PRAZNICUL ÎNVIERII LUI HRISTOS – O TEOLOGHISIRE PATRISTICĂ A MITROPOLITULUI IEROTEI DE NAVPAKTOS (I)

         

Legătură: 

                                           

  ÎNVIEREA LUI HRISTOS

 

            Învierea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istorie. Este ceea ce diferenţiază creştinismul de orice altă religie. Celelelte religii au capi muritori, în vreme ce Capul Bisericii este Hristos, Care a înviat din morţi. Învierea lui Hristos a însemnat înnoirea firii omeneşti, replămădirea neamului omenesc şi trăirea realităţii eshatologice. Nu putem vorbi despre Înviere în afara Răstignirii, deoarece Răstignirea şi Învierea sunt cei doi poli ai vieţii mântuitoare, aşa cum se cântă în Biserică: ,,a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui’’, sau: Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o slăvim’’.

            Deoarece Învierea lui Hristos are o mare însemnătate pentru viaţa credinciosului, în Biserică se vorbeşte în permanenţă despre ea. Nu credem în revoluţii sociale, pentru că cel mai mare bine de pe lume a venit prin Înviere, nu prin vreo răzvrătire a maselor. Dacă înţelegem că Învierea este adevărata revoluţie, atunci am aflat adevărul, deoarece prin Învierea lui Hristos omul şi-a recăpătat locul pe care-l avea cândva, urcând chiar şi mai sus. Cuvântul epanastasi (revoluţie) provine din verbul epanistimi, însemnând revenire la starea anterioară. Îndreptarea şi reaşezarea omului pe locul avut mai înainte s-au făcut prin Învierea lui Hristos.

            Sfântul Apostol Pavel spune în mod clar: Iar dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credinţa voastră (I Cor.15, 17). Adevărul şi puterea credinţei se datorează marelui eveniment al Învierii lui Hristos. Fără acest adevăr, creştinii sunt mai de plâns decât toţi oamenii (I Cor.15, 19).

  1. De ce Învierea lui Hristos este reprezentată în icoane în chipul pogorârii la Iad

            Biserica prăznuieşte Învierea lui Hristos începând din momentul pogorârii Sale la Iad, unde a slobozit sufletele drepţilor Vechiului Testament de sub stăpânirea morţii şi a diavolului. Aceasta este rânduiala prăznuirii Învierii în Biserica noastră. Aşa cum observăm din textele liturgice, prăznuirea Învierii începe din Vinerea Mare, odată cu slujba Utreniei Sâmbetei Mari, atunci când are loc purtarea Epitafului. Omiliile Părinţilor Bisericii din Vinerea Mare sunt, în realitate, cuvinte purtătoare de lumina biruinţei Învierii.

            Acest lucru se vede şi din hagiografia Învierii. Biserica a stabilit ca imaginea pogorârii lui Hristos la Iad să fie considerată o adevărată icoană a Învierii Mântuitorului. Desigur, există şi icoane ale Învierii care descriu arătarea lui Hristos către mironosiţe şi către ucenici, dar icoana Învierii prin excelenţă este cea a triumfului asupra morţii, care s-a făcut prin pogorârea lui Hristos la Iad, atunci când sufletul Său unit cu Dumnezeirea a purces în lumea întunericului, de unde a eliberat sufletele drepţilor Vechiului Testament care Îl aşteptau pe Izbăvitor.

            Înfăţişarea Învierii sub forma pogorârii lui Hristos la Iad are mai multe motivaţii teologice importante. Prima motivaţie este legată de faptul că nimeni nu L-a văzut pe Hristos în ceasul în care a înviat fiindcă El a ieşit din ,,mormântul închis’’. Venirea îngerului care a dat piatra la o parte de pe mormânt şi cutremurul s-au făcut doar pentru ca mironosiţele să se încredinţeze de faptul că Hristos a înviat. A doua motivaţie se leagă de faptul că Hristos a zdrobit stăpânirea morţii şi a diavolului în ceasul în care sufletul Său unit cu Dumnezeirea S-a pogorât la Iad. Cu alte cuvinte, El a biruit moartea prin propria Sa moarte. Astfel, Tradiţia ortodoxă vădeşte faptul că, prin moartea lui Hristos, stăpânirea  morţii a fost zdrobită cu totul. De aceea, în Biserică se intonează: ,,Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând…’’. Biruinţa lui Hristos asupra morţii a avut loc exact în momentul în care sufletul Său unit cu Dumnezeirea a zdrobit moartea. A treia motivaţie a unei astfel de reprezentări a Învierii provine din faptul că prin pogorârea Sa la Iad Hristos i-a eliberat pe Adam şi pe Eva de sub stăpânirea morţii. Dacă prin căderea lui Adam a căzut întregul neam omenesc, pentru că Adam a fost părintele din care ne-am tras cu toţii, odată cu învierea sa am gustat şi noi din fructele învierii şi ale mântuirii. Datorită legăturilor fireşti care există între descedenţi şi ascendenţi, ceea ce s-a petrecut cu protopărintele nostru s-a petrecut cu întreaga fire omenească.

            Din aceste motive, cea mai reprezentativă icoană a Învierii este pogorârea lui Hristos la Iad. Aşadar, după cum vom vedea şi în continuare, punctul central al Învierii este omorârea morţii şi izbăvirea de diavol. În Biserică se cântă: ,,Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului”. Izbăvirea de Iad şi desfiiţarea morţii constituie înţelesul adânc al sărbătorii Învierii.

  1. Ce este Iadul Continuă să citești PRAZNICUL ÎNVIERII LUI HRISTOS – O TEOLOGHISIRE PATRISTICĂ A MITROPOLITULUI IEROTEI DE NAVPAKTOS (I)

CAPĂTUL CĂII – Pastorala ÎPS Andrei al Clujului la Învierea Domnului (2013)

† ANDREI
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului 
şi Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului

Cinstitului cler, cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini 
din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, 
har şi bucurie de la Hristos cel înviat din morţi, a cărui promisiune viaţa veşnică este.

*

Capătul căii

 
Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit (2 Timotei 4, 7).
Iubiţi credincioşi,
La Crăciun, în scrisoarea pastorală, vă făceam o propunere duhovnicească: să o apucăm pe altă cale. Să alegem un drum bun pentru călătoria vieţii noastre, un drum care ne duce la Hristos.
Acum, la Sfintele Paşti, vom medita împreună la sfârşitul drumului vieţii noastre pământeşti, la capătul căii. Pentru că viaţa noastră nu-i decât o călătorie pe care dorim s-o săvârşim bine. În ectenia cererilor de la Vecernie Îi cerem lui Dumnezeu: Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos .
Sfântul Pavel subliniază faptul că noi suntem pe pământ călători şi că nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie (Evrei 13,14). Iar o cântare de la înmormântarea preoţilor zice că viaţa noastră este pe pământ ca o jucărie: ceea ce n-am fost ne facem şi din ceea ce suntem ne stricăm; vis nestătător suntem, suflare care nu are putere, zbor de pasăre călătoare, corabie pe mare care nu lasă urmă . Continuă să citești CAPĂTUL CĂII – Pastorala ÎPS Andrei al Clujului la Învierea Domnului (2013)

Pastorala la Învierea Domnului a PS Corneliu al Huşilor (2013)

Pastorala la Învierea Domnului a PS Corneliu al Huşilor

 

 

Iubitorului şi cinstitorului de Hristos cler,

vieţuitorilor sfintelor mănăstiri şi

tuturor evlavioşilor drept-credincioşi creştini,

Har, îndurare, pace şi bucurie de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel ce a înviat din morţi, biruind puterea şi tirania morţii, iar de la noi, vrednică şi de netăgăduit mărturie

Hristos a Înviat !

Taina învierii Domnului din morţi ne întâmpină şi în acest an, după zile îndelungate de iarnă cu frig, multe dintre ele lipsite de soare şi lumină, să ne dea curajul întăririi în credinţă, care mai mult ca niciodată se cere mărturisită şi trăită, „spre dobândirea vieţii de acum şi a celei ce va să vină“ (I Tim. 4, 8).

Paştele cel nou pe care-l trăim şi ne bucurăm de taina Învierii Domnului din morţi ne adună pe toţi cei iubitori de Dumnezeu în bisericile Lui, unde ne întâmpină vestirea îngerului care a coborât din cer la mormântul cel dătător de viaţa, spunându-ne: „Hristos a înviat! Veniţi de vedeţi locul de îngropare, nu este aici, ci a înviat precum a zis mai înainte, mergeţi şi vestiţi tuturor că a înviat din morţi!“ (Matei 28, 6-7). Continuă să citești Pastorala la Învierea Domnului a PS Corneliu al Huşilor (2013)

PASTORALĂ LA PRAZNICUL ÎNVIERII DOMNULUI A ÎPS NICOLAE AL CELOR DOUĂ AMERICI

PASTORALĂ LA PRAZNICUL ÎNVIERII DOMNULUI 2013


† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi

Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini,
pace şi bucurie sfântă de la Hristos Domnul cel Înviat,
iar de la noi arhierească binecuvântare.
„De ce căutaţi pe cel Viu printre cei morţi? Nu este aici, a înviat!” (Luca 24, 5-6)

Prea Cucernici Părinţi, 

Iubiţi Credincioşi,

Hristos a înviat!

Ziua Învierii ne oferă bucuria să ne vestim unii altora că viaţa noastră nu se încheie pe acest pământ, ci vom învia spre viața veșnică şi noi cei ce credem că Hristos a înviat. Iar această bucurie este desprinsă din bucuria femeilor mironosiţe, primele care sau învrednicit de vestirea minunată a îngerilor la mormântul gol. Vestirea aceasta a ajuns până la Apostoli, care au alergat să vadă mormântul și s-au mirat de cele întâmplate (Luca 24, 12).

Cunoaștem mărturia Sf. Scripturi despre arătările Domnului Cel Înviat și încredințarea împlinirii celor prevestite despre Patima și Învierea Sa. Mărturia celor ce Lau văzut înviat are o importanţă deosebită. Sf. Pavel, în Epistola adresată creştinilor din Corint, în jurul anului 51, aminteşte de învierea lui Hristos în felul următor: „Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; în urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit; după aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie” (1 Cor 15, 3-8). Credința noastră în Învierea Mântuitorului este fundamentată pe aceste mărturii ale celor ce L-au întâlnit. Credem mărturiei lor, dar credem și experienței tuturor celor ce, în Biserică, l-au întâlnit pe Hristos cel Înviat. Continuă să citești PASTORALĂ LA PRAZNICUL ÎNVIERII DOMNULUI A ÎPS NICOLAE AL CELOR DOUĂ AMERICI

Mesajul de Paști al Patriarhului Ierusalimului, Theofil al III-lea

Mesajul de Paști al Patriarhului Ierusalimului, Theofil al III-lea

 

Theofil al III-lea,

Din mila lui Dumnezeu, Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și al întregii Palestine,

Către întreaga pliromă a bisericii, har, milă și pace,

De la Preasfântul și de Viață Dătătorul Mormânt al lui Hristos Celui Înviat

«Înconjurați, noroadelor, Sionul și-l cuprindeți pe el și dați slavă într-însul Celui ce a înviat din morți. Că Acesta este Dumnezeul nostru, Care ne-a izbăvit pre noi de fărădelegile noastre»

(Stihira Învierii, Vecernie, glas I)

Harul Sfântului Duh ne-a strâns, ca pe niște fii credincioși Bisericii Ortodoxe, din diferite țări și diferite neamuri, de la miazăzi și de la miazănoapte, de pe mare și din răsărit, în adunarea aceasta cuviincioasă și vrednică de respect a slujirii de toată-noaptea, a sinaxei euharistice, într-o sistimă, într-o comunitate, într-o unitate, în Trupul lui Hristos, al Bisericii. Adunarea noastră umple acest loc sfânt, aflat în mijlocul pământului, întru care Dumnezeu a lucrat mântuirea noastră.

Această mântuire, Dumnezeu Tatăl a înfăptuit-o prin Fiul Său Cel Unul-Născut, care S-a întrupat din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, S-a răstignit și a Înviat, Domnul nostru Iisus Hristos. Continuă să citești Mesajul de Paști al Patriarhului Ierusalimului, Theofil al III-lea

Mesajul de Paști al Patriarhului Ecumenic

Mesajul de Paști al Patriarhului Ecumenic

 

+ Bartholomeu, din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop

al Constantinopolului, Noua Romă, și Patriarh Ecumenic,

Către întreaga pliromă a Bisericii, har, pace și milă de la Slăvitul Hristos Cel Înviat !

Frați împreună-lucrători și fii ai Bisericii evlavioși și iubitori de Dumnezeu,

Hristos a înviat!

Vestirea de către mironosițe a Învierii a fost considerată de ucenicii lui Hristos drept „o aiurare” (Lc. 24, 11). Și totuși, această vestire considerată drept „aiurare” s-a dovedit a fiAdevărul. Iisus Cel Înviat s-a arătat și ucenicilor Lui în mai multe rânduri.

În vremea noastră, mesajul Evangheliei este auzit iarăși ca „o aiurare” de către raționaliști. Cu toate acestea, credincioșii nu doar că au credință, ci și trăiesc Învierea ca pe un eveniment cu totul adevărat.

Mărturia noastră este pecetluită, dacă este nevoie, de jertfa vieții noastre, pentru că În Hristos Cel Înviat biruim moartea și ne eliberăm de frica acesteia. Gurile noastre sunt pline de bucurie, zicând „A înviat Domnul !” Sfinții noștri, morți lumii, trăiesc în mijlocul nostru și răspund cererilor noastre. Continuă să citești Mesajul de Paști al Patriarhului Ecumenic

Părintele Arsenie: „Hristos pe Cruce nu S-a dezminţit de învăţătura Lui”

Părintele Arsenie: „Hristos pe Cruce nu S-a dezminţit de învăţătura Lui”

Convorbiri duhovniceşti în chilia părintelui Arsenie Papacioc.

00:01 – Interlocutor: -Părinte, am dori acum, în perioada postului, să ne spuneţi mai întâi câteva cuvinte despre, ce înseamnă postul pentru creştinul ortodox.

00:15 – Pr. Arsenie: -Mai întâi de toate, vreau să vă spun că, postul înseamnă foarte mult şi este deosebit de important pentru toată lumea, chiar şi neortodoxă, chiar şi pentru animale. Dar, am înţeles sensul întrebării şi nu vreau să mai fac introduceri obositoare. Vă spun că postul îl vindecă pe om de duhurile rele, care l-au atacat. Postul nu este numai o reţinere de la mâncare, ci este şi o rugăciune. Ştie toată lumea, mai ales lumea medicală, că postul de mâncare este indicat la anumite intervale de timp, dar aceasta nu înseamnă să mori de foame. În închisorile comuniste, nu a fost vorba numai de lipsa de mâncarem, dar te ducea şi la răcitor, la regim de neomenie. Dar, ce s-a constatat: toţi cei care am făcut închisoare pe timpul comunismului, pe motive religioase, ne-am vindecat de foarte multe boli, care puteau veni după aceea. Nu era o noutate pentru noi. Greutatea aceasta o duceam, pentru că este nevoie de forţă. Marele Meşter l-a făcut pe om foarte bine şi de aceea, printr-un post riguros, poţi ţine în frâu ceea ce este bine făcut. Altfel, este o mare greşeală. Trebuie o măsură peste tot. Continuă să citești Părintele Arsenie: „Hristos pe Cruce nu S-a dezminţit de învăţătura Lui”