Cea mai de seamă realizare a mitropolitului Iosif Naniescu, pomenită zilnic la Sfânta Liturghie săvârşită în Catedrala mitropolitană din Iaşi, este aceea a refacerii lăcaşului de cult început de mitropolitul Veniamin Costachi.
Prin rânduiala lui Dumnezeu, tânărul Ioan Naniescu fusese martor în 1833 la punerea pietrei de temelie a bisericii. Rămasă neterminată, construcţia a fost afectată de trecerea timpului, fiind într-o stare avansată de degradare. După ce a făcut demersurile necesare pentru reluarea lucrărilor, mitropolitul Iosif a pus la 15 aprilie 1881 cea de-a doua piatră de temelie. Pictura a fost realizată de fostul său coleg de studii de la Seminarul din Buzău, Gheorghe Tătărescu. Iubind „podoaba Casei lui Dumnezeu”, înaltul ierarh a înzestrat lăcaşul cu toate cele de trebuinţă pentru slujbe. Cu câteva luni înainte de sfinţire, la 30 decembrie 1886, a adus de la Mănăstirea Slatina, jud. Suceava, osemintele mitropolitului Veniamin Costachi, pe care le-a aşezat în catedrală, în partea dreaptă a pronaosului. Continuă să citești
Arhimandrit Mihail Daniliuc
Pe 26 ianuarie se împlinesc ani de când fericitul întru adormire Mitropolit al Moldovei Iosif Naniescu și-a început călătoria către veșnica Împărăție a Tatălui Ceresc. L-a plâns eparhia pe care a păstorit-o cu inspirată înțelepciune, l-au plâns sute de preoți, monahi și monahii, oameni de cultură elevi și studenți. L-au jelit atâtea voci și mâini întinse față de care a arătat o compasiune rar întâlnită.
A făcut milostenie până la ultimul bănuț ce-l avea. După moartea sa, se spune că părinții ce-l îngrijeau au găsit în chilie doar doi lei. Probabil că și pe aceea i-ar fi dat, dar nu a mai avut răgaz. A trebuit să răspundă chemării Mântuitorului Hristos. Fără a greși, zic că l-a jelit o națiune întreagă. Românii credincioși și patrioți au pierdut atunci un model greu de egalat, dar au câștigat un sfânt în ceata drepților. Continuă să citești
Ucenicii au consemnat cum, uneori, mitropolitul Iosif termina banii din salariul său și nu mai avea ce dărui săracilor. Atunci, bătea la ușa ucenicului și zicea cu grăbire: „Împrumută-mi, te rog, 10 lei, căci a venit Hristos la mine și nu am ce să-I dăruiesc”. La sfârșitul lunii, când primea salariul, mai întâi își achita datoriile, apoi miluia pe cei care veneau.
Un posibil răspuns este faptul că, dacă mama sau tata s-ar putea să nu înțeleagă o situație din viața noastră, din cauza nenumăratelor griji de care sunt înconjurați, cu siguranță vom găsi alinare în brațele blajine și odihnitoare ale bunicilor. Pentru mulți dintre noi, aceștia au ceva din lumina sfințeniei, pentru că ne-au împreunat pentru prima dată cele trei degete de la mâna dreaptă, că să fim următori ai lui Hristos. Continuă să citești
Ctitorul Catedralei mitropolitane din Iaşi a fost pomenit, în urmă cu două zile, de preoţi şi credincioşi, la împlinirea a 111 ani de când a plecat în lumea veşniciei. Slujba Parastasului a fost săvârşită, după Sfânta Liturghie, de către un sobor de preoţi şi diaconi. Viaţa, activitatea şi virtuţile mitropolitului Iosif Naniescu au fost evocate de pr. prof. dr. Ion Vicovan.
„De mic copil Ioan era năzdrăvan: inteligent şi plin de vioiciune. La vârsta de nouă ani, aflându-se la scăldat la un iaz cu mai mulţi băieţaşi de vârsta lui, a scăpat pe unul din ei, care era să se înece într-o ştioalnă, scoţându-l de chică la mal. Altădată, maică-sa Teodosia, măsurându-l pe spete cu Sfântul Nicolai din cui, pentru că îşi rupsese iţarii într-un cireş, a spălat putina şi n-a mai dat pe acasă, decât după vreo două săptămâni, când a fost găsit la o stână de către un cumătru al părinţilor lui.
Fiind isteţ şi înzestrat cu o memorie admirabilă, ştia sute de pagini pe de rost din Psaltire şi Ceaslov. Avea îndemânare deosebită la desen. Nu odată maică-sa l-a dojenit că-i acoperea pereţii de la spatele casei cu tot soiul de chipuri de oameni, vite, cară, căruţe, pe care le zugrăvea cu cărbune cu uimitor meşteşug. Într-un rând a zugrăvit cu cărbune pe-o scândurică, netezită bine, chipul mamei lui, cu atâta asemănare, încât biata mamă l-a lăudat şi, după ce i-a dat un sorcovăţ, a luat scândurica şi-a aşezat-o frumos în casă, pe masă, pentru a o păstra. Ioniţă era, însă, sfiicios nevoie mare…. Tot de mic arăta o deosebită tragere de inimă spre tagma călugărească”.
Sursa: doxologia.ro
În luna octombrie, Iașul devine inima ortodoxiei. Catedrala mitropolitană, în care sunt așezate spre cinstire moaștele ocrotitoarei Moldovei, se află în veșminte de sărbătoare. Este deja o tradiție, încetățenită în inima a sute de mii de pelerini. Însă, puțini știu că nu a fost dintotdeauna așa. Tot ce vedem astăzi, de prăznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva la Catedrala Mitropolitană din Iași, se întâmplă datorită unui bătrânel sfânt – Mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu (1875-1902).
După terminarea măreței catedrale și sfințirea ei, la 23 aprilie 1887, următorul moment care a rămas înscris în istoria vieţii bisericeşti a Moldovei a fost aducerea moaștelor Cuvioasei în noul locaș. Decizia a fost luată de bătrânul mitropolit, după ce „a plâns nemângâiat ca un copil”, atunci când paraclisul mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, care adăpostea cinstitele moaște, a luat foc în noaptea de 26 decembrie. Focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și „prefăcându-l într-o grămadă de cărbuni”. A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse.
Prefectul județului Iași, Leon Negruzzi și procurorul general al orașului au consemnat în procese verbale cele întâmplate. Ridicate din mormanul de tăciuni, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite în Altarul bisericii mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi.
Cuviosul Xenofont Robeiski a fost ucenic al Sfântului Varlaam de Hutin (pomenit la 6 noiembrie şi cinstit ca mare făcător de minuni). Pentru petrecerea sa aleasă, în anul 1243 fu ales stareţ al mănăstirii Hutin a cărei ocârmuire o săvârşi cu multă înţelepciune. Cuviosul părinte, fiind iubitor de linişte, ridică mănăstirea Sfintei Treimi de pe malul râului Robeika (aproape de Novgorod), unde după dorirea inimii sale trecu la cele veşnice la 28 iunie 1262. Continuă să citești
Troparul Sfântului Cuvios Xenofont, al soţiei sale Maria şi al fiilor lor Arcadie şi Ioan, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoarelor să cântăm…
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndulcindu-vă acum din pomul vieţii şi de adevărata desfătare a Raiului cu toată casa voastră, preaînţelepţilor, rugaţi pe Iubitorul de oameni să ne mântuim noi, cei care vă lăudăm pe voi.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Acest mare mitropolit al Moldovei Iosif al II-lea, Naniescu numit „cel sfânt şi milostiv”, a fost cel mai strălucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului XIX, după Sfântul Calinic de la Cernica.
Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache şi al prezbiterei Teodosia, din satul Răzălăi-Bălţi, născut la 15 iulie, 1818. După doi ani, tatăl său moare, iar mama sa rămâne văduvă cu doi copii, Ioan şi Ieremia. În anul 1831. ierodiaconul Teofilact, unchiul său, aduce la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi pe copilul Ioan, pentru a învăţa carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul şi muzica psaltică. În anul 1834, ierodiaconul Teofilact este numit egumen la Mănăstirea Sfântul Prooroc Samuil din Focşani, unde aduce şi pe nepotul său. În anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la Episcopia Buzăului sub vestitul episcop Chesarie, împreună cu tânărul Ioan.
La 23 ianuarie, 1835, rasoforul Ioan este călugărit cu numele de Iosif, în catedrala episcopală, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca ucenic al episcopului Chesarie, în anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intră la Seminarul din Buzău, atunci înfiinţat, pe care îl termină în 1840. Apoi, între anii 1840-1847, urmează Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti.
În anul 1849 este numit egumen la Mănăstirea Şerbăneştii Morunglavului din Râmnicu Vâlcea, iar la 29 august, 1850, este hirotonit preot în Bucureşti.
Vedeţi şi:
Într-o zi, a venit la mănăstirea Samtavro Episcopul Daniel Datuașvili, ca să slujească Sfânta Liturghie. Părintele Gavriil a intrat în biserică şi a început să-l ocărască! Apoi a început a se certa şi cu maicile. Episcopul, cu toate acestea, a continuat Dumnezeiasca Liturghie. Părintele Gavriil însă, nu înceta. Îl jignea şi continuu îi făcea observaţii. La un moment dat, s-a instaurat o linişte totală. În acel moment, cineva a râs. Ca şi cum ar fi căzut un trăsnet, Părintele Gavriil izbucni din nou şi-i strigă episcopului:
– Nu vezi în ce stare sunt?! De ce nu mă înţelegeţi?
Şi iarăşi îl atacă verbal. Deodată,
Sursa: Cartea „NE VORBEŞTE PĂRINTELE AUGUSTIN, MITROPOLITUL DE 104 ANI” – Vol. IX, pag 120
Legături:
…Cealaltă universitate, prin care, dacă nu treci, nu eşti om, este durerea, este necazul, este aventura vieţii. Cel pe care nu l-a durut, cel care nu a plâns, cel care nu şi-a udat perna cu lacrimi, nu a cunoscut ce înseamnă viaţa. De aceea, şi tineretul de astăzi, care are toate bunătăţile, nu ştie ce înseamnă viaţă. Dar proorocesc: Acel dandy, taddy-boy, care aruncă farfuria plină, pentru că nu-i place, va flămânzi şi va plânge şi atunci va simţi viaţa…
…Eşti creştin adevărat? Vei fi prigonit. Eşti mamă iubitoare, eşti tată bun, eşti funcţionar cinstit, om al datoriei şi nu eşti mason şi rotarian şi linguşitor, ci eşti om cu conştiinţă în lumea aceasta? Vei suferi. „Prin multe necazuri ni se cuvine nouă a intra în Împărăţia lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22)…
…Aşadar, nu morţi, ci creştini vii, credincioşi şi dedicaţi, copii ai lui Grigorie, copii ai lui Vasilie, copii ai marilor Părinţi, să continuăm pe drumul nostru, ca acest pământ al Părinţilor noştri să fie un pământ sfânt, prin mijlocirile Sfântului Grigorie Teologul…
(fragment)
Ne aflăm, iubiţilor, în prima lună a anului. Luna aceasta, ianuarie, se numeşte „Luna Părinţilor”. Oare de ce se numeşte aşa? Se numeşte „Luna Părinţilor”, pentru că în această lună sunt sărbătoriţi mulţi Părinţi (…)
Îmi veţi îngădui, iubiţii mei, ca în loc să explicăm Evanghelia sau Apostolul zilei, să vă spun câteva cuvinte, foarte puţine cuvinte, despre eroul credinţei noastre, a cărui sfântă pomenire o sărbătorim astăzi, despre Grigorie de Nazianz.
***
Patria lui care este? Nimeni nu s-a născut din stâncă, nici n-am venit de pe lună. Din acest sărman pământ ne-am născut. Patria lui a fost Asia Mică. Pământ sfinţit, pământ sfânt care este adăpat cu sângiurile a zeci de mii de martiri. Satul său – un mic şi neînsemnat sat în afara Cezareei, numit Nazianz. S-a născut din părinţi buni, nobili şi minunaţi. Iar o femeie deosebită era mama lui, vestita Nonna. O femeie rară, din cele mai rare femei, pe care le-a născut duhul Evangheliei.
SFÂNTA ŞI MAREA DORINŢĂ
A MAMEI SFÂNTULUI GRIGORIE
Mama Sfântului Grigorie a avut o mare şi nobilă dorinţă. O astfel de mare dorinţă nu găsesc astăzi. Dacă sunteţi în biserică o sută, sau chiar şi două sute de femei, fac rămăşag că nici una din voi nu are o dorinţă atât de mare şi de nobilă. Nici voi, nici alte femei, ale miniştrilor, ale prefecţilor, ale…, ale…, de care s-a umplut lumea. Nici una din aceste femei ale aşa numitei aristocraţii, care se evidenţiază la dansuri şi-n distracţii şi în petreceri şi în exaltări şi nebunii, nu are această dorinţă mare. Şi care a fost marea ei dorinţă? Să o învrednicească Dumnezeu să nască un băieţel. Şi băieţelul ei ce să devină? Avocat, inginer, un alt om de ştiinţă? Ce să devină? Preot şi să-l închine lui Dumnezeu! Care mamă are această dorinţă? Toate doresc ca pruncii lor să devină avocaţi, medici, ingineri… Preot nu. De altfel, de ce să devină copilul preot? Ca să fie bătaia de joc a nemernicilor şi a dandy-lor, a celor numiţi taddy-boys, şi să nu îndrăznească să meargă pe stradă, să urce în maşini şi în tren? Continuă să citești
ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH GRIGORIE TEOLOGUL
După obişnuitul început, se zice:
Condacul 1
Pe marele Ierarh şi apărător al Sfintei Treimi, veniţi toţi cu duhovniceşti laude să-l fericim şi din izvorul învăţăturilor lui luând cuvinte de laudă, să-i cântăm aşa: Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!
Icosul 1
Astăzi darul cel în trei lumini al Prea Sfintei Treimi să ne lumineze pe noi, vrednice cântări de laudă să aducem la pomenirea slăvitului, îndreptătorului şi învăţătorului dreptei credinţe, zicând:
Bucură-te, tăinuitorul Sfintei Treimi;
Bucură-te, slujitorul cerescului Împărat;
Bucură-te, întărirea pravoslavei;
Bucură-te, steaua Bisericii prea luminată;
Bucură-te, luceafăr ceresc strălucitor;
Bucură-te, împărţitor de Mir duhovnicesc;
Bucură-te, luminătorul cel din Treime al Arhiereilor;
Bucură-te, prieten iubit al marelui Vasile;
Bucură-te, odraslă sfântă, din slăviţi părinţi născut;
Bucură-te, credincioasă slugă a lui Hristos;
Bucură-te, odor sfânt şi prea frumos;
Bucură-te, că Sfânta Treime lăcaş în inima ta a făcut;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH GRIGORIE TEOLOGUL, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI (I)
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului, glasul 1:
Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile duhului, ţi s-au adăugat şi Frumuseţile Cuvântului. Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul 1.
Irmos: Hristos Se naşte, Slăviţi-L…
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cel de-al doilea cuvântător de Dumnezeu, stâlpul cel ceresc al Luminii, trâmbiţa înţelepciunii lui Dumnezeu, veniţi toţi cei ce iubiţi cuvintele lui să ne adunăm cu dragoste şi să-l lăudăm, ca pe un Apostol.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Continuă să citești
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH GRIGORIE TEOLOGUL, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI (II)
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului, glasul 1:
Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile duhului, ţi s-au adăugat şi Frumuseţile Cuvântului. Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea1, glasul 1.
Irmosul:
Văzătorul de Dumnezeu Moise începe mai înainte cântarea de laudă a lui Israel; iar Maria stă în fruntea înţeleptelor femei; să cântăm toţi cântare de biruinţă Izbăvitorului Dumnezeu.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.