ei, viitor monah și el, a trăit o perioadă în mănăstire…apoi 60 de ani în pustia Sihlei.

Până când hainele de pe ea s-au zdrențuit…așa cum o arată Icoana de deasupra…dar ajungând plină de slavă dumnezeiască…

Și văzând-o pe ea, la sfârșitul vieții sale…o vedem pe Sfânta Maria Egipteanca cea plină de slavă dumnezeiască și de harisme. Continuă să citești →

Mitropolitul Augustin de Florina: PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ – ASCULTARE FAŢĂ DE VOIA LUI DUMNEZEU

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ 

Alte predici:

* * *

ASCULTARE FAŢĂ DE VOIA LUI DUMNEZEU

„Şi iată glas din nori zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultaţi!”

(Matei 17, 5)

Religia noastră, iubiţii mei, este singura adevărată în lume. Pe cât se deosebeşte diamantul de pietriş, atât se deosebeşte religia noastră de toate religiile din lume. Şi este singura adevărată, pentru că Cel care a întemeiat Sfânta noastră Biserică nu este un om, ca noi toţi, ci este Dumnezeu şi om, Dumnezeu-Om. Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu. O strigă îngerii şi arhanghelii, proorocii, miriade de oameni. O strigă şi nenumăratele minuni pe care le-a făcut, le face şi le va face până la sfârşitul veacurilor. Iar una din cele mai mari minuni ale Sale este aceasta pe care o sărbătorim astăzi: Schimbarea la Faţă. Să vedem în câteva cuvinte această minune şi ce anume ne învaţă.

Când Hristos s-a născut din Preasfânta, s-a arătat în lume ca un om comun, ca cel mai sărac om. Noi toţi avem o căsuţă; nimeni nu este fără acoperiş. El nu a avut unde să locuiască. Când cineva a vrut să-L urmeze, Hristos i-a spus: „Păsările şi vulpile au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul” (Matei 8, 20; Luca 9, 58). Haine scumpe n-a purtat. Bani în buzunar nu a avut, pe jos mergea din sat în sat ca să propovăduiască Evanghelia. Aşadar, văzându-L oamenii aşa, nu au putut să-şi imagineze că sub această înfăţişare smerită se ascunde dumnezeiasca măreţie, se ascunde Dumnezeirea. Continuă să citești →

MITROPOLITUL IEROTEI DE NAVPAKATOS – TÂLCUIRE PATRISTICĂ LA PRAZNICUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ

Legături:

Schimbarea la Faţă a lui Hristos

Schimbarea la Faţă a lui Hristos de pe Muntele Tabor a avut loc cu puţin timp înainte de Patimi, mai precis, cu patruzeci de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit. De altfel, scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru a nu se face şovăielnici la vederea celor ce aveau să se petreacă în zilele următoare. Acest adevăr se vădeşte din troparele Bisericii. Într-unul din ele se cântă:,, Mai înainte de cinstită Crucea ta şi de Patimă, luând pe cei mai aleşi dintre sfinţiţii ucenici, în Muntele Taborului Te-ai suit, Stăpâne’’, iar în condacul praznicului se spune: ,,…că dacă Te vor vedea răstignit, au să cunoască patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui’’.

Ar fi fost firesc ca Schimbarea la Faţă a lui Hristos să fie prăznuită în luna martie, în funcţie de data la care se sărbătoresc Paştile. Dar pentru că această dată coincide cu perioada de lăsat de sec, praznicul Schimbării la Faţă nu s-ar fi putut sărbători cum se cuvine şi, de aceea, el a fost mutat pe 6 august. Această dată nu este întâmplătoare, pentru că precede cu patruzeci de zile sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca şi Vinerea Mare.

Faptele Schimbării la Faţă sunt consemnate de trei dintre Sfinţii Evanghelişti, deoarece este vorba despre un eveniment central din viaţa lui Hristos care ascunde multe mesaje teologice (Matei 17, 1-8, Marcu 9,2-8, Luca 9, 28-36).

1. Există multe schimbări la faţă 

Schimbarea la Faţă a lui Hristos a constituit un moment de vârf din viaţa ucenicilor, care a avut legătură şi cu Cincizecimea, pentru că a fost vorba despre punctul culminant al manifestării lui Dumnezeu. Desigur, există diferenţe între Schimbarea la Faţă şi Cincizecime, deoarece, la vremea Schimbării la Faţă, ucenicii nu erau încă mădulare ale Trupului îndumnezeit al lui Hristos, aşa cum aveau să devină în ziua Cincizecimii.

În timpul vieţii de pe pământ a lui Hristos, au mai existat şi alte episoade legate de Schimbarea la Faţă, de vreme ce ucenicii s-au învrednicit şi cu alte ocazii să vadă câteva raze ale Dumnezeirii lui Hristos. În continuare, vom prezenta două dintre aceste evenimente. Continuă să citești →

Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei: Cuvânt din 1956, la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului

 

Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei:
Cuvânt din 1956, la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului

 

Marea sărbătoare a Schimbării la Faţă a Domnului nostru ne dă prilejul de a ne aminti de cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos:

„Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine? Cuvintele pe care le grăiesc vouă nu le vorbesc de la Mine Însumi, ci Tatăl – Care este în Mine – Acesta face lucrările. Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine, iar de nu, pentru faptele acestea credeţi Mie” (Ioan 14:10-11).

Mari şi nemăsurate au fost minunile Domnului nostru Iisus Hristos. Cu un singur cuvânt al Său a înviat pe fiica lui Iair, mai marele sinagogii, pe fiul văduvei din Nain, încă şi pe Lazăr, care era în mormânt de patru zile întregi. Cu un singur cuvânt al Său a certat vânturile şi valurile lacului Ghenizaret şi s-a făcut linişte desăvârşită, cu cinci pâini şi doi peşti a săturat cinci mii de oameni fără femei şi copii, iar cu patru pâini, patru mii.

Să ne amintim cum în fiecare zi îi vindeca pe cei bolnavi, tămăduind orice fel de boală, izgonea duhurile cele viclene din demonizaţi, cum a redat vederea celor orbi şi auzul celor surzi printr-o singură atingere… Nu ajung acestea? Continuă să citești →

Predica Preasfințitului Sebastian al Slatinei și Romanaților la Duminica a VIII-a după Rusalii (2011)

DUMINICA A VIII-A DUPĂ RUSALII – Înmulţirea pâinilor

 Mt.14,14-22

Legături:

* * *

ENTUZIASM SFÂNT SAU INTERZIS?

 

,,Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat’’(In.6,26)

Dreptmăritori creştini,

Într-una din zile, aflându-Se Domnul pe malul lacului Ghenizaret şi văzând mulţimile care se înghesuiau să-L cunoască şi să-I asculte învăţătura, a început să le vorbească, predicându-le până seara târziu. Atunci au venit ucenicii şi I-au zis: ,,Dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate şi să-şi cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă, daţi-le voi să mănânce! Iar ei i-au zis: Aduceţi-Mi-le aici’’! Şi i-au fost aduse. Şi luându-le în mâini, Şi-a înălţat privirea către cer, S-a rugat Părintelui Său, le-a binecuvântat şi le-a dat ucenicilor Săi, iar ucenicii mulţimilor. Şi nu erau puţine persoane, ne spune Evanghelia, erau cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii, şi toţi aceia, prin minune dumnezeiască s-au săturat, ba încă au mai şi rămas douăsprezece coşuri de fărâmituri.

Aceasta este, pe scurt, minunea pe care o relatează evanghelia de astăzi! Şi, este lesne de înţeles că toată lumea a fost bucuroasă în seara aceea, pentru că a primit în dar hrană. A primit hrană sufletească, prin învăţătura Mântuitorului, dar a primit şi hrana aceasta pământească. Continuă să citești →

1 august: Predică la Sfânta Cruce – Sfântul Ioan Gură de Aur

Predică la Sfânta Cruce – Sfântul Ioan Gură de Aur

Precum cel ce se lupta cu umbra şi bate aerul nu poate răni pe nimeni, aşa şi cel ce se luptă împotriva celui drept, se luptă numai cu umbra, cheltuieşte zadarnic puterea sa şi nu poate să aducă aceluia nici o lovire.

Conştiinţa noastră ne pârăste pe noi.

Dumnezeu a pus în sufletul nostru un judecător neobosit şi priveghetor necontenit – conştiinţa. Într-adevăr printre oameni nu este nici un judecător care să fie aşa de treaz, precum conştiinţa noastră. Dintre judecătorii omeneşti, unii se mituiesc, alţii se câştigă prin măguliri, alţii se intimidează prin frică şi încă multe altele îi împiedică de la judecata cea dreaptă, însă tribunalul conştiinţei nu se biruieşte prin toate acestea, ci poţi să măguleşti, să dai daruri, să ameninţi sau să faci orice, această judecătorie pururea va rosti hotărârea cea dreaptă, chiar şi asupra gândurilor tale celor păcătoase.

Continuă să citești →

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: …Lucru rar să vedeţi doi preoţi plini de iubire, doi episcopi plini de iubire…

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a 7 – a după Rusalii (fragment)

… – Soția mea nu mă înţelege, zice bărbatul, nu găsesc înţelegere… Un mare basm și aceasta. Aici nu a găsit înţelegere Hristos. Ce zice astăzi Evanghelia? A dat lumină orbilor, a scos demonul şi surdomutul a vorbit şi în timp ce oamenii Îl slăveau pe Dumnezeu, fariseii Îl numeau  arhi-diavol, căpetenia diavolilor: „cu domnul demonilor”, zice, „scoate pe demoni” (Matei 9, 34).

Una singură este calea cea binecuvântată care duce la iubire şi la bună înţelegere; aceasta, pe care a trasat-o Sfântul Duh prin cuvintele „Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi”. Astfel, iubiţii mei, ajungem la realizarea marii aspiraţii. Şi marea aspiraţie este buna înţelegere; pentru că spre aceasta duce cuvântul acesta, la un scop înalt care se numeşte bună înţelegere, concordie sau armonie.

Dar pe cât de înalt bun este buna înţelegere, pe atât este de rar. Mai uşor este să găseşti diamante decât să găseşti bună înţelegere în lume. Rar lucru să găseşti o familie plină de iubire, părinţi legaţi de copii. Rar lucru să găseşti un sat plin de iubire – întrebaţi-mă pe mine care am cutreierat mii de sate din Elada. Rar lucru să găseşti un oraş plin de iubire, un neam plin de iubire. În trei mii de ani, de când există neamul nostru, doar de patru – cinci ori s-a aflat unit, ne-am răbdat cu toții unul pe altul şi atunci a ajuns până la stelele cerului. De cele mai multe ori am fost despărţiţi, dezbinaţi şi am ajuns până în tartarul iadului. Mare lucru este buna înţelegere, concordia, armonia.

Şi nu numai în societate, dar şi în biserică, fraţii mei – nu am urcat aici să vă spun minciuni. Lucru rar să vedeţi o parohie plină de iubire; lucru rar să vedeţi doi preoţi plini de iubire, doi episcopi plini de iubire, doi predicatori plini de iubire; lucru rar să vedeţi două asociaţii – asociaţii religioase, vă rog – pline de iubire.  Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN LA POMENIREA SF. M. MC. PANTELIMON (27 iulie)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN LA

POMENIREA SF. M. MC. PANTELIMON

 – 27 iulie –

Legături:

 

A FOST PRIGONIT DIN INVIDIE

„Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.” (Matei 27,18)

Şi iarăşi, iubiţii mei, cinstim sfânta pomenire a Marelui Mucenic Pantelimon. Tema noastră va fi întrebarea: Care este pricina prigoanei Sfântului Pantelimon? La aceasta vom da un scurt răspuns.

***

Sfântul Pantelimon a trăit şi s-a nevoit în epoca prigoanelor, când la Roma era împărat Diocleţian. S-a născut în Nicomidia, din Asia Mică. Tatăl său era idolatru, iar mama lui era dintre femeile care sădeau adânc în inima copiilor lor credinţa în Hristos. Aşadar, Sfântul Pantelimon a fost învăţat adevărurile credinţei de mama lui.

Era inteligent, binecrescut. Avea înclinaţie spre studiu. A studiat medicina lângă distinşi oameni de ştiinţă. S-a dovedit un medic excepţional. Mulţi medici existau atunci, după cum există şi astăzi. Însă rar se întâmplă să găseşti un medic creştin. Majoritatea sunt necredincioşi, materialişti. Şi măcar de-ar fi valoroşi?… Dumnezeu să vă păzească să nu ajungeţi pe mâinile lor. Sfântul Pantelimon era diferit. Prin ce era diferit? Era diferit în trei puncte.

 Mai întâi, în ceea ce priveşte banul. Ceilalţi erau iubitori de arginţi. Profitau de pe urma bolnavilor şi adunau comori. Sfântul Pantelimon era dezinteresat, ideolog. El îşi exercita ştiinţa ca pe o misiune. Îl vedeau noaptea, vizitând colibele ca un înger. Dacă ceilalţi mergeau doar la casele celor mari, el mergea în cartierele sărace şi îi slujea pe cei bolnavi. Continuă să citești →

Preasfinţitul Sebastian: PREDICĂ LA DUMINCA A VII-A DUPĂ RUSALII: DESPRE ,,DISCREŢIA’’DOMNULUI

PREASFINŢITUL SEBASTIAN:

PREDICĂ LA DUMINCA A VII-A DUPĂ RUSALII


 Vindecarea a doi orbi şi un mut-Mt. 9,27-35

  * * * 

 DESPRE ,,DISCREŢIA’’DOMNULUI

Alte predici:

       Dreptmăritori creştini,

Evanghelia de astăzi ne propune spre meditaţie alte două vindecări săvârşite de Mântuitorul Hristos, după ce, acum trei duminici ne-a fost prezentată vindecarea slugii sutaşului din Capernaum(Mt. 8,5-15), acum două duminici vindecarea celor doi demonizaţi dinGadara (Mt. 8,28-34 şi 9,1), iar duminica trecută vindecarea slăbănogului din Capernaum (Mt. 9,1-8). De data aceasta doi orbi, cerându-I cu credinţă izbăvire lui Iisus, au fost vindecaţi, iar unui mut, care avea demon, la insistenţele celor apropiaţi lui, Domnul i-a dezlegat graiul, şi acesta a putut vorbi. Continuă să citești →

PREDICĂ LA SFÂNTA MUCENIŢĂ PARASCHEVI

Predica Mitropolitului Augustin de Florina

la pomenirea Sfintei Muceniţe Paraschevi


 – 26 iulie –

CINSTITĂ MISIONARĂ AVÂND CA ARMĂ SFÂNTA SCRIPTURĂ

Sărbătoare. Sărbătorim astăzi, iubiţii mei, sărbătoarea marii muceniţe Sfânta Paraschevi. Dar cum sărbătorim? Aici e marea problemă. Pentru că spune undeva în Scriptură Dumnezeu: „Urăsc sărbătorile şi prăznuirile voastre” (vezi Amos 5, 21; Isaia 1, 14). De ce? Pentru că există două moduri de sărbătorire: cel uşor şi cel greu. Cel uşor este să venim şi să ne aprindem lumânarea şi să ne închinăm la icoană. Nimeni nu le condamnă pe acestea; nu suntem protestanţi şi iehovişti. Nu trebuie însă să ne limităm la această sărbătorire uşoară. Cealaltă, sărbătorirea grea, care e? De ce Sfânta noastră Biserică îi sărbătoreşte pe sfinţi? Îi prezintă înaintea noastră ca modele, ca prototipuri. Pentru că sfinţii au demonstrat că cele pe care le învaţă Hristos nu sunt teorie, nu sunt utopie, nu sunt de neîndeplinit. „Şi cine le face?!…”, auzim de obicei. Sfinţii contrazic această poziţie; pentru că au dovedit prin viaţa lor, prin predica lor şi prin sângele lor că acestea pot să fie împlinite. Au demonstrat că Hristos viază şi împărăţeşte în vecii vecilor în persoana sfinţilor şi a martirilor.
Şi nu doar în timpurile de demult. Şi astăzi există sfinţi, în veacul acesta, ca de pildă Sfântul Nectarie, care a trăit în zilele noastre, şi sfinţii din ţările unde există ateism. Nu există epocă care să nu-i aibă pe sfinţii şi martirii ei.
Nu sunt unul şi doi. Sunt nenumăraţi, un constelaţie. O stea în această constelaţie, o stea de primă mărime este şi Sfânta Paraschevi.
Nu voi istorisi viaţa ei. Vă voi oferi în linii scurte o icoană a ei. Continuă să citești →

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic: „MICILE” PORUNCI

 Predica Mitropolitului Augustin de Florina la

Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic

Sinodul IV Ecumenic, Calcedon

 

„MICILE” PORUNCI

„Deci, dacă cineva va strica una din aceste porunci prea mici şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 19)

* * *

Alte predici:

 

 

De multe ori, iubiţii mei, mă întreb pe mine însumi, îi întreb pe ceilalţi şi acum vă întreb şi pe voi: Suntem creştini? Curios, veţi zice. Slavă lui Dumnezeu, toţi am ieşit din cristelniţa Ortodoxiei. Cum ne pui o astfel de întrebare? Din nefericire, iubiţii mei, suntem creştini cu buzele. Cum zice profetul Isaia: „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Isaia 29, 13; Matei 15, 8; Marcu 7, 6).

Prilejul de a pune această întrebare mi-l dă pericopa evanghelică de astăzi, care se citeşte întru pomenirea Sfinţilor Părinţi de la cele şase Sinoade Ecumenice. Această pericopă este o oglindă duhovnicească şi ne cheamă pe toţi să ne cercetăm profund pe noi înşine, dacă suntem într-adevăr creştini. Şi vom fi, dacă păzim poruncile Domnului.

Iubiţii mei, dacă veţi spune unuia din cei mulţi, care se consideră creştini, că este păcătos şi că trebuie să se spovedească, va refuza. Problema e dacă dintr-o sută de creştini, unul s-a spovedit. Şi aici, în biserică, există unii care le fac pe toate celelalte, dar care nu s-au spovedit niciodată în viaţă. Părul li s-a albit, se apropie de mormânt şi sunt în pericol de a pleca nespovediţi. Continuă să citești →

PREDICĂ LA SFÂNTUL PROOROC ILIE TESVITEANUL (Mitropolitul Augustin de Florina)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SĂRBĂTOAREA

SFÂNTULUI PROOROC ILIE TESVITEANUL


PROOROCUL ILIE RÂVNITORUL

20 iulie

’’Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul’’(III Regi 19,10 )

Predici:

* * *

Iubiţii mei, astăzi este sărbătorit un erou al credinţei şi al virtuţii, unul din cei mai mari bărbaţi ai lumii antice, ai epocii Vechiului Testament, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Continuă să citești →

Mitropolitul Augustin Kandiotis: ”ILIE VA REVENI… MAI ÎNTÂI ÎI VA PEDEPSI PE LIDERII RELIGIOȘI!”

”Ilie n-a murit precum noi, care mergem în pământ. Este unul dintre cei doi oameni din Vechiul Testament care nu a avut o moarte fizică. Pe când umbla pe lângă Iordan şi vorbea cu ucenicul său Elisei, un car de foc l-a luat şi l-a înălţat la cer şi acolo este. S-a arătat iarăşi, precum îl vom vedea la praznicul Schimbării la Faţă, alături de Hristos, vorbind cu el.

* * *

 Am încheiat, fraţii mei, dar vreau să ştiţi că potrivit profeţiilor Scripturii şi tâlcuirii Părinţilor Bisericii, profetul Ilie va reveni pe pământ. Nu vă cutremuraţi? Eu sunt păcătos şi mă cutremur. Va reveni şi va găsi pământul de mii de ori mai rău decât era în epoca lui. Va vedea toate relele. Şi Ilie nu este ca noi; el ţine trăsnet şi sabie şi secure.

Continuă să citești →

20 iulie: Predică la pomenirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul a Părintelui Dorin Picioruş

Predică la pomenirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul

[20 iulie]

Iubiții mei,

în icoana de față, Sfântul Ilie privește de la dreapta spre stânga…pentru a privi înapoi.

Privire de la dreapta la stânga care e una…isihastă.

Pentru că ne plecăm capul spre locul inimii, în partea stângă…pentru a striga către Domnul: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!

Rugăciunea ne vindecă de trecutul nostru.

Numai prin rugăciunea în care puterea minții pogoară în inimă…putem vedea curat trecutul nostru. Continuă să citești →

Sfântul Ioan Maximovici: Cuvânt ţinut înainte de slujba parastasului pentru suveranul Nikolai al II-lea şi a celor ucişi împreună cu el

st-john-maximovitch-b

Sf Mc Romanov

Sfinții Țari Mucenici Romanov: Nicolae și Alexandra și fiii lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei

4 iulie/17 iulie

Ştim, fără putinţă de tăgadă, că întotdeauna îşi începea şi îşi sfârşea ziua cu rugăciune, întotdeauna la toate marile praznice bisericeşti se împărtăşea şi, în plus, uneori se amesteca în mulţimea care se apropia de Marea Taină, aşa cum s-a întâmplat la descoperirea moaştelor Cuviosului Serafim. Era întruchiparea castităţii şi capul unei familii ortodoxe exemplare, şi-a educat copiii pentru a fi gata să slujească poporului rus şi i-a pregătit cu severitate pentru muncile şi nevoinţa care îi aşteptau. Era profund sensibil faţă de nevoile supuşilor săi, voind să le cunoască precis şi îndeaproape activitatea şi slujirea. Tuturor le este cunoscut cazul când a parcurs singur multe verste îmbrăcat în tot echipamentul militar, ca să înţeleagă mai îndeaproape condiţiile slujirii soldăţeşti. Drumul l-a făcut atunci de unul singur şi astfel sunt vădit ruşinaţi defăimătorii care susţineau că ţarul s-ar fi temut pentru viaţa sa. Dacă Petru I a spus: „Iar despre Petru, ştiut să vă fie că viaţa nu-i e scumpă, ci Rusia de-ar trăi” – putem spune că suveranul Nikolai Aleksandrovici a împlinit cu adevărat acest cuvânt. Se zice că era încrezător. Dar marele părinte al Bisericii, Sfântul Grigorie cel Mare spunea că, cu cât inima e mai curată, cu atât e mai încrezătoare.
 

Continuă să citești →