Sfântul ,,mult nedreptăţit”

 Odată stareţul stătea în afara Mănăstirii Stavronikita si discuta cu nişte închinători. Unul dintre ei care era teolog, susţinea că Sfântul Isaac Sirul a fost nestorian. Din nefericire repeta cunoscutele concepţii apusene.

Părintele Paisie  a încercat să-l convingă că Avva Isaac Sirul este nu numai ortodox, dar si sfânt si că au mult har şi putere cuvintele lui ascetice, dar în zadar. Teologul stăruia cu încăpăţânare în părerile lui. Dupa ce au terminat discuţia, Stareţul a plecat spre coliba sa întristat.

Pe drum, în timp ce se ruga, in locul unde se află un platan  mare, ,,ceva i s-a întâmplat”, după cum el însuşi a povestit. Stareţul nu a destăinuit tot ce i s-a petrecut, dar, potrivit spuselor lui, a vazut în vedenie ceata Cuvioşilor Părinţi trecând prin faţa lui. Unul dintre ei s-a oprit şi i-a spus: ,,Eu sunt Issac Sirul. Sunt foarte ortodox. Într-adevăr în ţinutul meu a existat eresul lui Nestorie, dar eu m-am luptat împotriva lui.” Ne este cu neputinţă să adeverim sau să respingem credibilitatea acestei mărturii. Cu toate acestea, este de netăgăduit faptul că acel ,,ceva care i s-a întâmplat” Stareţului a fost un fapt dumnezeiesc, care l-a încredinţat foarte limpede despre ortodoxia şi sfinţenia Avvei Issac Sirul.

,,Cuvintele ascetice” ale Sântului Issac Sirul le ţinea la căpătâiul  său şi le citea mereu. Pentru o perioadă de şase ani acestea au fost singura lui lectură duhovnicească. Lua o frază şi toata ziua o punea în practică. Stareţul ,,mesteca” toate cuvintele Sfântului, aşa cum ,,animalele îşi rumegau mâncarea lor”, potrivit expresiei lui. Împărţea de binecuvântare o culegere alcătuită din cele mai frumoase cuvinte ale Sfântului pentru a îndemna pe cât mai mulţi la citirea lor. ,,Foarte mult ajută studiul *Cuvintelor ascetice* ale Sfântului Isaac, spunea Stareţul, pentru că ele îl ajută pe omul care crede în Dumnezeu să prindă sensul cel mai adânc  al vieţii şi să alunge orice fel de comlex mic sau mare. Puţină citire a cuvintelor Avvei Isaac schimbă sufletul cu multele lor vitamine”

Sfătuia şi pe mireni să citescă din Sfântul Isaac, dar foarte puţin, ca să-l poata ,,asimila”. Stareţul spunea ca scrierile lui Avva Isaac valorează cât toată patristica.

În cartea Avvei Isaac din care citea Stareţul a însemnat sub icoana Sfântului , în care este zugrăvit cu o pană în mână: ,,Avva al meu, dă-mi mie pana ta, ca să subliniez toata cartea ta.”(Adica tot textul cărţii merită să fie subliniat.)

Stareţul nu numai că îi citea scrierile, dar avea şi multă evlavie la el. La ,,Panaguda” , una din cele cinci-şase icoane pe care le avea deasupra Sfintei Mese era a Sfântului Isaac. Din dragoste şi evlavie faţă de Sfânt, Stareţul a dat numele unuia dintre fiii săi duhovniceşti, atunci cand l-a făcut schimonah. Pomenirea Sfântului o prăznuia la 28 septembrie cu priveghere de toată noaptea. La una dintre aceste privegheri Stareţul a fost văzut într-o lumină taborică, ridicat de la pamânt şi transfigurat. În vechime, când Sfântul Isaac se prăznuia împreună cu Sfântul Efrem Sirul, Stareţul a adăugat în Mineiul pe ianuarie, la ziua 28, următoarele:

Luna ianuarie, în 28 de zile, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Efrem Sirul şi a marelui isihast Isaac, mult nedreptăţitul.

 SURSA: cartea „Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul”, scrisă de ucenicul său, Ierom. Isaac