Arhive categorii: Predici

Ne uităm la valuri și de aici provin toate necazurile noastre

23 august 2024 03:50

Autor: Protoiereul Serghei Uspenski
I. Aivazovski. Mersul pe ape. 1888. Imagine: ekklisiaonline.grI. Aivazovski. Mersul pe ape. 1888. Imagine: ekklisiaonline.gr

Predică de duminica.

„Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.” (Matei 14:28-32).

În 2017 a fost realizat un film cu același nume bazat pe romanul The Shack al scriitorului W.P.Young. Această poveste a Evangheliei este jucată acolo sub formă de dialog. Hristos îi spune personajului principal al filmului, Mack:

„Tot ce vezi, tot ceea ce te sperie este în interiorul tău. Nu te uita la abisul de sub picioarele tale, nu te uita la valuri, nu te gândi la furtună, ascultă-mi vocea, privește la mine. Nu te gândi la trecut și viitor. Totul va fi bine”. Și apoi răsună următoarele cuvinte: „Toate acestea nu au nici o putere asupra ta, numai nu te întoarce de la mine”.

Acest episod lipsește în roman, dar realizatorii filmului au decis să-l introducă și au transmis foarte precis esența dramei spirituale a personajului principal.

„Tot ceea ce te sperie este în interiorul nostru”. Fiecare om are propriul său spațiu. Trăim în aceeași lume, dar fiecare dintre noi o vede diferit. Și aici nici măcar nu este vorba despre credință sau despre lipsa acesteia, ci despre structura persoanei însăși. Unii simt durerea acestui război cu fiecare nerv, iar alții chiar și în acest moment merg la discoteci, dansează, se adună în grupuri unde curge berea, vodka, grătarul, glumele și râsetele zgomotoase. Aflăm că unii oameni trăiesc în mijlocul suferinței, în timp ce alții trăiesc într-o mare a plăcerilor. Unii sunt lipsiți de adăpost și sănătate, iar alții se distrează și se bucură.

Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de toate acestea? Mi-am dat seama că o lege foarte importantă funcționează în această lume – omul cerului crește din durere. Fără suferință nu vom crește spre cer. Așa a hotărât Dumnezeu în legătură cu toate lucrurile vii. Această lume a fost creată cu iubire, dar totul în ea trăiește dureros și moare dureros. Dumnezeu însuși s-a inclus în acest proces. El suferă cu noi. Dumnezeu a devenit om și a trecut prin tortură, frică, durere și moarte până la învierea Sa. Chinul este calea spre înviere, este travaliul sufletului nostru.

Dar unde este locul bucuriei în toate acestea? Există și el. Credința este menită să ne dea nădejde și nădejdea să ne conducă în palatele bucuriei cerești. Da, trăim în iad, dar nu deznădăjduim, pentru că iadul este pridvorul raiului.

Iadul este un abis care se deschide sub picioarele noastre. Deasupra sunt valuri care caută să ne acopere în întregime și să ne scufunde în această prăpastie întunecată. Acest abis ne dezbracă de tot ceea ce considerăm că este al nostru, de tot egoismul, părerea de sine, aroganța, narcisismul și așa mai departe. Numai intrând în adâncimea ei, cufundându-ne în întuneric, putem vedea strălucirea propriului nostru duh.

Ceea ce ne chinuie sufletele, ce ne face sa ne temem și să tremurăm sunt gândurile. Ele ne pictează viitorul. Deasupra un val tinde să ne acopere în întregime ți să ne tragă în adâncuri. În acest viitor pe care l-a desenat imaginația noastră, există totul în afară de Hristos. Nu Îl vedem acolo, vedem doar ceea ce ne prezintă imaginația noastră. Fantezia ne vorbește nu în cuvinte, ci în imagini. Ea ne desenează în capul nostru ceea ce nu există, dar ceva ce se poate întâmpla. Și aceste imagini îl despart pe Hristos de noi.

Nu mai auzim vocea care ne vorbește – „uită-te la mine, nu te teme”. Ne este frică și de aceea începem să ne înecăm. Toate aceste temeri nu vor pune stăpânire asupra noastră dacă ne-am uita la Hristos. Dar ne uităm la valuri și de aici provin toate necazurile noastre.

Cel mai dificil lucru din viața duhovnicească este să-ți formatezi conștiința vicioasă și să-ți unești mintea cu inima, smulgând-o din lumea exterioară. Atât timp cât mintea noastră se află înafară, nu putem spera să-L găsim pe Dumnezeu care ne așteaptă înăuntru. În măsura în care murim pentru lume, vom veni la viață pentru Dumnezeu. Aceasta este o lege străveche. Mântuirea este o stare de cufundare completă a minții în inimă și a inimii în Dumnezeu. Nu este suficient să te pocăiești, să-ți recunoști greșelile, să citești Evanghelia și să primești Împărtășania. Trebuie să mori încet, în fiecare zi, gând după gând, pentru viața păcătoasă a acestei lumi, să-ți rafinezi prezența în ea, să devii transparent pentru oricare dintre culorile sale jucăușe. Să lăsăm lumina acestei lumi să treacă prin noi, astfel încât să nu găsească în noi o suprafață în care să se reflecte.

Atât timp cât vântul vieții lumii cântă cutare sau cutare melodie pe corzile gândurilor noastre, până atunci nu vom putea auzi cântarea Îngerilor în sufletele noastre. Pentru a-L auzi pe Dumnezeu, este nevoie de tăcere adâncă în inimă.

Trebuie să înțelegem un lucru simplu – în timp ce omul stoarce bani și plăcere din lume, lumea stoarce sânge și viață din el. Este imposibil să faci o lumânare să ardă pe ambele părți. Dacă focul trupesc arde dedesubt, atunci inima este moartă și goală, iar mintea este nebună. Cel care și-a liniștit inima sa a scăpat de gândurile obsesive care îi pot scurta viața.

„Visul oamenilor de a opri un moment frumos se încheie doar în puritatea și frumusețea Duhului Sfânt, în Care momentul devine eternitate, care nu are prelungire pentru că nu are unde să se grăbească. Libertatea duhului se străduiește să se asigure ca fiecare acțiune umană să aibă un scop moral specific și fiecare cuvânt să aibă un sens profund salvator. Este necesar să ne asigurăm că în viața duhovnicească acțiunile sunt în acord cu inima, și mintea – în acord cu raționamentul duhovnicesc, iar inima va exclude toate impulsurile și căderile emoționale”.

Atât timp cât trăim exclusiv în paradigma riturilor Ortodoxiei, suntem încă departe de mântuire. Un ritual, o tradiție este o cană, dar principalul nu este cana în sine, ci conținutul ei. Nectarul Harului este ceea ce ar trebui să fie sensul și scopul tuturor realizărilor noastre duhovnicești și practicilor de rugăciune. Multiplele daruri ale harului sunt aurul și bijuteriile din care Apostolul Pavel ne cheamă să construim templul sufletului nostru. Și Doamne ferește ca atunci când vor fi încercate cu foc, să nu se dovedească a fi făcute din paie.

Sursa: https://spzh.live/ro/chelovek-i-cerkovy/81762-my-smotrim-na-volny-i-v-etom-vsja-nasha-beda?fbclid=IwY2xjawFCUOJleHRuA2FlbQIxMQABHU63-vaJZuTQYZtnwWDukUudL1oD2COO93wjYqLSOg5NOimU6O8Ga0gI8A_aem_4doGdAaQhI4kVWuu_5M5_A

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: PREDICA LA NAŞTEREA SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

Predica la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

 

24 iunie

 

IOAN ÎNAINTEMERGĂTORUL

CITIŢI ŞI:

            Iubiţii mei, Sfânta noastră Biserică sărbătoreşte zilnic pomenirea sfinţilor. Are însă şi o zi, în care îi sărbătoreşte pe toţi sfinţii laolaltă şi anume Duminica Tuturor Sfinţilor. Cine sunt toţi sfinţii? Cum arată şi expresia sunt toţi aceia care din epoca veche, de la Adam până la Hristos şi de la Hristos până astăzi, au crezut în adevăratul Dumnezeu, au trăit conform cu voia lui Dumnezeu, au împlinit în viaţa lor dumnezeieştile porunci şi atunci când au apărut pericole şi prigoane au preferat să se sacrifice, să se jertfească. Toţi aceşti sfinţi, vechi şi noi, sunt nenumăraţi. Sunt ca stelele cerului. Unii din ei sunt cunoscuţi, iar alţii, cei mai mulţi, sunt necunoscuţi. Au trăit în timpuri diferite. Au provenit din ţări diferite, au vorbit limbi diferite. Au avut vârste diferite, au fost copii, prunci, tineri, bărbaţi şi femei mature, bătrâni în vârstă şi bătrâni cu părul alb. Continuă să citești →

24 iunie: Predică la Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul – Părintele Petroniu Tanase

Predică la Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul

La 21 iunie este solstiţiul de vară, cumpăna vremii: de acum ziua începe să se micşoreze, iar noaptea să crească. Îndată după solstiţiu, avem această mare prăznuire din ziua de astăzi, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Anul mai are o astfel de cumpănă, solstiţiul de iarnă, la 21 decembrie. Atunci este noaptea cea mai lungă de peste an, după care încep să crească zilele şi să se mărească lumina. De asemenea şi după solstiţiul de iarnă vine o şi mai mare sărbătoare şi tot o naştere, şi anume Naşterea Domnului Hristos. S-ar părea că între aceste două naşteri nu-i nici o legătură, ci numai că Sfântul Ioan este mai mare decât Domnul cu şase luni, în realitate însă, între aceste două naşteri, care au loc îndată după solstiţii, este o tanică legătură dumnezeiască.

Continuă să citești →

PREDICA SFÂNTULUI TEOFILACT AL BULGARIEI LA DUMINICA A VI-A DUPĂ PAŞTI

PREDICA SFÂNTULUI TEOFILACT AL BULGARIEI LA

DUMINICA A VI-A DUPĂ PAŞTI

Sfantul Teofilact al Bulgariei

din „Comentar la Evanghelia de la Ioan”
Sfantul Teofilact al Bulgariei

Capitolul 9

1-3.”Şi trecând, a văzut pre un orb din naştere, şi l-au întrebat pre el ucenicii lui: Rabbi, cine a greşit, acesta, sau părinţii lui, de s-a născut Orb? Răspuns-a Iisus: Nici acesta n-a greşit, nici părinţii lui, de s-a născut Orb”.

Iese Domnul din Biserică, mâniei iudeilor oarecarea potolire meşteşugind, şi spre tămăduirea Orbului se întoarce, prin semnul acesta asprimea lor şi neplecarea domolindu-o, măcar că nimic nu se foloseau.

Intru aceeaşi dată încă arătându-le lor, că nu în zadar, nici fălindu-se, a zis aceasta: “Mai nainte de a se face Avraam, Eu sunt”. Că iată minune face, care nimeni niciodată mai nainte n-a făcut. Că deşi a deschis cineva Ochii ai vreunui Orb, dară nu Orb din naştere. Arătat este dară, cum că cela Ce este Dumnezeu, şi este mai nainte de Avraam, face aceasta, care din veac încă nu s-a făcut.

Şi într-adins a venit El la cel Orb, nu acela la Dânsul. Pentru aceasta şi ucenicii văzându-L pe El că cu luare aminte caută la cel Orb, Il întreabă: “Cine a greşit, acesta, sau părinţii lui, de s-a născut Orb?” Continuă să citești →

PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA DUMINICA A VI – A DIN POSTUL MARE: ENTUZIASM ŞI CRIMĂ

PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

LA DUMINICA  A  VI – A  DIN  POSTUL MARE

(a  Floriilor) intrarea_domnului_in_ierusalim3_1

ENTUZIASM  ŞI  CRIMǍ

Legături:

Dreptmăritori creştini,

            Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim evocă un eveniment pe cât de plin de entuziasm, pe atât de neînţeles de cei ce au participat la el.Aceasta s-a petrecut după ce Maria, sora lui Lazăr, L-a uns pe Mântuitorul Hristos cu mir de mult preţ, pregătindu-L astfel pentru patimi şi moarte, şi pe când Lazăr, care fusese înviat din morţi, era ,,căutat” de către iudei pentru a fi omorât.(In.12, 3-10).

            Domnul Hristos i-a trimis pe ucenicii Săi, pe când Se apropia de Betfaghe, spunându-le:,,Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat (…) dezlegându-l, aduceţi-l la Mine. Şi dacă vă va întreba cineva : Pentru ce-l dezlegaţi?, veţi zice aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el” (Lc.19, 30-31). Ucenicii I-au adus asinul şi, punându-şi hainele lor peste el, Hristos a urcat pe asin şi astfel a intrat pentru ultima oară în Ierusalim. Şi I-au ieşit întru întâmpinare locuitorii cetăţii, purtând în mâini ramuri de finic şi strigând cu toţii cu mare bucurie:,,Osana, Fiul lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Mt. 21, 9) Şi îşi aşterneau hainele lor pe cale, ovaţionându-L într-o atmosferă de mare bucurie, ca aceasta pe care o trăim şi noi până astăzi la acest praznic. Continuă să citești →

Predică la Duminica Floriilor a Sf. Luca, Arhiepiscopul Crimeei: Litera omoară, iar duhul dă viaţă

Litera omoară, iar duhul dă viaţă

Predică la Duminica Floriilor

sf-luca1_1.1

Acum prăznuim unul dintre cele mai mari evenimente din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos: intrarea Lui sărbătorească în Ierusalim. În zilele acelea, cetatea era plină cu oameni veniţi de pretutindeni la marea sărbătoare a Paştilor. Ea răsuna de zvonurile privitoare la Marele Proroc şi Făcător de minuni din Nazaret, Ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni – învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, şi aştepta sosirea Lui, şi se pregătea să îl întâmpine sărbătoreşte.

Hristos Se ferise întotdeauna de cinstiri, poruncindu-le dracilor pe care îi scotea să nu dea de ştire că El ,este Fiul lui Dumnezeu, iar celor vindecaţi să nu povestească despre minunea vindecării lor. Acum însă venise vremea, să descopere oamenilor vrednicia Sa de Mesia, şi intrarea în Ierusalim avea drept scop tocmai lucrul acesta: să vestească tuturor că a venit Mesia. Continuă să citești →

Predici la Duminica Floriilor (Audio & Video)

duminica-floriilor-2015-floriile-t

*

*

 *

Predica Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa

Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Evanghelist Marcu (25 aprilie)

Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea

Sfântului Evanghelist Marcu

 (25 aprilie)
 0425mark-evangelist0021[1]

 EVANGHELISTUL MARCU 

          Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoarea Evanghelistului Marcu. Ce ştim despre el? Să deschidem Sinaxarele ca să aflăm cele referitoare la viaţa lui.
 
***
 
          Dascăl şi părinte duhovnicesc al Evanghelistului Marcu a fost Sfântul Apostol Petru. Cu câte a auzit din gura lui a scris o Evanghelie, Evanghelia după Marcu.
          Sfântul Marcu a propovăduit Evanghelia în timpul cezarului Tiberiu, care a împărăţit din anul 14 până în anul 37 d.H. A propovăduit în tot Egiptul, în Libia, în Varvariki şi în Pentapole. Continuă să citești →

PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA DUMINCA A V-A DIN POST: DESPRE POCǍINŢǍ

           

ORNAM1

        ORNAM1

PREDICA  EPISCOPULUI SEBASTIAN  AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR  LA

DUMINCA  A  V-A  DIN  POST (A Cuvioasei Maria Egipteanca) 

    DESPRE  POCǍINŢǍ

          Dreptmăritor creştini,

          Fiecare duminică din Postul cel Mare are o consacrare anume. Astfel, dacă prima duminică – numită a Ortodoxiei – a fost închinată credinţei, cea de-a doua, a Sf.Grigorie Palama, a fost închinată rugăciunii, pentru că acest Sfânt ne-a învăţat cea mai înaltă rugăciune – rugăciunea minţii, a inimii sau rugăciunea lui Iisus. Cea de-a treia duminică – a Sfintei Cruci – a fost închinată jertfei, pentru că ce altceva reprezintă Crucea pentru noi, dacă nu jertfă şi luptă duhovnicească. Cea de-a patra duminică, numită a Sfântului Ioan Scărarul, a fost închinată ascezei, pentru că treptele ,,scării” acestui Sfânt scriitor închipuie tot atâtea virtuţi pe care suntem chemaţi cu toţii să ni le agonisim prin asceză şi luptă spirituală, îndeosebi prin,,post şi rugăciune”, iar duminica aceasta, a cincia, este închinată pocăinţei. Prin urmare, credinţa, rugăciunea, jertfa, asceza şi pocăinţa se constituie în tot atâtea trepte spre desăvârşire şi Înviere, fiecare cu importanţa şi frumuseţea sa spirituală.

          De ce spun că duminica aceasta este închinată pocăinţei? Din două motive: întâi, pentru pericopa evanghelică ce s-a citit, şi care ne prezintă pocăinţa femeii celei păcătoase, şi, în al doilea rând, pentru Sfânta Maria Egipteanca, pe care Biserica o prăznuieşte totdeauna în duminica a cincia a Postului Mare – o altă femeie păcătoasă, care s-a pocăit într-un chip exemplar şi pilduitor pentru noi toţi. Aşadar, două femei desfrânate, cărora duminica de astăzi ne pofteşte să le urmăm exemplu de pocăinţă.

          Prima femeie este cea despre care aţi auzit în Evanghelie că, intrând Iisus într-o zi în casa lui Simon Leprosul a venit şi aceasta, şi, luând un vas de alabastru cu mir de mult preţ, pe când stătea la masă, s-a aşezat lângă El şi a început să-I spele picioarele cu lacrimi şi să I le şteargă cu părul capului. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A TREIA DIN POST A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA: TRONUL HARULUI

Omilie a MitropolituluiAugustin de Florina
la Duminica a III – a din Post (a Închinării Crucii)

(Evrei 4, 14 – 5, 6)

Legături:

TRONUL HARULUI

„Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit”

Iubiţilor, în Apostolul Duminicii de astăzi, care se numeşte Duminica Închinării Crucii, Apostolul Pavel vorbeşte despre un tron. Îl numeşte tronul harului şi ne cheamă să alergăm la acest tron. Dar ce este acest tron al harului şi cine stă pe el?

Tronul harului! Toţi ştim ce înseamnă tron. Tron se numeşte scaunul oficial unde stă şi de unde îşi îndeplineşte îndatoririle sale un domnitor. Există diferite tronuri. În principal însă, tron se numeşte scaunul oficial, pe care stau cu toată măreţia lor împăraţii şi regii. Istoria spune că pe tronurile împărăteşti au şezut împăraţi şi regi aspri şi inumani, care insuflau frică şi groază. Tronurile lor s-au întemeiat pe violenţă, pe osemintele nenumăraţilor oameni, care au fost asasinaţi ca să se întemeieze aceste tronuri. Şi au existat împăraţi ale căror tronuri erau de neapropiat. Spun unii despre un vechi tiran care cucerise lumea, că în jurul umbrei lui trasase un cerc şi a spus: „Cine va îndrăzni fără permisiunea mea să treacă de acest cerc, va fi ucis pe loc”. Continuă să citești →

Predică la Duminica a treia din Post a PS Sebastian al Slatinei: CRUCEA CA VIAŢA SAU VIAŢA CA O CRUCE

PREDICĂ LA  DUMINCA  A  III – A  DIN  POST 

A EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

A Sfintei Cruci  –  Mc. 8, 34 – 38 şi 9, 1

ORNAM1

ORNAM1

CRUCEA CA VIAŢA SAU VIAŢA CA O CRUCE

            Drept măritori creştini,

            Evanghelia de astăzi este pe cât de scurtă, pe atât de plină de învăţături şi, pentru aceasta, nu uşor de înţeles, cel puţin în trei afirmaţii ce se fac în ea. Întâi, zice Mântuitorul Hristos:,,Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Mc.8, 34). Şi vă întreb: despre care ,,cruce” vorbeşte Domnul? Sărbătorim în fiecare an, la 14 septembrie, ,,Înălţarea (sau aflarea) Sfintei Cruci” care se pierduse; crucea pe care a fost răstignit Fiul lui Dumnezeu pentru noi. Despre aceasta, însă, vorbeşte Domnul când ne spune să ne luăm crucea şi să-I urmăm Lui? Despre crucea materială, sub diferitele ei forme? Nu cumva avem de-a face aici cu un alt înţeles al crucii – altul decât cel fizic? Ba da. Hristos dă aici cuvântului ,,cruce” un înţeles spiritual :crucea ca viaţă creştină, pe care fiecare dintre noi suntem chemaţi să o ducem aici pe pământ.

            Cuvintele ,,să se lepede de sine” înseamnă ,,să-şi lepede egoismul”, pentru a putea asculta de Dumnezeu mai mult decât de sine. Nu există ascultare de Dumnezeu fără lepădare de sine – renunţare la sine, în favoarea predării în mâinile lui Dumnezeu. Continuă să citești →

Sfântul Ierarh Luca al Crimeei: Predică la Duminica a treia din Postul Mare

Sfântul Ierarh Luca al Crimeii: Predică la Duminica a treia din Postul Mare 

ghetsimani

Cuvinte în a treia săptămână din Postul Mare

În grădina Ghetsimani

Să nu credeţi că doar pe Cruce a răbdat Domnul suferinţe de nedescris, chinuri cumplite. Chinuri şi mai cumplite au început în grădina Ghetsimani, la lumina lunii. Cum Îl mai sfâşia durerea pe Mântuitorul! Cât de fierbinte S-a rugat Tatălui Său: Părintele Meu! De este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti (Mt. 26, 39)! Poate că oamenii obraznici se vor gândi: „Ce laşitate! De a cerut Tatălui ca paharul pătimirilor să îl ocolească, dacă pentru aceste pătimiri a venit în lume?” Din păcate, nu toţi adâncesc ceea ce a trăit Domnul în inima Sa atunci. Nu toţi ştiu de ce a fost atât de chinuitoare rugăciunea Lui către Tatăl Său. Nu toţi se cutremură la gândul că de pe faţa Lui cădea sudoare de sânge. Totuşi, se cade ca toţi să ştie asta – să ştie că lupta duhovnicească pe care a trăit-o Domnul rugându-Se Tatălui Său în grădina Ghetsimani a fost cea mai mare, şi totodată cea mai grea şi mai cumplită încercare din viaţa Lui. Continuă să citești →

Predică la Duminica a III-a din Postul Mare (a Sfintei Cruci) – Sfântul Nicolae Velimirovici: CUVINTELE LUI DUMNEZEU SUNT TESTAMENTUL DE-VIAŢĂ-DĂTĂTOR PENTRU LUME

DUMINICA A III-A DIN POSTUL MARE: A SFINTEI CRUCI

Din „ Predici” , Sfantul Nicolae Velimirovici

Legături:


EVANGHELIA DESPRE CRUCE ŞI MÂNTUIREA SUFLETULUI

Marcu 8:34-38; 9:1

Iisus le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împrăţia lui Dumnezeu venind întru putere.

Mare este puterea adevărului şi nimic în lume nu poate să-i ia puterea.

Mare este puterea tămăduitoare a adevărului şi nu există nici o suferinţă ori slăbiciune în lume pe care adevărul să nu o poată vindeca.

În suferinţa şi slăbicunea lor, bolnavii caută un doctor care le va da un leac pentru aceste lucruri. Nimeni nu va căuta un doctor care să le dea leacurile cele mai dulci, ci fiecare va voi ca cineva să le dea unul tămăduitor, fie el dulce, amar ori lipsit de gust. Cu cât leacul dat este mai amar şi cu cât lucrarea de vindecare este mai complicată, cu atât se pare că bolnavul are încredere mai mare în doctor.

De ce nu primesc oamenii leacul cel amar, numai atunci când îl oferă mâna lui Dumnezeu? De ce se caută şi se aşteaptă numai bomboane din mâna lui Dumnezeu? Pentru că oamenii nu simt cât de primejdioasă este boala păcatului lor şi cred că se pot vindeca numai cu bomboane.

O, dacă oamenii s-ar întreba de ce toate doctoriile pentru bolile trupeşti sunt atât de amare! Duhul Sfânt le-ar răspunde: pentru a se gândi la amărăciunea leacurilor duhovniceşti. Căci, aşa cum boala trupească dă o închipuire asupra bolii duhovniceşti, tot la fel leacurile pentru bolile trupeşti  au aceeaşi lucrare, prin asemănare cu boala duhovnicească. Continuă să citești →

Duminica Sfintei Cruci: biruinţă asupra morţii spirituale

Duminica Sfintei Cruci: biruinţă asupra morţii spirituale

Crucea este uşa Împărăţiei cerurilor. Trebuie să regăsim sensul Crucii ca biruinţă asupra morţii spirituale, biruinţă a iubirii.

 2P20160402-VSN_4194-1200

 Să te lepezi de tine ca de altul

Cele spuse de Iisus par a cuprinde o singură idee. Dar ele cuprind, întîi – să se lepede de sine, apoi, în al doilea rînd – să îşi ia crucea şi al treilea – să Îmi urmeze Mie. Dar să vedem mai întîi ce înseamnă: a te lepăda de tine. Mai întîi însă să vedem ce înseamnă a te lepăda de altul, şi atunci vom şti ce înseamnă a te lepăda de tine.

Ce înseamnă, dar, a te lepăda de altul? Cel care se leapădă de altul se înstrăinează complet de acela; nu-l ajută, nu-l sprijină, n-are milă, nu suferă de-l vede biciuit, legat, întemniţat, chinuit pe cel de care s-a lepădat, de i-ar fi frate, prieten sau orice. Aşa de străini vrea Domnul să fim faţă de trupul nostru; să nu ne fie milă de el de este biciuit, surghiunit, ars sau în alt fel chinuit! Dacă ne purtăm aşa cu el, atunci avem milă de el. Că şi părinţii atunci au milă de copiii lor cînd poruncesc dascălilor, cărora îi încredinţează, să n-aibă milă de ei. Tot aşa şi Hristos n-a spus numai: „Să n-ai milă de tine însuţi!”, ci ceva mai mult: „Să te lepezi de tine însuţi!”, adică: „Să n-ai nimic comun cu tine însuţi, ci să te dai primejdiilor, muncilor; aşa suflet să ai, ca şi cum n-ai suferi tu acestea, ci altul!” Şi n-a spus: „Să se tăgăduiască”, ci: „Să se lepede”. Iar a te lepăda e mai mult decît a te tăgădui. Continuă să citești →

Predică la Duminica a doua din post a PS Sebastian al Slatinei: PǍCATELE PARALIZEAZǍ PÂNǍ ŞI TRUPUL

ORNAM1

ORNAM1

PǍCATELE  PARALIZEAZǍ  PÂNǍ  ŞI  TRUPUL 

Vindecarea slăbănogului din Capernaum (Mc. 2, 1-12)

            Dreptmăritori creştini,

            În pericopa evanghelică de astăzi se relatează că Mântuitorul Iisus Hristos, întors la un moment dat în cetatea Capernaum, a intrat într-o casă. Mulţimile, auzind aceasta, s-au îmbulzit, umplând curtea casei şi strada până departe, dornice să vadă pe Iisus şi animate de dorinţa de a mai fi martore la vreo minune pe care ar putea-o săvârşi, de astă dată chiar în cetatea lor. Nu lipseau nici fariseii şi cărturarii, care totdeauna Îl pândeau pe Iisus doar-doar Îl vor prinde în cuvânt, doar-doar va rosti vreo ,,blasfemie”, pentru care să-L condamne şi să-L omoare. Continuă să citești →