ÎN MARŢEA CEA CURATĂ, SEARA – TOATĂ SUFLAREA ORTODOXĂ ÎN BISERICI LA SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI CU CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL. CEI CARE DIN MOTIVE BINECUVÂNTATE NU POT AJUNGE LA ACEASTĂ SLUJBĂ O POT CITI ÎN CASELE LOR ÎN LOCUL RUGĂCIUNILOR DE SEARĂ.

ÎN MARŢEA CEA CURATĂ SEARA
SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI
CU CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL
(PARTEA A DOUA)

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri… Şi cântăreţul cel rânduit începe aşa:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. Continuă să citești →

Sfântul Serafim de Sarov: DESPRE POST

Sfântul Serafim de Sarov: DESPRE POST

Se cere noua mirenilor ca atunci cind incepem perioada de postire sa fim mai atenti, mai lucratori si implinitori ai poruncilor. Zilele randuite pentru post isi au rolul lor bun in lucrarea mantuitoare a sufletului nostru. Sa-l urmarim pe Sfantul Serafim de Sarov si sa incercam sa pasim pe caile cele folositoare ale postului trupesc si sufletesc…

“Postul sta nu numai in a manca rar, ci in a manca putin; si nu numai in a manca odata, ci in a nu manca mult. Nechibzuit este postitorul care asteapta pana la ceasul mesei ca atunci sa se dea mancatului cu nesat atat cu trupul, cat si cu mintea.”

Cel ce vrea sa aiba dreapta socotinta la mancat trebuie sa ia seama ca sa nu aleaga intre bucatele gustoase si cele negustoase. Acest lucru este dobitocesc, si la om, care-i fiinta intelegatoare, nu este vrednic de lauda. Iar de mancarea gustoasa ne lepadam ca sa ne smerim madularele cele razboinice ale trupului si sa dam slobozenie lucrurilor duhului.

Adevaratul post sta nu numai in istovirea trupului, ci si in a da celui flamand bucata pe care ai vrea tu insuti sa o mananci: “fericiti cei flamanzi, ca aceia se vor satura” (Matei 5, 6). Continuă să citești →

CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL (partea I)

Continuă să citești →

ÎN LUNEA CEA CURATĂ SEARA SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI CU CANONUL CEL MARE

34

ÎN LUNEA CEA CURATĂ SEARA

SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI

CU CANONUL CEL MARE 

 Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri… Şi cântăreţul cel rânduit începe aşa:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. Continuă să citești →

RUGĂCIUNI ÎN PRIMA ZI DIN POSTUL MARE

RUGĂCIUNI ÎN PRIMA ZI DIN POSTUL MARE

(DIN SLUJBA UTRENIEI)

Sedealna Triodului, a lui Iosif

Cu dumnezeiescul început al Postului să câştigăm umilinţă sufletească, strigând: Stăpâne Hristoase, primeşte rugăciunea noastră ca nişte tămâie aleasă şi Te rugăm mântuieşte-ne pe noi de stricăciunea cea urâtmirositoare şi de înfricoşătoarea osândă, ca Cel ce eşti Însuţi bineprimitor.

Ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne pe noi Născătoare de Dumnezeu, de milostivire; caută spre poporul cel păcătos, arată precum de-a pururea puterea ta; că spre tine nădăjduim, ţie strigăm: Bucură-te, precum oarecând Gavriil mai-marele voievod al celor fără de trupuri.

Sedealna lui Teodor

Prea cinstitul Post să-l începem cu bucurie, strălucind noi razele sfintelor porunci ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt: strălucirea  dragostei, fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţeniei, tăria bărbăţiei. Ca să ajungem luminaţi la sfânta Înviere cea de a treia zi, care luminează lumea cu nestricăciunea. Continuă să citești →

Mitropolitul Augustin de Florina: ŞI COPIII TREBUIE SĂ POSTEASCĂ?

Epistola a 5-a a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, către elevii şi elevele Şcolii Catehetice

(Din cartea Mitropolitului „PAŞTE MIELUŞEII MEI”)

 π. Αυγ. Βευη ist

COPII AI POSTULUI

 

      Iubiţii mei copii,

 

      Cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat în Postul Mare. În limbajul Bisericii noastre acesta se numeşte Sfânta şi Marea Patruzecime.

      Sfânta şi Marea Patruzecime împreună cu Săptămâna Mare, care-i urmează, este o perioadă de timp care ţine circa 50 de zile. Această perioadă începe cu Lunea cea Curată şi se încheie cu Sâmbăta Mare. Începe cu  „Doamne al puterilor…” (imnla PavecernitaMare– n.tr.) şi se încheie cu „Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul…” (Aliluiarul Apostolului din Sâmbăta Mare– n.tr.). În toată această perioadă creştinii care cred în Hristos şi-L iubesc şi-şi amintesc de câte a pătimit Hristos pentru lume postesc de multe mâncăruri. De carne, de lapte, de brânză, de ouă, de peşte şi de alte mâncăruri. Doar pe 25 martie, când este praznicul Buneivestiri, se îngăduie creştinilor să dezlege la peşte. În toate celelalte zile, cei care sunt sănătoşi postesc, se spovedesc şi se pregătesc duhovniceşte, ca să se împărtăşească regulat cu Preacuratele Taine. Continuă să citești →

PĂRINTELE PETRONIU TĂNASE: PRIMA SĂPTĂMÂNĂ A POSTULUI MARE

 

ORNAM1

În vremea războiului duhovnicesc, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul (Răspunsuri către Thalasie, 49), luptătorul trebuie să astupe izvoarele apelor celor dinafara cetăţii şi să nu se îndeletnicească decât cu rugăciunea şi cu muncirea trupului prin filosofia cea lucrătoare, adică cu ostenelile trupeşti.

Apele cele dinafară cetăţii sunt cugetele trimise de fiecare simţ din lumea sensibilă, care străbat sufletul asemenea unui râu ce trece prin cetate. Fiindcă diavolul se foloseşte tocmai de aceste cugete ca să ne dea război, de aceea în timpul luptelor duhovniceşti trebuie să ne oprim de la contemplaţia naturală şi să ne îndeletnicim numai cu rugăciunea şi cu nevoinţele trupeşti. Rugăciunea îndreaptă mintea către Dumnezeu, iar nevoinţele trupeşti îndreaptă pofta şi iuţimea spre cele duhovniceşti. Astfel, toate puterile sufleteşti sunt adunate la un loc şi îndreptate într-o singură direcţie spre Dumnezeu, şi omul capătă mare putere împotriva vrăjmaşului, despre care Însuşi Mântuitorul spune că nu se poate birui fără numai cu rugăciune şi cu post (Mc. 9, 29). Continuă să citești →

Sf. Nicolae Velimirovici – gânduri pentru prima săptămână din Postul Mare: „Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate”

Sf. Nicolae Velimirovici – gânduri pentru prima săptămână din Postul Mare: „Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate”

„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/

1. Mai presus de toate gandeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gandeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gandeşte la oaia cea rătăcită mai mult decat la intreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gandeşte la tine, care te pierzi in păcat, mai mult decat la toţi ingerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu inseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci inseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om. Continuă să citești →

CUM SĂ POSTESC DACĂ SUNT BOLNAV

POST

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia X, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 116-117

„Deci dacă sunt aici unii care, împiedicați de vreo boală trupească, nu pot sta nemișcați, pe aceștia îi sfătui să-și aline și boala trupului și să nu se lipească nici de această învățătură duhovnicească, ci acesteia să-i arate mai mare râvnă.

Sunt, da, sunt căi cu mult mai bune decât calea postului, care ne pot deschide ușile îndrăznirii celei către Dumnezeu. Cel ce mănâncă și nu poate posti să facă milostenii mai bogate, să se roage cu mai multă stăruință, să fie cu mai multă râvnă la ascultarea cuvintelor dumnezeiești, la acestea boala trupului nu-i o piedică. Să se împace cu dușmanii, să alunge din sufletul său orice gând de răzbunare. De vrea să facă asta, a postit postul cel adevărat, acela care mai presus de toate îl cere de la noi Stăpânul. Că pentru aceasta poruncește și această abținere de la mâncăruri, ca înfrânându-ne săltările trupului, să-l facem plecat pentru împlinirea poruncilor. Dar dacă din pricina unei boli trupești nu vrem să avem ajutorul ce ni-l dă postul și arătăm și mai multă trândăvie pentru împlinirea faptelor bune, atunci fără să ne dăm seama ne păgubim cumplit. Dacă postul nu ne e de nici un folos de ne lipsesc faptele bune de care am vorbit mai sus, apoi vom fi și mai trândavi de nu putem folosi nici leacul postului.

(…) Iar pe frații voștri, care din pricina unei slăbiciuni trupești nu pot să postească, îndemnați-i să nu lipsească de la această învățătură duhovnicească; învă­țați-i, spuneți-le cele grăite de mine, arătați-le că acela care mănâncă și bea cu măsură nu-i nevrednic să vină la biserică și să asculte predica; nevrednic e cel trândav, cel leneș. Spuneți-le cuvântul apostolic: Cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă; cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă; și mulțumește lui Dumnezeu (Romani 14, 6). Deci și cel ce postește mulțumește lui Dumnezeu, că a avut putere să ducă osteneala postului; și iarăși și cel ce mănâncă mulțumește lui Dumnezeu, pentru că aceasta cu nimic nu-i poate vătăma mântuirea sufletului, dacă vrea.” Continuă să citești →

SĂ PARTICIPĂM LA VECERNIA IERTĂRII ŞI LA TOATE VECERNIILE DE UMILINŢĂ DUHOVNICEASCĂ!

SĂ PARTICIPĂM LA VECERNIA IERTĂRII

ŞI LA TOATE VECERNIILE DE UMILINŢĂ DUHOVNICEASCĂ!

asotos_ios

Ce este Vecernia Iertării şi ce sunt Vecerniile Postului Mare?

Vecerniile de umilinţă se oficiază în fiecare duminică din Postul Mare.

În după-amiaza duminicii Lăsatului sec de brânză se oficiază Vecernia de umilinţă, numită „a Iertării”. Se numeşte „de umilinţă”, deoarece se cântă cu multă umilinţă troparele Triodului, al căror conţinut este plin de conştiinţa adâncă a păcătoşeniei, de plâns, de tristeţe, de pocăinţă şi rugăciune fierbinte pentru iertarea păcatelor.

Se numeşte „Vecernia Iertării” doar prima din ele, deoarece la sfârşitul slujbei poporul sărută Evanghelia, cerându-şi iertare de la preot, iar în continuare unii altora, încât să înceapă Postul Mare iertaţi şi împăcaţi unii cu alţii. Este vorba de un frumos obicei care se păstrează în majoritatea bisericilor şi mănăstirilor.
O altă caracteristică a acestor vecernii este faptul că după Intrarea mică şi Prochimenul Vecerniei se schimbă podoabele Sfintei Mese şi veşmintele preoţilor. Din pascale, pentru că este duminică, devin de doliu, datorită Postului (cele albe se schimbă cu cele mov – pentru că nu-L plângem pe Hristos ca om, ci ca pe un Împărat şi Dumnezeu).

La sfârşitul vecerniei se cântă troparele „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară…”, „Βotezătorule al lui Hristos…” şi celelalte şi se încheie cu rugăciunea Cuviosului Efrem Sirul:
„Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Rostind-o, facem trei metanii mari. Urmează 12 metanii mici (închinăciuni) în timp ce rostim în taină: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului…”, iar la sfârşit repetăm „Doamne şi Stăpânul vieţii mele…”, făcând o a patra metanie mare.

Pelerin Ortodox

PROCHIMENUL POSTULUI MARE – SĂ NU ÎNTORCI FAŢA TA

PROCHIMENUL POSTULUI MARE – SĂ NU ÎNTORCI FAŢA TA

 

Psalţii Catedralei Patriarhale

*

Filomelos – Să nu întorci faţa Ta  AICI

*

Prochimenul Postului Mare AICI

CÂNTĂRI DE UMILINŢĂ LA VECERNIA IERTĂRII

CÂNTĂRI DE UMILINŢĂ LA VECERNIA IERTĂRII

Cu înfrânare să ne sârguim toţi a smeri trupul, trecând dumnezeiasca măsură a postului celui fără prihană. Şi cu rugăciuni şi cu lacrimi să căutăm pe Domnul, Cel ce ne mântuieşte pe noi, şi uitare răutăţii desăvârşit să facem strigând: Greşit-am Ţie, mântuieşte-ne ca odinioară pe niniviteni, Hristoase Împărate, şi ne fă părtaşi împărăţiei cereşti, mult-Îndurate.

Mă deznădăjduiesc, aducându-mi aminte de lucrările mele, Doamne, cele vrednice de toată pedeapsa; că iată neuitându-mă la cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, rău mi-am cheltuit viaţa mea. Pentru aceasta, curăţindu-mă cu ploile pocăinţei, Te rog, luminează-mă prin post şi prin rugăciuni, ca un îndurat, şi nu Te scârbi de mine, Făcătorule de bine al tuturor şi preabunule.

Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim, precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu, şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne.

Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta când mă necăjesc, degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântuieşte pe el (Ps.68,20-21).

Stih: Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească (Ps.68,33).
Stih:Vadă săracii şi să se veselească (Ps.68,36).
Stih: Căutaţi pe Dumnezeu şi va fi viu sufletul vostru (Ps.68,36).

Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta…

LA STIHOAVNĂ

Strălucit-a harul Tău, Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la Învierea cea de a treia zi a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.

Cel ce eşti preaslăvit întru pomenirea sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, fiind rugat de dânşii, trimite-ne nouă mare milă.

Cetele îngerilor te slăvesc pe tine, Maica lui Dumnezeu. Că pe Dumnezeu, Preacurată, L-ai născut, pe Cel ce este pururea cu Tatăl şi cu Duhul şi Care a aşezat oştile îngereşti din nefiinţă cu voia Sa; pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele celor ce te laudă pe tine cu dreaptă credinţă, Preacurată.

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ (Duminica Iertării sau A izgonirii lui Adam din Rai): ARMELE DUHOVNICEŞTI ALE CREŞTINULUI

Sursa: „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”, vol. 1.

prima-coperta

Alte predici:

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA IERTĂRII: 

ARMELE DUHOVNICEŞTI ALE CREŞTINULUI

Mâine, iubiţii mei, începe Sfânta şi Marea Patruzecime, care ţine 40 de zile. Prima zi este Lunea cea Curată, iar ultima este Sâmbăta lui Lazăr.

Biserica ne cheamă să ne nevoim. Avem vrăjmaşi. Iar cei mai mari vrăjmaşi ai noştri sunt trei: primul este trupul cu dorinţele lui rele, al doilea este lumea cu spaimele şi farmecele ei, iar al treilea este satana, care – cum zice Apostolul Petru –  „ca un leu răcnind umblă căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8).
duminica_izgonirii_lui_adam_din_rai_-_a_lasatului_sec_de_branza_3

„Medicament amar pentru lumea modernă” – Fericita Liubov din Riazan

„Medicament amar pentru lumea modernă – Fericita Liubov din Riazan”
Trăim într-o epocă în care omul modern fuge de orice amărăciune, de orice disconfort, de orice cruce. Dar sufletul său, hrănit cu dulcegării ieftine și plăceri de două parale, a ajuns mai bolnav ca oricând. Nu mai știe ce e iubirea, ce e răbdarea, ce e jertfa. În loc să caute adevărata libertate, se leagă cu lanțuri invizibile de consum, de egoism și de minciună.
Fericita Liubov, o tânără firavă din Riazan, a fost țintuită 15 ani la pat. Nu a urlat împotriva cerului, nu și-a scuipat părinții, nu a cerut „dreptul la fericire” ca lumea de azi. A învățat să citească și să se roage. Ea, care părea „inutilă” pentru societate, a devenit un izvor de putere.
Câți dintre noi, care ne plângem pentru cea mai mică zgârietură sau lipsă, ar fi în stare să îndure atâta, fără să clacheze?
Când Sfântul Nicolae i-a spus: „Scoală-te, Liuba, mergi și te nevoiește în nebunie pentru Hristos”, ea nu a protestat, nu a negociat, nu a cerut asigurări și garanții. A spus un „da” simplu și a intrat în rândul celor care s-au făcut nebuni pentru Dumnezeu, ca să rușineze înțelepciunea lumii acesteia (cf. 1 Cor. 1, 27).
Noi, în schimb, ne socotim prea deștepți ca să mai ascultăm de Biserică, de Evanghelie, de Hristos.
Fericita a stat trei ani zidită între sobă și perete, ca un stâlpnic, fără confort, fără Netflix, fără like-uri. Trei ani de liniște, de foc interior, de luptă nevăzută.
Și noi, care nu rezistăm trei minute fără telefon, ne credem liberi… Ea s-a închis într-un colț ca să se deschidă Cerul în inima ei. Noi ne închidem sufletul în deșertăciuni, ca să nu mai auzim glasul lui Dumnezeu.
Liubov mergea prin prăvălii și lua lucruri fără să plătească. Negustorii nu se supărau, știau că aduce binecuvântare. Astăzi, dacă cineva ar face așa ceva, l-am da pe mâna poliției. Dar întrebarea e: noi mai avem discernământ să recunoaștem sfințenia sau am devenit atât de orbi încât vedem doar încălcarea legii?
Ea decupa din hârtie cruci, sicrie, cununi, cai și prin ele arăta viitorul oamenilor. Nu pentru spectaculos, ci ca să trezească sufletele. Noi astăzi alergăm după horoscop, tarot și psihologi motivaționali, dar fugim de darurile autentice ale Duhului Sfânt.
Când glumeții o luau peste picior, ea răspundea cu blândețe. Noi, dacă cineva ne atinge orgoliul, explodăm. Ea a prorocit că „zidurile Ierihonului cad” înainte de revoluție. Noi vedem cum cad zidurile moralei, ale credinței, ale familiei, dar nu avem curajul să strigăm.
La moartea ei, în 1921, în plină foamete și ruină, s-a găsit în chip minunat pânză roz pentru sicriul ei. Dumnezeu a arătat că dragostea Lui nu se lasă îngropată. Și tot poporul a venit la înmormântarea ei, plângând. Câți dintre noi vor fi plânși astfel? Sau vom fi uitați ca niște consumatori anonimi, înghițiți de sistem?
Un ofițer bolnav, uitat de doctori, a fost vindecat când a ascultat porunca ei din vis: să pună gard la mormântul ei. Astăzi, lumea zice: „Nu mai credem în minuni.” Dar sufletul nostru bolnav de depresii, frici și dependențe nu se mai vindecă cu medicamente scumpe.
Avem nevoie de nebunii pentru Hristos, de rugăciunile lor, de exemplul lor.
Concluzie amară
Fericita Liubov a fost batjocorită, dar a rămas zâmbitoare. A fost săracă, dar a îmbogățit pe toți. A fost considerată nebună, dar a fost mai înțeleaptă decât toți.
Noi, cei de azi, ne considerăm „normali”, „liberi”, „moderni” – dar suntem bolnavi, goi și robi.
Medicamentul pe care ni-l dă Fericita Liubov e amar: rabdă, smerește-te, roagă-te, iubește fără interes, trăiește pentru Hristos. Dacă nu vrem să-l bem, atunci nu ne mai plângem că sufletul ni se stinge.
„Dragostea nu piere niciodată” (1 Cor. 13) – și numele ei era chiar Dragoste.
Lumea modernă are de ales: să bea acest medicament amar și să se vindece sau să refuze și să moară încet, frumos ambalată în iluzii.
sursa: https://www.facebook.com/groups/24158869023710837/posts/25070636412534089/

12 ianuarie: SFÂNTA MUCENIŢĂ TATIANA (Troparul şi Viaţa)

det33

ORNAM1

Απολυτίκιο – Αγία Μάρτυς Τατιανή

Sfînta Muceniţă Tatiana s-a născut în Roma cea veche, din părinţi de neam mare, pentru că tatăl său a fost de trei ori antipat, însă binecredincios creştin şi temător de Dumnezeu, păzind în taină sfînta credinţă, în care şi pe fiica sa, adică pe Sfînta Tatiana, a crescut-o cu bunăcuviinţă şi frică de Dumnezeu, învăţînd-o şi dumnezeieştile cărţi.

Venind aceasta în vîrstă şi nevrînd să se însoţească cu bărbat, îşi petrecea în feciorie şi curăţie viaţa, pentru că s-a făcut mireasă lui Hristos, fiind rănită de dragostea Lui şi Aceluia şi slujea ziua şi noaptea, omorîndu-şi trupul în post şi rugăciuni şi robindu-l duhului. Apoi s-a învrednicit de slujba bisericească pentru viaţa sa îmbunătăţită şi slujea lui Dumnezeu îngereşte, deşi era în trup; după aceea, cu mucenicească cunună a încununat Hristos Dumnezeu pe mireasa Sa, a cărei pătimire a fost astfel: Continuă să citești →